Caracterul slujitorului lui Dumnezeu
Lumea materială este sub stăpânirea lui Dumnezeu. Natura este supusă legilor care guvernează întreaga fire. Totul rostește și face voia lui Dumnezeu. Norii, ploaia, roua, lumina soarelui, ploile torențiale, vântul, furtunile, toate sunt sub supravegherea lui Dumnezeu și sunt supuse Aceluia care le folosește. Firicelul de iarbă își face loc prin pământ, întâi un fir verde, apoi spic, iar la urmă bob deplin în spic. Domnul îi folosește pe aceștia, pe slujitorii Săi supuși, pentru a face voia Sa. -- (Letter 131, 1897).
Domnul Hristos, viața și lumina
Domnul Hristos, care a creat lumea și toate lucrurile din ea, este viața și lumina oricărei ființe vii. -- (Testimonies for the Church 6:182).
Noi avem viața prin Domnul Isus. În El este viața autentică, originală, El fiind izvorul ei. În noi există un pârâiaș din izvorul vieții. În El se află izvorul vieții. Viața noastră este un lucru pe care îl primim, ceva ce Dătătorul îl ia înapoi la Sine. Dacă viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, noi vom fi cu El în slavă atunci când va veni. și, în timp ce ne aflăm în această lume, vom consacra lui Dumnezeu, în slujire sfântă, toate darurile cu care ne-a înzestrat El. -- (Letter 309, 1905).
Viață prin puterea lui Dumnezeu
Pilda seminței arată că Dumnezeu este la lucru în natură. Sămânța conține în ea însăși un principiu germinativ, un principiu pe care Însuși Dumnezeu l-a sădit în ea; totuși, dacă este lăsată de una singură, sămânța nu va avea puterea de a răsări. Omul trebuie să-și facă partea în creșterea plantei....
Există viață în sămânță, există putere în pământ; însă, dacă acea putere nu este exercitată mai presus de orice, zi și noapte, sămânța nu va produce nimic. Aversele de ploaie trebuie să fie trimise pentru a da apă câmpiilor însetate, soarele trebuie să-și dea căldura, electricitatea trebuie transmisă seminței îngropate.
Doar Creatorul poate chema la existență viața pe care El a sădit-o. Fiecare sămânță crește, fiecare plantă se dezvoltă prin puterea lui Dumnezeu. -- (Christ’s Object Lessons, 63).
Existența lui Dumnezeu în natură
Domnul a dat din viața Sa pomilor și viței-de-vie creațiunii Sale. La cuvântul Său, roada câmpului poate crește sau descrește.
Dacă oamenii și-ar deschide mintea pentru a pricepe legătura dintre natură și Dumnezeu, s-ar recunoaște cu mai multă credincioșie puterea Creatorului. Fără viața de la Dumnezeu, natura ar muri. Lucrările Sale creatoare depind de El. El acordă proprietăți dătătoare de viață la tot ceea ce produce natura. Noi trebuie să privim pomii încărcați de roadă ca fiind darul lui Dumnezeu, ca și când El ar fi așezat roada în mâinile noastre. -- (Manuscript 114, 1899).
Dumnezeu hrănește milioanele pământului
Hrănind cele cinci mii, Domnul Isus dă la o parte vălul de pe lumea naturii și dezvăluie puterea care este continuu exercitată spre binele nostru. Prin roadele pe care le dă pământul, Dumnezeu aduce la îndeplinire o minune în fiecare zi. Prin natură se aduce la îndeplinire aceeași lucrare care a fost făcută atunci când a fost hrănită mulțimea. Oamenii pregătesc pământul și seamănă sămânța, însă viața care vine de la Dumnezeu este cea care face ca sămânța să germineze. Ploaia, aerul și lumina soarelui de la Dumnezeu sunt cele care ajută ca din aceasta să iasă „întâi un fir verde, apoi un spic, iar după aceea un bob deplin în spic”. Dumnezeu este Cel care hrănește în fiecare zi milioane de oameni din recolta câmpiilor pământului. -- (The Desire of Ages, 367).
În activitate
Inima care bate, pulsul palpitant, fiecare nerv și mușchi al organismului, toate sunt ținute în ordine și activitate de către puterea unui Dumnezeu infinit. „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Aici, Domnul Hristos călăuzește mintea afară, pentru a contempla câmpiile întinse ale naturii, iar puterea Sa discerne lucrările minunate ale puterii divine. El îndreaptă atenția mai întâi spre natură, apoi, prin natură, către Dumnezeul naturii, care ține lumea prin puterea Lui. -- (Manuscript 73, 1893).
Prin legi naturale
Nu trebuie să se creadă că, pentru ca sămânța să pornească să lucreze, se pune în mișcare o lege sau că frunza apare pentru că ea trebuie să facă aceasta. Dumnezeu are legi pe care El le-a instituit, însă acestea sunt doar lucrătorii prin care El face să se vadă rezultatele. Dar prin acțiunea nemijlocită a lui Dumnezeu, fiecare sămânță mică străbate pământul și prinde viață. Fiecare frunză crește și fiecare înflorește, prin puterea lui Dumnezeu.
Organismul fizic al omului se află în grija lui Dumnezeu, însă el nu este ca un ceas care este pus în funcțiune și trebuie apoi să meargă singur. Inima bate, puls după puls, respirație după respirație, și întreaga ființă este sub supravegherea lui Dumnezeu. „Voi sunteți casa lui Dumnezeu; voi sunteți clădirea lui Dumnezeu.” În Dumnezeu noi avem viața, mișcarea și ființa. Fiecare bătaie a inimii și fiecare răsuflare provin de la El, care a suflat în nările lui Adam suflarea de viață acea insuflare de la veșnic prezentul Dumnezeu, marele Eu sunt. -- (The Review and Herald, 8 noiembrie, 1898).
Dumnezeu în natură
În toate lucrurile create se vede pecetea divinității Sale. Natura dă mărturie despre Dumnezeu. Mintea doritoare, adusă în contact cu minunea și taina universului, nu poate decât să recunoască lucrarea puterii infinite. Pământul nu-și produce belșugul și nici nu își continuă mișcarea în jurul soarelui an de an prin puterea pe care el însuși o deține. O mână nevăzută călăuzește planetele în circuitul lor din ceruri. O viață tainică inundă întreaga natură o viață care susține nenumăratele lumi în imensitatea lor, care viețuiește în insecta minusculă ce plutește în adierea verii, care dă aripi zborului rândunicii și hrănește corbii tineri care țipă, care face ca mugurii să înflorească, iar floarea să aducă roadă.
Legile vieții fizice
Aceeași putere care susține natura lucrează și în om. Aceleași legi mărețe care călăuzesc atât steaua, cât și atomul stăpânesc viața omenească. Legile care guvernează activitatea inimii, regularizând curgerea curentului de viață în trup, sunt legile Inteligenței atotputernice care are autoritate asupra sufletului. De la El totul primește viață. Numai în armonie cu El își poate găsi adevărata sferă de acțiune. Pentru toate obiectele creațiunii Sale, condiția este aceeași: o viață susținută prin primirea vieții lui Dumnezeu, o viață trăită în armonie cu voința Creatorului. A călca Legea Sa, din punct de vedere fizic, mintal sau moral, înseamnă a se așeza în afara armoniei ce există în Univers și a introduce discordia, anarhia, ruina.
Pentru acela care învață să-i interpreteze învățăturile, întreaga natură devine o sursă de iluminare; lumea este un manual, viața este o școală. Armonia omului cu natura și cu Dumnezeu, stăpânirea universală a legii, urmările păcatului nu pot da greș în a impresiona mintea și a modela caracterul....
Inima care nu a fost încă împietrită prin contactul cu răul se grăbește să recunoască Prezența care este în toate lucrurile create. Urechea care nu a fost încă asurzită de larma lumii este atentă la glasul care vorbește prin rostirile naturii....
Lucrurile nevăzute sunt ilustrate prin cele văzute. Pretutindeni pe pământ ... ei pot privi chipul și inscripția lui Dumnezeu. -- (Education, 99, 100).
Solia naturii
Toată natura este plină de viață. Prin variatele sale forme de viață, aceasta vorbește acelora care au urechi de auzit și inimi să priceapă de la El, care este izvorul oricărei vieți. Natura dezvăluie lucrarea minunată a Meșterului artist. -- (Letter 164, 1900).
Solia iubirii
La început, Dumnezeu a fost descoperit în toate lucrările creațiunii ... și pe toate lucrurile de pe pământ, din atmosferă, de pe cer, El a înscris solia iubirii Tatălui Său.
Păcatul a deteriorat lucrarea desăvârșită a lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, înscrisul mâinii Sale rămâne. Chiar și acum, toate lucrurile create spun slava măririi Sale.... Fiecare pom, fiecare arbust și fiecare frunză trimit în jur acel element de viață fără de care nici oamenii, nici animalele nu ar putea trăi; iar omul și animalele, la rândul lor, slujesc vieții copacului, arbustului și frunzei verzi. -- (The Desire of Ages, 20, 21).
Natura nu este Dumnezeu
Lucrarea mâinilor lui Dumnezeu în natură nu este Dumnezeu Însuși în natură. Lucrurile din natură sunt o expresie a caracterului lui Dumnezeu; prin ele, putem înțelege dragostea, puterea și slava Sa; însă nu trebuie să privim natura ca fiind Dumnezeu. Iscusința artistică a ființelor omenești produce lucrări de artă foarte frumoase, lucruri care încântă ochiul, și aceste lucruri ne transmit o anumită idee cu privire la cel care le-a făcut; însă lucrul făcut nu este același cu omul care l-a făcut. Nu lucrarea, ci cel ce a făcut-o este socotit vrednic de onoare. Așa că, având în vedere că natura este o expresie a gândului lui Dumnezeu, nu natura, ci Dumnezeul naturii este Cel care trebuie să fie înălțat. -- (Testimonies for the Church 8:263).
Izvorul vindecării
Boala, suferința și moartea constituie lucrarea unei puteri potrivnice. Satana este distrugătorul; Dumnezeu este Restauratorul.
Cuvintele rostite către Israel sunt valabile și astăzi pentru cei care își refac sănătatea trupului ori sănătatea sufletului: „Eu sunt Domnul, care te vindecă”. (Exod 15, 26. u. p.)
Dorința lui Dumnezeu pentru fiecare ființă omenească este exprimată în cuvintele: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească așa cum sporește sufletul tău”. (3 Ioan 2.)
El este Cel care „îți iartă toate fărădelegile tale, care îți vindecă toate bolile tale; El îți izbăvește viața din groapă; El te încununează cu bunătate și îndurare”. (Psalmii 103, 3. 4.) -- (Counsels on Health, 168.)
Marele Vindecător
Puterea vindecătoare a lui Dumnezeu este pretutindeni în natură. Dacă o ființă omenească are o rană în carnea sa sau își zdrobește un os, natura începe de îndată să vindece rana și astfel este păstrată viața omului. Însă omul se poate așeza într-o poziție în care natura este împiedicată să-și facă lucrarea.... Dacă este folosit tutunul, ... puterea vindecătoare a naturii este slăbită într-o măsură mai mică sau mai mare.... Când se folosesc băuturile alcoolice, organismul nu este în stare să reziste în fața bolii cu puterea dată la origine de Dumnezeu pentru vindecare. Dumnezeu este Cel care a luat măsuri ca natura să lucreze pentru refacerea puterilor istovite. Puterea este a lui Dumnezeu. El este Marele Vindecător. -- (Letter 77, 1899).
O lucrare unită
Bolnavii trebuie să fie vindecați prin eforturile unite ale omenescului și divinului. Domnul Hristos le va da acelora care Îl vor servi cu credincioșie orice dar și putere pe care El le-a promis ucenicilor Săi. -- (Letter 205, 1899).
Duhul Sfânt reînnoiește trupul
Păcatul aduce boală și slăbiciune fizică și spirituală. Domnul Hristos a făcut cu putință ca noi să fim eliberați de sub acest blestem. Domnul promite, prin intermediul adevărului, să reînnoiască sufletul. Duhul Sfânt îi va face pe toți cei care sunt doritori să fie instruiți, capabili să transmită adevărul cu putere. Acesta va reînnoi fiecare organ al corpului, pentru ca slujitorii lui Dumnezeu să poată lucra bine și cu succes. Vitalitatea crește sub influența Duhului. Atunci, să ne înălțăm, prin puterea acestuia, spre o atmosferă mai sfântă, ca să ne putem face bine lucrarea rânduită nouă. -- (The Review and Herald, 14 ianuarie, 1902).
Cel mai bun medicament
Religia Bibliei nu este dăunătoare sănătății trupului și a minții. Influența Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun medicament care poate fi primit de un om bolnav. În cer, este numai sănătate; și, cu cât se fac mai mult resimțite influențele cerești, cu atât va fi mai sigură refacerea credinciosului suferind. -- (Testimonies for the Church 3:172).
Ceea ce medicul încearcă, Domnul Hristos aduce la îndeplinire
Nimeni, în afară de medicul creștin, nu se poate achita de îndatoririle profesiei sale, astfel încât să fie acceptate de Dumnezeu. Într-o lucrare atât de sacră, nu ar trebui să existe loc pentru planuri și interese egoiste. Orice ambiție și orice motiv trebuie supuse interesului acelei vieți care se măsoară după viața lui Dumnezeu. În toate treburile noastre, să facem să fie recunoscute cerințele lui Isus, Răscumpărătorul lumii; să fie imitat exemplul Său. Ceea ce medicul încearcă, Domnul Hristos poate aduce la îndeplinire. Ei luptă să prelungească viața. El este Dătătorul vieții. Domnul Isus, Vindecătorul Atotputernic, este Medicul-șef. Toți medicii au un anumit șef, și binecuvântat cu adevărat este acel medic care a învățat de la Domnul său să vegheze asupra sufletelor, în timp ce, cu toată iscusința lui profesională, lucrează pentru a vindeca trupurile bolnavilor suferinzi. -- (Letter 26, 1889).
Mai bine instruire decât vindecare miraculoasă
Unii m-au întrebat: „De ce trebuie să avem sanatorii? De ce n-am face ca Domnul Hristos, să ne rugăm pentru bolnavi, pentru ca ei să fie vindecați în chip miraculos?” Eu am răspuns: „Închipuiți-vă că am fi în stare să facem acest lucru în toate cazurile; câți ar prețui vindecarea? Oare cei care au fost vindecați ar deveni susținători ai reformei sănătății sau ar continua să fie distrugători ai sănătății?”
Domnul Isus Hristos este Marele Vindecător, însă El dorește ca prin viețuirea în conformitate cu legile Sale să colaborăm cu El la refacerea și menținerea sănătății. Legată de lucrarea de vindecare trebuie să fie împărtășirea de cunoștințe despre felul cum să se facă față ispitelor. Cei care vin la sanatoriile noastre trebuie să se trezească la un simț al responsabilității lor de a lucra în armonie cu Dumnezeul adevărului.
Noi nu putem vindeca. Noi nu putem schimba starea de boală a corpului. Însă partea noastră, ca medici misionari, ca împreună-lucrători cu Dumnezeu, este să folosim mijloacele pe care El ni le-a pus la îndemână. Apoi să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze aceste mijloace. Noi credem într-un Dumnezeu; noi credem într-un Dumnezeu care ascultă și răspunde rugăciunii. El a spus: „Cereți și veți primi; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide”. (Matei 7, 7.) -- (The Review and Herald, 5 decembrie, 1907.)
Când rugăciunea pentru vindecare este încumetare
Mulți au așteptat ca Dumnezeu să-i ferească de boală numai pentru că ei I-au cerut să facă astfel. Însă Dumnezeu nu ia seama la cererile lor, deoarece credința lor n-a fost făcută desăvârșită prin fapte. Dumnezeu nu va face minuni pentru a scăpa de boală pe cei care nu-și poartă de grijă, ci calcă mereu legile sănătății și nu fac nici un efort de a preveni boala. Când noi facem tot ce putem din partea noastră, pentru a avea sănătate, numai atunci ne putem aștepta la rezultate bune și Îi putem cere lui Dumnezeu, prin credință, să ne binecuvânteze eforturile pe care le facem pentru păstrarea sănătății. El ne va răspunde atunci rugăciunilor noastre, dacă prin acestea Numele Său poate fi proslăvit. Însă toți ar trebui să înțeleagă că au o lucrare de făcut. Dumnezeu nu va lucra în mod miraculos spre a păstra sănătatea celor care își produc singuri boala și care sunt nepăsători față de legile sănătății.
Cei care își satisfac pofta, iar apoi suferă datorită necumpătării lor și iau medicamente spre a se ușura, să fie siguri că Dumnezeu nu va interveni pentru a scăpa sănătatea și viața care sunt puse în pericol cu atâta nepăsare. Cauza a produs efectul. Mulți, în ultimă instanță, urmează sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu și fac apel la rugăciunile fraților din biserică pentru refacerea sănătății lor. Dumnezeu nu găsește potrivit să răspundă la rugăciuni înălțate pentru asemenea persoane, pentru că El știe că, dacă vor fi din nou sănătoase, se vor sacrifica iarăși pe altarul poftei nesănătoase. -- (Spiritual Gifts 4a:144, 145).
Mijloace pentru lucrarea misionară medicală
Domnul Hristos a lucrat prin predicarea Cuvântului și alinând suferința prin vindecări miraculoase. Însă am fost învățată că noi nu putem lucra în acest fel acum, pentru că Satana își pune la lucru puterea de a face minuni. Slujitorii lui Dumnezeu de astăzi nu pot lucra prin intermediul minunilor, pentru că vor avea loc contrafaceri în privința vindecărilor, ce vor avea pretenția că sunt divine.
Din acest motiv, Domnul a trasat o cale prin care poporul Său trebuie să aducă la îndeplinire o lucrare de vindecare fizică împreună cu propovăduirea Cuvântului. Trebuie întemeiate sanatorii și de aceste instituții trebuie legați lucrători care să aducă la îndeplinire o autentică lucrare misionară medicală. Astfel, o influență protectoare va fi asupra acelora care vin la sanatorii pentru vindecare.
Acestea sunt mijloacele pe care le-a rânduit Dumnezeu, prin care lucrarea misionară medicală a Evangheliei să fie făcută pentru multe suflete. Aceste instituții trebuie să fie întemeiate în afara orașelor și în ele lucrarea de instruire trebuie făcută în mod inteligent. -- (Letter 53, 1904).
Minunile nu constituie o dovadă a harului lui Dumnezeu
Este foarte aproape timpul când Satana va face minuni pentru a convinge mintea oamenilor că el este Dumnezeu. Tot poporul lui Dumnezeu trebuie să se așeze acum pe platforma adevărului, așa cum acesta a fost dat în întreita solie îngerească. Tablouri încântătoare și minuni vor fi făcute și vor fi prezentate, pentru ca, dacă este cu putință, chiar cei aleși să fie înșelați. Unica speranță pentru fiecare este de a se prinde de dovezile care au întărit adevărul în neprihănire. Acele lucruri să fie proclamate mereu, mereu, până la încheierea istoriei acestui pământ. -- (The Review and Herald, 9 august, 1906).
Când Domnul Hristos a refuzat să facă minuni
Scena ispitirii Domnului Hristos avea să fie o lecție pentru toți urmașii Săi. Când vrăjmașii Domnului Hristos, instigați de Satana, le vor cere să facă minuni, ei trebuie să le răspundă tot atât de blând cum i-a răspuns Fiul lui Dumnezeu lui Satana: „Este scris: Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău”. (Matei 4, 7.) Dacă nu vor fi convinși prin mărturia inspirată, o manifestare a puterii lui Dumnezeu nu le este de folos. Lucrările uimitoare ale lui Dumnezeu nu sunt făcute spre a satisface curiozitatea cuiva. Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a refuzat să-i dea lui Satana vreo dovadă a puterii Sale. El nu a făcut nici un efort de a răspunde la provocările lui Satana, făcând o minune.
Ucenicii lui Hristos vor fi aduși în situații asemănătoare. Necredincioșii le vor cere să facă minuni, dacă ei cred că puterea specială a lui Dumnezeu este în biserică și că ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Necredincioșii care sunt loviți de anumite boli le vor cere să facă o minune pentru ei, dacă Dumnezeu este cu ei. Urmașii lui Hristos ar trebui să imite exemplul Domnului lor. Domnul Isus, cu puterea Lui divină, nu a făcut nici o lucrare supranaturală pentru satisfacerea lui Satana. Nici slujitorii lui Hristos nu trebuie să facă așa ceva. Ei trebuie să-l îndrepte pe cel necredincios spre ceea ce este scris, spre mărturia inspirată, ca dovadă a faptului că ei constituie poporul credincios al lui Dumnezeu și sunt moștenitori ai mântuirii. -- (Spiritual Gifts 4a:150, 151).
Reformă înainte de înfăptuirea de minuni
Sunt atât de mulțumită de lucrarea misionară medicală pe care o avem de făcut pentru Evanghelie! Trebuie să învățăm să o facem, să o aducem la îndeplinire, căci aceasta este întocmai lucrarea pe care a făcut-o Domnul Hristos când a fost pe acest pământ. El a fost cel mai mare Misionar pe care L-a văzut lumea vreodată.
Poate spuneți: Atunci de ce să nu ne apucăm de această lucrare și să vindecăm pe bolnavi așa cum a făcut Domnul Hristos? Eu vă răspund: Nu sunteți gata. Unii au crezut, unii au fost vindecați; însă sunt atât de mulți care își produc singuri boala, mâncând necumpătat sau îngăduindu-și alte obiceiuri dăunătoare. Când aceștia se îmbolnăvesc, ce să facem, să ne rugăm pentru ei ca să se vindece, pentru ca după aceea să facă la fel? Trebuie să se producă o reformă în rândurile noastre; poporul trebuie să atingă un standard mai înalt înainte ca să ne putem aștepta ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste într-un mod vizibil pentru vindecarea bolnavilor....
Dacă ne prindem de Învățătorul, dacă ne prindem de toată puterea pe care ne-a dat-o nouă, mântuirea lui Dumnezeu va fi arătată. Dați-mi voie să vă spun că bolnavii vor fi vindecați când voi veți avea credință să veniți la Dumnezeu în modul corespunzător. Mulțumim lui Dumnezeu pentru că avem lucrarea misionară medicală. Oriunde ducem Evanghelia, îi putem învăța pe oameni cum să-și poarte de grijă. -- (The General Conference Bulletin, 3 aprilie, 1901).
Rugăciunea pentru cei bolnavi
Rugăciunea pentru cei bolnavi este un lucru prea important pentru a se recurge la el în mod nechibzuit. Eu cred că noi trebuie să aducem totul înaintea Domnului și să facem cunoscute lui Dumnezeu toate slăbiciunile și îngrijorările noastre. Când suntem în necaz, când suntem nesiguri pe ce cale să apucăm, doi sau trei care sunt obișnuiți să se roage să se adune și să ceară Domnului să facă astfel ca lumina Sa să strălucească asupra lor și să le facă parte de harul Său deosebit; El le va respecta cererile și va răspunde rugăciunilor lor. Dacă avem neputința în trupul nostru, cu siguranță că este potrivit să ne încredem în Domnul, făcând cereri lui Dumnezeu pentru propriul nostru caz; și dacă suntem înclinați să cerem altora, în care avem încredere, să se unească cu noi în rugăciune către Domnul Isus, care este Vindecătorul Atotputernic, ajutorul va veni cu siguranță, dacă îl cerem prin credință. Cred că suntem cu totul lipsiți de credință, prea reci și căldicei.
Înțeleg că textul din Iacov trebuie să fie îndeplinit atunci când o persoană este bolnavă la pat și când cere bătrânilor bisericii să aducă la îndeplinire instrucțiunile date de Iacov, ungându-l pe cel bolnav cu untdelemn în Numele Domnului și rostind asupra lui rugăciunea credinței. Citim astfel: „Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate”. (Iacov 5, 15.)
Nu putem chema pe bătrânii bisericii pentru orice suferință neînsemnată pe care o avem, căci aceasta ar fi o povară pentru ei. Dacă ar face astfel, tot timpul le-ar fi ocupat și nu ar mai putea face nimic altceva; însă Domnul ne dă privilegiul de a-L căuta fiecare personal prin rugăciune sinceră, eliberându-ne sufletul încărcat de povară înaintea Lui, neascunzând nimic de El, care ne-a adresat invitația: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. (Matei 11, 28.) O, cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că Domnul Isus dorește și este în stare să ducă toate neputințele noastre, să vindece și să ne întărească în urma tuturor bolilor noastre, dacă acest lucru este spre binele nostru și spre slava Numelui Său.
Unii au murit în zilele Domnului Hristos și în zilele apostolilor pentru că Domnul a știut exact ceea ce era cel mai bine pentru ei. -- (Letter 35, 1890).