„Domnul a sădit o grădină.... Și a pus acolo pe om.”
Evanghelia simplifică într-un mod minunat problemele vieții. Ascultată, învățătura ei ar risipi cu ușurință multe nedumeriri și ne-ar feri de multe greșeli. Ea ne învață să apreciem lucrurile la justa lor valoare și să depunem cele mai statornice eforturi pentru lucrurile care sunt de cel mai mare preț — cele ce nu vor trece. De această lecție au nevoie cei asupra cărora apasă răspunderea alegerii unui cămin. Ei nu ar trebui să-și îngăduie să se abată de la cel mai înalt țel. Să-și aducă aminte că familia de pe pământ trebuie să fie un simbol al celei din ceruri, iar în cadrul ei, să se facă pregătirea pentru familia de sus. Viața este o școală a pregătirii, din care părinți și copii trebuie să promoveze pentru a urma cursurile școlii superioare în locurile pregătite de Dumnezeu. Când căutăm un loc pentru viitorul nostru cămin, acest țel să stea la baza alegerii. Să nu fiți stăpâniți de dorința după bogăție, de dictatele modei sau de obiceiurile societății. Aveți în vedere ceea ce va favoriza simplitatea, curățenia, sănătatea și adevăratele valori.
Peste tot în lume, marile orașe devin focare de viciu. La tot pasul se desfășoară priveliștile și se aud zgomotele răului. Pretutindeni ești ademenit la senzualitate și viață de plăceri. Curentul corupției și crimei crește continuu. Fiecare zi își aduce raportul violenței din ajun — jafuri, crime, sinucideri și fărădelegi care nu pot fi numite.
Viața în marile orașe este falsă și artificială. Pasiunea arzătoare pentru câștigarea de bani, vâltoarea senzațiilor puternice și căutarea plăcerii, setea de etalare ostentativă, luxul și extravaganța sunt toate forțe care, acaparând masele de oameni, deturnează mintea de la scopul adevărat al vieții. Ei deschid ușa pentru o mie de rele. Asupra tineretului, acestea au o putere aproape irezistibilă.
Una dintre cele mai subtile și mai periculoase ispite care îi asaltează pe copiii și tinerii din marile orașe este iubirea de plăceri. Sărbătorile sunt numeroase; jocurile și cursele de cai atrag mii de persoane, iar vâltoarea senzațiilor puternice și a plăcerii îi distrage de la datoriile serioase ale vieții. Banii care ar fi trebuit economisiți pentru întrebuințări mai folositoare sunt aruncați pe distracții.
Prin lucrarea trusturilor și în urma grevelor organizate de sindicate, condițiile de trai din oraș sunt din ce în ce mai grele. Înaintea noastră stau necazuri serioase; iar pentru multe familii va deveni o necesitate să se mute din orașe.
Mediul înconjurător din marile orașe reprezintă adesea un pericol pentru sănătate. Probabilitatea ridicată de a intra în contact cu persoane bolnave, aerul poluat, apa murdară, hrana murdară, locuințele aglomerate, întunecoase și insalubre sunt cauza multor rele care pot fi întâlnite.
Nu a fost scopul lui Dumnezeu ca oamenii să stea înghesuiți în orașe mari, îngrămădindu-se unii într-alții pe străduțe și în apartamente închiriate. La început, El i-a pus pe primii noștri părinți în mijlocul priveliștilor și sunetelor de care dorește să ne bucurăm și astăzi. Cu cât ne armonizăm mai mult cu planul originar al lui Dumnezeu, cu atât vom avea mai multe șanse de a asigura sănătatea trupului, minții și sufletului.
O locuință scumpă, un mobilier deosebit, expunerea ostentativă, luxul și confortul nu asigură condițiile esențiale pentru o viață fericită și folositoare. Isus a venit pe acest pământ pentru a împlini cea mai mare lucrare din toate câte s-au făcut printre oameni. El a venit ca ambasador al lui Dumnezeu, pentru a ne arăta cum să trăim ca să avem cele mai bune realizări în viață. Care au fost condițiile alese de Tatăl infinit pentru Fiul Său? Un cămin izolat din munții Galileii; o familie susținută prin muncă cinstită și demnă; lupta zilnică cu greutățile și condițiile vitrege; jertfirea de sine, economia și slujirea făcută cu răbdare și bucurie; ora de studiu lângă mama Sa, cu sulul Scripturii deschis înaintea lor; liniștea răsăritului sau apusului de soare în vâlceaua verde; lucrările sfinte ale naturii; studierea creației și a providenței și comuniunea sufletului cu Dumnezeu — acestea erau condițiile și ocaziile vieții timpurii a lui Isus.
„Ca să învețe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii; să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.” (Tit 2, 4.5.)
Tot așa a fost cu marea majoritate a celor mai buni și mai nobili bărbați din toate veacurile. Citiți istoria lui Avraam, Iacov, Iosif, Moise, David și Elisei. Studiați viețile bărbaților din vremurile de mai târziu, care au ocupat cu multă vrednicie poziții de încredere și răspundere, bărbați a căror influență a fost extrem de eficientă pentru înălțarea lumii.
Câți dintre aceștia au fost crescuți în căminuri aflate la țară! Erau străini de ceea ce se numește lux. Ei nu și-au petrecut tinerețea în distracții. Mulți au fost siliți să lupte cu sărăcia și vitregiile soartei. Ei au învățat de timpuriu să muncească, iar viața lor activă, desfășurată în aer liber, a adus vigoare și elasticitate tuturor capacităților lor. Nevoiți să depindă de propriile lor resurse, ei au învățat să se lupte cu dificultățile și să depășească obstacolele și au dobândit curaj și perseverență. Au învățat lecțiile încrederii în sine și ale stăpânirii de sine. Aflați într-o mare măsură la adăpost de tovărășiile rele, ei au fost mulțumiți cu plăcerile naturale și cu prieteniile sănătoase. Erau simpli în ce privește gusturile și moderați în obiceiurile lor. Se conduceau după principii și au crescut curați, puternici și cinstiți. Când au fost chemați la lucrarea vieții lor, au adus pentru aceasta putere fizică și intelectuală, un spirit optimist, abilitatea de a planifica și de a executa și statornicia de a se împotrivi răului, lucru care a făcut din ei o putere pentru bine în lume.
Cea mai bună moștenire pe care o puteți da copiilor voștri nu este bogăția materială, ci un trup sănătos, o minte echilibrată și unui caracter nobil. Cei care înțeleg în ce constă adevăratul succes al vieții se vor înțelepți la timp. Ei vor avea în vedere care sunt cele mai bune lucruri ale vieții când își vor alege căminul.
În loc de a viețui acolo unde nu pot fi văzute decât lucrările oamenilor, unde priveliștile și sunetele nutresc adesea gânduri îndreptate către rău, unde frământarea și zăpăceala aduc oboseală și tulburare, mergeți acolo unde puteți contempla lucrările lui Dumnezeu. Găsiți-vă odihna spiritului în frumusețea, liniștea și pacea naturii. Lăsați ca ochiul să se odihnească asupra câmpurilor verzi, asupra dumbrăvilor și dealurilor. Priviți sus, la cerul albastru, neacoperit de praful și fumul orașului, și respirați aerul înviorător al cerului. Duceți-vă acolo unde, departe de zăpăceala și desfrâul vieții de la oraș, le puteți oferi copiilor tovărășia voastră, unde îi puteți învăța despre Dumnezeu prin lucrările Sale și pregăti pentru o viață integră și folositoare.
Simplitatea mobilierului
Obiceiurile noastre artificiale ne lipsesc de multe binecuvântări și multă bucurie și ne fac incapabili de a duce o viață extrem de folositoare. Mobilierul pretențios și costisitor este nu numai o risipă de bani, dar și o pierdere a unui bun considerat de o mie de ori mai prețios. Este adusă în cămin o grea povară de griji, muncă și încurcături.
Care sunt condițiile din multe cămine, chiar și în acelea în care resursele sunt limitate, iar munca din gospodărie apasă mai ales asupra mamei? Cele mai bune camere sunt mobilate într-un stil care depășește mijloacele materiale ale proprietarilor și sunt nepotrivite pentru confortul și satisfacția acestora. Există covoare scumpe, mobilă sculptată cu minuțiozitate și tapițată cu finețe și draperii delicate. Mesele, căminurile și oricare alt spațiu disponibil, toate sunt încărcate cu obiecte ornamentale, iar pereții sunt acoperiți cu tablouri, până acolo încât devine obositor pentru privire. Și câtă muncă este necesară pentru a le ține pe toate în ordine și neprăfuite! Munca aceasta și celelalte obiceiuri artificiale ale familiei, care se conformează modei, pretind o nesfârșită trudă din partea gospodinei.
În multe cămine, soția și mama nu are deloc timp să citească, să fie bine informată, nu are deloc timp să fie în compania soțului, să păstreze legătura cu mințile în dezvoltare ale copiilor ei. Nu există timp sau loc pentru ca scumpul Mântuitor să fie un tovarăș apropiat și drag. Încetul cu încetul, ea se afundă într-o corvoadă nesfârșită de cenușăreasă, tăria, timpul și interesul ei fiind absorbite de lucrurile care pier o dată cu folosirea lor. Prea târziu se trezește descoperind că este aproape o străină în propria ei casă. Nefolosite, ocaziile prețioase pe care le-a avut odată — de a-i influența pe cei dragi ai ei pentru viața de sus — au trecut pentru totdeauna.
Întemeietorii căminului să ia hotărârea de a trăi după un plan mai înțelept. Primul vostru țel să fie acela de a face un cămin plăcut. Asigurați-vă, furnizând mijloacele care vor ușura munca și vor favoriza sănătatea și confortul. Faceți planuri pentru primirea oaspeților pe care Hristos ne-a îndemnat să-i poftim și despre care El spune: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40.)
Mobilați-vă căminul cu lucruri simple, lucruri care pot fi mutate ușor, care pot fi curățate cu ușurință și care pot fi înlocuite fără mare cheltuială. Recurgând la bun gust, puteți face ca un cămin foarte simplu să fie atrăgător și plăcut, dacă iubirea și mulțumirea există deja.
Împrejurimi minunate
Dumnezeu iubește frumosul. El a înveșmântat pământul și cerurile cu frumusețe și, cu bucuria unui Tată, El privește asupra copiilor Săi, încântați de lucrurile pe care le-a făcut. El dorește ca noi să ne înconjurăm locuințele cu frumusețea lucrurilor naturale.
Aproape toți cei ce locuiesc la țară, chiar dacă sunt săraci, ar putea avea în jurul căminelor lor o mică peluză înverzită, câțiva copaci umbroși, arbuști înfloriți sau flori parfumate. Iar acestea vor sluji spre fericirea familiei cu mult mai mult decât orice podoabă artificială. Vor aduce în viața de familie o influență liniștitoare, purificatoare, întărind dragostea pentru natură și aducându-i pe membrii familiei mai aproape unii de alții și mai aproape de Dumnezeu.