Lucrarea misionară medicală

Taxe exorbitante

Tradițiile și obiceiurile au pătruns și afectat atât de mult profesia medicală, încât este necesar ca medicii să fie învățați cele dintâi principii pentru a merge pe calea Domnului. Medicul slujește corpului omenesc spre vindecare, însă, cu toate acestea, lucrarea aparține Domnului. El trebuie să coopereze cu medicii, altfel nu poate avea succes.

Vă rog să citiți cu atenție capitolul 15 din Exodul. Domnul i-a dat lui Moise o solie de încurajare pentru copiii lui Israel. Ei nu meritaseră binele pe care li-l făcuse El și încă îl făcea pentru ei, dar, cu toate acestea, El a făcut un legământ de îndurare cu ei, spunându-le: „Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, și dacă vei asculta de toate poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una dintre bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul care te vindecă”. (Exod 15, 26.) Citiți, de asemenea, capitolele 7, 8 și 28 din Deuteronom.

Lecția lui Dumnezeu pentru Israel

Domnul dorea să învețe pe Israel o lecție. Întâmplarea cu apele de la Mara era, de fapt, o pildă pentru ei, apele reprezentând bolile pe care le-a produs păcatul asupra ființelor omenești. Nu este necunoscut faptul că locuitorii pământului suferă de tot felul de boli. Aceasta se întâmplă deoarece ei calcă Legea lui Dumnezeu. Același lucru l-au făcut și copiii lui Israel. Ei au dat la o parte barierele pe care Dumnezeu, în providența Sa, le-a ridicat pentru a-i apăra de boală, pentru ca ei să poată trăi sănătoși și în sfințenie și astfel să învețe să asculte în călătoria lor prin pustie. Ei au călătorit sub călăuzirea specială a Domnului Hristos, care S-a jertfit pentru a-și păstra un popor care să-L aibă întotdeauna în minte pe Dumnezeu, fără să cedeze ispitelor meșteșugite ale lui Satana. Ascuns în stâlpul de nor, era dorința lui Hristos de a păzi sub aripa lui protectoare pe toți care aveau să facă voia Lui.

Nu a fost o întâmplare faptul că, în călătoria lor, copiii lui Israel au ajuns la Mara. Chiar înainte de a părăsi Egiptul, Domnul începuse să-i instruiască cu scopul de a-i face să fie conștienți că El este Dumnezeul, Eliberatorul și Protectorul lor. Ei au murmurat împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu, dar Domnul a căutat încă să le arate că El îi va scoate din toate necazurile, dacă aveau să privească la El.

„Au ajuns la Mara.... Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: Ce avem să bem? Moise a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă; și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci și acolo l-a pus la încercare. El a zis: Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una dintre bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă” (Exod 15, 23-26). Deși era nevăzut pentru ochiul omenesc, Dumnezeu a fost conducătorul israeliților, Vindecătorul lor atotputernic. El era Acela care pusese în lemn capacitatea de a îndulci apele. Astfel, El a dorit să le arate că, prin puterea Sa, putea să vindece relele care afectau inima omenească.

În locul lui Hristos

Domnul Hristos este Marele Medic, nu doar al trupului, ci și al sufletului. El îl reface pe om spre a fi asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu a îngăduit ca unicul Său Fiu să sufere, pentru ca de la El să poată porni către noi puteri vindecătoare, care să ne trateze toate bolile noastre. Medicii trebuie să acționeze în locul lui Hristos. Fiecare medic care și-a așezat picioarele pe Stânca Veacurilor își ia de la Marele Medic puterea de vindecare. Planurile Domnului Hristos trebuie aduse la îndeplinire, cu hotărâre, de către medicul creștin.

Când era aproape de a se despărți de ucenici, de aceia care trebuia să-L reprezinte în lume, Isus le-a dat o poruncă nouă: „Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”. Ei nu au cunoscut această dragoste până când nu au văzut suferința și moartea Domnului Hristos pe crucea Calvarului. Porunca cea nouă a iubirii a fost dată în folosul celor slabi, nenorociți și neajutorați.

Pentru inima Domnului Hristos, chiar prezența necazului însemna un strigăt de ajutor. Săracii, bolnavii, cei părăsiți, proscrișii, cei descurajați, cei deznădăjduiți au găsit în El un Mântuitor plin de milă, un Vindecător atotputernic. „Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr” (Isaia 42, 3). Domnul Hristos s-a identificat cu nevoile omenirii în suferință și El ne spune că orice facem pentru a alina pe cineva care suferă, de fapt, pentru El o facem....

Sunt multe lecții de învățat pentru toți cei care doresc să-L slujească pe Hristos. Semnul Sabatului trebuie pus asupra poporului lui Dumnezeu care păzește poruncile Sale. Sabatul, dacă este păzit în spiritul adevăratei ascultări, ne arată că toate poruncile lui Dumnezeu trebuie puse în practică, „pentru ca să știți că Eu sunt Domnul care vă sfințesc.”

Izvorul iscusinței medicului

Domnul are privirea îndreptată asupra fiecărei ființe omenești și are planuri pentru fiecare în parte. El dorește ca poporul Său, păzitor al poruncilor, să fie un popor deosebit, care pune în practică învățăturile sfinte din Cuvântul Său. El dorește ca cei care au ales profesia medicală să elimine tot ce a pătruns în practica lor datorită egoismului, avariției, nedreptății. El a dat înțelepciune și pricepere medicilor și dorește ca nimic din ceea ce seamănă a jaf sau nedreptate să nu fie pus în practică de către cei care fac din Legea lui Iehova regula vieții lor. El are mijloace prin care va reface sănătatea celor bolnavi. Dacă oamenii ar folosi în mod corespunzător înțelepciunea pe care le-a dat-o Dumnezeu, această lume ar fi un loc ce ar semăna cu cerul....

Noi toți avem nevoie de o încredere cu mult mai mare, mai curată și mai sfântă în Dumnezeu. Fiecare medic trebuie să fie cinstit și credincios. În nici un caz el nu trebuie să-și înșele pacienții. Dacă face o operație simplă, să ceară un preț pe măsură. Prețurile pe care le cer alți medici nu trebuie să constituie criteriul lui. Corpurile bolnave pe care lucrează el sunt proprietatea lui Dumnezeu. El a spus: „Voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 6, 20.)

Prețurile exorbitante pe care le cer medicii în această țară [Australia], atunci când sunt chemați să slujească oamenilor în suferință, constituie tâlhărie, înșelăciune. Dumnezeu este Cel care le-a dat medicilor înțelepciunea și priceperea pe care le au. Nu omul salvează viața omului, ci Marele restaurator. și bieții oameni sunt adesea puși să plătească pentru servicii care nu li s-au făcut niciodată....

Apel la o judecată sănătoasă

Domnul adresează chemarea Sa acelor medici care vor face reformă în metodele de tratare a bolnavilor. El adresează chemarea Sa acelor medici care vor să coopereze cu El. Domnul face apel la o judecată sănătoasă în rândul celor ce practică medicina, care acționează în locul Său. Medicul care își iubește aproapele ca pe sine însuși nu va cere prețuri exagerate. Trebuie să aibă loc o schimbare. Reforma în domeniul medical este tot atât de importantă ca și în celelalte domenii. Sunt depășiri grave în prețurile cerute de avocați și medici. Domnul vede toate aceste lucruri. Medicul creștin nu trebuie să urmeze nici o tradiție, nici un obicei sau practică pe care le condamnă Dumnezeu. El este slujitorul lui Dumnezeu, care lucrează în locul lui Dumnezeu, ca reprezentant al Său, iar felul și influența lucrării sale sunt văzute de Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu trebuie să constituie standardul medicului. El trebuie să-și măsoare viața de zi cu zi după principiile acestei legi.

Curățirea Templului

Domnul Hristos i-a mustrat pe cărturari și farisei datorită practicilor necinstite pe care le introduseseră în curțile templului. Aceștia îi influențau pe oameni să cumpere vite la cele mai joase prețuri și apoi să le vândă la un preț mai mare acelora care veneau mai de departe și care nu-și puteau aduce animalele de jertfă cu ei și astfel erau siliți să le cumpere în Ierusalim. Pe când aceștia stăteau la mese, numărându-și banii pe care îi câștigaseră prin tâlhărie și abuz, Domnul Hristos a venit în fața lor. Ochii Săi au scăpărat de indignare când a văzut tranzacțiile necinstite pe care le făceau. A luat un bici din corzi scurte, care fusese folosit pentru a conduce vitele la templu, i-a alungat afară pe cei care vindeau și cumpărau și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei, zicând: „Este scris: Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.

Apoi Vindecătorul și-a pus în practică lucrarea misionară medicală. „Orbul și șchiopul au venit la El în templu; și El i-a vindecat.”

Piețele, locurile de depozitare a mărfurilor trebuie curățite. Instanțele de judecată, birourile avocaților, personalul medical au nevoie de curățire. Să spunem că lucrarea misionară medicală are nevoie de curățire? Domnul Hristos, care a venit în lumea noastră pentru a descoperi inima plină de milă a Tatălui, ne-a arătat metodele pe care trebuie să le folosească păzitorii Sabatului în lucrarea lor. Acestea sunt clar prezentate în capitolul 58 din Isaia. Dumnezeu nu dorește să ia parte la nici o tranzacție necinstită. Sufletul care păzește Sabatul este sigilat cu semnul autorității lui Dumnezeu și el nu trebuie să dezonoreze acest semn. Cercetând îndeaproape Cuvântul lui Dumnezeu, vom putea ști dacă avem semnul Regelui, dacă am fost aleși și puși deoparte pentru a-L onora pe Dumnezeu. Vă rog să citiți Deuteronom 6, 4-9 și Ezechiel 20, 12-20.

Dumnezeu nu va îngădui niciodată vreunui om să treacă prin porțile de mărgăritar ale cetății lui Dumnezeu, dacă nu poartă semnul credincioșiei, semnul autorității Sale. Fiecare suflet mântuit va nutri principii curate, care provin din însăși esența adevărului. El trebuie să se prindă de legăturile de aur ale puterii veșnice a iubirii Dumnezeului adevărului. El trebuie să fie credincios față de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, credincios legământului veșnic, care este un semn între om și Creatorul său.

O conștiință care a învățat de la Dumnezeu

Neprihănirea înaltă și nobilă trebuie să stăpânească atitudinea, comportamentul. Tăria minții, învățătura, puterea influenței nu vor putea da omului actele asigurării pentru viața veșnică. Dumnezeu cântărește fapta. Fiecare trebuie să-și formeze caracterul propriu după asemănarea cu Hristos. Trebuie să aibă o conștiință care a învățat de la Domnul. El trebuie să vadă dincolo de fiecare făgăduință pe Cel atotputernic împreună cu care trebuie să lucreze ca un instrument spre a face voia Sa. Dacă omul nu face astfel, credința lui va naufragia. Dumnezeu nu va asigura niciodată viața veșnică vreunui om a cărui ancoră nu a fost fixată de Legea neschimbătoare a cerului. El trebuie să-L descopere pe Domnul Hristos, care lucrează în el, în învățăturile pe care le susține și în ascultare practică.

Sufletul care discută cu Dumnezeu, prin intermediul Scripturilor, care se roagă pentru lumină și deschide ușa inimii sale Mântuitorului, nu va avea închipuiri deșarte, planuri lumești sau patimi ambițioase după onoare sau ridicare în slăvi în nici un domeniu. Cel care caută după adevăr așa cum caută după o comoară ascunsă îl va găsi în mijlocul de comunicare al lui Dumnezeu cu omul, adică în Cuvântul Său. David spune: „Descoperirea cuvintelor tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119, 130). Aceasta nu se referă la cei cu intelectul slab, ci la aceia care, indiferent de poziția lor, au un simț autentic al nevoii lor de a comunica cu Dumnezeu așa cum a făcut Enoh. Cuvântul lui Dumnezeu va înnobila mintea și va sfinți unealta omenească, făcând-o în stare să devină împreună-lucrător cu divinul. Standardul înalt al legii sfinte a lui Dumnezeu va însemna foarte mult pentru el, în ce privește standardul de viețuire practică. Aceasta va însemna sfințenie, adică a fi cu totul pentru Dumnezeu. Pe măsură ce agentul omenesc se avântă pe calea rânduită pentru cei răscumpărați ai Domnului de a umbla în ea, pe măsură ce Îl primește pe Domnul Isus Hristos, ca Mântuitor personal, el va fi hrănit cu pâinea vieții. Cuvântul este spirit și viață și, dacă acesta este pus în practica de fiecare zi, va înnobila întreaga ființă omenească. Se va deschide sufletului său un asemenea tablou al iubirii Mântuitorului ca cel descris prin pana inspirată, încât inima sa se va topi în bunătate și pocăință.

Noi trebuie să vedem și să înțelegem îndemnul dat de marele apostol: „Ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire”, în asemănarea în caracter cu Domnul Hristos. Dezvoltarea caracterului, creșterea în cunoaștere și înțelepciune vor fi rezultatul sigur al hrănirii din Cuvânt.

Ce ar face domnul Isus?

Prezentăm tuturor lucrătorilor, pastorilor și medicilor noștri nevoia de a acorda toată atenția întregii lor activități, de a fi ascultători desăvârșiți și în totalitate ai învățăturilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Să-și pună cu grijă această întrebare la fiecare pas: Cum ar proceda Mântuitorul în acest domeniu al lucrării? Ce impresie voi lăsa asupra oamenilor? Trebuie să mă înjug cu Hristos în lucrarea de refacere a sănătății trupului, minții, inimii și sufletului. Cât de atent ar trebui să fie fiecare medic asupra modului în care Îl reprezintă pe Învățătorul!....

Metode noi

A sosit timpul ca poporul lui Dumnezeu, aceia care poartă semnul Împărăției Sale, a căror autoritate provine din „Stă scris”, să lucreze. Lumea este câmpul nostru de lucru și noi trebuie să ne luptăm să dăm ultima solie a harului către lume. Fiecare faptă pe care o facem este urmărită cu gelozie. Ca medici, vegheați. Puteți sluji Domnului prin ceea ce faceți, lucrând cu noi metode și lăsând la o parte medicamentele.

Ca reformatori, noi trebuie să facem o reformă în practica medicală, instruind spre lumină. Lucrarea pe care o facem trebuie să fie pe deplin acceptată, recunoscută de Dumnezeu. Noi trebuie să practicăm cu strictețe principiile milei și dreptății. Lucrarea noastră nu trebuie să fie o haină doar însăilată cu ață. Trebuie să imităm desăvârșirea lui Dumnezeu. „Voi sunteți ispravnicii lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” Temelia fiecărei clădiri trebuie zidită atât de solid, ca și când ar trebui să reziste veșnic. -- (Manuscript 63, 1899).

Să reprezentăm corespunzător principiile

Lucrarea misionară medicală cuprinde cinste, integritate, dreptate, milă, iubire, compasiune și simpatie. În toate acestea trebuie practicată religia Bibliei. Domnul dorește ca nici unul dintre cei care lucrează ca reprezentanți ai Săi să nu urmeze obiceiurile și practicile medicilor lumești în tratarea suferințelor omenirii. Este necesară o reformă din partea medicilor noștri în ce privește costurile prea mari pentru operațiile critice. Iar reforma trebuie să cuprindă mai mult decât atât. Adesea se cer sume exorbitante chiar pentru servicii mici, deoarece medicii socotesc că trebuie să se orienteze, în taxele pe care le cer, după medicii din lume. Unii urmează metodele lumești pentru a strânge bani, după cum spun ei, pentru slujirea lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu acceptă astfel de daruri. El spune: „Urăsc hoția pentru arderile de tot”. (Isaia 61, 8, KJV.) Pe cei care îi tratează cu nedreptate pe semenii lor, în timp ce pretind a crede Cuvântul Meu, Eu îi voi judeca pentru că Mă reprezintă astfel.

Pe când îmi erau prezentate aceste lucruri, Învățătorul mi-a spus: „Instituțiile care depind de Dumnezeu și cooperează cu El trebuie să lucreze totdeauna în conformitate cu Legea Sa. Nu este drept să ceri o sumă mare de bani pentru o muncă ce durează doar câteva minute. Medicii care se află sub disciplina celui mai mare medic pe care L-a cunoscut lumea vreodată trebuie să lase ca principiile Evangheliei să stea la baza fiecărei taxe pe care o aplică. Fie ca mila și dragostea lui Dumnezeu să fie scrise pe fiecare dolar primit”.

Când sanatoriile noastre vor fi conduse așa cum ar trebui, atunci se va face o mare lucrare misionară. Fiecare își va face lucrarea într-un asemenea mod și într-un asemenea spirit, încât va străluci ca o lumină în lume.

Dumnezeu face apel pentru o lucrare asemenea celei a Domnului Hristos. Pacienții care vin în sanatoriile noastre trebuie să vadă punându-se în practică principiile expuse în capitolul 58 din Isaia. Cei care au acceptat adevărul trebuie să-l pună în practică pentru că este adevărul. În lucrarea lui Dumnezeu din cadrul sanatoriilor noastre, adevărul trebuie păstrat cu sfințenie.

Principiile religioase să fie respectate

Medicul trebuie să-și păstreze principiile religioase curate și nealterate în orice loc s-ar afla. El trebuie să-și folosească influența ca un mijloc de curățire a sufletului cu ajutorul razelor vindecătoare ale Soarelui Neprihănirii. Când va fi timpul ca medicii să nu mai poată face acest lucru, atunci Domnul nu va mai avea instituții medicale ale adventiștilor de ziua a șaptea. Prețurile mari sunt un lucru obișnuit în lume, însă în lucrarea noastră trebuie introduse principii corecte. Trebuie menținut standardul biblic. Trebuie urmată calea Domnului, dreptatea, mila și adevărul. Nu trebuie trimise note de plată exorbitante pentru operații ușoare. Costurile cerute trebuie să fie proporționale cu munca depusă.

Lucrarea care se face în instituțiile noastre medicale trebuie să reflecte numele pe care-l poartă: „Lucrarea misionară medicală”. Noi nu dorim să-L întristăm pe Domnul pentru că reprezentăm necorespunzător lucrarea lui Hristos. Dumnezeu nu ne-a dat permisiunea să facem o lucrare care să nu treacă proba judecății. El nu dorește ca vreuna dintre instituțiile înființate de poporul Său să aibă o reputație asemănătoare celei a lui Anania și Safira. Dorind să câștige reputația că se sacrifică, că sunt generoși și devotați față de credința creștină, Anania și Safira și-au vândut moșia și au adus o parte din câștig la picioarele apostolilor, cu pretenția că au adus totul. Ei nu fuseseră obligați să dea toți banii pentru cauza lui Dumnezeu. Dumnezeu ar fi acceptat și o parte. Însă ei au dorit să se creadă că ei au dat totul. Astfel, ei gândeau că vor câștiga reputația după care erau lacomi și, în același timp, să păstreze o parte din banii lor. Ei credeau că planul le-a reușit; însă Îl înșelaseră pe Domnul; iar Domnul a intervenit rapid în acest prim caz de înșelăciune și minciună din cadrul bisericii nou formate. El i-a omorât pe amândoi, ca o avertizare pentru toți cei care se află în pericolul de a sacrifica adevărul pentru a câștiga favoruri.

Noi nu trebuie să reprezentăm în mod necorespunzător ceea ce pretindem a crede, pentru a câștiga favoruri. Dumnezeu disprețuiește ocolirea adevărului, reprezentarea lui inexactă și minciuna. El nu va fi îngăduitor cu omul care spune, dar nu face. Cea mai bună și mai nobilă lucrare se face în mod cinstit, deschis. -- (Manuscript 169, 1899).

Planul cu procentele, o capcană

Domnul mi-a arătat că ai făcut categoric o greșeală luând în plus, față de salariul tău obișnuit, toții banii obținuți în urma lucrului la ochi, urechi și gât. Aceasta a fost o capcană pentru tine, a avut o influență înșelătoare asupra ta. Marea ta dorință după etalare te-a dus la extravaganță....

Datoria de a fi sfânt și neîntinat

Noi nu trebuie să facem numai ceea ce este bine, frumos și care să ne facă un nume bun. Ființele omenești au cea mai sacră obligație față de Dumnezeu de a fi sfinte și neîntinate, căci au fost cumpărate cu un preț, cu însuși sângele cel prețios al Fiului lui Dumnezeu. Prin legământul botezului, ele se angajează în mod solemn să nu aducă nici un reproș asupra numelui de creștin. Înaintea Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, cel care susține că este creștin se angajează să respingă mândria, lăcomia și necredința. și, pe măsură ce caută să aducă la îndeplinire acest angajament, el își pierde încrederea în sine. El va deveni tot mai dependent de Dumnezeu. Respectul și dragostea lui pentru Mântuitorul cresc permanent și el este un martor viu pentru Învățătorul. El își dă seama ce înseamnă să fii copil al lui Dumnezeu și devine conștient de faptul că sângele ispășitor al Domnului Hristos îi asigură iertare și noblețe de caracter. El se dezvoltă din punct de vedere spiritual ca și cedrul cel falnic. Zilnic este în comuniune cu Dumnezeu și are o comoară de cunoștințe din care se adapă. El este puternic în ce privește cunoașterea Scripturilor. Părtășia lui este cu Tatăl și cu Fiul și ajunge să cunoască tot mai mult voința divină. El este umplut cu tot mai multă dragoste pentru Dumnezeu și semenii săi. -- (Letter 46, 1901).

Grijă cu cheltuielile

Dacă medicii consideră că salariile lor sunt insuficiente, atunci cazul lor trebuie examinat. Dacă munca pe care o fac este prea grea, atunci responsabilitățile trebuie împărțite cu alții, iar lor trebuie să li se dea mai puțin de făcut. Noi suntem angajați într-o lucrare importantă și trebuie să avem multă grijă în ceea ce privește folosirea banilor. Lumea trebuie să primească lumina. Suflete neavertizate sunt pe cale de a pieri. Dacă se plătesc salarii mari celor care trebuie mulțumiți, urmarea va fi că vor rămâne pe dinafară alți lucrători ale căror servicii sunt necesare, dar care, din lipsa banilor, nu pot fi angajați. -- (Manuscript 59, 1912).

Arta de „a te descurca” o dezonoare pentru Dumnezeu

Vor fi dintre aceia care îți vor sugera că, pentru a avea succes în profesia ta, trebuie, „să te descurci”; că, uneori, trebuie să te depărtezi de la stricta corectitudine. Aceste ispite găsesc degrabă intrare în inima omului; însă eu știu ce vorbesc. Nu vă lăsați amăgiți sau înșelați. Nu răsfățați eul. Nu țineți deschisă ușa prin care dușmanul vrea să intre pentru a lua în stăpânire sufletul. Există pericol în cea dintâi și cea mai ușoară îndepărtare de la o strictă corectitudine. Fii sincer cu tine însuți. Păstrează-ți demnitatea dată de Dumnezeu în temere de El. Este mare nevoie ca fiecare lucrător medical să se prindă și să rămână astfel agățat de brațul Puterii Infinite.

Arta de „a te descurca” va aduce cu siguranță greutăți. Acela care primește favoarea oamenilor ca ceva mai de dorit decât favoarea lui Dumnezeu va cădea sub ispita de a sacrifica principiul pentru câștig lumesc sau renume. În acest fel, se sacrifică încontinuu credincioșia față de Dumnezeu. Adevărul, adevărul lui Dumnezeu trebuie păstrat în suflet prin puterea divină, căci, dacă nu, puterea lui Satana îl va smulge de la voi.

Nu hrăniți niciodată gândul că un medic cinstit, credincios adevărului, nu poate avea succes. Un astfel de simțământ dezonorează pe Dumnezeul adevărului și neprihănirii. El poate avea succes, căci Îl are pe Dumnezeu și cerul de partea sa. Fie ca orice mită oferită în ascuns să fie refuzată. Păstrați-vă integritatea prin puterea harului lui Hristos și El Își va îndeplini Cuvântul față de voi. -- (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 485, 486).

Făgăduințe pentru lucrătorii care se sacrifică

Fiecare să lucreze conform principiului sacrificiului de sine. Lucrați cât este ziuă, căci vine noaptea, când nici un om nu poate lucra. Când lucrează cu seriozitate, cu umilință, cu sacrificiu de sine, poporul lui Dumnezeu va primi răsplata bogată de care vorbește Iov: „Urechea care mă auzea, mă numea fericit.... Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei” (Iov 29, 11-13). Domnul Hristos va fi recunoscut ca Răscumpărător și Creator. Cei care sunt împreună-lucrători cu Dumnezeu vor fi recunoscuți și prețuiți. Recunoașterea credincioșiei slujitorilor lui Dumnezeu nu defăimează nici măcar cu o iotă măreția și lauda pe care noi o aducem lui Dumnezeu și Mielului.

Când cei răscumpărați vor sta în jurul tronului lui Dumnezeu, cei care au fost salvați din păcat și decădere vor veni la cei care au lucrat pentru ei, cu cuvinte de mulțumire. „Eram fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Eram pierdut în necurăție și păcat. Eram înfometat după hrana fizică și spirituală. Tu ai venit la mine cu dragoste și milă și m-ai hrănit și îmbrăcat. M-ai îndreptat către Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Letter 74, 1901).

Pregătiți-vă pentru veșnicie

Pregătiți-vă viața pentru veșnicie. Nu aveți nici o clipă de pierdut. țineți voi poruncile lui Dumnezeu? Vă temeți voi să-L întristați? Vă simțiți voi dependenți de Hristos? Simțiți voi că trebuie să fiți păziți în orice moment prin puterea Lui? Este viața voastră, în fiecare zi, plină de supunere, bucurie și mulțumire?

Lucrătorii misionari medicali sunt recunoscuți de către Domnul Hristos nu pentru că poartă numele pe care îl poartă, ci pentru că se află sub paza Misionarului-șef, care a părăsit cerul spre a-și da viața pentru viața lumii. El spune: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui”. (Ioan 14, 21.)

Atunci, ca martori pentru Dumnezeu, veți da dovadă că sunteți sub disciplina și stăpânirea marelui Medic Misionar; că v-ați așezat în mâinile Lui, pentru a manifesta spiritul Lui, pentru a arăta lumii caracterul sacru al marii Sale lucrări și pentru a le descoperi necredincioșilor privilegiul de a fi sub ocrotirea Lui.

Un misionar medical nu are valoare pentru cauza lui Dumnezeu decât dacă toate principiile întruchipate în numele pe care îl poartă sunt puse în practică în viața sa. Evanghelia Domnului Hristos trebuie trăită în viața de fiecare zi. Noi trebuie să facem din viața noastră în această lume un exemplu, atât cât ne este cu putință, de ceea ce va fi viața în ceruri. Acest lucru îl așteaptă Domnul Hristos de la toți cei care susțin că sunt misionari medicali. Ei nu trebuie să nutrească nici un principiu care să poarte vreo urmă de egoism, ci trebuie să stea în fața lumii ca urmași ai lui Hristos, în umilință și tăgăduire de sine și vestind venirea Sa. -- (Letter 63, 1903).

Sfat către un medic tânăr

Domnul ți-a dat o lucrare de făcut. El așteaptă o întrevedere cu tine în fiecare săptămână, ca să vadă cum ai pus la schimbător bunurile Domnului. ți-ai folosit din plin puterile mintale, morale și fizice în dorința de a fi pe plac Domnului, care dorește ca tu să aduci talanți printr-o corectă întrebuințare a celor pe care El ți i-a dat? Faptul că ești medic nu te scutește nicidecum de necesitatea de a practica economia. Îți vei începe tu activitatea în acest domeniu, mulțumit că lași pe alții să practice tăgăduirea de sine și să-și poarte crucea, în timp ce tu îți îngădui tot felul de capricii, cheltuind bani fără măsură pentru etalare? Dumnezeu cere ca tu să faci bine, folosindu-te de fiecare dram al influenței tale. Atunci se vor vedea cele mai bune rezultate.

Trebuie să înveți arta de a-ți folosi talanții spre slava Aceluia care ți i-a împrumutat. Pentru aceasta este nevoie de studiu, rugăciune și consacrare. Unii par să nu aibă habar de știința mânuirii banilor. Ei îngăduie să treacă prin mâinile lor sute de dolari fără a produce ceva pentru Dumnezeu....

Cultivați integritatea, tăgăduirea de sine și umilința

Dumnezeu îți cere să te îndrepți. Fii bărbat. Lasă la o parte extravaganța. Ideile extravagante nu au ce căuta sub numele de lucrare misionară medicală. A sosit timpul să fim creștini cu inima. Integritatea, tăgăduirea de sine și umilința ar trebui să caracterizeze viețile noastre....

Trebuie făcută o mare lucrare. Faci tu tot ce poți spre a fi de ajutor? Dumnezeu ne-a încredințat o lucrare pe care îngerii o pot invidia. Trebuie făcută lucrarea misionară medicală. Pier mii și mii de ființe omenești. Dumnezeu privește cu milă. Tot cerul privește cu interes sporit, să vadă ce pecete va purta lucrarea misionară medicală sub supravegherea ființelor omenești. Vor face oare oamenii o marfă din planul rânduit de Dumnezeu pentru a ajunge la părțile întunecate ale pământului cu o manifestare a bunăvoinței Sale?

Lucrarea misionară medicală este un lucru sacru, rânduit de Însuși Dumnezeu. După păcătuirea lui Adam, s-a plătit un preț foarte scump pentru salvarea neamului omenesc. Cei care vor colabora cu Dumnezeu în efortul Său de a mântui, lucrând așa cum a lucrat Domnul Hristos, vor avea succes deplin. Biserica are însărcinarea de a transmite lumii, fără întârziere, harul mântuitor al lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să acoperim mila cu egoism și ceea ce rezultă să spunem că este lucrarea misionară medicală.

Biserica, un înger de lumină

Noi nu avem timp de pierdut. Dumnezeu a rânduit mijloace de vindecare și refacere pentru cei păcătoși. Adevărul Său trebuie reprezentat printr-o lucrare neegoistă. Aceasta este misiunea pe care El ne-a dat-o și ea trebuie adusă la îndeplinire cu credincioșie.

Când își face oare biserica lucrarea care i-a fost încredințată? Ea este reprezentată ca un înger de lumină, zburând pe cer cu Evanghelia cea veșnică, spre a fi proclamată lumii. Aceasta înseamnă viteza și repeziciunea cu care biserica trebuie să-și continue lucrarea. În ce privește lucrarea misionară, Domnul Isus trebuie să-și vadă rodul muncii sufletului Său. Ființele omenești trebuie smulse precum tăciunii din foc.

Cerul privește

S-a produs însă o schimbare care a împiedicat lucrarea pe care a rânduit-o Dumnezeu spre a merge înainte fără urmă de egoism. Tot cerul privește cu mare îngrijorare care va fi rezultatul acestei lucrări atât de mari și importante. Dumnezeu privește; Universul privește; iar sufletele pier. Oare această inițiativă a milei, prin care, în trecut, Dumnezeu și-a manifestat harul în a salva și vindeca, să ajungă doar o marfă egoistă? Oare mijloacele rânduite de cer spre binele oamenilor și spre slava lui Dumnezeu să fie pierdute prin cheltuire nechibzuită? Ceea ce Dumnezeu a binecuvântat să fie folosit de cei ce pretind a crede adevărul pentru a cumpăra, a vinde și a obține câștiguri?

Experiența din zilele apostolilor se va repeta, dacă oamenii vor fi călăuziți de Duhul Sfânt. Domnul Își va retrage binecuvântarea acolo unde sunt îngăduite interese egoiste; însă va face bine copiilor Săi din întreaga lume, dacă ei vor folosi aceasta pentru binele și pentru înălțarea omenirii. Lucrarea Sa trebuie să constituie un semn al generozității Sale, un semn care va câștiga încrederea lumii și va aduce resurse pentru înaintarea Împărăției Sale.

Un exemplu molipsitor

Dumnezeu va pune la încercare sinceritatea oamenilor. Cei care se vor lepăda de sine, își vor lua crucea și Îl vor urma pe Domnul Hristos vor avea continuu de lucru în domeniul refacerii neamului omenesc. Cei care se sacrifică pentru adevăr fac o deosebită impresie asupra lumii. Exemplul lor este molipsitor și convingător. Oamenii vor vedea că există în biserică acea credință care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Însă când cei care susțin că lucrează pentru Dumnezeu caută foloase pentru ei înșiși, ei întârzie foarte mult lucrarea și aruncă ocară asupra ei....

Autoritatea divină trebuie recunoscută

Nu pierdeți niciodată din vedere adevăratul standard, chiar dacă, pentru a-l atinge, trebuie să ajungeți să cerșiți. Dumnezeu a stabilit un standard înalt de neprihănire. El a făcut o distincție clară între înțelepciunea omenească și cea divină. Toți cei care lucrează de partea Domnului Hristos trebuie să lucreze pentru a salva, nu pentru a distruge. Metodele lumești nu trebuie să devină metodele slujitorilor lui Dumnezeu. Autoritatea divină trebuie recunoscută. Biserica de pe pământ trebuie să reprezinte principiile cerești. Ea trebuie să strălucească, trimițând razele luminii de sus în mijlocul teribilei alianțe a nedreptății, înșelăciunii, hoțiilor și nelegiuirilor de tot felul. În virtutea neprihănirii Domnului Hristos, ea trebuie să țină piept apostaziei care predomină. -- (Letter 38, 1901).

Ca slujitori ai lui Hristos

Orice lucrare am face, trebuie să o facem pentru Domnul Hristos. Există multe feluri de lucrări vremelnice care se pot face pentru Dumnezeu. Un necredincios le face în mod mecanic pentru salariul pe care îl primește. El nu cunoaște bucuria de a lucra împreună cu Meșterul lucrător. Nu există spiritualitate în lucrul celui care slujește eului. Motivele comune, aspirațiile comune, ideile comune, dorința de a fi socotiți inteligenți de către oameni, acestea sunt cele care îi călăuzesc viața. Unul ca acesta poate că primește laudă de la oameni, însă nu de la Dumnezeu. Cei care sunt într-adevăr uniți cu Hristos nu lucrează pentru salariul pe care îl primesc. Împreună-lucrătorii cu Dumnezeu nu se luptă să înalțe eul.

În ziua finală, se vor lua decizii care vor constitui o surpriză pentru mulți. Judecata omenească nu-și va putea spune atunci cuvântul în deciziile luate. Domnul Hristos poate și va judeca fiecare caz în parte; căci toată judecata I-a fost încredințată Lui de către Tatăl. El va estima slujirea după ceea ce nu este vizibil pentru oameni. Cele mai secrete lucruri sunt deschise ochiului Său atoatevăzător. Când Judecătorul tuturor oamenilor Își va face lucrarea de cercetare, mulți dintre cei care, potrivit estimării omenești, au fost plasați primii vor fi socotiți cei din urmă, iar cei care au fost așezați pe locurile cele mai de jos vor fi scoși din rânduri și vor fi făcuți cei dintâi. -- (The Review and Herald, 31 iulie, 1900).

Întrebări cercetătoare pentru inimă

Îi întreb pe cei care trăiesc în deșertăciunea îngăduinței de sine: Veți continua să procedați la fel, ca și când n-ați avea nici o responsabilitate în ce privește tăgăduirea de sine? Care este scopul pentru care trăiți? Ce bine faceți voi? Vă puteți permite să trăiți pentru voi înșivă? Puteți câștiga viața veșnică în timp ce trăiți astfel? Oare nu are Dumnezeu un loc și o lucrare pentru noi? Oare nu puteți face și altceva în afară de a vă face pe plac și a vă satisface eul? -- (Letter 4a, 1902).

Două categorii de slujitori

Dintr-o predică ținută la Grimsby, Anglia, la 19 septembrie 1886

În zilele din urmă vor fi doar două clase de oameni, cei de la dreapta și cei de la stânga, și Domnul Hristos spune uneia: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine”. (Matei 25, 34-36.) Iar ei răspund: Când Te-am văzut noi astfel și ți-am slujit? Domnul Hristos le răspunde: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut”. (Matei 25, 40.) Dar celor de la stânga le va spune: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui”. (Matei 25, 41.)

Cei din prima categorie Îl aveau pe Domnul Hristos în caracterul lor și nu erau conștienți de nici unul dintre lucrurile pe care le făceau. „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu”, este binecuvântarea rostită, „de moșteniți Împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.” În acest fel, vedem cum Își identifică Domnul Hristos interesele cu neamul omenesc decăzut. El Se întoarce apoi spre cei de la stânga Lui și le spune: „Am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și nu ați venit pe la Mine”. (Vers. 42.43.) Ei vor întreba: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu ți-am slujit?” (Vers. 44.) Apoi vine răspunsul: „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”. (Matei 25, 45.) Nu celor mari, ci acestor foarte neînsemnați.

Așadar, Domnul Hristos trebuie să fie prezent în viața noastră de fiecare zi. Oare cei care nu le-au dat de mâncare celor flămânzi, nu i-au îmbrăcat pe cei goi și nu i-au vizitat pe cei bolnavi nu au fost conștienți de acest lucru și de ce? Deoarece s-au format și s-au educat pe ei înșiși în școala îngăduinței de sine, iar urmarea este pierderea cerului și a veșniciei fericite, pe care le-ar fi putut avea dacă și-ar fi consacrat puterile pentru Dumnezeu. -- (Manuscript 16, 1886).

Laudă pentru câștigătorii de suflete

Va fi un cuvânt de laudă binecuvântată, o binecuvântare sfântă asupra credincioșilor câștigători de suflete. Ei se vor atașa celor fericiți din ceruri, care strigă de bucurie că recolta a fost adusă acasă. Cât de mare va fi bucuria când cei răscumpărați de Domnul se vor întâlni, adunați în locașurile pregătite pentru ei! Oh, ce bucurie pentru toți cei ce au fost imparțiali, împreună-lucrători cu Dumnezeu, neegoiști, ducând la îndeplinire lucrarea Sa de pe pământ! Ce satisfacție va avea fiecare secerător când vocea clară și melodioasă a Domnului Isus se va auzi spunând: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii!”

Mântuitorului Isus I se aduce slavă pentru că moartea Lui nu a fost în zadar. Cu inimi fericite, pline de mulțumire, cei care au fost împreună-lucrători cu Dumnezeu văd rodul muncii sufletului lor pentru păcătoșii sortiți pieirii și sunt mulțumiți. Orele pline de îngrijorare pe care le-au petrecut, împrejurările grele cărora a trebuit să le facă față, durerea inimii lor deoarece unii au refuzat să vadă și să primească lucrurile care aveau să le aducă pacea, toate sunt uitate. Lepădarea de sine, de care a trebuit să dea dovadă pentru a susține lucrarea, nu-și mai amintesc de ea. În timp ce privesc la sufletele pe care au căutat să le salveze pentru Isus și le văd mântuite, salvate pentru veșnicie, monumente ale milei și iubirii Răscumpărătorului, bolțile cerești răsună de laudă și mulțumire. -- (The Review and Herald, 10 octombrie, 1907).

Câștigați ceea ce este pierdut

Dumnezeu va da la o parte orice câștig obținut prin procedee egoiste, necinstite. Fratele meu, simțurile tale trebuie curățite și sfințite. Noi trebuie să atingem un standard mai înalt. Trebuie să veghem, trebuie să ne rugăm și să fim gata totdeauna să acționăm. -- (Letter 13, 1902).