„Să păzească tot ce i-am poruncit ei.”
Ceea ce sunt părinții vor fi într-o mare măsură și copiii. Condiția fizică a părinților, dispozițiile și poftele lor, tendințele lor intelectuale și morale sunt reproduse în copii într-un grad mai mic sau mai mare.
Cu cât țelurile sunt mai nobile, cu cât sunt mai înalte capacitățile intelectuale și spirituale și cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile fizice ale părinților, cu atât va fi mai bună înzestrarea pentru viață pe care o dau copiilor lor. Cultivând ceea ce este cel mai bun în ei înșiși, părinții exercită o influență de a modela societatea și de a înălța generațiile viitoare.
Tații și mamele trebuie să înțeleagă răspunderea pe care o au. Lumea este plină de capcane puse pentru picioarele celor tineri. Mulțimi de oameni sunt atrase de o viață de plăceri egoiste și senzuale. Ei nu pot vedea primejdiile ascunse sau capătul înfricoșător al potecii care le pare calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului și pasiunii, energiile lor sunt irosite și milioane de oameni sunt ruinați atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea care va veni. Părinții ar trebui să-și amintească faptul că și copiii lor trebuie să întâlnească aceste ispite. Chiar înainte de nașterea copilului, ar trebui să înceapă o pregătire care îl va face în stare să lupte cu succes împotriva răului.
Răspunderea apasă mai ales asupra mamei. Ea, din al cărei sânge plin de viață este hrănit copilul și îi este clădită constituția fizică, îi atribuie și influențe intelectuale și spirituale, care contribuie la modelarea minții și caracterului. Așa a fost Iochebed, mama evreică din care s-a născut Moise, izbăvitorul lui Israel, care, puternică în credință, nu s-a lăsat înspăimântată „de porunca împăratului”. (Evrei 11, 23.) Așa a fost Ana, o femeie a rugăciunii și a jertfirii de sine, inspirată de cer, care i-a dat naștere lui Samuel, copilul învățat de asemenea de cer, judecătorul incoruptibil și întemeietorul școlilor sacre ale lui Israel. Și apoi Elisabeta (rudă în fapt, dar și în spirit cu Maria din Nazaret), care a fost mama celui care a vestit venirea Mântuitorului.
Cumpătare și stăpânire de sine
Grija cu care mama ar trebui să vegheze asupra obiceiurilor ei de viețuire este învățată în Scripturi. Când Domnul îl ridica pe Samson ca izbăvitor al lui Israel, „îngerul lui Iehova” i s-a arătat mamei, dându-i acesteia instrucțiuni deosebite în ce privește obiceiurile ei și de asemenea pentru copilul ei. „Femeia să se ferească”, a spus el, „să nu bea nici vin, nici băutură tare și să nu mănânce nimic necurat”. (Judecători 13, 13.14.)
Efectul influențelor prenatale este privit de către mulți părinți ca fiind o chestiune de mică importanță; dar cerul nu privește la fel acest lucru. Solia trimisă printr-un înger al lui Dumnezeu, și dată de două ori într-un mod cât se poate de solemn, arată că merită cea mai mare atenție din partea noastră.
Prin cuvintele adresate mamei evreice, Dumnezeu vorbește mamelor din toate veacurile. „Ia bine seama”, a spus îngerul; „să păzească tot ce i-am poruncit”. Bunăstarea copilului va fi influențată de obiceiurile mamei. Poftele și pasiunile ei trebuie să fie sub controlul principiului. Dacă vrea să împlinească scopul pe care l-a avut în vedere Dumnezeu pentru ea, când i-a dat un copil, există lucruri pe care trebuie să le ocolească și altele împotriva cărora să lupte. Dacă înainte de nașterea copilului ea cedează înaintea plăcerilor, dacă este egoistă, nerăbdătoare și pretențioasă, aceste trăsături se vor reflecta în dispoziția copilului. În acest fel, mulți copii au primit ca zestre la naștere tendințe spre rău aproape de nebiruit.
Dar dacă mama primește fără șovăială principiile juste, dacă este moderată și caracterizată prin tăgăduire de sine, dacă este bună, blândă și lipsită de egoism, ea poate da copilului ei chiar aceste trăsături de caracter. Foarte clară era porunca ce interzicea folosirea vinului de către mamă. Fiecare picătură de băutură tare pe care o bea aceasta pentru a-și satisface apetitul pune în pericol sănătatea fizică, mintală și morală a copilului ei și este un păcat direct față de Creatorul ei.
Mulți povățuitori recomandă cu tărie ca fiecare dorință a mamei să fie satisfăcută; ca, în cazul în care dorește vreun fel de aliment, oricât de dăunător ar fi, să-și satisfacă apetitul fără să se înfrâneze. Asemenea sfat este fals și vătămător. Nevoile fizice ale mamei nu ar trebui neglijate în nici un caz. De ea depind două vieți și dorințele sale ar trebui luate în seamă cu delicatețe, iar nevoile ei satisfăcute cu generozitate. Însă în această perioadă, mai presus de orice, ea ar trebui să evite, în dietă și în oricare altă privință, orice ar diminua tăria fizică sau intelectuală. Prin porunca venită direct de la Dumnezeu, ea se află sub obligația cea mai solemnă de a-și exercita stăpânirea de sine.
Munca peste măsură
Ar trebui să veghem cu tandrețe la păstrarea tăriei mamei. În loc să-i irosim forțele prețioase printr-o muncă istovitoare, grija și poverile ei ar trebui ușurate. Adesea, soțul și tatăl nu are cunoștință de legile sănătății trupești, pe care ar trebui să le cunoască pentru bunăstarea familiei sale. Absorbit în lupta pentru câștigarea celor necesare traiului sau aplecat asupra planurilor de îmbogățire și încolțit de griji și încurcături, el lasă ca asupra soției și mamei să apese poveri care îi secătuiesc puterile în perioada cea mai critică, provocându-i slăbiciune și boală.
Mulți soți și tați ar putea învăța o lecție folositoare din grija păstorului credincios. Iacov, când a fost îndemnat să facă o călătorie rapidă și dificilă, a răspuns:
„Domnul meu vede că copiii sunt micșori, și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii.” (Geneza 33, 13-14.)
Pe drumul obositor al vieții, soțul și tatăl „să meargă încet, la pas”, după puterile celor care îl însoțesc în călătorie. În mijlocul goanei nesățioase a lumii după avere și putere, el să învețe să-și domolească pașii, să o mângâie și să o sprijine pe cea care este chemată să meargă alături de el.
Voioșia
Mama ar trebui să cultive o dispoziție caracterizată de voioșie, mulțumire și fericire. Fiecare efort îndreptat în această direcție va fi răsplătit din belșug atât prin bunăstarea fizică a copiilor ei, cât și prin caracterul lor moral. Un spirit de voioșie va contribui la fericirea familiei sale și îi va îmbunătăți într-o foarte mare măsură starea sănătății proprii.
Soțul să-și ajute soția prin căldura și afecțiunea lui constantă. Dacă dorește să o păstreze plină de vioiciune și bucurie, astfel încât aceasta să fie asemenea razelor de soare în cămin, să o ajute să-și ducă poverile. Bunătatea și curtenia lui iubitoare vor fi pentru ea o încurajare prețioasă, iar fericirea pe care o dăruiește va aduce bucurie și pace propriei lui inimi.
Soțul și tatăl care este ursuz, egoist și tiranic nu numai că este el însuși nefericit, dar aruncă un val de tristețe peste toți membrii familiei sale. El va culege rezultatele când își va vedea soția deprimată și lipsită de vlagă, iar pe copiii săi marcați de propria sa dispoziție lipsită de iubire.
Dacă mama este lipsită de grija și înlesnirile pe care ar trebui să le aibă, dacă este lăsată să-și epuizeze puterile prin muncă excesivă sau prin neliniște și întristare, copiii ei vor fi jefuiți de forța vitală, de elasticitatea minții și de optimismul pe care ar trebui să le moștenească. Cu mult mai bine ar fi să facă astfel, încât viața mamei să fie strălucitoare și plină de voioșie, să fie ferită de grijile apăsătoare, de lipsuri și de munca obositoare, iar copiii să poată moșteni constituții bune, încât să-și poată croi drumul prin viață în propria lor tărie.
Asupra taților și mamelor este pusă o mare cinste și responsabilitate, constând în aceea că ei trebuie să stea în locul lui Dumnezeu înaintea copiilor lor. Caracterul lor, viața lor de zi cu zi, metodele lor de educație vor traduce cuvintele Sale pentru înțelegerea celor micuți. Influența lor va câștiga sau va face să se piardă încrederea copilului în asigurările Domnului.
Privilegiul părinților în privința pregătirii copilului
Fericiți sunt părinții ale căror vieți sunt o reflectare fidelă a celei divine, astfel încât făgăduințele și poruncile lui Dumnezeu trezesc în copil recunoștința și respectul profund; părinții care manifestă tandrețe, dreptate și îndelungă răbdare, prezentându-i copilului dragostea, dreptatea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, și care, învățându-și copilul să iubească, să aibă încredere și să respecte aceste lucruri, îl învață să-L iubească, să se încreadă și să se supună Tatălui său din cer; părinții care dau copilului un asemenea dar l-au înzestrat pe acesta cu o comoară mai prețioasă decât bogăția tuturor veacurilor — o comoară nesecată ca veșnicia însăși.
„Iată că cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: «Cum este mama, așa și fata!»” (Ezechiel 16, 44.)
Pentru copiii încredințați în grija sa, fiecare mamă are o însărcinare sfântă din partea lui Dumnezeu. „Ia pe fiul acesta, pe fiica aceasta”, spune El; „educă-l pentru Mine; dă-i un caracter șlefuit după chipul unui palat, pentru a putea străluci pe vecie în curțile Domnului.”
Adesea, mamei i se pare că lucrarea ei este o slujbă neimportantă. Este o lucrare rareori apreciată. Alții știu prea puțin despre multele ei griji și poveri. Zilele ei sunt ocupate de o avalanșă de lucrări mărunte, toate necesitând un efort plin de răbdare, stăpânire de sine, tact, înțelepciune și iubire jertfitoare de sine; cu toate acestea, ea nu se poate lăuda cu ceea ce a făcut ca fiind vreo mare realizare. Tot ce a făcut e că a asigurat desfășurarea în bune condiții a treburilor gospodăriei; adesea obosită și amețită, a încercat să le vorbească cu blândețe copiilor, să-i țină ocupați și fericiți și să le călăuzească piciorușele pe cărarea cea bună. Ea simte că nu a realizat nimic. Dar nu este așa. Îngerii cerești veghează asupra mamei măcinate de griji, observând poverile pe care le duce zi de zi. Chiar dacă numele ei nu este cunoscut în lume, este scris în cartea vieții Mielului.1
Ocazia mamei
Este un Dumnezeu în cer, iar lumina și slava de la tronul Său se revarsă asupra mamei credincioase, când aceasta încearcă să-și educe copiii să se împotrivească influenței răului. Nici o altă lucrare nu o poate egala pe a ei în importanță. Ea nu trebuie, asemenea unui artist, să picteze pe pânză o formă a frumuseții și nici, asemenea sculptorului, să o scoată din marmură cu dalta. Ea nu trebuie, asemenea scriitorului, să materializeze un gând nobil în cuvinte cu greutate și nici, asemenea muzicianului, să exprime un sentiment frumos printr-o melodie. Partea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, este aceea de a forma un suflet omenesc după asemănarea divină.
Mama care apreciază acest lucru își va considera ocaziile ca fiind neprețuite. Ea va căuta, prin propriul ei caracter și prin metodele de educație, să le înfățișeze copiilor săi idealul cel mai înalt. Cu seriozitate, cu răbdare și curaj, ea se va strădui să-și îmbunătățească propriile aptitudini, pentru a-și putea folosi cum se cuvine puterile superioare ale intelectului în pregătirea copiilor ei. Ea va întreba la fiecare pas: „Ce a spus Dumnezeu?” Va studia cu sârguință Cuvântul Său. Își va ține ochii ațintiți la Hristos, pentru ca experiența ei zilnică, dobândită în cercul umil al grijilor și datoriilor ei, să poată fi o reflectare a singurei vieți adevărate.