O lucrare nobilă
Administrarea sanatoriilor noastre implică foarte multe lucruri. Cei care se angajează acolo au o lucrare nobilă de făcut și trebuie să se conformeze unor principii stricte. Lucrătorii trebuie să depună eforturi pentru înființarea acestora și susținerea lucrării lui Dumnezeu potrivit cu misiunea încredințată de El și pentru răspândirea principiilor adevăratei cumpătări în mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Răspândirea acestei cunoștințe a harului mântuitor și a îndurării lui Dumnezeu constituie cea mai onorabilă și cea mai nobilă lucrare în care se pot angaja adventiștii de ziua a șaptea. În acest fel, ei Îl onorează pe Dumnezeu și își fac bine lor înșiși, atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața viitoare, viața veșnică. Exemplul lor își face lucrarea pentru mântuirea sufletelor pentru care Domnul Hristos și-a dat viața.
Un standard înalt
În sanatoriile noastre, trebuie să căutăm să menținem un standard înalt. Steagul adevărului, al bunătății și utilității trebuie ținut sus continuu. Roadele binecuvântate ale pomului Evangheliei trebuie să se manifeste printr-o consacrare deplină și prin vieți sfinte. Fiecare lucrător autentic pentru Domnul trebuie să fie ca o cetate așezată pe un deal, care nu poate fi ascunsă. Medicii și administratorii instituțiilor noastre medicale trebuie să vegheze; altfel, cu siguranță, vor ajunge să tăgăduiască principiile adevărului și neprihănirii, care înalță pe Domnul cerurilor. Dumnezeu trebuie să locuiască în inimile lor, căci, dacă nu, exemplul pe care îl vor da altora le va face rău.
Ei vor fi ispitiți să se ia după gusturile și obiceiurile unor oameni neconsacrați, venind cu inovații, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va fi îndepărtată din lucrare. Să nu uitați niciodată că, în ochii lui Dumnezeu, o inimă blândă și smerită constituie adevărata valoare, iar podoaba unui duh blând și smerit este socotită de El ca fiind de mare preț. Dumnezeu îi poate binecuvânta pe cei blânzi și smeriți. El îi poate folosi ca pe niște instrumente onorate pentru binecuvântarea semenilor lor; căci ei vor da slavă Aceluia care are toată măreția și toată puterea.
Va fi nevoie de tact și ingeniozitate. Va fi necesar să fim continuu în alertă pentru a întâmpina prejudecățile și a învinge greutățile. Dacă nu se va adopta această atitudine, vom avea nu pace, ci sabie în instituțiile noastre. Lucrătorii vor fi aduși continuu în contact cu alții care duc, de asemenea, poveri grele; și cu toții au nevoie de iluminarea divină. Ei trebuie să dea pe față spiritul neegoist și iubitor al Domnului Hristos. Vor fi încercați. Credința și dragostea, răbdarea și consecvența lor vor fi puse la probă; însă Dumnezeu este Ajutorul lor. -- (Manuscript 162, 1897.)
Calități necesare unui bun administrator
Instituțiile noastre de sănătate sunt prețuite de Domnul, doar atunci când I se îngăduie Lui să le conducă. Dacă planurile și îndemnurile Lui sunt socotite inferioare planurilor oamenilor, El socotește aceste instituții ca fiind de o valoare ce nu o întrece pe a celor înființate și conduse de cei din lume. Dumnezeu nu poate aproba nici o instituție, dacă aceasta nu învață principiile vii ale Legii Sale și nu își conformează acțiunile după aceste precepte. Asupra acelor instituții care nu sunt conduse după Legea Sa, El pronunță sentința: „Neacceptată, cântărită în balanța sanctuarului și găsită prea ușoară”.
Persoana care se află în conducerea unei lucrări pentru cauza lui Dumnezeu trebuie să fie o persoană inteligentă, capabilă și să conducă întreprinderi și acțiuni mari cu succes, să aibă un temperament neschimbător, o răbdare asemenea Domnului Hristos și o stăpânire de sine desăvârșită. Doar cel a cărui inimă este transformată prin harul Domnului Hristos poate fi un conducător potrivit.
Cei care lucrează ca administratori și ispravnici ai sanatoriilor noastre nu trebuie să facă din metodele lumești metoda lor de lucru; căci semnul lui Dumnezeu, așa cum se arată în Exod 31, 12-17, trebuie să fie descoperit în deplina sa însemnătate. Păzirea corespunzătoare a Sabatului de către toți cei care lucrează la sanatoriile noastre va exercita o influență spre bine ce nu poate fi descrisă. Fiecare instituție medicală condusă de adventiștii de ziua a șaptea trebuie să poarte semnul lui Dumnezeu în fața lumii în mod vizibil, fără a masca faptele în nici un fel. Noi trebuie să dăm glas celui de-al treilea înger care zboară prin mijlocul cerurilor cu Evanghelia veșnică, spre a o proclama lumii. Noi trebuie să ținem sus steagul pe care stă scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”.
Întrebuințarea leacurilor
Administratorii trebuie să ia în considerare faptul că nu au voie să se atingă de banii lui Dumnezeu pentru a-i utiliza în scopuri personale, ci să-i folosească în mod econom, să nu consume mult. Acolo unde vistieria este îmbelșugată, ei nu trebuie să investească în adăugarea de clădiri în locuri în care există deja clădiri monumentale pentru Dumnezeu. Sute de alte locuri au nevoie de acești bani, unde s-ar putea înălța clădiri care să reprezinte adevărul. Trebuie lucrat în toate părțile viei Domnului.
Răspunderea de a folosi și cheltui banii Domnului nu trebuie lăsată pe seama unui singur om. Trebuie să se dea socoteală pentru fiecare dolar cheltuit. Banii lui Dumnezeu trebuie folosiți la timpul potrivit și la locul potrivit, pentru a putea fi o binecuvântare și, de asemenea, o pildă vie despre felul cum lucrează El, conform principiilor Sale de dreptate și neprihănire.
Voi toți sunteți frați
Nici un om nu trebuie să se socotească domn sau conducător peste semenii săi, dând frâu liber impulsurilor firești. Niciodată nu trebuie îngăduit glasului sau influenței unui om să devină o putere conducătoare. Cei care își asupresc colegii de muncă în instituțiile noastre și care refuză să schimbe modul în care tratează personalul subaltern trebuie să fie îndepărtați. Ca supraveghetori, ei trebuie să exercite o influență pozitivă, înălțătoare, spre bine. Faptul că sunt învestiți cu putere face cu atât mai necesar ca ei să constituie modele de creștini autentici.
Sunt inspirată de către Domnul să spun că poziția nu dă niciodată omului har și nici nu îl face neprihănit. „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. Unii oameni, cărora li s-au încredințat poziții de răspundere, susțin ideea că poziția este pentru înălțarea eului. Nici un administrator să nu creadă că mintea tuturor oamenilor trebuie să fie supusă lui, că viața tuturor trebuie să fie supusă voii lui și că toate metodele trebuie să fie lăsate deoparte în favoarea metodelor sale. Nu se poate face un rău mai mare unei instituții decât de a îngădui unui astfel de om să rămână în această funcție, după ce a fost în mod corespunzător pus la probă și încercat. A le îngădui ispravnicilor necredincioși să rămână în poziții de încredere constituie un păcat împotriva lui Dumnezeu; căci poporul lui Dumnezeu poate fi condus greșit datorită necredincioșiei acestora. -- (Manuscript 154, 1902).
Bunăvoința de a primi sfat
Nici o persoană dintr-o instituție, nici măcar directorul, nu trebuie să considere că e liberă să-și urmeze doar propria judecată în toate lucrurile. Nimeni să nu-și închipuie că știe atât de mult, încât nu mai are nevoie să învețe. Dacă nu învățăm continuu de la Domnul Hristos și dacă nu avem dorința de a primi sfaturi și îndemnuri de la frații noștri, vom da greș în lucrul nostru; căci vom socoti că suntem atotcunoscători, și cu cei care se consideră atotcunoscători, Dumnezeu nu poate lucra....
Grabnici în a discerne
Persoana care ocupă locul de director sau administrator general trebuie să fie curajoasă și credincioasă, în stare să apere fără frică ceea ce știe că este bine. Trebuie să fie o persoană care poate discerne și distinge repede, o persoană care poate îndrepta răul în bine cu minimum de neînțelegeri. Lipsa de discernământ incapacitatea de a judeca de la cauză la efect aduce adesea asupra instituției noastre o stare de lucruri foarte neplăcută lui Dumnezeu. -- (Letter 30, 1887).
Datorii care nu sunt necesare
Mă adresez directorilor sanatoriilor noastre și le spun: nu lăsați să se adune datorii mari. Nu cheltuiți fără a fi nevoie. Renunțați la dorința de a avea tot echipamentul de îndată. Mai degrabă folosiți cât mai bine cu putință mai puțin echipament decât să creșteți datoriile. Tot ce este necesar ar putea fi obținut în timp, însă nu tot mobilierul și tot echipamentul trebuie procurate deodată. Fie ca rațiunea, gândirea cu calm și planul înțelept să constituie regula de acțiune. Dacă instituțiile noastre de îngrijire a bolnavilor vor avea succes, acest lucru se va datora faptului că directorii lor au preferat să se ocupe de lucrurile esențiale decât să acumuleze datorii.
Domnul face apel la noi ca să lucrăm în mai multe locuri. Putem avea sanatorii care să-și poată desfășura activitatea fără a implica în datorii cauza noastră. -- (Letter 140, 1906).
Nu pentru etalare
Medicii noștri trebuie să dovedească o simplitate asemenea Domnului Hristos în fiecare domeniu al lucrării lor. Dacă sunt îmbrăcați cu armura cerului blândețea și smerenia Domnului Hristos, ei vor avea succes deplin. Însă conformarea cu lumea și dorința de a-i obține favorurile și recunoașterea vor aduce slăbiciune. Nu trebuie făcută nici o concesie de acest fel, nădejdea și tăria noastră nu depind de înfățișarea exterioară. Cei care sunt influențați împotriva adevărului, datorită lipsei extravaganței în privința casei, mobilierului, îmbrăcămintei, echipamentului, arată, prin aceasta, că sunt incapabili să înțeleagă valoarea adevărului. Ei nu sunt în stare să prețuiască Evanghelia lui Hristos. Dumnezeu este dezonorat atunci când cei angajați în lucrarea ce trebuie să pregătească un popor care să treacă prin timpul de încercare ce se află înaintea noastră Îl părăsesc pentru a se conforma obiceiurilor lumii....
Noi nu trebuie să căutăm acea popularitate care s-a îndepărtat de simplitatea Domnului Hristos. Dumnezeu trebuie să fie conducătorul nostru. Cei care sunt creștini vor sta în picioare prin puterea Domnului. Ei vor arăta prin viețile lor superioritatea pe care o dă Dumnezeu celor care I se supun, acelora care ascultă de poruncile Sale. Cei care cred adevărul nu se vor rușina niciodată de Evanghelia Domnului Isus Hristos. Principiile adevărului trebuie să fie prezente în instituțiile noastre medicale. și atunci, cei care au urmat obiceiurile și moda lumii, ajungând în suferință, vor veni la aceste instituții și vor vedea o simplitate care îi va fascina și vor simți prezența nevăzută a îngerilor cerești. -- (Manuscript 172, 1899).
Simplitate în mobilier
Camerele cu mobilă, nu așa scumpă pe cât vă este dorința, vor fi în concordanță cu lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de făcut în aceste timpuri din urmă. Ideile tale nu sunt modelate după o idee practică, autentică, de ceea ce înseamnă a umbla unit cu Dumnezeu. Tu socotești aparențele ca un mijloc deosebit de a te conduce spre succes. Aceasta este o amăgire. Tu cauți acele aparențe care nu corespund nicidecum lucrării pe care ți-a dat-o Dumnezeu de făcut, aparențe care necesită o sumă mare de bani. Noi nu putem consimți să avem camerele sanatoriului mobilate după idolatria acestui veac, chiar dacă acest lucru ar duce la creșterea clientelei. Influența creștină este mai valoroasă decât acest lucru.
Înfățișarea exterioară este un tiran necruțător. Trebuie să vă păziți împotriva înclinației firești spre etalare și spectacol. Este o greșeală a presupune că printr-o înfățișare exterioară veți câștiga mai mulți pacienți și astfel mai mulți bani. Consecințele unui asemenea mers al lucrurilor nu au apărut încă, însă vor apărea, dacă nu vă veți păzi....
Calea lui Dumnezeu este cea mai bună
Dumnezeu nu privește la înfățișarea exterioară, ci la inimă. Trebuie acționat conform unor planuri înțelepte. Nu trebuie investit nimic pentru extravaganță. Noi nu construim un sanatoriu ca să ne înălțăm pe noi înșine, ci pentru că dorim să-L onorăm pe Dumnezeu și să reprezentăm cum se cuvine adevărul care a fost până acum reprezentat greșit. În astfel de instituții, principiile noastre religioase specifice trebuie înălțate și slăvite. Niciodată acestea nu trebuie ascunse.
Calea Domnului este totdeauna cea mai bună cale. Noi suntem în siguranță atunci când Îl urmăm pe Acela care spune: „Învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima”. Dacă Domnul Hristos, Maiestatea cerurilor, este blând și smerit, cu atât mai mult ar trebui să fim noi, care ne aflăm sub sentința morții datorită neascultării. Influența medicilor în sanatoriu trebuie să fie de așa natură, încât să insufle blândețe și smerenie. Nu oamenii trebuie să fie înălțați ca fiind mari și minunați. Dumnezeu este Cel care trebuie să fie proslăvit. -- (Letter 51, 1900).
Cum procedăm în încercări
În experiența creștinului, Domnul îngăduie încercări de tot felul, cu scopul de a chema pe oameni la un standard mai înalt de viață și pentru o slujire cât mai sfântă. Fără aceste încercări, noi ne-am depărta tot mai mult de asemănarea cu Hristos, iar oamenii ar fi stăpâniți de un spirit științific, fantezist, ce ține de filozofia omenească, ceea ce i-ar conduce să se atașeze urmașilor lui Satana.
În providența lui Dumnezeu, fiecare activitate bună și măreață ce se întreprinde este supusă unor încercări pentru a se pune la probă curăția și tăria principiilor acelora care au poziții de răspundere și pentru ca omul să fie modelat și transformat după caracterul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai înaltă educație.
Desăvârșirea caracterului se atinge prin exercitarea facultăților minții, în vremuri de supremă încercare, prin ascultare față de toate cerințele Legii lui Dumnezeu. Bărbații din poziții de încredere trebuie să fie instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru proclamarea slavei Sale; și, prin îndeplinirea datoriilor lor cu toată credincioșia, ei pot atinge desăvârșirea caracterului. -- (Manuscript 85, 1906).
Este nevoie de oameni cu discernământ
„Voi ați ajuns”, a spus Învățătorul nostru, „într-un moment important al istoriei lucrării voastre. Cine va fi ales spre a avea răspunderea sanatoriului la începutul lucrării Sale? Nu trebuie făcută nici o greșeală în această privință. Nu trebuie puși în funcții de încredere bărbați care nu au fost testați. Trebuie aleși bărbați și femei care înțeleg voia Domnului bărbați care pot să înțeleagă profund lucrarea ce trebuie făcută și să o facă astfel cu rugăciune, pentru ca greșelile din trecut să nu se repete.”
„Acela care este ales în funcția de director administrativ”, a spus El, „trebuie să fie condus zilnic de Domnul. El ocupă un loc foarte important și trebuie să aibă calitățile necesare pentru lucrare. Trebuie să aibă demnitate și cunoștință, înțelepciune și pricepere, pentru a-și folosi cum trebuie autoritatea. Domnul Hristos trebuie descoperit în viața sa. El trebuie să fie un om care să poată da învățătură religioasă și să poată exercita o influență spirituală. Trebuie să știe cum să lucreze cu mintea omului și trebuie să lase ca propria lui minte să fie călăuzită de Duhul Sfânt. Înțelepciunea trebuie să curgă de pe buzele sale în cuvinte de încurajare pentru toți cei cu care vine în contact. El trebuie să știe să discearnă și să îndrepte greșelile. Să fie un om care să poată lucra în armonie cu ceilalți lucrători, un om care se poate adapta cu ușurință. Trebuie să fie capabil să vorbească despre diferite puncte ale doctrinei noastre, în funcție de felul cum o cere ocazia. Cuvintele sale trebuie să descopere dreptatea, judecata și iubirea lui Dumnezeu.”
Cel care a dat israeliților instrucțiuni din stâlpul de nor și i-a călăuzit prin pustie spre țara Făgăduinței este și Conducătorul nostru astăzi. Noi ne aflăm sub călăuzire divină și, dacă ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, vom fi în deplină siguranță și vom primi semne distincte ale binecuvântărilor Sale. -- (Letter 325, 1904).
Moderație în taxe
În sanatoriile noastre trebuie luate măsuri pentru toate clasele. Domnul nu cere poporului nostru să înființeze instituții în care oricine să poată veni ca să primească hrană și găzduire gratuit și unde punctele noastre specifice de credință nu pot fi introduse. Domnul nu a desemnat această lucrare pentru nici un adventist de ziua a șaptea. A face acest lucru înseamnă folosirea necorespunzătoare a timpului și banilor.
Condițiile de găzduire și tratamentul acordat trebuie să atragă și pacienți din clasele mai înalte. Camerele trebuie să corespundă pentru cei care vor să plătească un preț mai mare. Însă medicii nu trebuie să prețuiască prea mult pe pacienții bogați, care își pot permite să plătească prețuri mari, și nici nu trebuie să existe o etalare extravagantă de mijloace cu scopul de a câștiga clienți. Tarifele pentru tratament și găzduire nu trebuie să fie atât de mari, încât să se creeze o opoziție față de alimentația simplă, sănătoasă, care este esențială pentru sănătate. Cereți un preț rezonabil pentru tratamentul acordat. Acest mod de lucru vă va recomanda el însuși.
A fixa un preț mai mare decât este cinstit și drept poate fi în conformitate cu obiceiul medicilor din lume, însă nu va aduce slavă lui Dumnezeu. Nu acesta este planul Său și nu va primi aprobarea Sa. Va avea o influență nefavorabilă asupra lumii. Cererea de astfel de prețuri va stârni împotriviri și va avea o influență cu totul diferită de ceea ce se așteaptă. Nu trebuie cerute niciodată prețuri exorbitante.
Este nevoie de o schimbare
Am misiunea să mă adresez tuturor celor care sunt medici în sanatoriile noastre. Se cere o reformă în administrarea acestor instituții. Ele nu trebuie să fie conduse ca cele din lume. În timp ce mulți care nu își pot permite să plătească sunt tratați gratuit, altora li se cer prețuri exorbitante pentru operații care nu iau decât puțin timp. Tarifele medicilor din lume nu trebuie să domine în instituțiile noastre....
Domnul a dat sfaturi și avertizări în această privință. El nu va binecuvânta înșelătoria în nici o etapă a tranzacțiilor de afaceri. În general, în profesia medicilor se întâlnesc cereri excesive; să le copiem noi oare păcatul lor? Noi suntem reformatori. De la noi se așteaptă un stil de viață care să reprezinte caracterul desăvârșit al Domnului Hristos umanitate, curăție, noblețe. Când acest lucru se va vedea la noi, un scop bine stabilit, de strictă integritate în lucrurile mici, va putea fi adus la îndeplinire de către noi și în cadrul unor responsabilități mai mari. Inimile sfințite vor da întotdeauna pe față principii sfințite. -- (Manuscript 169, 1899).
Către un director fără experiență
Tu trebuie să te așezi totdeauna în situația celui cu care ai de-a face, ca să vezi ce ai simți tu în împrejurări asemănătoare; apoi, să acționezi așa cum ai vrea ca alții să-ți facă ție, pentru ca nici o umbră să nu poată fi aruncată asupra cauzei prețioase a adevărului. Aceasta nu trebuie batjocorită de dragul câștigului câtorva dolari sau cenți. Să nu se dea niciodată nimănui ocazia să spună că adventiștii fac întotdeauna lucruri de mică valoare. Oamenii să fie totdeauna mulțumiți. Fie ca tranzacțiile de afaceri să fie privite totdeauna într-o lumină curată, neîntinată, de către cei din lume și cei ce au credința noastră. Nu dați ocazia, în cursul acțiunilor voastre, să fie nevoie de explicații pentru ca acestea să fie privite într-o lumină favorabilă.
Faceți ca toți să vadă că această instituție este una care are în vedere fericirea și bunăstarea oamenilor. Este cu mult mai bine să suferiți neajunsuri și lipsuri decât să acționați doar din interes și să stârniți sentimente de mânie, lăsând o impresie de nemulțumire asupra unor oameni care să creadă că s-a profitat de pe urma lor și au fost înșelați, iar când pleacă, dovedesc ostilitate față de această instituție. Principiile morale trebuie să domnească în această instituție în cadrul tuturor relațiilor, față de credincioși și față de necredincioși, principii bine definite de generozitate, noblețe și considerație, în special față de cei care sunt bolnavi și au necazuri. -- (Letter 26, 1888).
Considerație pentru un lucrător vătămat
Când unul dintre voi a fost vătămat la lucru, așa cum a fost cazul acum câtva timp în urmă, purtați-vă cu el așa cum ați dori ca alții să se poarte cu voi în împrejurări asemănătoare. Dovediți simpatie asemenea Domnului Hristos. Acesta este felul lui Dumnezeu de a-i trata pe oameni. Orice mai puțin decât atât nu este dreptate și noblețe adevărată.
Ar trebui să se acorde o atenție deosebită celui care a fost vătămat; căci el a fost un necredincios. Aveți motive să-I mulțumiți Tatălui ceresc pentru că viața i-a fost cruțată.
Dacă el, care a fost vătămat, trebuie internat în sanatoriu, taxa care i se cere trebuie să fie una foarte mică, dacă este cazul să i se ceară vreo taxă. De asemenea, să se ia în considerație dacă n-ar fi drept să i se plătească salariul pe perioada cât nu este la muncă din cauza accidentului.
În nici un caz nu trebuie să se profite de pe urma nici unui lucrător; căci toate lucrurile sunt deschise înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face. El cere ca integritatea să domnească în suflet și să se manifeste în viață. -- (Letter 58, 1902).
Să fim buni cu cei săraci
Dorința de a lucra independent, neținând seama de judecata celorlalți lucrători, nu trebuie să aibă loc în sanatoriile noastre. „Noi toți suntem frați.” Trebuie arătat un spirit de iubire și considerație. În sanatoriile noastre și în orice alt sanatoriu, cuvintele amabile, privirile prietenoase și o atitudine binevoitoare sunt de mare valoare. Oamenii care sunt cu adevărat buni au un anumit farmec. În tranzacțiile de afaceri, ce putere pozitivă reprezintă atitudinea binevoitoare! Ce influență restauratoare și înălțătoare are aceasta asupra celor săraci și descurajați, doborâți la pământ de boală și sărăcie! Să nu le oferim noi mângâierea pe care o aduce un asemenea comportament?...
Cei care sunt în funcții de răspundere au de-a face cu oameni a căror soartă nu este deloc ușoară. Truda și lipsurile, lipsa de speranță pentru lucruri mai bune în viitor le fac povara foarte grea. Atunci când se adaugă și durerea și suferința, povara este aproape mai grea decât pot ei să poarte. Fie ca reprezentanții lui Dumnezeu să nu se poarte aspru cu acești oameni. Aceasta nu ar fi decât cruzime. Ci ei să se îmbrace cu bunătate, ca și cu o haină. Să fie buni și împăciuitori cu cei ce sunt cei mai de jos și cei mai săraci. Dumnezeu va vedea și va răsplăti un astfel de comportament. -- (Letter 30, 1887).
Să se păstreze demnitatea sfințită
Sunt inspirată de Domnul să spun că sanatoriile noastre trebuie curățite de acele persoane a căror purtare constituie o discreditare a lucrării sacre a sanatoriului. Instituțiile noastre de sănătate trebuie să păstreze o demnitate sfințită. Să nu fie angajat un personal care nu are un simț al adevăratei demnități. Angajați pe cei care dau dovadă că lucrează pentru a îndeplini standardul desăvârșirii, cei în ale căror vieți se văd semnele asemănării cu divinul.
Trebuie dovedită multă înțelepciune în alegerea bărbaților și femeilor care să lucreze ca instructori în sanatoriile noastre. Trebuie să fie nu doar din aceia care pot vorbi în mod inteligent despre lucrurile legate de știință, ci dintre acei bărbați și femei ce au învățat să fie conduși de Duhul lui Dumnezeu, care dau ascultare învățăturilor Domnului Hristos. Ei trebuie să fie în stare să dea un sfat înțelept într-un mod binevoitor și inteligent. Agitația și cearta nu sunt de folos, ci cuvintele clare, rostite într-un spirit de bunătate, vor aduce rezultate de durată spre bine. Domnul îi va ajuta pe cei care sunt cu adevărat dornici să învețe de la El.
Nu se pot face impresii bune asupra bolnavilor atunci când cei care alcătuiesc personalul sanatoriului sunt nepoliticoși și grosolani în purtare sau dau pe față un caracter de neseriozitate și dovedesc manifestări de gelozie. Astfel de lucrători nu trebuie ținuți în instituțiile noastre, căci dușmanul este totdeauna gata să lucreze asupra minții lor și, prin influența lor, ei pot îndepărta sufletele de la Hristos. Cu mult mai bine ar fi să se plătească salarii mai mari unor lucrători medicali, cărora le place să facă bine, care sunt oameni sensibili, decât să acceptăm în sanatoriile noastre oameni pe care să nu îi putem disciplina și instrui.
Influența unui caracter frumos
Domnul Se va folosi de o atitudine plăcută, de un caracter frumos pentru a aduce binecuvântări celor bolnavi. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu dețin o putere sfințitoare, transformatoare. Dacă sunt primite în inimă și lucrează în viață, acestea se vor dovedi o mireasmă de viață spre viață. Fie ca lumina celor angajați în sanatoriile noastre să strălucească în toate cuvintele și faptele lor de zi cu zi. Doar în acest fel Dumnezeu îi poate accepta ca împreună-lucrători cu El.
Sunt atât de categorică pentru că doresc ca toți să înțeleagă importanța eradicării influenței rele din sanatoriile noastre, care au fost înființate cu scopul de a aduce vindecare și binecuvântare ființelor omenești aflate în suferință, care sunt bolnave atât cu mintea, cât și cu trupul. -- (Manuscript 69, 1909).
Nevoia de lucrători cu experiență
Nu este cel mai înțelept să angajăm în sanatoriile noastre prea mulți dintre cei lipsiți de experiență, care vin să învețe, în timp ce există lipsă de lucrători cu experiență, eficienți. Avem nevoie de femei mai bine calificate, de bărbați hotărâți și consecvenți la principii bărbați integri, care se tem de Dumnezeu și care pot purta răspunderi în mod înțelept.
S-ar putea ca unii să vină și să se ofere să lucreze pentru salarii mai mici, deoarece le place să fie într-un sanatoriu sau pentru că doresc să învețe; însă nu facem economie angajând într-o instituție prea mulți lucrători lipsiți de experiență.
Dacă la sanatoriile noastre vor fi angajate persoanele corespunzătoare și dacă toți își vor umili inimile înaintea lui Dumnezeu, deși, în momentul de față, s-ar putea ca sanatoriul să aibă o datorie grea, Domnul va lucra astfel, încât datoria se va micșora, iar sufletele vor fi convertite la adevăr, pentru că ele văd că personalul angajat urmează calea Domnului și ține poruncile Sale. -- (Manuscript 57, 1909).
Cu totul devotați lui Dumnezeu
Sunt foarte preocupată să spun că toți cei care lucrează în sanatoriile noastre trebuie să fie oameni ale căror vieți trebuie să fie cu totul devotate lui Dumnezeu, lipsite de fapte rele. Sunt unii care par să fi pierdut orice simț al caracterului sacru al instituțiilor noastre și al scopului pentru care au fost înființate. Mi-e teamă de urmările acestei lipse de spiritualitate și discernământ clar. Este nevoie de credincioșie față de principii. Domnul face apel la tineri care să lucreze în sanatoriile noastre, tineri care să nu cedeze în fața ispitei. Viețile tinerilor angajați în sanatoriile noastre trebuie să exercite o influență convingătoare și să aibă putere de convertire asupra acelora care nu au primit solia pentru acest timp.
Sanatoriile noastre trebuie să fie conduse în așa fel, încât Domnul să fie onorat și proslăvit. Ele nu trebuie să devină o cursă. Dacă uneltele omenești nu vor fi călăuzite de Duhul Sfânt, vrăjmașul le va folosi pentru a-și duce la îndeplinire planurile lui, pentru a pune piedici lucrării lui Dumnezeu și pentru distrugerea propriilor lor suflete. Mulți și-au pierdut deja dragostea dintâi pentru mărețele adevăruri ale Bibliei cu privire la a doua venire a Domnului Hristos. -- (Manuscript 63, 1908).
Alegerea lucrătorilor
Trebuie avută mare grijă în alegerea tinerilor care sunt angajați în sanatoriile noastre. Cei care nu au dragoste pentru adevăr în suflet nu trebuie să fie aleși. Celor bolnavi trebuie să li se spună cuvinte înțelepte. Influența fiecărui lucrător trebuie să facă o astfel de impresie asupra minții, încât aceasta să fie în favoarea religiei Domnului Hristos. Mi s-a descoperit că tinerii aleși să fie angajați în sanatoriile noastre trebuie să fie dintre cei care au dat dovadă că sunt dornici să învețe în școlile lui Hristos. -- (Letter 59, 1905).
Sanatoriile și educația
Orice sanatoriu înființat de adventiștii de ziua a șaptea trebuie să aibă în atenție educația. Iar ținta trebuie să fie progresul continuu. Cei care se află în funcții de răspundere trebuie să nu uite de influența pe care o au cuvintele și faptele lor asupra celor cu care vin în contact. Ei trebuie să lucreze pentru sănătatea spirituală și fizică a celor care sunt aduși în legătură cu instituția. Trebuie făcută o lucrare mult mai mare în acest domeniu decât ce s-a făcut până acum.
Cei care ocupă funcții de răspundere într-un sanatoriu, ca director sau soră-șefă, ar trebui să simtă importanța răspunderii pe care o au de a-i instrui pe cei din subordinea lor, pentru a-și face lucrarea într-un mod ireproșabil și rapid. Dacă sunt creștini adevărați, se vor lupta cu perseverență să obțină cele mai bune rezultate atât pentru binele prezent, cât și pentru cel veșnic al celor care învață. Ei nu vor trăda adevărurile sacre, introducând în învățătura pe care o dau sentimente proprii, care nu sunt în armonie cu învățătura din Cuvântul lui Dumnezeu.
Cei care au aceste sarcini sunt cei dintâi care trebuie să fie asemenea Domnului Hristos. Zi de zi, ei trebuie să învețe în școala lui Hristos. Atunci vor dobândi înțelepciunea de a ști cum să lucreze cu mintea oamenilor. Ei vor ști cum să ducă mai departe, pas cu pas, cunoștința adevărată a acelora care vin la instituție spre a se pregăti pentru a fi utili în serviciul lui Dumnezeu.
Să fie școli de instruire
Toate instituțiile noastre trebuie să fie școli de instruire. Acest lucru este adevărat în mod special în privința sanatoriilor noastre. Tinerilor trebuie să li se dea sfaturi înțelepte. Trebuie să li se ceară să fie simpli, curați, ordonați și desăvârșiți. Ei trebuie învățați să-și facă munca la locul lor cât de repede se poate. Încetineala trebuie considerată o boală și trebuie tratată ca atare.
Fiecare instituție trebuie să aibă administratori înțelepți, atât pentru lucrarea din interior, cât și pentru cea din afară, pentru ca personalul angajat să fie instruit a se păzi de obiceiuri de lenevie și nepăsare. Sora-șefă trebuie să-i aleagă pe aceia care o pot ajuta să învețe personalul să-și facă lucrarea îngrijit și desăvârșit. Încetineala în lucru nu trebuie niciodată încurajată. Fiecare trebuie să lucreze repede și în același timp îngrijit și desăvârșit.
Sora-șefă trebuie să se poarte ca o mamă cu fetele pe care le are în grijă. Ea trebuie să le arate înțelepciunea de a economisi în fiecare lună o parte din salariul lor, folosind-o cu mâini credincioase. Ea trebuie să le încurajeze să fie îngrijite în ce privește îmbrăcămintea, învățându-le că hainele lor trebuie să fie totdeauna curate și decente. Trebuie să descurajeze vanitatea și extravaganța în orice domeniu.
Eliminarea risipei
Persoana care are responsabilitatea financiară trebuie să aibă ca preocupare cât de mult poate face economie, în loc de cât de mult poate cheltui. Orice cheltuială inutilă trebuie eliminată. Personalul angajat trebuie să înțeleagă că ceea ce se consumă nu trebuie să depășească ceea ce se produce. A irosi într-un sanatoriu constituie un lucru grav. Sunt atât de mulți care au de-a face cu diferitele domenii ale lucrării, încât este lucrul cel mai esențial ca ei să înțeleagă necesitatea de a practica economia. Economia este una dintre științele importante. Mulți cheltuiesc inutil, aruncând ceea ce rămâne. În multe familii se cheltuiește atât de mult, încât cu aceasta s-ar putea întreține o familie mică. Toate aceste lucruri trebuie incluse în educația care trebuie dată în sanatoriile noastre.
Banii constituie o comoară necesară; să nu fie irosiți pentru cei care nu au nevoie de ei. Unii au nevoie de darurile noastre generoase. Prea adesea, cei care au bani nu se gândesc cât de mulți sunt flămânzi în lumea aceasta. Ei poate că spun: „Eu nu îi pot hrăni pe toți”. Însă, punând în practică lecțiile de economie ale Domnului Hristos, voi puteți hrăni pe unul dintre aceștia. E posibil să puteți hrăni pe mulți dintre cei care flămânzesc după hrana aceasta vremelnică. Dar le puteți hrăni și sufletele cu pâinea vieții. „Strângeți firimiturile care au rămas, astfel ca nimic să nu se piardă.” Aceste cuvinte au fost rostite de Cel care a avut toate comorile Universului la îndemâna Sa; prin această putere de a face minuni, El a putut hrăni mii de oameni, dar nu a pierdut din vedere să-i învețe o lecție de economie.
Spiritul serviciului voios
Lucrătorii din sanatoriile noastre trebuie instruiți pentru lucrarea pentru care sunt cei mai potriviți. Însă, când se ivește o urgență și este nevoie de ajutor, nici un lucrător nu trebuie să spună: „Aceasta nu este treaba mea”. Lucrătorului care are părerea că el trebuie să facă doar lucrul rânduit lui, și nu mai mult, care nu simte nici o răspundere de a da ajutor ori de câte ori și oriunde este nevoie, trebuie să i se scoată de îndată această idee din cap. El nu trebuie să considere niciodată că i s-a făcut un rău, cerându-i-se să lucreze peste program. Când este nevoie de ajutor, lucrătorii să fie binevoitori să-l acorde, cu umilință creștină, și ei vor primi o binecuvântare.
S-ar putea ca unii să se răzvrătească atunci când li se va cere să facă lucruri mici, comune. Însă acestea sunt datorii pe care ei trebuie să știe cum să le îndeplinească. Credincioșia în lucrurile mici este cea care ne pregătește pentru credincioșia în răspunderile mari. Muncitorii care au cel mai mult succes sunt cei care se angajează să-L slujească pe Dumnezeu cu voioșie în lucrurile mici. Fiecare ființă omenească trebuie să contribuie, cu firul vieții sale, la țesătură, pentru a da ajutor la terminarea materialului. Cei care doresc să fie utili pot găsi întotdeauna de lucru. Timpul nu va fi niciodată prea lung pentru ei....
Nimeni nu trebuie să-și petreacă timpul tânjind să facă imposibilul, uitând de îndatoririle obișnuite, din dorința de a realiza ceva măreț. Treaptă cu treaptă, de la treapta cea mai de jos, scara trebuie urcată și s-ar putea să fie nevoie de efort dureros. Însă succesul vine în urma efortului stăruitor, iar progresul făcut este de o valoare mai mare pentru cel care luptă cu tenacitate pentru victorie....
Prin faptele lor, cei care sunt angajați în instituțiile noastre dovedesc valoarea sau lipsa de valoare a judecății lor. Cei care își încep slujirea în cadrul instituției cu un spirit lipsit de bunăvoință de a ajuta, care își fac datoriile încredințate lor cu simțământul că sunt constrânși, că sunt obligați să se supună, care își fac lucrul ca și când de-abia ar vrea să scape de povara datoriilor zilnice pe care cineva trebuie să le îndeplinească, sunt de puțin ajutor pentru instituție. O ascultare mecanică poate ascunde un foc de răzvrătire care mocnește, însă este oricând gata să izbucnească. Nu există pace, lumină sau iubire în slujirea unora ca aceștia. Atmosfera care înconjoară sufletele lor nu constituie o mireasmă. Influența cuvintelor și faptelor lor este simțită de cei din jurul lor, și această influență face rău chiar și acelora care se străduiesc să facă tot ce pot mai bine în orice poziție s-ar afla. Compătimirea de sine face rău celor care o nutresc și exercită o influență dăunătoare fericirii celor din preajma lor.
Răbdare cu cei care greșesc
Cel care are în grijă persoane de acest fel nu trebuie în nici un caz să jignească sau să certe. El nu trebuie să dovedească lipsă de răbdare sau de stăpânire de sine. Luați câte unul deoparte și spuneți-i că astfel de manifestări nu pot fi permise și că trebuie să-și schimbe atitudinea. Spuneți-i că, dacă își tot alimentează gândul că are nevoie de simpatie, acesta este lucrul cel mai nechibzuit pe care îl poate face. Rugați-vă împreună cu el; apoi dați-i o sarcină, așa cum Dumnezeu ne-a dat nouă o sarcină. El a dat fiecărui om o anumită lucrare de făcut, potrivit cu iscusința lui deosebită.
Dacă, după ce au fost cu totul și pe deplin puși la probă, acești tineri nu fac nici o schimbare, să li se spună clar că nu mai pot fi ținuți în instituție. Locul lor să fie acordat unora care să nu fie așa o povară pentru instituție....
Nu trebuie să existe sclavie. Slujirea tuturor trebuie să fie voioasă și de bunăvoie. Însă cei care îi instruiesc pe tineri în instituțiile noastre au de luptat cu un dezavantaj. Sunt mulți care au primit o educație nedesăvârșită în cămin. Adesea, mama este roaba copiilor ei și, în felul acesta, ea neglijează cea mai importantă lucrare aceea de a-i învăța să se descurce singuri și să se deprindă a fi curați, îngrijiți, ordonați și desăvârșiți în lucrurile mici ale vieții....
Când acești copii ating vârsta când trebuie să poarte răspunderi și să aibă griji, ei sunt nesupuși și indisciplinați. S-ar putea ca unii dintre aceștia să aibă dorința de a veni la unul dintre sanatoriile noastre, pentru a primi o instruire medicală. Ei vin, însă deficiențele educației pe care au primit-o în cămin fac din șederea la instituție o povară atât pentru ei, cât și pentru cei care au sarcina să-i instruiască.
Biruirea neglijenței părinților
Să nu se continue în instituție cu răsfățarea de acasă. Nu va mai fi nici o speranță pentru acești tineri, care au fost răsfățați încă din copilărie printr-o îngăduință neînțeleaptă, dacă metoda folosită în cămin este continuată și în instituție. Aceștia să fie disciplinați în mod înțelept și cu bunătate, și când se vede că ei se străduiesc să îndrepte lucrurile, încercând să fie ceea ce ar trebui, să li se adreseze cuvinte de încurajare. Însă ei trebuie să înțeleagă clar că nu pot continua la instituție cu aceeași îngăduință de sine ca acasă. Dacă au bunăvoința să o ia de la început, dacă sunt hotărâți să stăpânească orice problemă, ei se vor strădui să îndrepte lucrurile....
Neglijența părinților a făcut ca instruirea lor să fie cu mult mai grea decât ar fi altfel. Nu treceți peste nici un lucru, oricât de neînsemnat, însă nu-i învinuiți și nu îi certați. Prin aceasta nu veți depăși situația, ci îi veți face să se simtă stânjeniți și se vor descuraja. Spuneți-le în modul cel mai frumos cu putință că neglijența din trecut trebuie îndreptată, altfel nu mai pot fi ținuți în instituție. Trebuie scoasă în evidență nevoia de reformă. Ei trebuie să fie încurajați să-și schimbe obiceiurile rele și să-și formeze obiceiuri corecte.
Cei care simpatizează cu o persoană care produce încurcături, prin lipsa de hotărâre pentru a îndrepta defectele sale în ce privește educația, trebuie să fie ajutați. Arătați-le că este datoria lor să-i ajute pe cei care au atât de mult de biruit. Cei care au funcții de răspundere într-o instituție îi pot răsfăța pe tineri și tinere pentru toată viața, alintându-i prea mult și ascultându-le cererile. Cei care fac acest lucru arată că ei înșiși au nevoie de reformă spre a se pregăti să poată conduce în mod înțelept un sanatoriu sau orice altă instituție în care sunt instruiți tinerii.
Aceasta constituie unul dintre domeniile în care se poate face lucrare misionară medicală cu sanatoriile noastre. O, cât de atenți ar trebui să fie cei din conducere să nu facă nici o greșeală! Aceia care, în timp ce au o poziție de răspundere, dau sfaturi greșite lucrează împotriva lucrării Domnului Isus.
Responsabilitățile conducătorilor
O, ce lucrare stă în fața acelora care au funcții de răspundere! O mare lucrare trebuie făcută. Sunt responsabilități grele de purtat, care trebuie preluate de oameni ce au o experiență vie în lucrurile lui Dumnezeu, care Îl caută zi de zi cu toată inima. Solemne sunt îndatoririle pe care le au medicii și directorii sanatoriilor noastre. Ei trebuie să fie un exemplu demn de pretenția pe care o au, de credincioși ai adevărului....
Doresc, dacă este cu putință, să întipăresc în mintea medicilor și conducătorilor noștri importanța de a-L reprezenta corect pe Dumnezeu, pentru ca lumea să Îl poată vedea în frumusețea Lui. Doresc ca ei să fie atât de mult umpluți cu Duhul care sălășluiește în El, încât metodele lumești să nu aibă nici o putere de a le distrage atenția de a prezenta oamenilor mărețele și minunatele posibilități pe care le are fiecare suflet care Îl primește pe Domnul Hristos și crede în El. -- (Manuscript 27, 1902).
Blândețe în disciplină
Să nu existe nici un pic de asprime în disciplina pe care o folosiți. Nu așezați înaintea tinerilor reguli nenecesare. Tocmai aceste reguli de fier și porunci sunt cele care îi fac să simtă câteodată că ei trebuie să facă și chiar vor face lucrul pe care nu trebuie să îl facă. Când le dați avertizări și mustrări, faceți-le arătând că dovediți interes față de ei. Faceți-i să simtă că doriți ca în cărțile din ceruri să se scrie lucruri bune despre ei....
Cuvintele și faptele din această viață decid destinul veșnic al fiecărui om; fiți foarte atenți, de aceea, să nu conduceți un suflet ispitit pe terenul de luptă al vrăjmașului. Nu provocați la mânie pe tineri. Nu stârniți în ei impulsul de a acționa nesăbuit, dându-le pe nedrept anumite lucruri de făcut sau tratându-i cu asprime. Adesea, cei care ar trebui să știe cum să lucreze cu tinerii îi îndepărtează de Dumnezeu prin cuvinte și fapte nechibzuite. Tratați-i pe cei ispitiți, astfel încât să-i atrageți ca niște prieteni care nu îi judecă greșit și nu îi rănesc.
Îndemnurile din Cuvântul lui Dumnezeu sunt cu mult mai bune decât orice cuvânt de mustrare pe care l-ați putea rosti. Călăuziți-i pe tineri, astfel încât să vadă că este spre binele lor veșnic să meargă pe calea pe care Domnul a trasat-o pentru ei. Spuneți-le că nu trebuie să păcătuiască, deoarece, prin aceasta, ei întristează inima Mântuitorului. Spuneți-le să se teamă să păcătuiască, pentru că plata păcatului este moartea. Cu blândețe și dragoste, ajutați-i ca ținta lor să fie îndeplinirea datoriei față de Dumnezeu și semenii lor. Nu uitați că experiența viitoare a acestor tineri va purta pecetea învățăturii pe care le-ați dat-o voi.
În timp ce vă străduiți astfel să-i educați pe tinerii din grija voastră, voi să vă continuați propria voastră educație, pregătindu-vă să lucrați mai bine pentru Domnul. În caracterul vostru se produce o reformă, care face din voi un exemplu demn de urmat pentru cei ispitiți și încercați. Disciplinându-i pe alții, vă disciplinați și vă instruiți pe voi înșivă....
Luptați-vă să-l prezentați pe Domnul Hristos
Cei care sunt în poziții de răspundere să se ferească, pentru ca nu cumva, prin caractere deficitare și temperamente necreștinești, să lucreze împotriva planului lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu și binele ființelor omenești trebuie să-l conducă pe orice om să se lupte să fie un exemplu de ceea ce poate deveni omul prin harul lui Hristos. El trebuie să se bizuie cu totul pe meritele Aceluia care S-a dat pe Sine ca jertfă pentru a putea sta între Dumnezeu și om. Străduințele fiecărui om, în a cărui inimă se face resimțită lucrarea harului zi de zi, vor constitui o mireasmă de viață spre viață pentru toți cei care se află în grija Sa. El va avea succes în lucrarea pentru salvarea sufletelor care sunt gata să piară. El le va conduce la Marele Păstor, singurul care îi poate mântui pe deplin pe cei care vin la El.
Persoanele care călăuzesc și instruiesc pe cei care sunt neștiutori și s-au abătut de la calea către Hristos au nevoie de mult din răbdarea și dragostea lui Hristos. De multe ori, răbdarea lor va fi pusă la încercare; se pare că cei pentru care lucrează pricep greu; va fi dificil să-i călăuzească spre a acționa pe baza unor principii corecte. Adevărul trebuie să lucreze asupra lor, înmuindu-le și supunându-le inimile. Cei care încearcă să-i ajute trebuie să aibă capacitatea de a-i conduce pas cu pas, să fie conștienți că ei trebuie să-i roage fierbinte pe păcătoși, nu să-i constrângă să se împace cu Dumnezeu.
Domnul Hristos spune: „Oile Mele aud glasul Meu și Mă urmează de pe cărările lăturalnice ale păcatului”. Așa cum a lucrat Domnul Hristos, așa trebuie să lucrați și voi. Căutați să-i conduceți pe cei greșiți, cu iubire și duioșie, pe cărările drepte. Acest lucru necesită multă răbdare, îngăduință și o continuă manifestare a iubirii iertătoare a Domnului Hristos. Mila Mântuitorului trebuie dovedită zi de zi. Trebuie urmat exemplul pe care l-a lăsat El. Domnul a luat asupra vieții Sale, lipsite de păcat, natura noastră păcătoasă, pentru a ști cum poate veni în ajutorul celor care sunt ispitiți.
Cel care se angajează în această lucrare să o facă din toată inima. Cel care face o asemenea lucrare doar pentru salariu va avea un eșec total....
Nu este necesar să se aducă tot ce trebuie îndreptat înaintea directorului. Când vedeți un lucrător care greșește, duceți-vă la el, vorbiți-i cu bunătate și duioșie, dovedindu-vă dorința sinceră pentru bunăstarea lui. În nouă cazuri din zece, eforturile voastre vor avea succes. Veți salva un suflet de la moarte și veți acoperi o sumedenie de păcate. -- (Letter 67, 1902).
În locul tatălui
Toate instituțiile noastre trebuie să fie instrumente misionare în sensul deplin al cuvântului. Nu trebuie îngăduit ca vreun lucru să stea în calea lucrării salvării sufletelor. În orice instituție este de făcut lucrare misionară. De la director până la cel mai umil lucrător, toți trebuie să simtă că au o răspundere pentru cei neconvertiți din preajma lor. Ei trebuie să facă eforturi serioase pentru a-i câștiga la Hristos. Ca urmare a acestor eforturi, mulți vor fi câștigați la Mântuitorul și vor deveni slujitori credincioși ai Săi. Viața religioasă consecventă, vorbirea sfințită, integritatea neabătută, evlavia, credincioșia, toate acestea sunt mijloacele pe care le folosește Dumnezeu pentru a convingere cât mai repede inimile și conștiințele necredincioșilor.
Frații mei, în providența lui Dumnezeu, tinerii care nu L-au acceptat pe Mântuitorul au ajuns, prin asociere în afaceri, în preajma voastră. Voi aveți ani de experiență în adevăr. Aveți copiii voștri. Trebuie să știți cum să procedați cu acești tineri, astfel încât să-i atrageți mai aproape de Mântuitorul. și, cu toate acestea, după cum mi-a arătat Domnul, voi ați făcut puține eforturi de a-i câștiga, puține eforturi de a arăta iubire și respect față de ei. Dacă s-ar converti, acești tineri ar putea să fie folosiți de către Domnul în lucrarea Sa. Însă cine dintre voi, care sunteți mai în vârstă și aveți mai multă experiență, a avut pe inimă povara mântuirii lor? Domnul Hristos a murit pentru a-i salva. Le-ați arătat voi iubire asemenea Domnului Hristos? Vorbiți voi cu ei ca și când ar fi vrednici să fie mântuiți sau îi respingeți? Le-ați dovedit că sunteți interesați sincer, cu iubire, de ei sau, prin atitudinea avută față de ei, le-ați arătat că nu merită să fie luați în seamă?
Domnul pune asupra directorilor din instituțiile Sale răspunderea de a se purta cu tinerii angajați în aceste instituții cu respect, curtoazie și bunătate de tată. Ei trebuie să se poarte cu aceștia așa cum ei înșiși doresc ca Domnul Hristos să se poarte cu ei. Cea dintâi lucrare a noastră, după cum mi-a descoperit Domnul, este să fim buni cu tinerii, preocupați de interesele lor, pentru ca ei să se simtă ca acasă în prezența noastră.
Ați încercat să nu fiți egoiști, ci buni, și să faceți ca faptele și cuvintele voastre să fie ca o mireasmă? Pot cei pe care îi aveți în grijă să vă socotească niște creștini adevărați? Voi sunteți tați. V-ați întrebat vreodată dacă ați vrea ca propriii voștri copii să fie tratați așa cum voi îi tratați pe tinerii pe care îi aveți în grijă? Potrivit cu lumina care mi-a fost dată, știu că aici, printre cei care poartă răspunderi, sunt unii care, dacă nu se convertesc, nu vor vedea Împărăția cerurilor. Mă doare să știu că în viața practică ei nu dau pe față înțelepciune, credință și dragoste pentru sufletele care pier. Tratamentul pe care l-au primit unii dintre acești tineri de abia dacă le-a dat o rază de prietenie caldă, binevoitoare. Ei au nevoie de o experiență cu totul diferită de experiența pe care o primesc asociindu-se cu oamenii care ar trebui să-L cunoască pe Dumnezeu.
O atitudine corectă în privința salariilor
Uneori i-ați încurajat pe lucrători să creadă că salariile lor ar trebui mărite, iar apoi nu le-ați împlinit promisiunea făcută. Oare astfel faceți să lumineze lumina voastră prin fapte bune? Poate fi acceptată de Domnul o astfel de slujire? Oare o astfel de lucrare trebuie să continue în instituțiile lui Dumnezeu, care au fost întemeiate pentru lucrarea de câștigare a sufletelor care au legătură cu ele? Aveți restanțe în privința salariilor, pe care nu le-ați plătit cât de mult ați putut. știți că, reținând aceste salarii, nu ați făcut ceea ce trebuia să faceți? De ce susțin oare oamenii că sunt creștini și totuși urmează metodele dure ale vrăjmașului? El vă va linguși mândria, va încerca să vă înșele, să vă facă să gândiți că ceea ce faceți voi este cel mai bun procedeu de lucru cu mintea oamenilor. Însă nu veți avea nici o scuză, dacă îi veți îngădui să vă amăgească; deoarece Dumnezeu v-a arătat calea pe care trebuie s-o urmați....
Domnul Hristos a venit în lume să caute și să mântuiască ce era pierdut. Când a fost acuzat de farisei că mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii, El a răspuns: „Nu am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși”. El a venit să salveze, nu să distrugă. Sufletele sunt foarte prețioase în ochii Săi; căci ele sunt ale Sale prin creațiune și răscumpărare. Nu vă dați seama că El vă consideră răspunzători pentru mântuirea celor cu care aveți de-a face? Sunteți voi conștienți că El va cere din mâinile voastre sufletele pe care nu ați încercat să le salvați? Ați căutat voi să păcăliți vrăjmașul care caută continuu să-i facă pe tineri să creadă că purtarea necredincioșilor este mai corectă decât cea a celor care susțin a crede adevărul?
Dacă directorii nu dovedesc dragoste asemenea lui Dumnezeu, ar fi mai bine ca tinerii și tinerele să nu fie aduși în sfera lor de influență....
Raportul ceresc
Nu uitați că, zi de zi, Meșterul artist face un tablou al caracterului vostru. Gândurile voastre, cuvintele voastre, faptele voastre sunt transferate în cartea Sa de raport din ceruri, așa după cum trăsăturile feței omului sunt transpuse pe placa șlefuită a artistului.
Noi trebuie să fim reprezentanții lui Hristos pe pământ, curați, buni, drepți, plini de milă, compasiune și altruism, în cuvânt și faptă. Zgârcenia și lăcomia sunt vicii pe care Dumnezeu le urăște. Ele sunt lăstare ale egoismului și păcatului și distrug orice lucrare în care sunt implicate. Asprimea și grosolănia caracterului sunt nedesăvârșiri pe care Scriptura le condamnă în mod hotărât, pentru că Îl dezonorează pe Dumnezeu.
„Fie ca în purtarea voastră”, în atitudine și obiceiuri, „să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți. Căci El Însuși a zis: Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13, 5.) „După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă, și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere”. (2 Corinteni 8, 7.) „și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac”. (Evrei 13, 16.)
„Curățiți-vă”
Cuvântul Domnului către cei care lucrează în instituțiile Sale este: „Curățiți-vă, cei care purtați vasele Domnului”. (Isaia 52, 11.) Faceți ca, în instituțiile noastre, egoismul să facă loc iubirii și lucrului altruist. Atunci uleiul cel auriu se va scurge din cele două ramuri de măslin în țevile de aur, care, la rândul lor, se vor scurge în vasele pregătite. Atunci viețile lucrătorilor lui Hristos vor fi într-adevăr o manifestare a adevărurilor din Cuvântul Său.
Frica de Domnul, simțământul bunătății Sale, al sfințeniei Sale vor străbate fiecare instituție. O atmosferă de iubire și pace va cuprinde fiecare departament. Fiecare cuvânt rostit și fiecare lucru îndeplinit vor avea o influență asemenea celei cerești. Domnul Hristos va locui în om, iar omul în Hristos. În orice lucrare care se va face, nu se va vedea caracterul mărginit al omului, ci caracterul Dumnezeului Celui infinit. Influența divină, răsplătită de îngerii cei sfinți, se va întipări în mintea celor din preajma lucrătorilor, iar de la acești lucrători, se va răspândi o influență pozitivă, care va merge la toți cei care doresc să o inspire. Neprihănirea caracterului împreună cu puterea divină vor primi lumină și slavă din ceruri și vor sta ca mărturie în fața lumii, arătând către tronul Dumnezeului celui viu.
Apoi, lucrarea va merge înainte cu putere și tărie dublă. Lucrătorii vor avea o nouă eficiență, în orice domeniu. Oamenii vor afla despre sacrificiul pe care l-a făcut Mesia pentru a-i salva din păcat. Ultima solie de avertizare și mântuire va fi dată cu mare putere. Pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu și ne revine nouă să fim martori ai venirii în curând, cu putere și slavă, a Domnului și Mântuitorului nostru. -- (Letter 58, 1902).