„Există sănătate în ascultarea de Legea lui Dumnezeu.”
În învățătura pe care Dumnezeu a dat-o Israelului, păstrării sănătății i se acorda o mare atenție. Poporul care ieșise din robie, cu obiceiurile lui necurate și nesănătoase pe care le moștenise, a fost supus celei mai stricte exersări practice în pustie, înainte de a intra în Canaan. Israeliții au fost învățați principii ale sănătății și li s-au impus legi sanitare.
Prevenirea bolii
Distincția dintre curat și necurat a fost observată nu numai în serviciul lor divin, ci și în tot ce ținea de viața de zi cu zi. Toți aceia care veneau în contact cu boli contagioase erau scoși în afara taberei și nu li se permitea să se întoarcă fără o curățire perfectă, atât a persoanei, cât și a îmbrăcămintei. În cazul cuiva afectat de o boală infecțioasă, fusese dată îndrumarea:
„Orice pat în care se va culca va fi necurat; și orice lucru pe care va ședea va fi necurat. Cine se va atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. Cine va ședea pe lucrul pe care a șezut el să-și spele hainele, să se scalde în apă și să fie necurat până seara. Cine se va atinge de trupul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara.... Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara; și cine va ridica lucrul acela să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. Cine va fi atins de el ... și nu-și va spăla mâinile în apă, să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. Orice vas de pământ care va fi atins de el, să fie spart și orice vas de lemn să fie spălat în apă.” (Leviticul 15, 4-12.)
Legea privind lepra este de asemenea o ilustrație a promptitudinii cu care trebuia împlinite aceste prevederi:
„Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără. Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in, în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele ... trebuie arătată preotului ... Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o pată de lepră care roade; lucrul acela este necurat. Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.” (Leviticul 13, 46-52.)
Și tot așa, dacă o casă arăta existența unor condiții care o făceau nesigură pentru locuit, era distrusă. Preotul trebuia „să dărâme casa, lemnele ei și toată tencuiala casei; și să scoată afară aceste lucruri din cetate, într-un loc necurat. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă va fi necurat până seara. Cine se va culca în casă să-și spele hainele. Cine va mânca în casă de asemenea să-și spele hainele.” (Leviticul 14, 45-47.)
Curățenia
Ei au fost învățați necesitatea curățeniei în modul cel mai impresionant. Înainte să se adune cu toții la Muntele Sinai pentru a auzi glasul lui Dumnezeu proclamând Legea, celor din poporul Său li s-a cerut să-și spele atât trupurile, cât și îmbrăcămintea. Această poruncă a fost dată sub amenințarea cu moartea. În prezența lui Dumnezeu nu avea să fie tolerată nici o necurăție.
Cât timp au stat în pustie, israeliții au fost aproape neîntrerupt în aer liber, unde impuritățile aveau un efect mai puțin vătămător decât asupra celor care locuiesc în case. Însă și în interiorul, și în exteriorul corturilor lor li se cerea cea mai mare atenție cu privire la curățenie. Nu se îngăduia ca resturile de nici un fel să rămână în tabără sau în jurul taberei. Domnul a zis:
Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (1 Petru 2, 9.)
Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău. (Deuteronom 10, 12.)
„Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească și să-ți dea în mână pe vrăjmașii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă.” (Deuteronom 23, 14.)
Alimentația
Distincția dintre curat și necurat s-a făcut în toate chestiunile legate de alimentație:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare. Să faceți deosebire între dobitoacele curate și necurate, între păsările curate și necurate, ca să nu vă spurcați prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învățat să le deosebiți ca necurate.” (Leviticul 20, 24.25.)
Multe feluri de alimente mâncate după bunul plac de către păgânii din jurul lor le erau interzise israeliților. Și nu se făcea nici o deosebire arbitrară. Cele interzise erau dăunătoare. Iar faptul că fuseseră declarate necurate le-a arătat că folosirea alimentelor nesănătoase este profanatoare. Ceea ce strică trupul duce la stricăciunea sufletului. Îl face inapt pentru comuniune cu Dumnezeu pe cel care le folosește, inapt pentru serviciu înalt și sfânt.
În țara făgăduită, disciplina începută în pustie a fost continuată în împrejurări propice pentru formarea unor obiceiuri corecte. Oamenii nu erau înghesuiți în orașe mari, ci fiecare familie își avea proprietatea ei funciară, toți având asigurate binecuvântările dătătoare de sănătate ale unei vieți naturale, necorupte.
Despre practicile imorale, pline de cruzime ale canaaniților, care fuseseră deposedați de teritoriu de către Israel, Domnul a zis:
„Să nu trăiți după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri și Mi-e scârbă de ele.” (Leviticul 20, 23.) „Să nu aduci nici un lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârșire, tu și lucrul acela.” (Deuteronom 7, 26.)
În toate treburile lor de fiecare zi, erau învățați lecția pusă înaintea lor de către Duhul Sfânt:
„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: și așa sunteți voi.” (1 Corinteni 3, 16.17.)
Să vă bucurați
„O inimă veselă1 este un bun leac.” (Proverbe 17, 22.) Recunoștința, bucuria, bunăvoința, încrederea în dragostea și grija lui Dumnezeu — acestea sunt cele mai mari garanții în favoarea sănătății. Pentru israeliți, ele aveau menirea să fie însăși nota dominantă a vieții.
Călătoria de trei ori pe an la sărbătorile anuale de la Ierusalim, petrecerea, timp de o săptămână, în corturi în zilele Sărbătorii Corturilor erau ocazii de recreare în aer liber și viață socială. Aceste sărbători erau ocazii de bucurie, care se umpleau de și mai multă frumusețe și afecțiune prin bun-venitul cu care era întâmpinat străinul, levitul și săracul.
„Apoi să te bucuri, cu Levitul și cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ți le-a dat Domnul Dumnezeul tău, ție și casei tale.” (Deuteronom 26, 11.)
În același fel, în anii de mai târziu, când Legea lui Dumnezeu era citită în Ierusalim captivilor reîntorși din Babilon, iar poporul plângea din pricina fărădelegilor sale, au fost rostite cuvintele pline de har:
„Să nu vă bociți și să nu plângeți!... Duceți-vă de mâncați cărnuri grase și beți băuturi dulci și trimiteți câte o parte și celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8, 9.10.)
Atunci a fost scris și vestit „în toate cetățile lor și la Ierusalim”, spunând: „Duceți-vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic și ramuri de copaci stufoși, ca să faceți corturi, cum este scris. Atunci poporul s-a dus și a adus ramuri și au făcut corturi pe acoperișul caselor lor, în curțile lor, în curțile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porții apelor și pe locul deschis de la poarta lui Efraim. Toată adunarea celor ce se întorseseră din captivitate a făcut corturi și a locuit în aceste corturi.... Și a fost foarte mare veselie.” (Neemia 8, 15-17.)
Dumnezeu i-a dat lui Israel instrucțiuni cu privire la toate principiile esențiale, atât în ce privește sănătatea fizică, cât și cea morală, și nu a pus aceste principii mai prejos de cele legate de Legea morală când le-a poruncit:
„Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale.” (Deuteronom 6, 6-9.)
„Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă învățăturile acestea, legile acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?», să răspunzi fiului tău: ... «Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți, și să ne țină în viață, cum face astăzi».” (Deuteronom 6, 20-24.)
Dacă ar fi ascultat de instrucțiunile pe care le-au primit și ar fi profitat de avantajele lor, israeliții ar fi fost o pildă vie de sănătate și prosperitate pentru lumea întreagă. Dacă ar fi trăit, ca popor, în conformitate cu planul lui Dumnezeu, ei ar fi fost păziți de bolile care afectau alte neamuri. Mai presus de oricare alt popor, ei ar fi avut tărie fizică și vigoare intelectuală. Ar fi fost cea mai puternică națiune de pe pământ. Dumnezeu a spus:
„Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele.” (Deuteronom 7, 14.)
„Și azi, Domnul ți-a mărturisit că vei fi un popor al Lui2, cum ți-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui, și îți va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă și în măreție, și vei fi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ți-a spus.” (Deuteronom 26, 18.19.)
„Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate, și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor și oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coșnița și postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta și vei fi binecuvântat la plecarea ta.” (Deuteronom 28, 2-6.)
„Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale și în toate lucrurile pe care vei pune mâna. Te va binecuvânta în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, și vei umbla pe căile Lui. Toate popoarele vor vedea că tu porți Numele Domnului, și se vor teme de tine. Și Domnul te va copleși cu bunătăți, înmulțind rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău, în țara pe care Domnul a jurat părinților tăi că ți-o va da. Domnul îți va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită țării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale.... Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus și niciodată nu vei fi jos dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.” (Deuteronom 28, 8-13.)
Lui Aaron, marele preot, și fiilor lui le-a fost dată îndrumarea:
„Așa să binecuvântați pe copiii lui Israel, și să le ziceți:
«Domnul să te binecuvânteze, și să te păzească! Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine, Și să Se îndure de tine! Domnul să-și înalțe Fața peste tine și să-ți dea pacea! Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, Și Eu îi voi binecuvânta.»” (Numeri 6, 23; 6, 24-27.)
„Puterea ta să țină cât zilele tale! Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor, trece cu măreție pe nori. Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost Și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.... Israel este fără frică în locuința lui, Izvorul lui Iacov este deoparte
Într-o țară plină de grâu și de must, Și cerul lui picură roua. Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, Scutul care îți dă ajutor și sabia care te face slăvit?” (Deuteronom 33, 25-29.)
Israeliții nu au reușit să împlinească scopul lui Dumnezeu și, prin urmare, nu au reușit să primească binecuvântările care ar fi putut fi ale lor. Însă, în Iosif și Daniel, în Moise și Elisei și în mulți alții, avem exemple nobile ale urmărilor adevăratului plan de viețuire. Astăzi, o credincioșie asemănătoare va produce rezultate asemănătoare.
Pentru noi este scris: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui3, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. (1 Petru 2, 9.)
„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul Și a cărui încredere este Domnul!” „Cel fără prihană înverzește ca finicul Și crește ca cedrul din Liban. Cei sădiți în casa Domnului Înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe, Sunt plini de suc și verzi.” (Ieremia 17, 7; Psalmii 92, 12-14.)
„Fiule, nu uita învățăturile mele, Și păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îți vor lungi zilele și anii vieții tale, și-ți vor aduce multă pace.... Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău Și piciorul nu ți se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, Și când vei dormi, somnul îți va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năpraznică, Nici de o năvălire din partea celor răi; Căci Domnul va fi nădejdea ta Și El îți va păzi piciorul de cădere.” (Proverbe 3, 1.2.23-26.)