„Dezvăluirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere.”
Întreaga Biblie este o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Primită, crezută, ascultată, ea este marele instrument de transformare a caracterului. Este mărețul stimulent, forța constrângătoare care înviorează puterile fizice, intelectuale și spirituale și conduce viața pe făgașele corecte.
Motivul pentru care tinerii, și chiar și cei mai bogați în ani, sunt aduși atât de ușor în ispită și păcat este că nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu și nu meditează asupra lui, așa cum ar trebui s-o facă. Lipsa unei voințe neșovăitoare, care se reflectă în viață și caracter, este rezultatul neglijării instrucțiunilor sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu-și îndreaptă mintea, printr-un efort hotărât, către ceea ce le-ar inspira gânduri curate, sfinte, și nu și-o abat de la ceea ce este murdar și neadevărat. Puțini sunt cei care își aleg partea cea bună, care stau la picioarele lui Isus, cum a făcut Maria, pentru a învăța de la Dascălul divin. Puțini strâng cuvintele Sale ca o comoară în inimă și le pun în practică în viață.
Primite, adevărurile Bibliei vor înălța mintea și sufletul. Dacă ar fi Cuvântul lui Dumnezeu apreciat așa cum se cuvine, atât tinerii, cât și vârstnicii ar avea o corectitudine interioară, o tărie a principiilor care le-ar da puterea de a se împotrivi ispitei.
Bărbații să dea învățătură și să scrie despre lucrurile prețioase ale Sfintelor Scripturi. Gândirea, aptitudinile, exersarea intensă a puterilor creierului să fie devotate studiului gândurilor lui Dumnezeu. Nu studiați filozofia supozițiilor oamenilor, ci filozofia Aceluia care este adevăr. Nici un alt gen de literatură nu se poate compara ca valoare cu aceasta.
Mintea pământească nu găsește nici o plăcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu; însă, pentru mintea înnoită de Duhul Sfânt, de pe paginile sacre strălucește o frumusețe divină și o lumină celestă. Ceea ce pentru mintea pământească era o pustietate amară, pentru mintea spirituală devine un ținut cu izvoare vii.
Cunoașterea lui Dumnezeu așa cum este descoperită în Cuvântul Său este cunoașterea pe care trebuie să o dăm copiilor noștri. De la primele sclipiri ale rațiunii, ei trebuie să cunoască Numele și viața lui Isus. Primele lor lecții ar trebui să-i învețe că Dumnezeu este Tatăl lor. Prima lor pregătire ar trebui să fie aceea a ascultării iubitoare. Cuvântul lui Dumnezeu să le fie citit și repetat cu respect și iubire, în părți potrivite pentru înțelegerea lor și adaptate pentru a le trezi interesul. Și, mai presus de orice, să învețe despre dragostea Sa descoperită în Hristos și despre marea ei lecție:
„Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” (1 Ioan 4, 11.)
„Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei.” (Psalmii 119, 24.)
Tinerii să facă din Cuvântul lui Dumnezeu hrana minții și a sufletului. Din crucea lui Hristos să facă știința întregii educații, centrul oricărei învățături și al oricărui studiu. Să fie adusă în experiența zilnică, în viața practică. Așa va deveni Mântuitorul pentru tineri un tovarăș zilnic și un prieten. Fiecare gând va fi robit ascultării de Hristos. Împreună cu apostolul Pavel, ei vor putea spune:
„Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume!” (Galateni 6, 14.)
Astfel, prin credință, ei ajung să-L cunoască pe Dumnezeu printr-o cunoștință experimentală. S-au convins ei înșiși de realitatea Cuvântului Său, de adevărul făgăduințelor Sale. Ei au gustat și au văzut că Domnul este bun.
Ioan cel preaiubit avea o cunoaștere câștigată prin propria lui experiență. El putea mărturisi:
„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții, — pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o, și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată; — deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1, 1-3.)
Așa încât fiecare, prin propria lui experiență, „adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.” (Ioan 3, 33.) El poate da mărturie despre ceea ce el însuși a văzut, auzit și simțit despre puterea lui Hristos. El poate mărturisi:
„Aveam nevoie de ajutor și l-am găsit în Isus. Mi-au fost acoperite toate lipsurile, iar foamea sufletului meu a fost potolită; pentru mine, Biblia este descoperirea lui Hristos. Cred în Isus pentru că El este pentru mine un Mântuitor divin. Cred în Biblie pentru că am descoperit că ea este vocea lui Dumnezeu, care se adresează sufletului meu.”
Cel care a câștigat o cunoaștere a lui Dumnezeu și a Cuvântului Său prin experiență personală este pregătit să se angajeze în studiul științelor naturii. Despre Hristos este scris: „În El era viața și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4.) Înainte de intrarea păcatului în lume, Adam și Eva erau înconjurați în Eden de o lumină curată și minunată, lumina lui Dumnezeu. Această lumină strălucea asupra oricărui lucru de care se apropiau. Nu exista nimic care să împiedice percepția lucrărilor lui Dumnezeu sau a însușirilor acestora.
Când însă au cedat ispititorului, lumina s-a îndepărtat de la ei. Pierzând veșmintele de sfințenie, ei au pierdut lumina care strălucea asupra naturii. Ei nu mai puteau citi în ea cum se cuvine. Ei nu mai puteau discerne caracterul lui Dumnezeu în lucrările Sale. Și astăzi la fel, omul singur nu poate citi corect învățătura naturii. Dacă nu este călăuzit de înțelepciunea divină, el înalță natura și legile naturii deasupra Dumnezeului naturii. Iată de ce simplele idei omenești în legătură cu știința contrazic atât de des învățătura din Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, pentru aceia care primesc lumina vieții lui Hristos, natura este iluminată din nou. În lumina care strălucește de la cruce, putem interpreta corect învățătura primită de la natură.
Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu și Cuvântul Său din experiență personală are o credință statornică în caracterul divin al Sfintelor Scripturi. El s-a convins că Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și știe că adevărul nu se poate contrazice singur niciodată. El nu testează Biblia prin ideile oamenilor de știință; el aduce aceste idei spre testare prin standardul infailibil. El știe că în știința adevărată nu poate fi nimic contrar învățăturii Cuvântului; de vreme ce amândouă au același Autor, înțelegerea corectă a amândurora va dovedi că ele se află în armonie. Orice lucru care, în învățătura așa-zis științifică, contrazice mărturia Cuvântului lui Dumnezeu nu este decât muncă omenească nesistematică, pe ghicite.
Unui asemenea student, cercetarea științifică îi va deschide câmpuri largi de gândire și informație. Pe măsură ce contemplă lucrurile din natură, i se descoperă o nouă percepție a adevărului. Cartea naturii și Cuvântul scris aruncă lumină în mod reciproc unul asupra celuilalt. Amândouă îl familiarizează tot mai mult cu Dumnezeu, învățându-l despre caracterul Său și despre legile prin care lucrează El.
Experiența psalmistului este experiența pe care o pot câștiga toți, primind cuvântul lui Dumnezeu prin natură și prin revelație. El spune:
„Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, Și eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.” (Psalmii 92, 4.)
„Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri Și credincioșia Ta până la nori. Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu Și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare....
Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.... Îi adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieții; Prin lumina Ta vedem lumina.” (Psalmii 36, 5-9.)
„Ferice de cei fără prihană în calea lor, Care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, Care-L caută din toată inima lor.
Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Aleg calea adevărului, Pun legile Tale sub ochii mei.” (Psalmii 119, 1.2.9.30.)
„Strâng cuvântul Tău în inima mea, Ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei. Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, Decât o mie de lucruri de aur și de argint.
Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Învățăturile Tale sunt minunate: De aceea le păzește sufletul meu. Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, În casa pribegiei mele.
Cuvântul Tău este cu totul încercat
Și robul Tău îl iubește.
Temelia Cuvântului Tău este adevărul, Și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice.
Să-mi trăiască sufletul
Și să Te laude și judecățile Tale să mă sprijine. Multă pace au cei care iubesc Legea Ta, Și nu li se întâmplă nici o nenorocire.
Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, și împlinesc poruncile Tale. Sufletul meu ține învățăturile Tale Și le iubesc mult de tot!
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, Dă pricepere celor fără răutate. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei, Căci totdeauna le am cu mine. Am mai multă pricepere decât bătrânii, Căci păzesc poruncile Tale. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, De aceea urăsc orice cale a minciunii. Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci, Căci ele sunt bucuria inimii mele.” (Psalmii 119, 11.45.18.24.72.97.129.54.140.160.175.165-167.130.98-100.104.111.)
Descoperiri mai clare ale lui Dumnezeu
Este privilegiul nostru să ne înălțăm mai sus și mai sus, în căutarea unor descoperiri mai clare ale caracterului lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: „Arată-mi, te rog, slava Ta”, Domnul nu l-a mustrat, ci i-a ascultat rugăciunea. Dumnezeu a declarat slujitorului Său: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta.” (Exod 33, 18-19.)
Păcatul este cel care ne întunecă mințile și ne desensibilizează. Când păcatul este curățit din inimile noastre, lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos, strălucind asupra Cuvântului Său și reflectându-se pe fața naturii, va întări din ce în ce mai mult faptul că „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie.” (Exod 34, 6.)
Lumina o vom vedea numai în lumina Sa, până când mintea, inima și sufletul vor fi transformate după chipul sfințeniei Sale.
Pentru aceia care se prind astfel de asigurările divine ale Cuvântului lui Dumnezeu există posibilități minunate. Înaintea lor se întind câmpuri vaste ale adevărului și resurse bogate de putere. Lucruri glorioase urmează să fie descoperite. Vor fi date pe față privilegii și îndatoriri despre care ei nici nu bănuiesc că s-ar afla în Biblie. Toți cei ce umblă pe cărarea supunerii umile, împlinind scopul Său, vor cunoaște mai mult și mai mult Cuvântul lui Dumnezeu.
Studentul să-și ia Biblia ca ghid și să rămână neclintit în principii și, astfel, poate aspira la orice realizări, oricât de înalte. Toate filozofiile firii omenești au dus la încurcătură și rușine când Dumnezeu nu a fost recunoscut ca fiind totul. Însă credința prețioasă inspirată de Dumnezeu aduce tărie și noblețe de caracter. Cu cât ne ocupăm mai mult de bunătatea, îndurarea și iubirea Sa, cu atât percepția adevărului va fi mai clară și cu atât mai înaltă și mai sfântă va fi dorința de a avea curățenie a inimii și limpezime a minții. Sufletul care rămâne în atmosfera pură a gândurilor sfinte este transformat de tovărășia cu Dumnezeu, prin studierea Cuvântului Său. Adevărul este atât de cuprinzător, întins, profund, larg, încât eul este pierdut din vedere. Inima este înmuiată și adusă la umilință, blândețe și iubire.
Iar puterile naturii umane sunt sporite mulțumită supunerii sfinte. În urma studierii Cuvântului vieții, studenții pot dobândi un intelect superior, caracterizat prin profunzime și noblețe. Dacă sunt, asemenea lui Daniel, ascultători și împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, ei pot progresa, ca și el, în toate ramurile de instruire. Având o minte curată, ei vor dobândi o minte puternică. Fiecare facultate intelectuală li se va dezvolta. Ei se pot disciplina și educa în așa fel, încât toți cei aflați în sfera lor de influență vor vedea ce poate fi și ce poate face omul când este în legătură cu Dumnezeul înțelepciunii și puterii.
Educația în viața veșnică
Lucrarea vieții noastre de aici este o pregătire pentru viața veșnică. Educația începută aici nu se va termina în această viață; va continua în toată veșnicia — progresând neîncetat și nefiind vreodată încheiată. Din ce în ce mai mult se va descoperi înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu în planul de răscumpărare. Mântuitorul va dărui bogății ale cunoașterii când Își va duce copiii la izvoarele de apă vie. Și, zi după zi, minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, mărturiile puterii Sale, care a creat și susține universul, se vor deschide înaintea minții cu o nouă frumusețe. În lumina care strălucește de la tron, tainele vor dispărea și sufletul va fi umplut de uimire văzând simplitatea lucrurilor neînțelese până atunci.
Acum vedem ca printr-o oglindă, nelămurit;1 dar atunci va fi față în față; acum cunoaștem în parte; atunci însă, vom cunoaște limpede, așa cum limpede suntem cunoscuți.
Nevoia lucrătorului
„Urcă la Mine pe munte.”