„Cum îl vom educa pe copil?”
Instrucțiunile pe care le avea îngerul pentru părinții evrei prevedeau nu numai modul de viețuire al mamei, ci și pregătirea copilului. Nu era de ajuns ca Samson, copilul care trebuia să izbăvească pe Israel, să aibă o bună zestre fizică la naștere. Acest lucru trebuia urmat de o educație atentă. Din pruncie, el trebuia să fie obișnuit cu o viață de strictă cumpătare.
Instrucțiuni similare au fost date în legătură cu Ioan Botezătorul. Înainte de nașterea sa, solia trimisă din cer pentru tatăl lui a fost:
„El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie; și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.” (Luca 1, 14-15.)
În rapoartele cerului despre oamenii nobili, Mântuitorul a declarat că nu a existat cineva mai mare decât Ioan Botezătorul. Lucrarea ce-i fusese încredințată necesita nu numai energie și rezistență fizică, ci și cele mai înalte calități intelectuale și sufletești. Atât de importantă era problema unei formări fizice corecte în vederea pregătirii pentru lucrarea sa, încât cel mai înalt înger din cer a fost trimis cu o solie de instruire pentru părinții copilului.
Îndrumările date în privința copiilor evrei ne învață că nu trebuie neglijat nimic din tot ceea ce influențează bunăstarea fizică a copilului. Nimic nu este lipsit de importanță. Fiecare înrâurire care afectează sănătatea trupului are efect și asupra minții și caracterului.
Nu se poate acorda îndeajuns de multă importanță formării timpurii a copiilor. Lecțiile învățate, obiceiurile formate în anii de pruncie și copilărie au de-a face mai mult cu formarea caracterului și cu stabilirea unei linii de urmat în viață decât vor putea-o face învățătura și toată pregătirea din anii următori.
Părinții trebuie să ia în considerație acest lucru. Ei ar trebui să înțeleagă principiile care stau la baza îngrijirii și educației copiilor. Ei ar trebui să fie în stare să-i crească în condiții de sănătate fizică, intelectuală și morală. Părinții ar trebui să studieze legile după care se conduc funcțiile vitale. Ei ar trebui să învețe despre organismul omenesc. Trebuie să înțeleagă funcțiile diferitelor organe, legăturile dintre ele și interdependența lor. Ar trebui să studieze legătura dintre puterile intelectului și cele ale trupului și condițiile necesare funcționării sănătoase a fiecăreia dintre ele. A-ți asuma răspunderile de părinte fără o asemenea pregătire este un păcat.
Prea puțină atenție este dată cauzelor care duc la moartea, boala și degenerarea care există astăzi chiar și în țările cele mai civilizate și mai favorizate. Rasa umană degenerează. Mai mult de o treime dintre copii mor de mici; dintre cei care ating vârsta maturității, marea lor majoritate suferă de diferite boli și numai câțiva ating limita vieții omenești.
Cele mai multe dintre relele care provoacă rasei umane nenorocirea și ruina pot fi împiedicate, iar puterea de a lupta împotriva lor depinde într-o mare măsură de părinți. Nu „providența misterioasă” îi ia pe copilași. Dumnezeu nu le dorește moartea. El îi dă părinților pentru a fi instruiți în scopul de a fi folositori aici și apoi în ceruri. Dacă ar face tații și mamele tot ce pot pentru a le da o bună moștenire copiilor lor și apoi dacă s-ar strădui printr-un plan iscusit să amelioreze toate neajunsurile survenite la nașterea lor, la ce schimbare în bine ar fi lumea martoră!
Îngrijirea copiilor mici1
Cu cât viața copilului este mai liniștită și mai simplă, cu atât îi va fi mai favorabilă dezvoltării fizice și intelectuale. Mama ar trebui să se străduiască întotdeauna să fie liniștită, calmă și cu stăpânire de sine. Mulți copii sunt predispuși într-o foarte mare măsură la stări de agitație pe bază nervoasă, iar comportamentul blând și răbdător al mamei va avea o influență liniștitoare, care va fi nespus de binefăcătoare pentru copil.
Sugarii au nevoie de căldură, însă adesea este comisă o greșeală când sunt ținuți în camere încălzite peste măsură, fiind într-o mare măsură lipsiți de aer proaspăt. Practica de a acoperi fața copilașului în timp ce doarme este dăunătoare, întrucât împiedică respirația liberă.
Copilul mic ar trebui ferit de orice influență care i-ar putea slăbi sau otrăvi organismul. Ar trebui avută cea mai mare grijă ca tot ceea ce-l înconjoară să fie curat și cu miros plăcut. Deși ar putea fi necesar să-i ferim pe cei mici de schimbările de temperatură prea mari sau prea bruște, ar trebui avut grijă ca, fie că sunt treji, fie că dorm, noapte sau zi, să respire un aer curat, înviorător.
Când pregătim trusoul nou-născutului, ar trebui să căutăm utilitatea, confortul și sănătatea mai degrabă decât satisfacerea cerințelor modei sau ale dorinței de a stârni admirația. Mama nu ar trebui să piardă timp cu broderii sau artificii care să înfrumusețeze micile articole de îmbrăcăminte, solicitându-se astfel printr-o muncă inutilă, cu prețul sănătății proprii și a copilului ei. Nu ar trebui să stea aplecată asupra unor cusături care îi țin ochii și nervii încordați peste măsură — aceasta într-o perioadă în care are nevoie de multă odihnă și de exercițiu fizic plăcut. Ea ar trebui să-și dea seama de obligația ei de a-și cruța puterile, pentru a putea fi în stare să facă față cerințelor cu care va fi confruntată.
Dacă îmbrăcămintea copilului oferă și căldură, și protecție, și confort, una dintre cauzele principale ale nervozității și neliniștii va fi eliminată. Micuțul va avea o sănătate mai bună și mama nu va considera că îngrijirea copilului ei reprezintă o cheltuială prea mare de energie și timp.
Feșele și cingătorile strânse împiedică activitatea inimii și a plămânilor și ar trebui evitate. Nici o parte a corpului nu ar trebui să fie vreun moment jenată de îmbrăcăminte care apasă asupra vreunui organ sau îi reduce libertatea de mișcare. Îmbrăcămintea tuturor copiilor ar trebui să fie suficient de lejeră, pentru a permite o respirație deplină și liberă, și dispusă în așa fel, încât umerii să poarte greutatea.
În unele țări, se menține încă obiceiul de a lăsa neacoperiți umerii, mâinile și picioarele copiilor mici. Acest obicei nu poate fi condamnat cu îndeajuns de multă severitate. Membrele, fiind mai departe de centrul sistemului circulator, cer o protecție mai mare decât celelalte părți ale corpului. Arterele care transportă sângele către extremități sunt groase, asigurând o cantitate suficientă de sânge pentru a furniza căldură și hrană. Dar când membrele sunt lăsate neprotejate sau sunt insuficient acoperite, arterele și venele se contractă, părțile sensibile ale corpului se răcesc, iar circulația sângelui este stingherită.
La copiii aflați în creștere, toate forțele organismului au nevoie de orice înlesnire pentru a le ajuta să desăvârșească structura fizică. Dacă membrele sunt insuficient protejate, copiii — și mai ales fetele — nu pot ieși din casă dacă vremea nu este blândă. Astfel, sunt ținuți în casă de teama frigului. Dacă sunt bine îmbrăcați, copiilor le va prinde bine să facă mișcare după plac în aer liber, fie iarnă, fie vară.
Mamele care doresc ca băieții și fetele lor să aibă vigoarea sănătății ar trebui să-i îmbrace corespunzător și să-i încurajeze să stea mult timp în aer liber, ori de câte ori vremea permite acest lucru. Poate că va fi nevoie de efort pentru a rupe lanțurile obiceiului și a-i îmbrăca și educa pe copii ținând seama de sănătate; dar rezultatul va răsplăti din plin acest efort.
Alimentația copilului
Cea mai bună hrană pentru un nou-născut este aceea pe care o furnizează organismul mamei. El nu trebuie privat în mod inutil de aceasta. Este o cruzime din partea mamei ca, din comoditate sau pentru a se bucura de compania cunoscuților, să caute să se elibereze de datoria gingașă de a-și alăpta micuțul.
Mama care îngăduie să-i fie alăptat copilul de o altă femeie ar trebui să se gândească bine care ar putea fi urmările. Într-o măsură mai mică sau mai mare, doica transmite copilului pe care-l alăptează dispoziția și temperamentul său.
Nu vom putea prețui niciodată îndeajuns importanța formării unor obiceiuri corecte de alimentare la copii. Micuții au nevoie să învețe că mănâncă pentru a trăi, nu trăiesc pentru a mânca. Pregătirea ar trebui să înceapă când copilul este încă sugar, în brațele mamei sale. Copilului ar trebui să i se dea să mănânce numai la intervale regulate și din ce în ce mai rar, pe măsură ce crește. Nu ar trebui să i se dea dulciuri sau alimente pe care le consumă cei mari, el nefiind în stare să le digere. Grija și regularitatea meselor pentru cei mici nu numai că le vor asigura sănătatea și vor avea ca rezultat faptul că vor sta cuminți și liniștiți, dar vor pune și temelia obiceiurilor care vor fi o binecuvântare pentru ei în anii următori.
„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22, 6.)
Când copiii trec de perioada prunciei, ar trebui avut încă mare grijă în privința educării gusturilor și poftelor lor. Adesea li se permite să mănânce ce doresc și când doresc, fără a ține cont de sănătatea lor. Osteneala și banii atât de des aruncați pe dulciuri nehrănitoare îi aduc pe cei mici la concluzia că cel mai înalt obiectiv în viață și lucrul care oferă cea mai mare fericire este acela de a putea să-ți satisfaci apetitul. Rezultatul acestei formări este lăcomia, urmată de boală, care la rândul ei precedă folosirea medicamentelor otrăvitoare.
Părinții ar trebui să educe poftele copiilor lor și să nu le îngăduie folosirea alimentelor nehrănitoare. Însă, în efortul de a stabili reguli în alimentație, ar trebui să fim cu luare aminte să nu cădem în greșeala de a cere copiilor să mănânce ceea ce nu are gust bun sau să mănânce mai mult decât este nevoie. Copiii au drepturi și preferințe, iar când aceste preferințe sunt rezonabile, ele ar trebui respectate.
Regularitatea în alimentație ar trebui să fie păzită cu grijă. N-ar trebui să se consume nimic între mese, nici un fel de produse de cofetărie sau patiserie, nuci, fructe sau vreun alt fel de alimente. Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu efect asupra sănătății și stării de voioșie. Iar când se așează la masă, copiii nu simt plăcere pentru alimentele hrănitoare; poftele lor se îndreaptă către ceea ce este dăunător pentru ei.
Mamele care satisfac dorințele copiilor lor cu prețul sănătății și bunei dispoziții seamănă semințele răului, care vor crește și vor da rod. Îngăduința de sine crește în ritmul creșterii celor mici, iar vigoarea intelectuală și cea fizică sunt amândouă sacrificate. Mamele care înfăptuiesc această lucrare culeg cu amărăciune roadele seminței pe care au semănat-o. Ele își văd copiii crescând cu o minte și un caracter nepotrivite pentru ca ei să poată avea un rol nobil și folositor în societate sau în familie. Puterile spirituale, cât și cele intelectuale și fizice suferă sub influența hranei nesănătoase. Conștiința este inhibată, iar calitatea de a fi mișcați de ceea ce este bine este slăbită.
Câtă vreme este adevărat că ar trebui să-i învățăm pe copii să-și stăpânească apetitul și să mănânce ținând seama de sănătate, să le fie explicat lămurit că ei nu se abțin decât de la ceea ce le-ar face rău. Ei renunță la lucruri dăunătoare pentru a avea ceva mai bun. Masa să fie atrăgătoare și apetisantă, căci este plină de lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit cu atâta generozitate. Ora mesei să fie un moment fericit, de voioșie. În timp ce ne bucurăm de darurile venite de la Dumnezeu, să răspundem cu mulțumiri pline de recunoștință Dătătorului acestora.
Îngrijirea copiilor în caz de boală
În multe cazuri, boala copiilor se poate datora unor greșeli de îngrijire. Cauzele necazului pot fi mesele neregulate, îmbrăcămintea insuficientă în serile răcoroase, lipsa exercițiului fizic serios, care să pună în mod sănătos sângele în circulație, sau lipsa unei cantități îndestulătoare de aer necesar pentru curățirea lui. Părinții să cerceteze atent problema, pentru a găsi cauzele îmbolnăvirii, și apoi să îndrepte cât mai curând posibil ce este greșit.
Stă în puterea tuturor părinților să învețe multe despre îngrijirea bolnavului, despre prevenirea și chiar despre tratarea bolii. Mama ar trebui în special să știe ce să facă în cazurile obișnuite de boală ale celor din familia sa. Ea ar trebui să știe cum să-și îngrijească copilul bolnav. Dragostea și priceperea ei ar trebui s-o facă în stare să împlinească pentru copil lucrări care nu ar putea fi la fel de bine încredințate în mâna unui străin.
Studierea fiziologiei
Părinții ar trebui să caute de timpuriu să le trezească interesul copiilor lor pentru studiul fiziologiei și ar trebui să-i învețe principiile sale simple. Învățați-i cum să-și păstreze cel mai bine puterile fizice, intelectuale și spirituale și cum să-și folosească înzestrările, astfel încât viețile lor să poată aduce binecuvântări unul altuia și să-L onoreze pe Dumnezeu. Aceste cunoștințe sunt neprețuite pentru cei tineri. Educația în lucrurile ce privesc viața și sănătatea este mai importantă decât cunoașterea multor științe predate în școli.
Părinții ar trebui să trăiască mai mult pentru copiii lor și mai puțin pentru societate. Studiați subiecte legate de igienă și puneți cunoștințele în practică. Învățați-i pe copiii voștri să raționeze de la cauză la efect. Învățați-i că, dacă doresc sănătate și fericire, trebuie să respecte legile firii. Deși s-ar putea să nu vedeți rezultate atât de rapid cum ați dori, nu vă descurajați, ci continuați-vă lucrarea cu răbdare și perseverență.
Încă din leagăn, învățați-vă copiii să practice tăgăduirea și stăpânirea de sine. Învățați-i să se bucure de frumusețile naturii și să-și exerseze în mod sistematic toate puterile trupului și ale minții în ocupații folositoare. Creșteți-i astfel, încât să aibă o constituție fizică robustă și obiceiuri bune, o dispoziție senină și o fire blândă. Întipăriți în mințile lor fragede adevărul că Dumnezeu nu intenționează ca noi să trăim numai pentru o răsplată în timpul de acum, ci pentru binele nostru veșnic. Învățați-i că a ceda în fața ispitei este un lucru rău și care arată slăbiciune; a rezista în fața ei înseamnă noblețe și bărbăție. Aceste lecții vor fi asemenea seminței semănate într-un pământ bun, și ele vor aduce roade care ne vor înveseli inimile.
Mai presus de orice altceva, părinții să-și înconjoare copiii cu o atmosferă de voioșie, amabilitate și iubire. Căminul în care locuiește dragostea, și în care aceasta este exprimată în priviri, cuvinte și fapte, este locul în care îngerii sunt încântați să-și manifeste prezența.
Părinți, lăsați ca razele luminoase ale iubirii, voioșiei și mulțumirii bucuroase să intre în inimile voastre și influența lor gingașă, înviorătoare, să cuprindă căminul vostru. Manifestați un spirit de blândețe și răbdare; și încurajați aceasta și în copiii voștri, cultivând toate calitățile care vor aduce strălucire în viața de familie. Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce sunt aerul și soarele pentru lumea vegetală, susținând sănătatea și vigoarea minții și a trupului.