Lucrarea misionară medicală

Atitudinea noastră față de instituțiile Domnului

În ultimii ani, am scris multe lucruri fraților și surorilor din America, Europa și Australia, cu privire la atitudinea pe care ar trebui să o aibă față de instituțiile denominațiunii noastre. Vă trimit acum și vouă câteva dintre aceste sfaturi, pe care le socotesc potrivite:

Citez dintr-o scrisoare scrisă în 1889:

„Cei care poartă răspunderi mari în instituțiile noastre ar trebui să fie întăriți și susținuți de cunoașterea faptului că, în fiecare loc, membrii se roagă pentru succesul și prosperitatea acestor instituții. Dacă bisericile nu simt că lucrarea care se face în instituțiile noastre este cea mai importantă și că lucrătorii au nevoie de împreună-simțire și o colaborare din inimă, inteligentă, această lipsă va întârzia avansarea lucrării. Nu sunt rare plângerile făcute în legătură cu oamenii care poartă poveri grele. Acești oameni sunt cuprinși de descurajare, deoarece în biserică există elemente neconsacrate, cărora le place să vorbească și obișnuiesc să spună: «Spune și avem noi grijă să ducem vorba mai departe». Aceasta îngreuiază și mai mult lucrarea oamenilor care sunt deja împovărați.

Cei care se consacră zilnic lui Dumnezeu și se străduiesc să sprijine mâinile celor care poartă responsabilități vor fi binecuvântați de cer. Noi suntem angajați într-o mare lucrare, iar Satana își va folosi toată puterea pentru a câștiga de partea sa pe toți bărbații și femeile care ar putea colabora cu Dumnezeu în lucrarea aceasta atât de prețioasă, dacă ar fi curățiți, sfințiți și călăuziți de Duhul Sfânt, dacă ar avea inimi calde, simțitoare, iubitoare și ar acorda respectul cuvenit acelora pe care Dumnezeu i-a rânduit să aducă la îndeplinire o lucrare mare și importantă. Oamenii angajați în slujirea Învățătorului au fost adesea jigniți de cei care gândesc și vorbesc de rău și creează simțăminte de neîncredere și gelozie, care nu ar trebui tolerate sau alimentate de limbi nesfințite.”

Aceleași principii au fost aduse în atenția fraților și surorilor din Conferința Iowa în 1902. Într-un cuvânt adresat lor, există următorul îndemn:

Relația dintre membrii Bisericii și lucrătorii medicali

Prin legământul botezului, membrii bisericii au făgăduit să rămână sub călăuzirea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. O dată cu trecerea timpului, unii ies de sub influența Duhului Sfânt și slujesc vrăjmașului. Ei ajung bârfitori, făcători de rele, intriganți. În loc să vindece și să refacă, ei rănesc și distrug.

Cât de atentă ar trebui să fie fiecare persoană care susține că Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El în ce privește bunul nume al instituțiilor pe care Dumnezeu Însuși le-a întemeiat, în conformitate cu Cuvântul Său! Cât de atent ar trebui să fie fiecare creștin cu privire la reputația acelora care lucrează spre a aduce alinare ființelor omenești în suferință! Medicul are nevoie de calm. Oare nu pot oamenii să înțeleagă că, atunci când fac tot ce pot, continuu, pentru a jigni și strica reputația medicilor rânduiți de Dumnezeu, cărora le-a fost încredințată o lucrare deosebită, acești slujitori ai lui Dumnezeu resimt din plin rănile făcute de vorbele lor nesfinte? Luminile lor sunt zdrobite și făcute să sufere datorită spiritului de critică, de bârfă și a exemplului și practicilor necreștinești ale acelor care ar trebui să fie susținători ai bărbaților ce acționează ca mâna de ajutor a lui Dumnezeu.

Critică nesăbuită și crudă

Mulți dintre așa-zișii creștini au devenit agenți ai lui Satana, pe care el îi folosește pentru a critica și descuraja aproape până la moarte pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit pentru o lucrare atât de importantă. Au fost rostite multe cuvinte opuse principiilor adevărului și dreptății, multe cuvinte care au creat suspiciune și neîncredere. Oare aceste biete suflete, care fac de mult acest lucru, nu își dau seama că, prin ceea ce fac, slujesc vrăjmașului oricărei neprihăniri? Oare nu văd că ei pur și simplu duc lucrători de succes pe câmpul de luptă al lui Satana, pentru a deveni jucării pentru ispită?

Mulți dintre acești vorbăreți nesăbuiți nu știu ce fac. Ei nu-și dau seama că vorbele lor îi descurajează pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit spre a-L reprezenta pe Domnul Isus Hristos și adevărul Său pentru acest timp. Alinând suferința omenirii, medicii consacrați fac lucrarea Marelui Vindecător, care a spus: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut”. (Matei 25, 40.)

Fie ca aceia ale căror buze sunt nesfințite să-și dea seama că, spre binele sufletului lor, ei ar trebui să se convertească, așa încât cuvintele lor să ajungă o mireasmă de viață spre viață, și nu de moarte spre moarte. Este timpul ca vorbitorii nechibzuiți să facă o reformă în viața lor. Fie ca acest lucru să se întâmple în dreptul fiecăruia dintre ei și fiecare să îndrepte ce a făcut. Fie ca fiecare membru al bisericii să ușureze poverile și să încurajeze inimile fraților, susținându-le mâinile spre a face voia lui Dumnezeu. -- (Special Testimonies, Seria B:23-25).

Este nevoie de experiență și înțelepciune

Putem avea o mulțime de medici dintre cei care au încetat să mai studieze atunci când și-au primit diploma, care sunt plini de sine, care simt că ei știu tot ce trebuie să știe și ceea ce nu știu nu se merită să știe. Însă nu de astfel de medici avem nevoie. Când un medic își începe lucrul în mod practic, experiența lui va fi cu atât mai autentică, cu cât simte mai mult nevoia de a acumula mai multe cunoștințe.

Dacă este încrezut, el va citi acele articole care scriu despre tratarea bolilor fără ajutorul naturii; va lua afirmații de ici, de colo și le va pune în practică; dar, în lipsa unei cercetări profunde, a unui studiu serios, fără să analizeze cu multă grijă fiecare afirmație, el va deveni un lucrător care își face munca în mod mecanic. Deoarece cunoaște atât de puțin, el e gata să facă experiențe pe viețile oamenilor și nu puțini vor fi sacrificați. Aceasta este crimă, realmente crimă. El nu a făcut aceasta potrivit unui plan rău, nu, el nu a avut scopuri răutăcioase, însă viața a fost sacrificată pe seama ignoranței sale, pentru că a fost un cercetător superficial, pentru că nu a avut acea experiență care să-l facă demn de încredere spre a lucra cu vieți omenești. Este nevoie de atenție, de punere serioasă la lucru a minții până la istovire, spre a duce poverile pe care ar trebui să le ducă un medic în timp ce își învață bine meseria.

Orice medic care a primit o educație deplină va fi foarte modest în cerințele sale. El nu-și va asuma riscul de a face experiențe pe vieți omenești, pentru a nu fi vinovat de crimă, și acest lucru să fie scris împotriva lui în cărțile din ceruri. Trebuie să fie un medic atent, competent, care va fi precaut cu medicamentele și care nu va susține că otrăvurile puternice sunt cu mult mai eficiente decât cantitățile mai mici, luate cu grijă. -- (Manuscript 22, 1887).

Pastorul și soția lui

Pastorul și soția lui, care sunt cu adevărat convertiți și care se predau cu totul pentru lucrarea Domnului, devin zi de zi tot mai cunoscători și iscusiți în ce privește lucrarea lor pentru oameni. Ei pot deschide Scripturile pentru sufletele oamenilor, astfel încât să poată aduce lumină în mintea celor aflați în întuneric.

Femeile pot învăța ce trebuie să facă pentru a putea ajunge la alte femei. Sunt femei care au darul special de a ține studii biblice și ele prezintă cu mult succes Cuvântul lui Dumnezeu, în toată simplitatea sa. Ele ajung o mare binecuvântare în a aborda pe mame și fiicele lor. Aceasta este o lucrare sfântă și cele care se angajează în ea trebuie încurajate.

Medicul și soția lui

În lucrarea misionară care trebuie făcută, femeile trebuie să aplice tratamente femeilor. Un bărbat și o femeie, dacă sunt amândoi medici, pot face mult bine lucrând împreună. Soția poate face vizite altor femei și, când descoperă boli și suferințe, se poate consulta cu soțul ei, ca împreună să găsească cele mai bune metode de a le ajuta pe cele în suferință. Ar trebui să avem mult mai multe doctorițe decât cele pe care le avem. Când femei bolnave sunt tratate și îngrijite de femei, se închide o ușă prin care Satana încearcă să intre. Mi-au fost prezentate multe cazuri în care Satana a pătruns prin această ușă, ruinând familia. El nu trebuie să aibă nici un folos, în nici o privință.

Aș dori ca toți să înțeleagă acest lucru. Ar trebui să existe în sanatoriile noastre femei medic care să poată sta alături de soții lor, care să le poată examina pe paciente și să le acorde tratamentul necesar. Foarte multe femei, convertite pe deplin, ar trebui să devină doctorițe pricepute.

Mi s-a spus că sanatoriile noastre ar trebui să aibă atât doctori, cât și doctorițe. -- (Letter 108, 1910).

Ispite subtile

Medicul care crede adevărul pentru aceste zile din urmă va fi asaltat de ispite subtile, periculoase. Ceea ce se condamnă în cazul unui altfel de lucrător, la el se consideră admisibil. Astfel, o mulțime de păcate sunt acoperite, păcate care sunt înregistrate în cărțile din ceruri ca o îndepărtare de principiile Bibliei. În loc de a fi nechibzuit și ușuratic, el trebuie să lucreze cu înțelepciune și reținut. Sanatoriile noastre nu trebuie să ajungă un subiect de critică datorită ușurătății și nesăbuinței dovedite de medicii și surorile noastre medicale. Medicul trebuie să se împotrivească unor ispite de acest fel, dacă își dă seama într-adevăr de pericol și se agață de Mântuitorul său, punând în aplicare în viață Cuvântul lui Dumnezeu în toate privințele. Dacă suntem credincioși Cuvântului lui Dumnezeu, atunci suntem de partea lui Hristos, de partea îngerilor credincioși și sfinți; ne aflăm sub scutul Celui Atotputernic. Atunci, oare, de cine ar trebui să ne fie frică? -- (Manuscript 162, 1897).

Menținerea unui standard moral înalt

Unii dintre cei care au o anumită influență, care lucrează în aparență în folosul sanatoriului, încurajează, prin ceea ce fac, desconsiderarea regulamentului și a ordinii; și influența acestor oameni ajunge atât de departe, încât se încurajează nesupunerea, în special în ce privește curtenia și căsătoria. Partenerii sunt nepotriviți pentru datoriile pe care le au; ei trăiesc o viață ireală, cu vise prea romantice și învăluite în fericire, și, din dorința de a fi pe plac unul altuia, ajung necredincioși.

Ideile legate de curtenie își au originea în ideile lor greșite cu privire la căsătorie. Ei urmează impulsul și pasiunea oarbă. Curtenia se desfășoară într-un spirit de flirt. Părțile implicate încalcă adesea regulile cuviinței și decenței și se fac vinovate de necuviință, dacă nu ajung chiar să calce Legea lui Dumnezeu. Nu se are în vedere scopul cel înalt și nobil al lui Dumnezeu în ce privește instituția căsătoriei și, de aceea, cele mai curate simțăminte ale inimii, cele mai nobile trăsături de caracter ajung să nu fie dezvoltate.

Nu trebuie rostit nici un cuvânt, nu trebuie făcută nici o faptă pe care nu le-ați dori ca îngerii cei sfinți să le vadă și să le înregistreze în cărțile din ceruri. Trebuie să avem în vedere numai slava lui Dumnezeu. Inima trebuie să aibă simțăminte curate, sfințite, demne de urmașii lui Isus Hristos, care să înalțe mai mult lucrurile cerești decât pe cele pământești. Tot ceea ce diferă de aceasta este înjositor, degradant în curtenie; iar căsătoria nu poate fi sfântă și vrednică de cinste în ochii unui Dumnezeu curat și sfânt, decât dacă are la bază principiul cel înalt al Scripturii.

Precauții necesare

S-ar putea ca aceste precauții să fie socotite inutile. Însă cei care doresc mai multă libertate nu sunt demni de a fi în legătură cu aceste instituții. Prea multă îngăduință este numită libertate, însă cei care susțin că sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu ar trebui să înalțe standardul și să nu aibă nimic de-a face cu cei nesupuși, care ar dori ca regulile și regulamentele să nu-i aibă în vedere pe cei neascultători.

Sanatoriul, dacă nu ar fi îngrădit prin reguli și regulamente prevăzătoare, ar deveni în curând un focar de nelegiuire. Sunt mulți cei care prind în cursă și înșeală sufletele; ei rostesc vorbe de ocară, în loc să arate respect pentru cei care duc povara și caută să țină sus standardul. Cu cât se angajează mai puține persoane de acest fel, cu atât va fi mai sigură și mai curată atmosfera morală a sanatoriului. Vor fi întotdeauna persoane care se vor strecura în asemenea instituții, a căror influență va fi spre rău. Va fi întotdeauna o clasă care va socoti că este amar ceea ce este dulce și dulce ceea ce este amar. Printre așa-zișii creștini există unii care pervertesc conștiința și întunecă mintea, sub o mască de evlavie; iar cei care nu văd și nu simt pericolul sunt deja înșelați sau victime ale lui Satana....

Sfat cu privire la căsătorie

Nu este timpul ca instituția căsătoriei să fie privită ca beatitudine, desfătare. Ar fi nesigur. Urmarea ar fi mai multă nenorocire decât fericire; și cu toate acestea, oamenii se căsătoresc la fel ca în zilele lui Noe.

Pare că nu există limite; însă patima și impulsul au preluat stăpânirea, iar tinerii parcă sunt vrăjiți, ajungând pradă unui sentimentalism bolnăvicios. Din acest motiv, regulile și regulamentele sunt foarte importante pentru a-i apăra pe cei care au legătură cu sanatoriul, colegiul și biroul pentru publicații; și oricine socotește aceste restricții ca fiind inutile nu are discernământ spiritual și se va dovedi mai degrabă un obstacol decât un ajutor....

Păcatul veacului

Senzualitatea constituie păcatul veacului. Însă religia lui Isus Hristos își va exercita controlul asupra oricărei tendințe spre libertate neîngăduită; puterile morale vor avea controlul asupra oricărui gând, cuvânt sau faptă. Viclenia nu se va găsi pe buzele adevăratului creștin. Nu se va îngădui nici un gând necurat, nu se va rosti nici un cuvânt care să se apropie de senzualitate și nu va exista nici o faptă care să aibă cea mai mică aparență de păcat.

Vor fi păzite simțurile. Sufletul în care locuiește Hristos se va dezvolta armonios, în mod continuu. Sufletul înțelept, care arată respect pentru toate poruncile lui Dumnezeu, va spune, prin harul lui Hristos, patimilor inimii, în timp ce are atenția îndreptată asupra marelui standard de neprihănire al lui Dumnezeu: „Până aici, nu mai departe: aici se vor opri valurile tale semețe”, iar harul lui Hristos va fi ca un zid de foc în jurul sufletului.

Se vor găsi dintre cei care vor spune: „Nu trebuie să fii chiar așa deosebit. Puțin flirt, inofensiv, nu va face nici un rău”. și astfel inima va fi dusă în ispită, iar toleranța va conduce la păcat. Aceasta constituie o abatere gravă de la moralitate, pentru că nu se împlinește standardul cel înalt al Legii lui Dumnezeu.

Nu se înțelege josnicia inimii omenești. Vor exista întotdeauna în preajma instituțiilor noastre persoane cu un caracter inferior și cei de felul acesta nu au nevoie decât ca cei din poziții de răspundere să scape un cuvânt de încurajare, pentru ca ei să-și ia libertatea de a-și satisface dorințele nesfințite ale inimii. Printre cei de la sanatoriu, sunt unii ale căror păcate nu sunt cunoscute; ei își ascund păcatele de ochii oamenilor; au o moralitate exterioară fără cusur, însă ochii Domnului îi văd. Ei găsesc metode prin care să-și satisfacă înclinațiile josnice, senzuale; viețile lor sunt întinate și îi întinează și pe alții prin exemplul lor....

Evitați primul pas greșit

Nu încercați să vedeți cât de aproape puteți ajunge pe marginea unei prăpăstii, dar să fiți totuși în siguranță. Evitați prima apropiere de pericol. Nu putem glumi cu soarta sufletului omenesc. Caracterul vostru reprezintă capitalul vostru. Păstrați-l ca pe o comoară de aur. Trebuie avute continuu în vedere și cu hotărâre curățirea morală, respectul de sine și o puternică împotrivire față de rău. Nu trebuie să existe nici o îndepărtare de la restricții; o singură faptă de ușurătate, necuviincioasă poate pune în pericol sufletul, prin faptul că deschide ușa ispitei, iar puterea de rezistență, de împotrivire, slăbește.

Psalmistul, dându-și seama de nenumăratele curse și ispite către viciu, întreabă: „Cum își va ține tânărul curată cărarea?” (Psalmii 119, 9.) Această întrebare este potrivită pentru toți cei implicați în lucrarea misionară și pentru toți slujitorii lui Dumnezeu. Pentru această fază a lucrării noastre, răspunsul este: „Îndreptându-se după Cuvântul Tău”. Este necesară menținerea unei continue legături cu cerul, căutând cât de des este cu putință, așa cum a făcut Daniel de trei ori pe zi, după harul divin, pentru a putea rezista poftei și patimii. A lupta cu pofta și patima fără ajutorul puterii divine se va dovedi fără succes; dar, dacă veți face din Domnul Hristos tăria voastră, limbajul sufletului vostru va fi: „În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit”. Apostolul Pavel spunea: „Mă port aspru cu trupul meu pentru ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”.

Să nu se pornească a se birui vreun lucru fără ajutorul lui Dumnezeu. Voi trebuie să aveți energia, tăria, puterea unei vieți lăuntrice. Atunci veți aduce roade ale credincioșiei și veți avea o aversiune totală față de viciu. Trebuie să vă luptați continuu să scăpați de firea pământească, de conversațiile ușuratice, de orice este senzual și să aveți ca țintă noblețea sufletească și un caracter curat și nepătat. Numele voastre pot rămâne curate, fără să aibă de-a face cu ceea ce este necinstit sau păcătos, având în vedere și dovedind respect pentru tot ceea ce este bun și curat, și vor putea fi înscrise în Cartea vieții Mielului, spre a fi imortalizate printre îngerii cei sfinți. -- (Manuscript 4a, 1885).

Ca izvoarele unei fântâni curate

Directori și personal auxiliar, ... mă adresez vouă ca unor creștini, ca unor bărbați și femei ale căror suflete sunt unite cu Hristos, așa cum mlădița este legată de viță. Dacă nu ați fost reînnoiți în duhul minții voastre, spre binele sufletului vostru, nu mai îngăduiți nici o întârziere pentru a avea viața voastră ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Aceasta să fie cea dintâi preocupare a vieții voastre. Dacă Domnul Hristos locuiește în inimă, nu veți fi neserioși, nefolositori și nerușinați, ci precauți și oameni de nădejde în orice loc v-ați afla, rostind cuvinte curate întocmai ca izvoarele unei fântâni curate care înviorează lucrurile cu care vin în contact.

Dacă vă hotărâți să vă continuați discuțiile deșarte și comportamentul ușuratic, duceți-vă în alt loc, unde influența și exemplul vostru nu vor fi resimțite atât de mult, contaminând alte persoane. Toți cei care vă aflați într-o astfel de situație aveți nevoie de acel simțământ al curăției și sfințeniei Domnului Hristos, care vă va face să disprețuiți această pretenție de religie de care dați dovadă, care nu aduce nici o binecuvântare nimănui, care nu aduce pace conștiinței și nici odihnă credinței.

Fie ca toți cei care au legătură cu aceste instituții pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru salvarea sufletelor să caute înțelepciune divină și har ceresc, pentru a putea avea o influență înălțătoare asupra semenilor lor. Dacă nu vor căuta continuu tărie de la Isus, privind la El, încrezându-se în El, având parte prin credință de harul Său, ei vor deveni o pradă ușoară în calea ispitei.

Sunt atât de multe domnișoare și femei încăpățânate, care sunt preocupate continuu să fie în centrul atenției, așezându-se în compania bărbaților tineri, atrăgând atenția spre ele, flirtând cu bărbați căsătoriți și necăsătoriți; iar dacă nu aveți privirea îndreptată către Hristos, veți fi prinși în plasa lui Satana.

Educați-vă spre curăție în gândire

A sosit timpul ca noi, creștinii, să atingem un standard mai înalt. Dumnezeu interzice ca instituțiile pe care El le-a întemeiat să devină un mijloc de înșelare a sufletelor, un loc în care se zămislește nelegiuirea. Fie ca toți să învețe smerenia inimii în școala lui Hristos; să-și rezeme sufletele neajutorate pe Domnul Isus. Trăiți în lumina preceptelor lui Dumnezeu. Educați-vă mintea și inima spre a nutri gânduri curate, înalte și sfinte; „Fiți desăvârșiți în vorbire”. Oricare ar fi sfera voastră de influență, aceasta să aibă ca țintă înălțarea lui Isus. Dacă nu faceți acest lucru, ținta voastră este greșită și voi îndepărtați sufletele de adevărul, viața și lumina lumii; și cu cât sunt mai plăcute și atractive manierele voastre, cu atât va fi mai mare răul pe care îl faceți sufletelor....

Cei care privesc la Domnul Isus pentru tărie, bizuindu-se pe neprihănirea Lui pentru mântuire, nu vor avea plăcere pentru discuțiile în care se flirtează. Prin credință, ei Îl acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor personal și devin părtași de natură divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte.

În timp ce, pe de o parte, bărbații și femeile care lucrează la o instituție de sănătate trebuie să fie buni și amabili, atunci când li se cere să fie binevoitori și apropiați de toți, totuși, pe de altă parte, li se cere să evite orice pare a fi neseriozitate, familiaritate necuvenită. și ei trebuie nu doar să fie atenți în ce privește propriul lor comportament, ci trebuie, prin cuvânt și exemplu personal, să educe și pe alții să fie cuviincioși, să evite destrăbălarea, glumele, ironiile, lingușirile și vorbele lipsite de bun-simț.

Evitați favoritismul

Tot ce seamănă a ușurătate necuvenită trebuie desconsiderat de către medici, directori și personalul auxiliar. Nu trebuie acordate favoruri sau atenții speciale unora, să nu fie preferat nimeni mai presus de altcineva. S-a făcut acest lucru și Dumnezeu a fost întristat. Sunt persoane în necaz și suferință care merită o atenție specială, dar care nu se plâng. Pe lângă astfel de bărbați și femei se trece adesea cu indiferență și cu o împietrire a inimii, care are mai mult de-a face cu caracterul lui Satana decât al lui Hristos, în timp ce fete tinere, care nu merită în nici un caz favoruri, primesc o atenție specială. Orice neglijență de acest fel este scrisă în cărțile din ceruri. Toate aceste lucruri formează caracterul.

Fie ca toți cei care sunt angajați la instituție ca personal auxiliar să aibă mereu în minte cuvintele inspirate: „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică”. Când treceți pe lângă cineva care are nevoie de simpatia voastră, de faptele voastre bune și nu le acordați, ci vă întoarceți spre alții cu favoruri, nu uitați că Domnul Isus este Cel căruia Îi faceți rău, în persoana celor aflați în necaz. El spune: „Am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine”. Și când, surprinși, ei întreabă: „Când te-am văzut noi astfel?”, Vine răspunsul: „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei [care erau în necaz și aveau nevoie de împreuna voastră simțire], Mie nu Mi le-ați făcut”. „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.” (Marcu 2, 17.) Cei care sunt bogați nu au nevoie de favorurile voastre, ci cei care sunt săraci. Cei zdrobiți și răniți, mieii turmei, se află printre noi și prin aceștia se pune la probă caracterul celor ce pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu.

Călăuzirea altora spre pieire

Îngerii lui Dumnezeu urmăresc dezvoltarea caracterului. Ei cântăresc valoarea morală. Dacă acordați atenție celor care nu sunt în nevoie, le faceți rău și voi înșivă veți fi condamnați, și nu răsplătiți. Nu uitați că, atunci când, prin ceea ce vorbiți, vă coborâți la nivelul ușuratic al celor cu care discutați, voi îi încurajați pe aceștia să meargă pe cărarea ce duce la pieire. Atențiile, lipsite de înțelepciune, se pot dovedi o ruină pentru sufletele lor. Voi înjosiți concepțiile pe care le au ei în ce privește viața și caracterul creștin. Faceți confuzie în ideile lor și le lăsați impresii care nu se vor șterge niciodată. Răul produs astfel sufletelor care aveau nevoie să fie întărite, înălțate și înnobilate constituie adesea un păcat de moarte. Ei nu pot înțelege cum ocupă astfel de poziții sacre oamenii de felul acesta. Pastorii, slujitorii bisericii nu sunt priviți într-o lumină mai bună ca aceștia. Unde este exemplul lor?

Dumnezeu îi cheamă pe toți cei ce susțin că sunt creștini să ridice standardul neprihănirii și să se curețe, după cum El Însuși este curat. „Fiți desăvârșiți în vorbire.” „Dacă ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus.... Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.” (Coloseni 3, 1-6.) „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință” (1 Petru 1, 13.14); căci voi trebuie să umblați în lumină, câtă vreme aveți lumina. „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” -- (Letter 6a, 1890).

Apel pentru mai multă simpatie

Medicul creștin este un slujitor de cel mai înalt grad. El este un misionar. Cei care, prin iscusința și credincioșia lor, prin efort serios și înțelepciune de la Dumnezeu, pot alina durerile trupești se așează într-o astfel de relație cu pacienții lor, încât îi pot îndrepta către Vindecătorul sufletului, care poate spune: „Păcatele îți sunt iertate....”

Câștigarea încrederii bolnavilor

Sunteți prea rezervați, necomunicativi. Stă în puterea voastră să-i legați pe bolnavi de inima voastră și, dacă nu veți câștiga încrederea pacienților voștri, aceasta se întâmplă pentru că nu vedeți marea nevoie de tact, iscusință și pricepere în a sluji atât sufletelor, cât și trupului. Nu îndreptățesc pe nici unul dintre cei care ascund starea lor celor aflați pe moarte. Cât se poate de blând, spuneți-le adevărul în legătură cu cazul lor (ceea ce cred că faceți) și apoi îndreptați-i către Domnul Isus ca singura lor speranță.

Nu aveți nici un drept să vă închideți în voi înșivă, să fiți tăcuți și dacă de-abia rostiți câte un cuvânt către pacienți. Nu trebuie să-i lăsați pe bolnavi să aștepte hotărârea voastră cu privire la cazul lor. Nu este drept să le produceți suferință mintală printr-o așteptare inutilă. Fiecare caz trebuie să se bucure de atenție promptă atunci când este la rând și în funcție de ceea ce îi este necesar. Neglijența în această privință v-a făcut rău din primul moment al practicii voastre medicale. Nu e nevoie și nu trebuie să fie așa.

Mi-a fost arătat că acest defect din caracterul tău i-a determinat pe bărbați și femei să te blesteme în inima lor și aproape să-L hulească pe Dumnezeu. Dacă aș fi socotit că acest lucru nu poate fi îndreptat, nu ți-aș fi scris așa cum îți scriu. Este datoria ta ca medic creștin să-ți educi cuvintele și gesturile din salonul bolnavului, să fii plăcut și cuviincios, să dovedești simpatie, duioșie, să discuți liber în privința subiectelor esențiale pentru pacienții tăi și care sunt în sfera ta de acțiune. Tu poți atinge un standard înalt în meseria ta.

Gândul la lucruri neplăcute

Vă implor, nu aruncați ocară asupra altora. V-ați aplecat mult prea mult timp asupra unor lucruri neplăcute. Sunt multe lucruri pe care nu le vedeți în lumina potrivită. Încetați să cugetați la lucruri murdare; încetați să vorbiți despre ele; ațintiți-vă privirea la Isus, Ajutorul vostru, și lucrați cu credință și încredere. Disciplinându-vă pe voi înșivă, puteți avea mai mult succes decât ați avut vreodată....

Un medic trebuie să fie zi de zi în comuniune cu Dumnezeu, ca să poată fi continuu un izvor de lumină pentru pacienții săi. El trebuie să-L imite pe Domnul Isus Hristos. În timp ce are de-a face și se luptă zilnic cu moartea, lucrând cu cei care se află în pragul mormântului, el cere continuu har de la Dumnezeu, pentru că există primejdia de a deveni indiferent față de realitățile veșnice. Unica lui siguranță este să-L păstreze mereu pe Domnul înaintea lui, mintea lui fiind continuu sub influența Duhului lui Dumnezeu.

Curtoazia și rafinamentul creștin

Medicul trebuie călăuzit întotdeauna și în orice ocazie de un strict bun-simț. Vorbesc deschis pentru că știu că este datoria mea s-o fac. Nu există limită pentru curăție și modestie în vorbire atunci când examinați pacienți. Grosolănia și lipsa de delicatețe în sala de operații sau la patul de suferință al bolnavului constituie păcat în ochii lui Dumnezeu, iar mintea pacientului este cu totul împotriva medicului. Dacă nu dovedește continuu bun-simț, cu siguranță că el va constitui un șoc pentru pacienții cuviincioși și rafinați.

Mai presus de oricare alți oameni care ocupă poziții de răspundere, medicul trebuie să fie în legătură cu Dumnezeu, să fie legat continuu de El, altfel existând pericolul ca, prin ispită, să devină necredincios, grosolan și nelegiuit. El are nevoie de o religie curată și neîntinată. Iar cei care lucrează ca ajutoare ale lui trebuie să fie înțelepți și calmi, persoane temătoare de Dumnezeu. Voi sunteți în siguranță numai atunci când sunteți legați de Izvorul oricărei puteri, oricărei curății și noblețe de caracter.

Sunt printre medici unii care au minți grosolane și chiar senzuale. Dumnezeu interzice ca o persoană care pretinde a crede adevărul cel sacru să aibă un astfel de caracter. Duhul lui Dumnezeu ne va apăra de orice rău și ne va da putere să prețuim realitatea lucrurilor spirituale și veșnice. Adevărurile solemne pe care le mărturisim ne vor sfinți sufletul, dacă le vom aduce înăuntrul sanctuarului inimii. O, dacă toți medicii ar fi așa cum dorește Dumnezeu curați, sfinți, neîntinați, protejați de harul divin și cunoscându-L pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal.

Întotdeauna să fii conștient, dr. _____, că salonul bolnavului este un loc în care trebuie să se manifeste amabilitatea creștină. Nu trebuie să existe nici o tendință spre ușurătate, familiaritate. Faptele medicului lasă în urmă anumite impresii; tonul vocii lui, expresia feței, cuvintele pe care le rostește, toate acestea sunt cântărite de către pacient. Fiecare mișcare este observată.

Să ne îndreptăm recunoștința față de Dumnezeu

Dacă bolnavului i se alină durerea și este readus de la moarte la viață, acesta este aproape întotdeauna înclinat să-l venereze pe cel care, consideră el, i-a salvat viața. Doar rareori gândește că Dumnezeu este Cel care a făcut această lucrare prin unelte omenești. Acum este momentul potrivit când Satana se poate strecura și îl poate determina pe medic să se înalțe pe sine, și nu pe Hristos. Domnul Hristos spune: „Fără Mine nu puteți face nimic”.

Voi trebuie să-i conduceți pe bolnavi să privească la Domnul Isus ca fiind Medicul atât pentru trup, cât și pentru suflet. Dacă are dragostea lui Hristos în inima sa, medicul se va folosi de influența pe care o are pentru a-L face cunoscut bolnavului pe Marele Vindecător. El este acela care poate îndrepta gândurile, recunoștința, mulțumirea și lauda către Izvorul oricărei puteri, îndurări și bunătăți. Dacă dă greș în această privință, el neglijează cele mai prețioase ocazii. O, ce ocazie pentru medicul creștin de a-și pune în lucru toți talanții pentru slava lui Dumnezeu, punându-i astfel la schimbător, pentru a-i înmulți și a trimite spre cer un potop de lumină prin laudă și recunoștință față de Dumnezeu pentru îndurarea și dragostea Lui! O, ce ocazii de a semăna în inimi sămânța care va aduce ca roadă sfințirea!

Cel care Îl iubește pe Dumnezeu din toată inima sa, cu tot sufletul său, cu tot cugetul său și cu toată puterea sa va iubi pe aproapele său ca pe sine însuși și se va lupta să-i facă bine cât de mult va putea. El nu va pierde nici o ocazie de a-L prezenta pe Domnul celor aflați în necaz.

Idei greșite cu privire la morala profesională

Există idei greșite cu privire la consecvență și la morala profesională. Nu trebuie luată în seamă morala profesională lumească ce stă în calea salvării sufletelor oamenilor prin Isus Hristos. Preocuparea noastră continuă trebuie să fie cum să urmăm cel mai bine exemplul Domnul Hristos și să înălțăm cât mai mult slava Sa. Ceea ce dorește medicul să facă, Domnul Hristos realizează în cel mai deplin sens al cuvântului. Medicul lucrează cu zel pentru a prelungi viața. Domnul Hristos este Cel care dă viața.

Cine l-a înzestrat pe medic cu rațiune și inteligență? Acela care El Însuși este adevărul și viața. El este Cel care pune balsamul din Galaad. El este marele Vindecător. El este Cel care, de repetate ori, a biruit moartea și care dă în dar viața veșnică Dumnezeu Atotputernic. Dacă medicul a învățat în școala lui Hristos în timp ce slujește trupurilor bolnave, va veghea asupra sufletelor pentru care trebuie să dea socoteală.

Martorul nevăzut

Medicii creștini trebuie să se roage, să vegheze în vederea rugăciunii. În fața lor stă deschisă o ușă cu multe ispite, și ei trebuie să fie conștienți ce înseamnă să aibă un Veghetor alături de ei, tot așa de sigur cum a fost acel veghetor la sărbătoarea aceea nelegiuită a lui Belșațar, când oamenii au adus laude dumnezeilor de argint și aur și au băut din vasele sfinte de la templul lui Dumnezeu. Când își iau onoarea pentru ei înșiși, oamenii Îl dezonorează pe Dumnezeu.

Ori de câte ori cineva, printr-o faptă oarecare, îi face pe oameni să-L uite pe Dumnezeu sau să neglijeze sfaturile clare din Cuvântul Său, martorul nevăzut aduce mărturia, ca în scrisul de pe zidul palatului: „Ai fost cântărit și găsit prea ușor”. (Daniel 5, 27.) -- (Manuscript 17, 1890.)

Înființarea de noi sanatorii

În dimineața aceasta scriu înainte ca altcineva din casă să se fi trezit. Primesc scrisori de la persoane care întreabă dacă am vreo lumină în ce privește înființarea de noi sanatorii.

Cu ce scop sunt întemeiate sanatoriile noastre? Care să fie atitudinea noastră față de ele?

Cu ani în urmă, mi-a fost dată lumina cu privire la înființarea de sanatorii. Nu este planul Domnului ca numărul sanatoriilor să crească prea repede. Dumnezeu nu dorește ca o instituție să fie prea aproape de altă instituție care face același fel de lucrare; căci o instituție, oriunde ar fi, trebuie să fie bine dotată și să aibă personal cu experiență. Să aibă conducători capabili, temători de Dumnezeu bărbați sănătoși în credință, care exercită o influență spre bine și care sunt în stare să poarte responsabilități dificile încredințate lor fără a rămâne în urmă sau a implica instituția în datorii.

Cel care începe să construiască un turn mai întâi socotește prețul, pentru a vedea dacă are cu ce să-l termine. Toți cei ce își propun să întemeieze un sanatoriu trebuie să înțeleagă că aceasta constituie o întreprindere deosebită. Dacă nu au suficientă iscusință și pricepere spre a construi cu succes un sanatoriu nou, să meargă întâi la sanatoriile deja existente și să se identifice cu interesele acestora.

Sanatorii pentru profit personal

Persoanele care se simt libere de a acționa din impuls egoist pentru a întemeia un sanatoriu independent, pentru un profit personal, nu au luat în calcul influența pe care o astfel de faptă ar avea-o în fața lumii....

În trecut, au fost adventiști care au întreprins ceva în acest domeniu din dorința egoistă de a realiza ceva de pe urma căruia să profite ei înșiși. Ei nu s-au gândit deloc să ia în considerare efectul pe care îl vor avea faptele lor asupra lucrării din instituții similare, înființate după planul lui Dumnezeu. Dacă, prin reprezentarea greșită a instituțiilor care deja funcționează, astfel de oameni pot dirija banii către ei înșiși, în folos personal, ei vor fi continuu ispitiți să nedreptățească aceste instituții....

Dumnezeu nu va binecuvânta pe cei care lucrează fără a ține cont de sfatul fraților lor. Orice adventist de ziua a șaptea care se consideră el însuși un întreg desăvârșit și crede că poate oricând să facă ceea ce îi dictează numai mintea și judecata lui nu trebuie socotit vrednic de crezare; căci el nu umblă în lumină, după cum Hristos este în lumină. Sunt mulți oameni care nu sunt conștienți de ceea ce fac. Oamenii au nevoie de idei clare, de o spiritualitate profundă. Dumnezeu dorește ca cei ce Îl slujesc să acționeze cu bun-simț, cântărind motivele care conduc la faptele respective.

Printre noi se vor afla oameni iresponsabili, care nu au o concepție corespunzătoare în ce privește lucrarea atât de importantă pe care Domnul dorește să o facem în instituțiile noastre lucrarea de îngrijire a bolnavilor și de răspândire a prețioaselor principii, esențiale în ce privește reforma sănătății. Cei care nu și-au conformat obiceiurile vieții lor acestei reforme atât de importante au nevoie să fie convertiți pe deplin.

Pierdere spirituală prin țeluri egoiste

Dacă oamenii ajung atât de confuzi și lipsiți de principii, încât se angajează în lucrarea de la sanatoriu pentru profit personal, ei nu vor prospera în viața lor spirituală și nici nu vor fi în stare să aibă o influență spirituală corespunzătoare față de semenii lor. Fie ca cei care au o mare dorință de a se distinge, într-un oarecare fel, să nu întreprindă o lucrare care să implice atât de mult cauza lui Dumnezeu, ca înființarea unui sanatoriu. -- (Manuscript 26, 1902).

Cu înțelepciune și dreptate

Ieri după-amiază [25 august 1907] m-a vizitat dr. _____ și am avut o discuție lungă....

Dr. _____ m-a întrebat în legătură cu atitudinea pe care trebuie să o avem față de lucrarea medicală particulară și sanatoriile particulare. Nu aș putea spune că ar trebui să existe legături între oamenii care lucrează particular în domenii în care nu este manifestat egoismul, deși eu știu că, în unele cazuri, chestiunea implică multă nedumerire. Depinde foarte mult de felul cum sunt conduse aceste sanatorii. -- (Letter 410, 1907).

Să socotim prețul

Trebuie să avem multă grijă în înființarea de sanatorii, căci este o lucrare importantă. Cei care au în sarcină această lucrare trebuie să se sfătuiască împreună cu frații ce au experiență cu privire la cele mai bune planuri pe care trebuie să le urmeze. Ei trebuie să socotească prețul pentru orice pas pe care îl fac și să nu se lanseze într-o lucrare fără să știe câți bani trebuie să investească.

Prima întrebare pe care trebuie să și-o pună este: „Trebuie să existe un sanatoriu în această localitate?” Dacă există această necesitate, știu ce au de făcut. Însă mai există o întrebare, și încă una foarte importantă, pe care trebuie să și-o pună: „Sunt cei cărora li s-a încredințat lucrarea de plănuire a întreprinderii respective pregătiți să acționeze cu precauție, nu încrezându-se în sine, ci în temere de Domnul? Vor cere ei sfat de la cei care au experiență în această lucrare?”

Prevenirea unui eșec este mai vrednică de luat în seamă decât se obișnuiește. Tinerii cărora li s-au încredințat răspunderi în anumite domenii ale lucrării să nu se alarmeze, să nu se agite și să nu acționeze la întâmplare. Ei să învețe să fie înțelepți din experiența eșecurilor altora.

Nimeni să nu creadă că este un lucru ușor să administrezi și să conduci un sanatoriu. Am văzut cum mulți s-au aventurat în așa ceva și au suferit eșecuri. Un bărbat dorește să fie conducătorul unei astfel de întreprinderi. Alegerea lui este un sanatoriu. Eșecul lui este total prin faptul că întreprinde de unul singur o asemenea lucrare. Dacă bărbații de la conducerea sanatoriilor noastre nu sunt suficient de umili pentru a se lăsa conduși de Domnul Isus, ei vor acționa în mod nechibzuit. Pentru ca oamenii să fie de folos cauzei lui Dumnezeu, capacitățile lor trebuie sfințite, pentru ca ei să poată să judece cu înțelepciune de la cauză la efect.

Trebuie apărate principiile sanatoriilor noastre. Toți ar trebui să simtă că este privilegiul lor să facă tot ce pot mai bine pentru înaintarea lucrării misionare medicale. Dumnezeu le cere oamenilor Săi să se rețină a face ceva care interferează cu lucrarea altora. Nu este frumos și nici corect ca un om să înființeze un sanatoriu pe cont propriu într-un loc unde există deja un sanatoriu. Este mai mult decât probabil că va fi nevoie de cea mai strictă economie pentru a administra cum se cuvine sanatoriul, oferind o dotare corespunzătoare pentru tratamente și o hrană sănătoasă pentru pacienți și personalul auxiliar.

Fiecare tranzacție de afaceri vorbește despre caracterul persoanei respective. Nimic nu trebuie făcut la întâmplare. Nu trebuie întreprins nimic într-un spirit egoist, fără respect față de drepturile și proprietatea celorlalți oameni. -- (Manuscript 93, 1901).

Lucrarea de la sanatoriu ca o speculație

Devreme, am fost trezită de îndemnul: Scrie lucrurile pe care ți le-am prezentat.

Pentru construirea tabernacolului, israeliții au fost înzestrați cu iscusință și pricepere. Și oamenilor Săi de astăzi Domnul le dă pricepere și tact. Tuturor celor care contribuie la înaintarea lucrării Sale, El le va da înțelepciune. Însă ei trebuie să se bizuie cu totul numai pe El. Trebuie să aibă dorința de a fi luați în stăpânire și călăuziți de El. Ca popor, noi trebuie să umblăm și să lucrăm ca niște bărbați și femei care vor da socoteală lui Dumnezeu pentru faptele lor.

Unii au început pe propria lor răspundere lucrarea unui sanatoriu. Unii s-au apucat de o astfel de lucrare din dorința speculativă de a face bani. ținta lor principală nu a fost de a vindeca trupurile și sufletele celor bolnavi, ci aceea de a face bani. Unii ca aceștia au început să învețe că a te angaja în munca dintr-un sanatoriu înseamnă mult mai mult decât au presupus ei.

Se fac multe nedreptăți pentru a câștiga bani. Domnul este martor la toate acestea. Nici o nelegiuire nu scapă nevăzută de El. Tot ce se câștigă în acest fel se va dovedi o pierdere, o pierdere veșnică.

Uneltele lui Dumnezeu să fie curate, sfinte, nobile

Sanatoriile noastre sunt uneltele lui Dumnezeu și ele trebuie să stea în mod hotărât în apărarea adevărului, făcând din influența lor o demonstrație vie a puterii Evangheliei. Ele trebuie să fie nobile, curate, sfinte, continuând lucrarea în ce privește reforma sănătății. Cei care sunt în legătură cu sanatoriile noastre trebuie să-și țină eul în stăpânire, să fie în stare să-și asume responsabilitățile și să îndepărteze din viața lor orice nelegiuire.

Nici o urmă de egoism nu trebuie să pătrundă în structură. Însă acest lucru s-a întâmplat și va continua să se întâmple, până când cei care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu vor primi o inimă nouă, iar faptele lor vor fi sfinte. Dacă nu vor face o reformă în viața lor, dacă nu-și vor transforma caracterele, ei vor fi lăsați în afara cetății lui Dumnezeu, căci înăuntrul porților ei nu va intra nimic întinat. Numai cei care sunt fără pată și fără zbârcitură sau altceva de felul acesta vor trece de marea cercetare. Ambiția nesfântă va duce la pierderea multor suflete. Acesta este cuvântul pe care sunt îndemnată să-l dau tuturor celor care susțin a crede adevărul prezent.

Îndepărtarea de principiile corecte

Oamenii au început să lucreze la sanatoriu mai mult pentru câștig decât din dorința de a face lucrare misionară pentru Hristos. Ei nu și-au dat seama de responsabilitatea pe care o au de a lucra ca niște credincioși consacrați, devotați, care caută să împartă lumina celor aflați în întuneric, dovedind acea sfințire pe care Dumnezeu o acceptă. Ei nu susțin principiile reformei sănătății. Unii s-au opus reformei sănătății; alții au fost doar pe jumătate convertiți în ce privește reforma în alimentație.

Pentru câțiva, gândul care i-a călăuzit când au întreprins lucrul la sanatoriu a fost să arate ce „pot să fac eu”. Ei nu au socotit mai întâi prețul, întrebându-se dacă, după ce începeau lucrul, aveau cu ce să continue într-un mod acceptabil, cu succes, în temere de Dumnezeu și iubindu-L pe El. În loc să acționeze cu precauție, punând în practică cea mai strictă economie la fiecare pas făcut, ei au făcut investiții pe baza unui capital împrumutat. Ei erau siguri că puteau continua lucrul fără pierdere și că, în curând, aveau să-și plătească datoriile. Aceste planuri nu le-au făcut cu frică și cutremur și au provocat necazuri cauzei lui Dumnezeu, pe care lucrarea lor ar fi trebuit să o reprezinte.

Dacă medicii noștri ar fi fost dispuși să se asocieze cu oameni care au avut succes în administrarea financiară, dacă ar fi lucrat cu bucurie într-un mod umil, până ce câștigurile de pe urma muncii lor le-ar fi permis să se extindă, dacă ar fi refuzat categoric să se încarce cu datorii, ei s-ar fi scutit și pe ei înșiși, și pe frații lor de multe necazuri. Dacă ar fi vrut să se bizuie pe ajutorul lui Dumnezeu, punându-și încrederea în El, arătându-se binevoitori a începe cu puțin și lăsând apoi ca rezultatele muncii lor să vorbească de la sine, dacă ar fi avut motive sfințite, dacă ar fi fost hotărâți să exercite o influență salvatoare asupra lumii, atunci lucrul lor ar fi fost binecuvântat și ar fi fost înființate mult mai multe sanatorii care să reprezinte adevărul.

O avertizare solemnă

Domnul mi-a cerut să-i avertizez pe cei care întemeiază sanatorii în locuri noi să-și înceapă lucrul în umilință. Ei trebuie să-și consacre capacitățile lui Dumnezeu, spre a fi folosite pentru slava Numelui Său.

Sanatoriile care se vor înființa în viitor nu trebuie să fie clădiri imense, scumpe. Trebuie construite sanatorii mici, locale, care să fie în legătură cu școlile noastre.

Trebuie înființate multe sanatorii în locuri situate în afara orașelor. La acestea trebuie să lucreze oameni iscusiți și consacrați, bărbați și femei, care vor acționa din dragoste pentru Domnul și în temere de El. Aceste instituții trebuie să fie școli de instruire. Cei care vor lucra acolo nu trebuie să considere că sunt pregătiți de absolvire, că ei știu tot ce trebuie să știe. Ei trebuie să studieze cu stăruință și, cu atenție, să pună în practică lecțiile pe care le-a dat Domnul Hristos. -- (Manuscript 76, 1902).

Acționați cu grijă

Sunt bărbați care nu acționează în mod înțelept. Ei sunt nerăbdători să facă o impresie grozavă și consideră că înfățișarea exterioară va fi cea care va avea influență. În lucrul lor, ei nu socotesc mai întâi prețul, să vadă dacă sunt în stare să termine ceea ce au început. În acest fel își arată slăbiciunea. Ei dovedesc că au mult de învățat în ce privește nevoia de a acționa cu grijă și prudență. Fiind prea încrezători în sine, ei fac multe greșeli. În acest fel, multor oameni li s-a făcut un rău de pe urma căruia nu-și vor putea reveni niciodată. Așa a fost cazul mai multor oameni, care s-au crezut capabili să întemeieze și să conducă sanatorii. Au dat faliment ... și s-au trezit înglodați în datorii....

Mulțumire prin creștere lentă

Bărbați care ar fi putut avea succes, dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu, dacă ar fi fost doritori să lucreze încet, în umilință, mărindu-și afacerile încet, treptat, și refuzând să-și facă datorii, au ajuns la faliment pentru că nu au lucrat corespunzător. și după ce au dat de greu, au vândut totul ca niște oameni incapabili să administreze. Ei au dorit să scape de presiunea financiară, dar nu s-au gândit la consecințe.

Cei care îi ajută pe unii ca aceștia să iasă din dificultate sunt ispitiți să-i lege cu niște corzi atât de puternice în forma unor angajamente, încât întotdeauna ei vor simți că sunt robi legați. Rareori se pot descotorosi de reputația de administratori slabi sau faliți.

Domnul mi-a cerut să spun celor care sunt astfel implicați în datorii: Nu renunțați dacă acționați corespunzător. Munciți cu toată puterea ca să puteți ieși singuri din situația respectivă. Nu aruncați o instituție aflată în încurcătură asupra unei asociații care este deja greu împovărată de datorii. Cel mai bine este ca fiecare sanatoriu să-și asume propriile responsabilități.

Cei care au răspunderea sanatoriilor noastre ar trebui să acționeze cu precauție. Sunt perioade de timp când se vede puțină înaintare. Ei să acționeze cu înțelepciune și tact și să fie dispuși să se adapteze. Să se gândească și să pună în practică ceea ce a spus Domnul Hristos în legătură cu construirea unui turn. A chibzui înainte este de mult mai mare folos decât a chibzui la urmă, când neglijarea unui calcul înțelept și a unei administrări atente se vede clar că va duce la faliment. Administratorii care sunt leneși, înceți, care nu știu să-și chibzuiască treburile, nu ar trebui să se implice în această lucrare. Asigurați-vă serviciul unor bărbați și femei care să știe să iasă din încurcătură, astfel ca lucrarea să nu se împotmolească.

Cei care lucrează în cadrul instituțiilor noastre să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Să-L roage pe Dumnezeu să-i ajute să facă planuri înțelepte, economice, astfel ca instituțiile să prindă rădăcini adânci și să aducă roade pentru slava lui Dumnezeu. Nu vă bizuiți pe oameni. Priviți la Isus. Continuați să vă rugați și să vegheați în vederea rugăciunii, cu mulțumire. Asigurați-vă că sunteți într-o strânsă legătură cu Hristos. -- (Letter 12, 1902).

Onoare prin smerenie

Deși au avut tot ce le era necesar în privința dotării, administratorii din sanatoriile noastre mai mari au dorit să facă mai multe îmbunătățiri cu bani care nu le aparțineau, ci erau ai Domnului. Unii neglijează să facă fapte de binefacere pentru cei în nevoie și folosesc pentru ei înșiși câștigul atât de mic economisit pe această cale. Mulți comit act după act de jaf la adresa lui Dumnezeu în persoana sfinților Săi. În probleme de afaceri, cei care lucrează în cadrul instituțiilor noastre trebuie să fie totdeauna însuflețiți de principii nobile, scoțând la iveală, prin propriul lor exemplu, principiile curate și sfinte care călăuzesc pe orice creștin....

Mântuitorul oamenilor S-a născut din părinți umili, într-o lume blestemată prin păcat, o lume nelegiuită. El a crescut în întunericul din Nazaret, un orășel din Galilea. și-a început lucrarea în sărăcie și fără ranguri lumești. Astfel, Dumnezeu a făcut ca Evanghelia să pătrundă într-un mod cu totul diferit de felul în care mulți au socotit că este înțelept a fi proclamată aceeași Evanghelie în 1902. Chiar de la începutul dispensațiunii Evangheliei, El și-a învățat biserica să nu se bizuie pe rangurile sau splendorile lumii, ci pe puterea credinței și a ascultării. Favoarea din partea lui Dumnezeu este mai presus de bogățiile din aur și argint. Puterea Duhului Său cel Sfânt este de o inestimabilă valoare.

Niciodată nu trebuie să ne bizuim pe recunoașterea lumească sau rangul lumii. și niciodată nu trebuie, atunci când înființăm instituții, să încercăm să intrăm în competiție cu instituțiile lumești în ce privește mărimea și frumusețea acestora. ținta cea mare a administratorilor de la sanatoriile noastre ar trebui să fie aceea de a umbla în așa fel în ascultare de Domnul, încât întregul personal care lucrează la aceste instituții să poată umbla prin credință, așa cum a făcut Enoh.

Dumnezeu îi va călăuzi pe toți cei care, în umilință, vor merge alături de El, vor fi umili; iar cei care se încred în El vor fi lucrători cu cel mai mult succes pentru cauza Sa. Noi nu vom obține victoria înălțând clădiri masive, care să rivalizeze cu cele ale dușmanilor noștri, ci nutrind un spirit de blândețe și smerenie asemenea Domnului Hristos. Mai degrabă crucea și speranțe neîmplinite decât să trăiești alături de prinți, dar să pierzi cerul. Deși totdeauna va avea parte de împotrivire înverșunată, adevărul nu își va pierde niciodată vitalitatea. -- (Manuscript 109, 1902).

Dezavantajele instituțiilor mari

„Încetați cu centrele mari”, a fost cuvântul Domnului. „Duceți lumina în mai multe locuri.” Cei care doresc să se instruiască în vederea unei lucrări misionare medicale eficiente trebuie să înțeleagă că sanatoriile mari trebuie conduse în mare parte asemenea celor din lume, astfel încât studenții care lucrează în astfel de instituții nu pot dobândi o instruire echilibrată în vederea lucrării misionare medical-creștine.

În vederea proclamării adevărului, pretutindeni în lume este nevoie de sanatorii mici, situate în mai multe locuri, nu în centrul orașelor mari, ci în locuri unde influența orașului să fie simțită cât se poate de puțin.

Sunt obligată să spun că a construi un complex atât de mare la _____ și a-i aduna pe cei care ar trebui să se implice în lucrare misionară medicală în mai multe locuri înseamnă a face exact ceea ce Dumnezeu ne-a spus să nu facem.

Faptul că vin mulți pacienți la sanatoriul din _____ nu trebuie considerat un semn că planul pentru o lucrare atât de mare a fost cel mai bun. La această instituție mare vor veni mulți bărbați și femei care nu sunt cu adevărat bolnavi. Va trebui ca lucrătorii să-i aștepte; surorile noastre medicale vor deveni servitoare pentru oameni din lume, care nu au nici o înclinație spre evlavie sau religie. Însă nu aceasta este lucrarea pe care a încredințat-o Dumnezeu misionarilor Săi medicali. Însărcinarea pe care noi am primit-o ne-a fost dată de cel mai mare Medic Misionar pe care L-a cunoscut lumea vreodată. -- (Letter 210, 1903).

Pericol în despărțirea de Evanghelie

Dr. _____ se află în primejdie în dorința lui de a împlini standardul lumii în privința ideilor și practicilor lui. El trebuie să caute pe Domnul la fiecare pas. El nu trebuie să aibă în vedere slava lui, ci slava Domnului.... și el se află în primejdia de a pune pe primul loc lucrarea misionară medicală, făcând din ea corpul, în timp ce ea este doar brațul. El nu va avea succes prin aceasta și nu trebuie să întreprindă ceea ce nu poate realiza. El are ambiția de a face lucruri mari, despărțind lucrarea misionară medicală de lucrarea Evangheliei, însă Domnul nu dorește ca medicii noștri să separe lucrarea misionară medicală de lucrarea Evangheliei. Adevărului prezent pentru acest timp trebuie să i se acorde încredere și să acționăm în conformitate cu principiile reformei sănătății.

Sabatul, un test pentru acest timp

Sanatoriile care se înființează trebuie să fie strâns și inseparabil legate de Evanghelie. Domnul ne-a spus să propovăduim Evanghelia; iar Evanghelia include reforma sănătății în toate etapele sale. Lucrarea noastră este de a duce lumina lumii; căci este întuneric datorită evenimentelor care au loc, care pregătesc calea pentru plăgile pe care Domnul le va îngădui să cadă asupra lumii. Străjerii credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să dea avertizarea.

Dr. _____ are dorința de a face lucruri mari. El este în primejdia de a-și irosi energia în afara sanatoriului, în loc de a-și consacra puterile spre a face din instituție o putere legată de solia Evangheliei și reforma cu privire la Sabat. Dr. _____ trebuie să aibă disponibilitatea de a înțelege adevărul pentru acest timp. În aceasta constă unica lui siguranță ca medic. El trebuie să aibă picioarele încălțate cu râvna Evangheliei.

El se află în primejdia de a avea mintea confuză și de a nu putea să vadă influența nobilă și sfântă pe care problema Sabatului trebuie să o aibă asupra lucrării în această perioadă. El socotește că este necesar să se facă în Sabat lucruri care nu trebuie făcute în această zi. Dacă va căuta să-și asume atât de multe responsabilități, va ajunge să acorde doar foarte puțină atenție Sabatului. O asemenea influență va constitui un blestem pentru instituție. Cei care sunt angajați la sanatoriile noastre trebuie învățați să privească problema Sabatului ca fiind marele test pentru acest timp. Dumnezeu dorește ca poporul Său să unească lucrarea misionară medicală cu întreita solie îngerească. Aceasta este lucrarea prin care se va reface chipul moral al lui Dumnezeu în om.... [Vezi Păzirea Sabatului, Partea a XI-a.]

Mai multă putere din adevăr decât din etalarea lumească

Dr. _____ nu trebuie să se preocupe cum să întrunească cel mai bine cerințele lumii. Modelul lui în ce privește aspectul exterior și echipamentul nu trebuie să fie lumea, amăgindu-se cu gândul că, în acest fel, va ajunge la clasele superioare. Evanghelia interzice să nutrim idei lumești. Poate întrebați în ce privință. Eu vă îndrept atenția către viața Domnului Hristos. Gândiți-vă ce a fost El înainte de a veni în lumea noastră Comandantul tuturor ființelor cerești. Cum a venit El pe acest pământ? Noi Îl cunoaștem ca un om sărac, ce a rămas umil până la încheierea misiunii Sale pe acest pământ. Ideea că înfățișarea exterioară conferă influență unui om sau poziției sale constituie una dintre minciunile lui Satana. Fie ca nici un om să nu încerce să depășească metodele și exemplul Domnului nostru. Nu există un standard mai înalt decât viața lui Hristos. Ca popor, noi trebuie să evităm pretențiile lumești, care au făcut din bărbați și femei ceea ce sunt ei astăzi. Noi nu trebuie să copiem obiceiurile și practicile oamenilor înțelepți ai lumii cu scopul de a câștiga favoruri sau influență. Adevăratul creștinism constă în asemănarea cu Hristos. În adevăr, există o putere pe care nici o înfățișare exterioară nu o poate da și pe care nici o idee sau părere omenească nu o poate schimba sau altera. -- (Manuscript 172, 1899).

Fără compromis

Cei care se angajează în lucrarea misionară medicală sunt confruntați cu ispita de a se înălța pe ei înșiși, de a da o anumită înfățișare exterioară de dragul efectului. Îndepărtați orice lucru de acest fel din lucrarea voastră. Povara pe care să o aveți pe suflet să fie aceea de a fi exact așa cum a fost Domnul Hristos în lucrarea Sa. Noi nu trebuie să facem nici un compromis legat de obiceiurile și practicile lumești. Noi trebuie să stăm pe platforma adevărului veșnic, curat, a adevărului neîntinat. Procedând astfel, s-ar putea să fim considerați ciudați, însă aceasta este soarta acelora care L-au ales pe Domnul Hristos. Orice lucrător implicat în domeniul medical misionar trebuie să facă un succes din această lucrare, prin trăirea în strânsă legătură cu Marele Lucrător. -- (Manuscript 96, 1898).