„Vai celui care dă de băut aproapelui său și îl îmbată.”
„Vai de cel care își construiește casa cu nedreptate și camerele de sus cu nelegiuire; ... care zice: «Îmi voi construi o casă mare și camerele de sus încăpătoare» și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru și o vopsește cu roșu aprins. Vei împărăți tu pentru că te iei la întrecere1 cu cedrul?... Dar tu n-ai ochi și inimă decât pentru pofta ta și ca să verși sânge nevinovat și să întrebuințezi asuprire și violență ca să ți-o împlinești.” (traducere literală din King James.) (Ieremia 22, 423.)
Lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice
Acest text din Scriptură descrie lucrarea celor care produc și vând băuturi îmbătătoare. Afacerea lor înseamnă jaf. Pentru banii pe care îi primesc, ei nu oferă nimic de pe urma căruia se poate câștiga ceva. Fiecare dolar pe care îl adaugă la câștigul lor a adus un blestem asupra celui care l-a cheltuit.
Dumnezeu și-a revărsat cu mână liberă binecuvântările asupra oamenilor. Dacă darurile Sale ar fi folosite cu înțelepciune, cât de puțin ar cunoaște lumea sărăcia și nenorocirea! Ticăloșia oamenilor face ca binecuvântările Sale să se preschimbe într-un blestem. Prin foamea de câștig și pofta pătimașă, cerealele și fructele, ce au fost date pentru alimentația noastră, sunt schimbate în otrăvuri care aduc nenorocire și ruină.
În fiecare an sunt consumate milioane și milioane de galoane1 de băuturi amețitoare. Milioane și milioane de dolari sunt cheltuiți pentru a cumpăra nenorocire, sărăcie, boală, degradare, lascivitate, crimă și moarte. De dragul câștigului, vânzătorul de băutură oferă victimelor sale ceea ce corupe și distruge mintea și trupul. El aduce sărăcia și nenorocirea asupra familiei bețivului.
Când victima lui este moartă, stoarcerea de bani nu încetează. El o jefuiește pe văduvă și îi face pe copii să cerșească. Nu ezită să lipsească familia nevoiașă chiar de cele trebuincioase traiului, pentru a achita creditul pentru băutură acordat soțului și tatălui. Plânsul copiilor care suferă și lacrimile mamei chinuite nu reușesc decât să-l enerveze. Și ce-l privește pe el dacă acești bieți suferinzi sunt lihniți de foame? Ce-l privește pe el dacă și ei sunt aduși la ruină și degradare? El se îmbogățește de pe urma venitului mizer al celor pe care îi duce la pierzare.
Casele de prostituție, bârlogurile viciului, tribunalele, închisorile, azilurile pentru săraci, azilurile de nebuni, spitalele, toate sunt pline într-o mare măsură din cauza lucrării vânzătorului de alcool. Asemenea Babilonului misterios al Apocalipsei, el face comerț cu „sclavi și cu sufletele oamenilor”. În spatele vânzătorului de alcool stă puternicul nimicitor al sufletelor și este folosită fiecare viclenie pe care o poate născoci pământul sau iadul pentru a atrage ființele omenești sub puterea sa. Capcanele sale sunt așezate la oraș și la țară, în trenuri, pe marile vapoare, acolo unde se încheie afaceri, în budoarele plăcerii, în dispensarul medical și chiar în biserică, pe masa Sfintei Cine. Nimic nu rămâne nefăcut pentru a stârni și nutri dorința după băuturi amețitoare. Aproape la fiecare colț se înalță o cârciumă, cu luminile ei strălucitoare, cu urarea de bun venit și voioșia ei, invitându-l pe muncitor, pe cel trândav și bogat și pe tinerii încrezători.
La bufetele particulare și în stațiuni de odihnă mondene, doamnele sunt servite cu băuturi la modă, care poartă vreun nume atrăgător — de fapt, băuturi amețitoare. Pentru cei bolnavi și epuizați, există mult trâmbițatele „bitters”2, constând în cea mai mare măsură din alcool.
Pentru a naște pofta pentru alcool la copiii mici, el este introdus în produsele de cofetărie. Aceste produse sunt vândute în magazine. Iar prin darul care constă în aceste bomboane, vânzătorul de băutură îi ademenește pe copii în elementul său.
Zi după zi, lună după lună, an după an, lucrarea aceasta continuă. Tații, soții și frații, sprijinul, nădejdea și mândria națiunii, intră cu consecvență în bârlogul de hoți al comerciantului de băuturi spirtoase, pentru ca mai apoi să fie trimiși înapoi, nenorociți și ruinați.
Și mai teribil încă, blestemul lovește chiar în inima căminului. Tot mai multe femei își formează obiceiul de a bea alcool. În multe gospodării, copiii mici, chiar și cei aflați în nevinovăția și neajutorarea prunciei, sunt în primejdie în fiecare zi din pricina neglijenței, brutalității și ticăloșiei mamelor bețive. Fii și fiice cresc în umbra acestui teribil rău. Ce perspectivă să fie pentru viitorul lor, dacă nu aceea de a se scufunda și mai mult decât părinții lor?
Din țările așa-numite creștine, blestemul este purtat în teritoriile idolatre. Bieții sălbatici neștiutori sunt învățați să folosească alcoolul. Chiar și printre păgâni, oameni inteligenți îl recunosc ca fiind o otravă mortală și protestează împotriva lui; însă, în zadar au căutat ei să-și protejeze țările de ravagiile produse de acesta. Tutunul, băutura și opiul sunt aduse cu forța de popoarele civilizate în națiunile păgâne. Patimile nestăpânite ale sălbaticilor, stimulate de băutură, îi târăsc într-o degradare nemaicunoscută până atunci, iar a trimite misionari către aceste ținuturi devine o acțiune aproape lipsită de orice speranță.
Prin contactul pe care l-au stabilit cu popoare care ar fi trebuit să li-L prezinte pe Dumnezeu, păgânii sunt conduși să fie stăpâniți de vicii care se dovedesc a fi spre distrugerea unor triburi și rase întregi. Iar în locurile întunecate ale pământului, oamenii din națiunile civilizate sunt urâți din această pricină.
Responsabilitatea bisericii
Interesul pentru băutură este o putere în lume. Are de partea sa tăria însumată a banilor, obiceiului și a apetitului. Puterea lui se face simțită chiar și în biserică. Oameni ai căror bani provin direct sau indirect din comerțul cu băuturi alcoolice sunt membri ai bisericilor, „cu o ținută corectă, normală”. Mulți dintre ei dau cu mână largă pentru opere de binefacere. Contribuțiile lor bănești ajută la sprijinirea acțiunilor întreprinse de biserică și la susținerea lucrătorilor ei. Ei inspiră considerația arătată față de puterea banilor. Bisericile care acceptă asemenea membri susțin practic comerțul cu băuturi alcoolice. Prea ades se întâmplă ca pastorul să nu aibă curajul să se ridice pentru ceea ce este drept. El nu face cunoscut poporului pe care-l păstorește ce a spus Dumnezeu în legătură cu lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice. A vorbi deschis ar însemna jignirea adunării sale, sacrificarea popularității sale, pierderea salariului său.
Însă deasupra tribunalului bisericii se află tribunalul lui Dumnezeu. El, care a spus primului criminal: „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” (Geneza 4, 10.), nu va accepta la altarul Său darurile comerciantului de băuturi spirtoase. Mânia Sa se aprinde împotriva celor care încearcă să-și acopere vina cu veșmântul liberalismului. Banii lor sunt mânjiți de sânge. Blestemul este asupra acestor bani.
„Izbăvește pe cei târâți la moarte, și scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiați. Dacă zici: „Ah! n-am știut!”... Crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Proverbe 24, 11.12.)
„Ce-mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul.... Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, Cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare ... Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; Și oricât de mult v-ați ruga, n-ascult: Căci mâinile vă sunt pline de sânge!” (Isaia 1, 11-15.)
Bețivul este capabil de lucruri mai bune. El a fost înzestrat cu talente prin care să-L onoreze pe Dumnezeu și să binecuvânteze lumea; dar semenii lui au întins o capcană pentru sufletul său și au prosperat de pe urma degradării sale. Ei au trăit în lux, în timp ce bietele victime pe care le-au jefuit au viețuit în sărăcie și nenorocire. Însă Dumnezeu va cere răsplata pentru acest lucru din mâna celui care l-a ajutat pe bețiv să se grăbească înspre ruină. El, care domnește în ceruri, nu a pierdut din vedere cauza primară și nici efectul final al beției. El, care are grijă de vrabie și dă un veșmânt ierbii de pe câmp, nu va trece pe lângă aceia care au fost creați după propriul Său chip, răscumpărați cu propriul Său sânge; nu va trece fără să ia aminte la strigătele lor. Dumnezeu vede toată această ticăloșie care perpetuează crima și mizeria.
Lumea și biserica pot găsi cu cale să-l aprobe pe omul care a făcut avere, degradând sufletul omenesc. Ei pot zâmbi aceluia prin care oamenii sunt conduși pas cu pas, jos, pe cărarea rușinii și degradării. Dar Dumnezeu ia notă de toate acestea și face judecată cu dreptate. Vânzătorul de băuturi alcoolice poate fi numit de lume un bun om de afaceri; însă Domnul spune: „Vai lui”. El va fi acuzat de deznădejdea, mizeria și suferința aduse în lume prin comerțul cu alcool. El nu va putea da nici un răspuns în legătură cu lipsurile și nenorocirea mamelor și copiilor care au suferit de pe urma lipsei de hrană, îmbrăcăminte și adăpost și care și-au îngropat orice nădejde și bucurie. El va trebui să răspundă pentru sufletele pe care le-a trimis în veșnicie nepregătite. Și aceia care îl susțin pe vânzătorul de băuturi alcoolice în lucrarea sa împart vina cu el. Lor, Dumnezeu le spune: „Mâinile voastre sunt pline de sânge”.
Legi de autorizare
Autorizarea comerțului cu alcool este sprijinită de mulți ca fiind utilă pentru restrângerea răului reprezentat de alcoolism. Dar autorizarea traficului comercial îl plasează sub protecția legii. Guvernul îi recunoaște legal existența și încurajează astfel răul pe care declară că îl îngrădește. Sub protecția legilor de autorizare, iau ființă în toată țara distileriile, fabricile de vin și cele de bere, iar vânzătorul de băuturi alcoolice își desfășoară lucrarea chiar la ușile noastre.
Adesea i se interzice să vândă băutură unui om beat sau despre care se știe că este un bețiv notoriu; dar lucrarea de a face bețivi în rândurile tineretului merge înainte fără oprire. Însăși viața comerțului cu alcool depinde de crearea poftei de băutură la tineri. Tineretul este condus pas cu pas, până când obiceiul de a bea este instalat și este creată o sete care trebuie satisfăcută cu orice preț. Ar fi mai puțin dăunător să i se dea de băut bețivului recunoscut ca atare — a cărui ruină este în cele mai multe cazuri un lucru deja hotărât — decât să se accepte ca floarea tineretului nostru să fie ademenită la distrugere prin acest obicei îngrozitor.
Prin autorizarea traficului de alcool, ispita este pusă necurmat înaintea celor care încearcă să se schimbe. Au fost fondate instituții acolo unde victimele alcoolismului pot fi ajutate să-și biruie pofta. Aceasta este o lucrare nobilă; dar atâta vreme cât vânzarea de băutură este sub protecția legii, alcoolul primește puține beneficii de pe urma instituțiilor de dezintoxicare. Ei nu pot rămâne mereu acolo. Trebuie să-și reia locul în societate. Pofta de băuturi amețitoare, chiar dacă este atenuată, nu este cu desăvârșire nimicită; iar când ispita îi asaltează la orice pas — cum se întâmplă, ei cad ca o pradă ușoară.
Un om care are un animal rău și care, cunoscându-i năravul, îl lasă în liberate este considerat vinovat, după legile țării, pentru răul pe care l-ar putea face animalul. În legile date lui Israel, Domnul a lăsat ca, atunci când animalul știut ca fiind nărăvaș provoca moartea unei ființe omenești, proprietarul să plătească cu viața lui pentru neglijența sau răutatea sa. După același principiu, guvernul care îl autorizează pe vânzătorul de alcool ar trebui să fie considerat răspunzător de rezultatele comerțului practicat de acesta. Și dacă a lăsa în libertate un animal rău este un delict vrednic de pedeapsa cu moartea, cu cât mai mare este crima de a autoriza lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice!
Licențele sunt eliberate pe motivul că producătorii aduc un venit tezaurului de stat. Dar ce este acest venit în comparație cu cheltuielile enorme suportate pentru criminalii, nebunii și săracii care sunt rodul traficului cu alcool! Un om aflat sub influența alcoolului comite o crimă; este adus la judecată; iar cei care au legalizat traficul sunt nevoiți să se ocupe de rezultatul propriei lor lucrări. Ei au autorizat vânzarea unei duști care face ca un om sănătos să înnebunească; iar acum este nevoie ca să-l trimită pe acest om la închisoare sau la spânzurătoare, în timp ce, adesea, soția și copiii lui sunt lăsați fără sprijin, pentru a rămâne în grija comunității în care trăiesc.
Luând în calcul numai aspectul financiar al problemei, ce nebunie este să îngădui o asemenea afacere! Și ce venit ar putea compensa pierderea rațiunii unui om, ștergerea și deformarea chipului lui Dumnezeu în om, ruina copiilor ajunși în pragul sărăciei și degradării, care vor transmite copiilor lor tendințele rele ale taților lor bețivi?
Prohibiția
Omul care și-a format obiceiul de a folosi băuturi amețitoare este într-o situație disperată. Creierul său este îmbolnăvit, puterea voinței îi este slăbită. Iar dacă vorbim despre puterea de stăpânire, apetitul lui este scăpat de sub control. Nu se poate discuta cu el în mod rațional și nici nu poate fi convins să se tăgăduiască pe sine. Atras în bârlogurile viciului, cineva care a luat hotărârea să renunțe la băut este ademenit să pună iarăși mâna pe pahar și, cu prima înghițitură din băutura amețitoare, orice hotărâre bună este călcată în picioare, orice urmă de voință este nimicită. O sorbitură din licoarea înnebunitoare și orice gând legat de rezultatele acestui pas a dispărut. Soția, sfâșiată de durere, este uitată. Tatălui pervertit nu-i mai pasă de copiii săi, care sunt înfometați și dezbrăcați. Legalizând traficul cu alcool, legea își dă consimțământul pentru această prăbușire a sufletului și refuză stoparea comerțului care umple lumea de rele.
Trebuie ca acest lucru să continue mereu? Vor fi întotdeauna sufletele nevoite să se lupte pentru biruință, având ușa ispitei deschisă larg înaintea lor? Trebuie să rămână blestemul alcoolismului pentru totdeauna ca o pată asupra lumii civilizate? Trebuie să continue să spulbere în fiecare an, ca un foc nesățios, mii și mii de cămine fericite? Când un vas eșuează în apropiere de țărm, oamenii nu privesc cu mâinile în sân. Ei își riscă viețile, încercând să-i salveze pe naufragiați dintr-un mormânt de ape. Cu cât mai mult este necesar efortul de a-i salva de soarta bețivului!
Nu doar bețivul și familia sa sunt puși în primejdie de către lucrarea vânzătorului de băuturi spirtoase și nici povara banilor cheltuiți nu reprezintă răul principal pe care traficul cu alcool îl aduce asupra comunității. Noi toți suntem în legătură unii cu alții în țesătura rasei umane. Răul care lovește oricare parte a marii frățietăți umane aduce primejdia pentru toți.
Mulți dintre cei care, din pricina iubirii de câștiguri sau de trai tihnit, n-au vrut să aibă de-a face cu acțiunea de interzicere a traficului cu alcool au descoperit — prea târziu — că traficul a avut de-a face cu ei. El i-a văzut pe propriii săi copii abrutizați și ruinați. Nelegiuirea abundă. Proprietatea particulară este amenințată. Viața este nesigură. Accidentele pe mare și pe uscat se înmulțesc. Bolile care se dezvoltă în vizuini ale murdăriei și nenorocirii își croiesc calea către căminele luxoase ale domnilor. Viciile nutrite de copiii destrăbălării și crimei îi infectează pe fiii și fiicele familiilor rafinate și cultivate.
Nu există vreun om ale cărui interese să nu fie primejduite de traficul cu alcool. Nu există nici un om care nu ar trebui să se ridice pentru a-l nimici, pentru propria lui siguranță.
Mai presus de orice alte locuri care au de-a face numai cu interese laice, sălile legislative și curțile de justiție ar trebui să fie eliberate de blestemul patimii băuturii. Guvernatorii, senatorii, membrii Camerei Reprezentanților, judecătorii, oamenii care adoptă și veghează la corecta aplicare a legilor unei țări, oamenii care țin în mâinile lor viețile, bunul nume și averile semenilor lor ar trebui să fie persoane care să nu consume deloc băuturi alcoolice. Numai în felul acesta mințile lor pot fi limpezi pentru a discerne între bine și rău. Numai în felul acesta pot avea niște principii nestrămutate și înțelepciunea de a face dreptate și de a arăta clemență. Dar cum stau de fapt lucrurile? Câți oameni dintre aceștia au mințile întunecate, discernământul de a distinge binele și răul — confuz, din cauza băuturilor tari! Cât de multe legi opresive sunt adoptate și cât de multe persoane nevinovate sunt condamnate la moarte din pricina nedreptății legiuitorilor băutori, a martorilor, juraților, avocaților și chiar judecătorilor! Mulți sunt „tari când este vorba de băut vin și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari”, „care numesc răul bine și binele rău”, „care îndreptățesc pe cel vinovat pentru mită și iau drepturile celor nevinovați!” Despre aceștia, Dumnezeu spune:
„Vai de cei tari când este vorba de băut vin, Și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriștea, Și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa: Ca putregaiul le va fi rădăcina lor, Și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna, Căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor, Și au disprețuit cuvântul Sfântului lui Israel.” (Isaia 5, 22-24.)
Onoarea lui Dumnezeu, stabilitatea națiunii, bunăstarea comunității, a căminului și a individului cer să se facă orice efort pentru conștientizarea poporului față de răul provocat de alcoolism. Curând vom vedea rezultatul acestui rău îngrozitor așa cum nu-l vedem acum. Cine va depune un efort hotărât pentru a opri lucrarea de distrugere? Deocamdată, lupta abia a început. Să se formeze o armată care să oprească vânzarea băuturilor cu efect amețitor, care îi face pe oameni să înnebunească. Pericolul reprezentat de traficul cu alcool să fie arătat cu claritate și să fie creat un simțământ general în inimile tuturor, care să ceară interzicerea lui. Oamenilor înnebuniți de băutură să li se dea o ocazie să scape din robia ei. Glasul națiunii să ceară legiuitorilor ei să pună capăt acestui trafic infam.
Dacă eviți1 să-i salvezi pe cei târâți la moarte Și pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați. Dacă zici: „Ah, n-am știut!”... Crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile Și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și ce vei zice când te va pedepsi? 2 (Proverbe 24, 11.12; Ieremia 13, 21.)
Căminul
„Viața este o școală a pregătirii, din care părinții și copiii trebuie să promoveze pentru a urma cursurile școlii superioare, în locurile pregătite de Dumnezeu.”