Lucrarea misionară medicală

Cadrul istoric al scrierilor lui Ellen White cu privire la sănătate

Cererea continuă de cărți ale lui Ellen White necesită retipăriri frecvente și, uneori, chiar ediții noi. Acest volum, apărut inițial în 1932, își face acum apariția în a doua ediție. Deși formatul literelor și mărimea paginilor au fost schimbate, pentru a se încadra în formatul obișnuit pentru Christian Home Library (Biblioteca creștină din cămin în S. U. A.), textul a rămas neschimbat și, de asemenea, a fost păstrată și paginația ediției tipărite anterior. Astfel, noua ediție rămâne consecventă referințelor din Comprehensive Index to the Writings of Ellen G. White (Indexul complet al scrierilor lui Ellen White).

Lucrarea misionară medicală a fost prima carte a lui Ellen White compilată în mare măsură din lucrări nepublicate, ce a apărut după moartea autoarei. Instrucțiunile date de Ellen G. White comitetului rânduit de ea ca responsabil pentru aceasta au slujit drept călăuză în această lucrare. Ea a autorizat acest comitet și a luat măsuri pentru „tipărirea de compilații din manuscrisele mele”. A făcut cunoscut faptul că, în îndemnurile adresate unor persoane și instituții de-a lungul anilor, erau sfaturi ce puteau sluji cauzei în general.

Lucrarea misionară medicală își are locul său de cinste alături de celelalte cărți ale aceleiași autoare și în perioada de după aceea au urmat și alte cărți cu privire la sănătate. Deoarece aceasta constituie doar o verigă a lanțului de cărți consacrate acestui important subiect, este potrivit a trece în revistă istoria mai multor lucrări ale lui Ellen White, atât din trecut, cât și actuale, care tratează principiile de sănătate și lucrarea medicală. Acest lucru îl va ajuta pe cititor să identifice diverse publicații tipărite sau retipărite din acest domeniu de importanță vitală.

În 1848, Ellen White a fost avertizată asupra folosirii tutunului, ceaiului și cafelei, iar în 1854, i-a fost împărtășită lumina cu privire la importanța curățeniei și a folosirii alimentelor mai puțin rafinate sau bogate. Totuși, abia în 1863 a primit cea dintâi viziune cuprinzătoare în legătură cu reforma sănătății. Despre acest lucru, ea a scris: „Marele subiect al reformei sănătății mi-a fost dezvăluit în viziune în casa fratelui A. Hilliard, din Otsego, Michigan, la 6 iunie 1863”. The Review and Herald, 8 octombrie, 1867. În viziunile care au urmat după aceea, i-au fost prezentate multe detalii cu privire la acest subiect și aceste viziuni au constituit baza pentru scrieri mai detaliate cu privire la sănătate și tratarea problemei sănătății în biserică.

Primele articole ale lui Ellen White cu privire la sănătate

Prima prezentare generală scrisă cu privire la subiectul sănătății a fost făcută de Ellen White într-un capitol de 32 de pagini, intitulat „Sănătatea”. A apărut în Daruri spirituale, volumul IV, paginile 120-151, în vara anului 1864. În acest articol, ea a expus în formă restrânsă marile principii care i-au fost date în viziunea din 1863. Acest material este disponibil astăzi în volumele care se retipăresc exact după cel inițial din Daruri spirituale.

Dându-și seama, într-o oarecare măsură, de măreția însărcinării de a conduce 3. 500 de adventiști la o înțelegere deplină a soliei cu privire la reforma sănătății, în 1865, James și Ellen White au publicat șase broșuri, intitulate „Sănătate sau cum să trăim”. Cinci dintre aceste broșuri aveau 64 de pagini, iar una, 80 de pagini. Fiecare cuprindea un articol scris de Ellen White, apărut sub titlul „Boala și cauzele ei”. Alături de articolul lui Ellen White erau materiale legate de acesta, extrase din scrierile unor medici și pastori, și articole pregătite special de James White și alții pentru broșuri. Fiecare era consacrată unei teme de bază despre sănătate: alimentație, căsătorie și viața de cămin, folosirea medicamentelor, îngrijirea bolnavilor și igiena, îngrijirea copiilor și îmbrăcămintea sănătoasă. În 1899 și 1900, cele șase solii ale lui Ellen White au fost publicate într-o serie de articole consecutive în Review and Herald. În 1958, ele erau disponibile într-o anexă de 69 de pagini la Selected Messages, book 2. (Mărturii selectate, vol. 2)

Vizând un domeniu mai aparte al sfaturilor pentru sănătate din acea perioadă de început, a apărut articolul intitulat „Un apel către mame”. Acesta a fost tipărit în 1864, într-o broșură ce purta acest titlu. În 1870, James White l-a inclus, ca o contribuție a lui Ellen White, într-o lucrare de 270 de pagini Solemn Appeal Relative to Solitary Vice (Apel solemn cu privire la viciul ascuns). Porțiuni mari din acest articol apar astăzi în Child Guidance (Îndrumarea copilului), în secțiunea intitulată „Păstrarea integrității morale”. Aceleași sfaturi se găsesc în Mărturii pentru comunitate 2 și 5.

Cumpătarea creștină și igiena biblică, 1890

În 1890, a apărut un volum intitulat Cumpătarea creștină și igiena biblică. Prima parte, Cumpătarea creștină a fost scrisă de Ellen White, iar a doua, despre igiena biblică, a fost compilată din scrierile lui James White. În primele 162 de pagini, Ellen White a prezentat principiile de bază ale sănătății într-o formă mai populară și mai dezvoltată. La 15 ani după aceea, aceasta a constituit punctul de plecare pentru cartea Divina vindecare. De asemenea, toate sau numai anumite părți din nouă dintre cele optsprezece capitole ale cărții lui Ellen White din 1890 au fost retipărite în 1923 în Counsels on Health (Sfaturi pentru sănătate) și Fundamentals of Christian Education (Principiile fundamentale ale educației creștine). Celelalte capitole au fost incluse în paralel în Divina vindecare.

Viețuirea sănătoasă, 1897

În 1897, în timp ce Ellen White se afla în Australia, dr. David Paulson, care lucra atunci la Sanatoriul Battle Creek, a extras din scrierile lui Ellen White cu privire la sănătate, pe care le avea la dispoziție, un mare număr de citate și paragrafe, ordonându-le pe subiecte. Această colecție, intitulată Healthful Living (Viețuire sănătoasă), a apărut cu opt ani înainte de publicarea cărții Divina vindecare. Volumul de 284 de pagini a devenit un instrument bun de predare și au fost tipărite cel puțin trei ediții. Totuși, o dată cu apariția cărții Divina vindecare în 1905, compilația lui Paulson nu a mai fost publicată. Ellen White a fost mulțumită de această lucrare compilată, însă, desigur, aceasta nu avea continuitatea care caracteriza cărțile ei.

Divina vindecare, 1905

O prezentare cuprinzătoare a subiectului sănătății este făcută de Ellen White în Divina vindecare, o carte de 516 pagini, o carte scrisă atât pentru cititorii adventiști, cât și neadventiști, din America și de peste ocean. În pregătirea celor 43 de capitole ale cărții, ea și-a extras în mare măsură materialele din lucrarea Cumpătarea creștină și igiena biblică, deși a simplificat și scris din nou materialul. În anul 1915, anul morții lui Ellen White, aceasta era singura carte disponibilă cu privire la subiectul sănătății.

Sfaturi pentru sănătate, 1923

În linii mari, principiile privind viețuirea sănătoasă au fost expuse în Divina vindecare. Totuși, în articolele lui Ellen White apărute în revistele bisericii, în Mărturii pentru comunitate, cât și în anumite cărți tipărite, se găseau și alte solii. Acestea conțineau sfaturi necesare cu privire la principiile sănătății, conducerea instituțiilor adventiste de ziua a șaptea și răspândirea soliei despre sănătate. Materialele au fost adunate de către Patrimoniul White în Counsels on Health (Sfaturi pentru sănătate), publicată în 1923. Această carte de 634 pagini, care s-a limitat la a cuprinde ceea ce a fost tipărit într-o formă sau alta, a oferit o lucrare foarte utilă bisericii și în special personalului medical.

Lucrarea misionară medicală, 1932

Răspândirea soliei cu privire la sănătate a constituit, timp de 50 de ani, o preocupare majoră pentru Ellen White. În acest domeniu al sănătății, a scris mai mult decât în oricare alt domeniu în care a dat sfaturi. Multe dintre documentele ei în manuscris, adresate medicilor, conducătorilor de instituții, surorilor medicale și personalului din sanatorii, cuprind sfaturi de importanță vitală. Copii ale acestora au fost păstrate în dosare. Multe dintre sfaturi dau îndrumări pentru lucrarea medicală. Altele, scrise în perioade de răscruce, în diferite etape ale dezvoltării lucrării noastre medicale, rostesc avertizări. Unele erau solii scrise pentru a salva anumiți lucrători care se confruntau cu diverse pericole. Sfatul în sine este valabil oricând.

Acest volum, Lucrarea misionară medicală, constituie în primul rând o selecție a acestor sfaturi adresate personalului medical și celorlalte persoane legate de instituțiile medicale adventiste. Sfaturile au fost adunate și publicate pentru a putea beneficia de ele și alții. Prefața a fost scrisă de A. G. Daniells, președinte timp de mulți ani al Conferinței Generale și unul dintre membrii comitetului însărcinat de Ellen White spre a se îngriji de scrierile ei. La data când a fost pentru prima dată publicată această carte, fratele Daniells era și președinte al comitetului Colegiului medicilor evangheliști.

Dietă și hrană, 1938

Încă din 1926, dr. H. M. Walton, care preda la data aceea în domeniul nutriției la Colegiul medicilor evangheliști, a adunat materiale ale lui Ellen White, din surse publicate și nepublicate, cu privire la subiectul dietă și hrană. Acest material, pregătit în colaborare cu Patrimoniul White, a fost tipărit în Loma Linda pentru uz școlar, într-o lucrare în două coloane, broșată, de 200 de pagini, intitulată Testimony Studies on Diet and Foods (Studiul Mărturiilor cu privire la dietă și hrană). Aceste materiale erau aranjate pe subiecte, putând fi utilizate oricând ca referință. În cele din urmă, adventiștii și-au dat seama de valoarea unei puneri în circulație mai largă a acestui material. Patrimoniul White a preluat acest material, a extras anumite pasaje care se repetau și a adăugat materiale noi din lucrări nepublicate. Au fost adăugate și alte secțiuni și s-a obținut ceea ce s-a dovedit a fi cel mai popular volum, o carte de 500 de pagini Dietă și hrană. Sfaturile acesteia, aranjate pe subiecte și indexate cu grijă, au făcut ca declarațiile din diverse părți ale Spiritului Profeției să fie oricând disponibile pentru studierea lor.

Temperanța, 1949

O carte de 300 de pagini, intitulată potrivit Temperance (Temperanța), aduce în fața bisericii o serie întreagă de sfaturi extrase din toate sursele, publicate și nepublicate, despre acest subiect. În anexă, sunt date trei cuvântări ale lui Ellen White cu privire la cumpătare. Acest volum a devenit un ghid pentru lucrătorii specializați în domeniul temperanței.

Lucrarea de binefacere, 1952

În cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a șaptea, lucrarea de binefacere combină activitatea medicală cu faptele de slujire creștină față de semeni. În cele 350 de pagini ale sale, Lucrarea de binefacere oferă sfaturile lui Ellen White pentru aceste domenii importante ale slujirii. Experiențele lui Ellen White ca lucrător specializat în binefacere ajung la un punct culminant în cadrul acestui volum. și această carte constituie un ghid în domeniul respectiv.

Aceste cinci cărți, disponibile acum împreună cu porțiuni din Mărturii selectate, vol. 2, prezintă seria completă a sfaturilor lui Ellen White cu privire la subiectul sănătății și administrarea lucrării noastre medicale.

Sfaturi vitale pentru astăzi

Este interesant de observat că a trecut un secol de când li s-a atras atenția adventiștilor de ziua a șaptea asupra subiectului sănătății, prin viziunile date lui Ellen White. Aceste sfaturi au făcut față investigațiilor atente ale oamenilor de știință instruiți în acest domeniu. Descoperirile continue ale oamenilor de știință adaugă zi de zi dovezi care confirmă corectitudinea, exactitatea științifică a sfaturilor sale.

Când Ellen White, o persoană nespecializată în domeniul științei medicale, cu o educație foarte limitată, a început să-și expună, în perioada anilor 1860, principiile cu privire la sănătate, a fost firesc ca unii să caute să asocieze expunerile ei cu scrierile anumitor medici contemporani. Părerea unora că ideile acelora au constituit inspirația reală a scrierilor ei în domeniul sănătății, ea a răspuns deschis astfel, referindu-se la viziunea din 6 iunie 1863:

„Eu nu am citit nici o lucrare despre sănătate până când am scris Daruri spirituale, vol. 3 și 4, Apel către mame și am schițat în mare parte cele șase articole ale mele pentru cele șase numere apărute din Cum să trăim....

Pe măsură ce prezentam subiectele cu privire la sănătate prietenilor pentru care lucram în Michigan, New England și în statul New York și vorbeam împotriva medicamentelor și mâncării de carne și în favoarea apei și a aerului curat și a unei alimentații corespunzătoare, mi se răspundea adesea: Tu vorbești foarte asemănător cu ideile cuprinse în Laws of Life (Legile vieții) și alte publicații ale dr. Trall, Jackson și alții. Ai citit revistele și acele lucrări? Răspunsul meu a fost că nu le-am citit și că nici nu le voi citi până când nu-mi voi expune în întregime propriile mele idei, ca să nu se spună că am primit lumina cu privire la sănătate de la medici, și nu de la Domnul.” (The Review and Herald, 8 octombrie, 1867).

Tot în același an, referindu-se la scrierile ei cu privire la subiectul sănătății, a declarat:

„Ideile mele au fost scrise independent de cărți sau de părerile altora”. -- (Ellen White, Manuscris 7, 1867).

Anumite persoane din conducere din rândurile noastre au comentat, în 1864, în privința acestui punct legat de publicarea articolului ei din Apel către mame. După prezentarea ei de 25 de pagini, a fost dată o anumită mărturie medicală. Între articolul lui Ellen White și aceste declarații ale altor scriitori, comitetul responsabil al Seventh-day Adventist Publishing Association a intercalat următoarea notiță semnificativă:

„Am găsit de cuviință să adăugăm celor prezentate mai înainte următoarele mărturii ale unor oameni cu funcție înaltă și cu autoritate în lumea medicală, în legătură cu punctele de vedere expuse în paginile precedente. și ca să fim drepți față de scriitoarea acestor pagini, noi afirmăm că ea nu a citit nimic din autorii citați aici și nu a citit nici alte lucrări despre acest subiect, înainte de a pune în mâinile noastre ceea ce a scris. De aceea, ea nu a copiat, deși a prezentat adevăruri importante, despre care bărbați care sunt demni de cea mai mare încredere din partea noastră au adus mărturie.” (Comitetul)

Cei care au fost de părere că scrierile lui Ellen White reflectă concluziile inovatorilor contemporani în domeniul medical n-ar trebui să facă altceva decât să examineze declarațiile vremii atât de mult în conflict unele cu altele și să se întrebe: „Cum putea ști o persoană nespecializată, neinformată în domeniul respectiv, din timpul acela, ce să selecteze și ce să respingă?” Doar puține dintre conceptele populare din vremea aceea au supraviețuit, dar sfaturile lui Ellen White nu numai că sunt valabile și astăzi, ci sunt întărite prin ultimele descoperiri clinice și de laborator.

Obiectivele și condițiile bunăstării rămân neschimbate

De la moartea lui Ellen White, în 1915, lumea medicală a făcut mari progrese. În timp ce aceste progrese au adus anumite adaptări în privința medicinii, totuși acestea nu au scos din uz și nu au făcut să fie considerată demodată, învechită, „valoarea aerului curat, a mișcării fizice, a alimentației corespunzătoare, a folosirii apei” și „încrederii în puterea divină”, pe care Ellen White le enumera ca fiind „adevăratele remedii”. În timp ce metodele moderne de diagnosticare rapidă și tratamentul bolii au scurtat timpul de ședere al pacienților în instituțiile medicale, ceea ce a avut implicații asupra funcționării instituțiilor adventiste de ziua a șaptea, principiile de bază expuse în sfaturile lui Ellen White constituie un ghid sigur, eficient și astăzi. Meditând la acest lucru și scriind, Ellen White a declarat:

„În timp ce lucrarea noastră s-a extins și instituțiile noastre s-au înmulțit, scopul lui Dumnezeu cu privire la înființarea lor rămâne același. Condițiile în vederea bunăstării rămân neschimbate”. -- (Testimonies for the Church 6:224).

Putem fi siguri de valabilitatea pentru toate timpurile a acestor sfaturi în domeniul medical. În timp ce se afla în fața Conferinței Generale, sesiunea din 1909, Ellen White a spus:

„Mi-a fost arătat că principiile care ne-au fost date în anii de început ai soliei noastre sunt la fel de importante și astăzi și ar trebui să fie privite cu tot atâta conștiinciozitate astăzi cum au fost atunci”. -- (Testimonies for the Church 9:158).

Principiul nu se schimbă, deși schimbarea împrejurărilor poate face necesare anumite adaptări la unul dintre principii. Într-adevăr, Ellen White a scris cu privire la lucrarea școlii de curând înființate la Loma Linda:

„Nu putem trasa o linie precisă care să fie urmată necondiționat. Se vor ivi împrejurări și situații urgente pentru care Domnul trebuie să dea sfaturi speciale, însă, dacă începem să lucrăm, depinzând în totul de Domnul, veghind, rugându-ne și umblând în armonie cu lumina pe care El ne-o trimite, nu vom fi lăsați să umblăm în întuneric”. -- (Ellen White, Letter 192, 1906).

Mărturiile și însemnătatea cuvintelor

Semnificația anumitor termeni se poate, de asemenea, schimba în decursul unei perioade de timp. Totuși, un studiu atent al principiilor de bază, așa cum au fost descoperite o dată cu acumularea sfaturilor date, face clară intenția autorului și astfel, acțiuni corespunzătoare în consecință.

Cel care studiază sfaturile lui Ellen White cu privire la sănătate este conștient de condamnarea frecventă a folosirii medicamentelor și de apelul pentru utilizarea remediilor simple. Acum o sută de ani și mulți ani după aceea, remediile folosite de medici erau de obicei cele pe care astăzi le știm că sunt otrăvuri puternice. Adesea, cauza bolii nu era încă bine cunoscută și de regulă tratamentele vizau simptomele. Oricine este în temă cu literatura medicală a timpului este conștient de rata crescută de mortalitate și de durata scurtă a vieții. Este conștient de natura multor medicamente folosite de medici. Mulți au murit ca urmare a medicamentelor prescrise. Vocea lui Ellen White nu a fost un glas singuratic, însă ea a vorbit dintr-o inimă simțitoare și o minte luminată prin inspirație.

Cercetătorul atent va evita aplicarea greșită a referințelor cu privire la medicamente. Condamnarea medicamentelor nu o va aplica fără discernământ și la agenții de vindecare testați prin descoperiri științifice. El va descoperi, printr-o trecere în revistă a declarațiilor lui Ellen White, rând pe rând și precept după precept, că referințele sale cu privire la „medicamente puternice” și „medicamente otrăvitoare” și utilizarea „medicamentelor care lasă în urmă efecte vătămătoare asupra organismului” sunt factori care trebuie luați în seamă. Vezi afirmațiile cu privire la folosirea medicamentelor din Selected Messages 2:279-285.

El va descoperi că Ellen White a folosit agenți de vindecare și s-a folosit de progresele autentice ale științei medicale în ultimii ani ai vieții sale. El va observa că poziția ei nu a fost nici una extremă, nici una fanatică, ci una rațională și în pas cu descoperirile științifice și o evaluare conservatoare a acelor descoperiri. El va observa că pe tot parcursul Spiritului Profetic, în cadrul sfaturilor cu privire la sănătate, accentul se pune pe medicina preventivă. Este un apel la păstrarea sănătății corpului, la cultivarea obiceiurilor simple de viețuire și de folosire a agenților de vindecare aflați la dispoziția tuturor.

Personalul medical, pe măsură ce va căuta să înțeleagă prevenirea, cauza și tratamentul bolii și pe măsură ce va căuta să folosească lucrarea medicală ca fiind „brațul drept” al soliei îngerului al treilea, va găsi, în aceste sfaturi, avertizări și încurajări de origine divină, ca ajutor de actualitate. Comitetul responsabil cu Patrimoniul Ellen White, Washington D.C., 1 noiembrie 1962.