„Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40.)
Cei care îi îngrijesc pe cei bolnavi ar trebui să înțeleagă importanța acordării unei atenții serioase legilor sănătății. Nicăieri nu este ascultarea de aceste legi mai importantă ca în camera unui bolnav. Nicăieri nu depind atât de multe de credincioșia în lucrurile mărunte din partea celor care au grijă de cei bolnavi. În cazurile de boală gravă, o mică neglijență, o ușoară neatenție față de nevoile speciale ale pacientului și de pericolele la care este expus, manifestarea fricii, surescitării sau nervozității sau chiar a unei lipse de simpatie pot dezechilibra cumpăna dintre viață și moarte și pot coborî în mormânt un pacient care altfel ar fi putut fi salvat.
Eficiența infirmierei depinde într-o mare măsură de vigoarea ei fizică. Cu cât sănătatea îi este mai bună, cu atât va fi mai capabilă să îndure stresul produs de îngrijirea celor bolnavi și cu atât mai mult succes va avea în împlinirea datoriilor ei. Cei care-i îngrijesc pe cei bolnavi ar trebui să acorde o atenție deosebită dietei, curățeniei, aerului curat și exercițiului fizic. O asemenea grijă din partea familiei îi va ajuta pe membrii acesteia să suporte și poverile suplimentare care vin asupra lor și îi va ajuta să nu contracteze ei înșiși vreo boală.
Când boala este serioasă, necesitând zi și noapte asistența unei infirmiere, lucrul ar trebui împărțit între cel puțin două infirmiere eficiente, pentru ca fiecare dintre ele să poată avea ocazia să se odihnească și să facă exercițiu fizic în aer liber. Acest lucru este important îndeosebi în cazurile în care este dificil să se asigure din belșug aer curat în camera bolnavului. Din cauza necunoașterii importanței aerului curat, aerarea este uneori interzisă, iar viața pacientului și a îngrijitoarei sunt adesea puse în pericol.
„Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40, 31.)
Dacă sunt respectate precauțiile potrivite, bolile necontagioase n-ar trebui să fie luate și de alții. Obiceiurile să fie corecte, iar prin curățenie și aerare corespunzătoare, să feriți camera bolnavului de elemente toxice. În astfel de condiții, cei bolnavi au mult mai multe șanse să se însănătoșească și, în cele mai multe cazuri, nici cei ce dau îngrijire, nici membrii familiei nu vor lua boala.
Soarele, aerisirea și temperatura
Pentru a-i acorda pacientului cele mai favorabile condiții pentru însănătoșire, camera pe care o ocupă trebuie să fie mare, luminoasă și să aibă un aer vesel, cu posibilitatea de a fi bine aerisită. Pentru cel bolnav, ar trebui aleasă camera care îndeplinește cel mai bine aceste cerințe. Multe case nu au prevăzut nimic special pentru o aerisire corectă, iar ca să faci acest lucru, este dificil; însă ar trebui făcut orice efort cu putință pentru a adapta camera, astfel încât un curent de aer curat să o poată străbate zi și noapte.
Pe cât va fi posibil, în camera bolnavului ar trebui să fie menținută o temperatură constantă. Ar trebui consultat termometrul. Cei care au grijă de bolnav, fiind adesea privați de somn sau treziți noaptea ca să dea ajutor pacientului, sunt predispuși la răceală și nu pot aprecia corect care este o temperatură sănătoasă.
Dieta
O parte importantă a datoriei infirmierei este grija față de dieta pacientului. Pacientul n-ar trebui să fie lăsat să sufere sau să devină slăbit din pricina lipsei de hrană și nici să-i fie împovărat sistemul digestiv deja istovit. Ar trebui să se aibă grijă ca hrana să fie pregătită și servită în așa fel, încât să fie gustoasă, însă ar trebui apelat la o judecată înțeleaptă în privința adaptării ei la nevoile pacientului, atât cantitativ, cât și calitativ. Mai ales în perioadele de convalescență, când apetitul crește mai înainte ca organele digestive să-și fi recăpătat tăria, există un pericol mare de vătămare din cauza erorilor făcute în dietă.
Datoriile îngrijitorilor
Infirmierele și toți cei care au acces în camera bolnavului ar trebui să fie voioși, calmi și cu stăpânire de sine. Ar trebui evitată orice grabă, surescitare sau stare de confuzie. Ușile ar trebui deschise și închise cu grijă și să fie liniște în toată casa. În cazurile febrile, este nevoie de o grijă deosebită când apare o criză și febra trece. Atunci este adesea necesară o veghere neîntreruptă. Neștiința, uitarea și neatenția au fost cauzele morții multora care ar fi putut supraviețui, dacă ar fi primit o îngrijire corectă din partea unor infirmiere grijulii și chibzuite.
„Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie. Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” (Isaia 32, 17.18.)
Vizitarea celor bolnavi
Vizitarea excesivă a celor bolnavi este o bunătate rău canalizată, o idee falsă că așa ar fi politicos. Cei care sunt foarte bolnavi nu ar trebui să primească vizitatori. Agitația adusă de primirea vizitatorilor îl obosește pe pacient într-un moment în care el are cea mai mare nevoie de liniște, de odihnă netulburată.
Pentru un convalescent sau un pacient care suferă de o boală cronică, este adesea o plăcere și o binecuvântare să știe că ceilalți își aduc aminte cu bunătate de el; însă această dovadă, arătată printr-un mesaj de simpatie sau printr-un mic dar, va sluji unei cauze mai bune decât printr-o vizită personală, și aceasta fără pericolul de a-i face vreun rău.
Îngrijirea în sanatorii
În sanatorii și spitale, unde infirmierele au de-a face în permanență cu un număr mare de oameni bolnavi, se cere un efort hotărât de a fi mereu plăcut și voios și de a arăta, cu atenție, respect în orice cuvânt și faptă. În aceste instituții este de cea mai mare importanță faptul ca infirmierele să se străduiască să-și facă lucrarea bine și cu înțelepciune. Ele trebuie să-și amintească mereu că, prin împlinirea datoriilor lor zilnice, Îl slujesc pe Domnul Hristos.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41, 10.)
Cei bolnavi au nevoie să audă cuvinte înțelepte. Infirmierele ar trebui să studieze zilnic Biblia, pentru a fi capabile să rostească cuvinte care să-i lumineze și să-i ajute pe cei suferinzi. Îngeri ai lui Dumnezeu se află în camerele în care sunt îngrijiți cei suferinzi, iar atmosfera care înconjoară sufletul celui care administrează tratamentul ar trebui să fie pură și de un miros plăcut. Medicii și infirmierele trebuie să iubească principiile lui Hristos. Virtuțile Sale trebuie să se vadă în viețile lor. Atunci, prin ceea ce fac și spun, îi vor atrage pe cei bolnavi la Mântuitorul.
Infirmiera creștină, în timp ce administrează tratamentul pentru refacerea sănătății, va atrage în mod plăcut și cu succes mintea pacientului înspre Hristos, vindecătorul sufletului, dar și al trupului. Gândurile prezentate, azi puțin, mâine puțin, își vor face simțită influența. Infirmierele mai în vârstă n-ar trebui să piardă nici o ocazie favorabilă pentru a atrage atenția celor bolnavi asupra lui Hristos. Ele ar trebui să fie permanent gata de a împleti vindecarea spirituală cu vindecarea fizică.
Infirmierele trebuie să-l învețe cu cea mai mare blândețe și gingășie pe cel care dorește să fie vindecat că trebuie să înceteze să mai calce Legea lui Dumnezeu. El trebuie să înceteze să mai aleagă o viață de păcat. Dumnezeu nu-l poate binecuvânta pe acela care continuă să aducă asupra sa boală și suferință prin călcarea de bunăvoie a legilor cerului. Însă Hristos, prin Duhul Sfânt, vine ca o putere vindecătoare pentru aceia care încetează să mai facă răul și învață să facă binele.
Cei care nu au deloc dragoste față de Dumnezeu vor lucra în mod constant împotriva celor mai mari interese sufletești și trupești. Dar aceia care realizează importanța viețuirii în ascultare de Dumnezeu în lumea rea de acum vor accepta să se despartă de orice obicei greșit. Recunoștința și iubirea le vor umple inimile. Ei știu că Hristos este prietenul lor. În multe cazuri, faptul că devin conștienți că au un asemenea prieten înseamnă mai mult pentru cei suferinzi în calea către vindecare decât cel mai bun tratament care poate fi dat. Însă ambele linii de slujire sunt esențiale. Ele trebuie să meargă mână în mână.