Creștinii să fie purtători de lumină
Creștinul să fie purtător de lumină, să spună tuturor celor cu care vine în contact: „Urmați-mă pe mine, așa cum eu Îl urmez pe Domnul Hristos”. El trebuie să fie exemplul de evlavie, reprezentându-L pe Domnul Hristos în cuvânt, spirit și faptă, atât față de frați, cât și față de străini. El trebuie să arate că faptele lui sunt o copiere a faptelor marelui Model. Toate aceste lucruri, Domnul Hristos le cere în mod imperios de la urmașii Săi. Ei trebuie să arate superioritatea principiilor cerului față de principiile lumii. -- (Letter 148, 1899).
Să transmitem lumină și cunoștință
În fiecare sanatoriu trebuie ținute în fața tuturor celor din instituție principiile slujirii adevărate. De la instituție trebuie să pornească lumină și cunoștință. Toți cei care sunt angajați aici trebuie să-și facă partea în mod inteligent ca reprezentanți ai adevărului pentru acest timp. Tinerii sunt aduși în sanatoriile noastre pentru a fi instruiți să facă lucrare misionară autentică.
Dacă veți coopera cu Dumnezeu, El va merge înaintea voastră și slava Domnului va fi răsplata voastră. Îngerii din ceruri vor izbucni în cântări pe măsură ce sufletele primesc marele dar al lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Îi puteți asigura pe cei bolnavi și în necazuri că Domnul Hristos este Marele Vindecător. Ei pot crede în El, se pot încrede în Cuvântul Său; căci acesta nu va da greș niciodată. -- (Letter 97, 1905).
Instruirea pentru diverse domenii ale lucrării
În sanatorii trebuie instruiți lucrători, dintre care unii vor rămâne la instituție, iar alții vor pleca spre a lucra ca misionari medicali. Aceștia, oricare ar fi domeniul în care vor lucra, fie ca medici, surori medicale sau personal auxiliar, trebuie să fie hotărâți la principiile reformei sănătății și în toate punctele credinței noastre, pentru ca, atunci când vin în contact cu pacienții sau ies în lumea civilizată sau în regiuni care zac în întunericul păgân, să poată prezenta adevărul lui Dumnezeu cu privire la aceste subiecte. Pe măsură ce acești lucrători își îndeplinesc datoriile, eficiența experienței bărbaților și femeilor sporește de o sută de ori, iar lucrarea pentru acest timp este adusă la îndeplinire mult mai repede.
Trebuie alese și instruite persoane potrivite, care vor face onoare lucrării, în toate ramurile ei. Consacrarea talentelor lor trebuie să fie foarte reală și atunci Dumnezeu le va binecuvânta eforturile. El este izvorul harului și al înțelepciunii. Prin tăria Lui, defectele de caracter și ignoranța pot fi biruite.
Fiecare medic, fiecare soră medicală, fiecare lucrător implicat în slujire pentru Dumnezeu trebuie să țintească spre perfecțiune și, sub instruirea celui mai mare Învățător pe care L-a avut lumea vreodată, trebuie să tindă mereu mai sus, către ținta pusă. Toți cei care au de-a face cu lucrarea misionară medicală trebuie să fie persoane dornice să învețe. Nimeni nu trebuie să gândească: eu nu pot face acest lucru! În loc de aceasta, să-și spună: Dumnezeu cere de la mine să fiu desăvârșit. Ce a spus Domnul Hristos cu privire la acest lucru: „Fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit”. (Matei 5, 45.)
Nici unul dintre aceia care își îngăduie defecte în purtare sau caracter nu vor avea scuză. Cei angajați în lucrarea misionară medicală sunt angajați în slujire pentru Dumnezeu și ei trebuie să încerce să atingă standardul. El ne va da înțelepciune și pricepere. Noi trebuie să dovedim superioritate în ce privește intelectul, priceperea, iscusința și cunoștința, pentru că noi credem în Dumnezeu și în puterea Sa, care lucrează la inimile oamenilor.
Citiți istoria vieții lui Daniel. Domnul dorește ca poporul Său să atingă treapta cea mai de sus a scării, pentru a-L putea proslăvi pe El, având iscusința pe care El dorește să le-o dea. El deține o comoară de cunoștință din care noi cu toții ne putem alimenta. Atunci, haideți să fim conștienți de defectele pe care le avem și să ne îmbunătățim starea prin instruire divină. Atunci, lumina și harul lui Dumnezeu vor fi reflectate asupra lumii, ca cea mai înaltă educație care îl sfințește pe cel care o primește.
Religia Domnului Isus Hristos nu se degradează niciodată; ea nu-i face niciodată pe oameni duri și grosolani. Vorbirea necorespunzătoare și obiceiurile greșite trebuie îndreptate. Dumnezeu dorește ca fiecare om să fie corespunzător în vorbire și obiceiuri și să posede cunoștință, ceea ce îl va face să ocupe un loc de frunte între oameni. Eu prezint acest lucru așa cum mi l-a prezentat Domnul. Să ne hotărâm să avem ținta de a învăța în școala lui Hristos.
Instruirea surorilor medicale
Pentru instruirea surorilor medicale trebuie să existe un plan organizat. Ele învață una din cele mai valoroase meserii; ele vor fi ispitite prin oferte de salarii mai mari în locuri unde vor avea o șansă mai bună de a câștiga bani, dacă vor merge la anumiți pacienți. Trebuie acordată atenție în această privință; dacă nu, va fi necaz cu siguranță....
Fiecare trebuie să aibă spiritul de sacrificiu și tăgăduire de sine pe care Domnul Hristos ni le-a lăsat ca exemplu prin viața Sa. Noi trebuie să ne simțim obligați de a face tot ce putem mai bine. Cei care au mai mult talent trebuie să lucreze împreună cu cei ce au mai puțin talent, ca niște roți care se întrepătrund. și, dacă toți își simt răspunderea pe care o au față de Dumnezeu și vor face voia Lui, vor acționa potrivit cu planul Său. -- (Manuscript 162, 1897).
Îmbrăcați-vă cu Hristos
Nu există printre noi acea simplitate care ar trebui să existe. Noi ar trebui să venim la Domnul exact așa cum suntem, umilindu-ne înaintea Lui și luptându-ne cu stăruință până ce primim Duhul Sfânt. De ce nu facem ceea ce au făcut ucenicii înainte de Cincizecime? Ei L-au căutat pe Domnul cu stăruință, iar când a venit ziua așteptată a Cincizecimii, ei erau „toți laolaltă”. În ciuda faptului că opoziția puterilor întunericului a fost atât de mare, încât s-a pornit persecuția, unii chiar au fost omorâți, totuși ucenicii au dat mărturie pentru Domnul Hristos și un mare număr de oameni au fost convertiți....
Nu vreți voi să vă îmbrăcați cu Hristos, pentru că destul L-ați lăsat deoparte, și să lăsați ca Duhul Său să-și pună pecetea asupra minții și caracterului vostru? Când toți care țin de această instituție vor fi cu adevărat convertiți, va avea loc o lucrare tot așa de minunată ca aceea care a avut loc în Ziua Cincizecimii, când ucenicii au primit revărsarea Duhului Sfânt. Domnul Însuși va fi cu voi, vă va învăța, vă va conduce și vă va călăuzi. Veți vedea mântuirea lui Dumnezeu. Uneori poate sunteți descurajați. Vor veni descurajări, însă este privilegiul vostru ca tot timpul să vă prindeți de nădejdea pusă înaintea voastră în Evanghelie. Vegheați în vederea rugăciunii. Aveți încredere că Dumnezeu vă va ajuta să rostiți cuvinte care vă vor da optimism, vă vor încuraja și vor crește credința acelora cu care vă asociați....
Să nu fie o lucrare la întâmplare
Noi nu ne putem aștepta să avem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră, dacă Îl slujim pe Dumnezeu așa cum vrem noi și ne îndepărtăm de El pentru plăceri. Nu este necesar să ne ocupăm de dorințele lumii după plăcere. Sunt și alte locuri în lume unde oamenii se pot distra. Aici avem nevoie de bărbați și femei de nădejde; avem nevoie de cei care dau pe față simplitatea adevăratei evlavii. Avem nevoie de bărbați și femei care sunt creștini puternici, care nu au simțământul că, dacă au ceva experiență, trebuie mult onorați. S-ar putea ca în lucrurile de aici să ai o experiență bogată, vie; însă nu-L poți onora pe Domnul atâta timp cât gândești că nu contează dacă ai sau nu un spirit supus sau dacă ești cu adevărat convertit. Dacă este o lucrare de susținut, atunci avem nevoie de aceia care doresc să-și asume responsabilități în temere de Domnul. Pregătirea pentru Împărăția lui Dumnezeu nu este o lucrare la întâmplare. Nu poți fi religios uneori, iar alteori nu. -- (Manuscript 57, 1909).
Instruire biblică continuă pentru surorile medicale
Surorile medicale ar trebui să beneficieze continuu de instruire biblică, pentru a putea să adreseze bolnavilor cuvinte care să-i lumineze și să-i ajute. Îngerii lui Dumnezeu sunt prezenți în încăperile în care celor în suferință trebuie să li se acorde tratament, iar atmosfera care înconjoară sufletul celui care efectuează tratamentul trebuie să fie curată și înmiresmată. Virtuțile Domnului Hristos trebuie să se vadă în viețile medicilor și ale surorilor medicale. Principiile Sale trebuie trăite. Atunci, prin ceea ce fac și spun aceștia, bolnavii vor fi atrași la Mântuitorul. -- (Letter 59, 1905).
Să ne lăsăm poverile la picioarele Lui
Influența colectivului de la sanatoriu trebuie să aibă același țel, fiecare membru căutând să devină o putere spre bine în departamentul în care lucrează. Pentru a se obține acest rezultat, mai întâi trebuie îndepărtat orice principiu defectuos; atunci lucrătorii pot spera să aibă succes în a se perfecționa ca lucrători creștini. Doar dacă se vor lăsa disciplinați de Dumnezeu, conformându-și viețile modelului pe care îl au în viața pământească a Mântuitorului, pot deveni părtași de natură divină și pot scăpa de stricăciunea care este în lume prin pofte. Atâta timp cât suntem în această lume, trecem prin încercări și necazuri. Vom da socoteală nu numai pentru felul cum am lucrat pentru propria noastră mântuire, ci și pentru influența spre bine sau spre rău pe care am exercitat-o asupra altor suflete.
Cel care are un spirit blând, care este curat, asemenea unui copil, va fi făcut puternic în vederea luptei. El va fi întărit cu putere prin Duhul lui Dumnezeu, în omul dinăuntru. Cel care își simte slăbiciunea și se luptă cu Dumnezeu, așa cum a făcut Iacov, și, ca și acest slujitor din vechime, strigă: „Nu te las să pleci până când nu mă vei binecuvânta” va putea porni având ungerea proaspătă a Duhului Sfânt. Atmosfera cerului îl va înconjura. Influența lui va fi o forță pozitivă în favoarea religiei lui Hristos....
Sunt atât de fericită că putem veni la Dumnezeu în umilință și să-L rugăm până ce sufletele noastre ajung într-o comuniune atât de strânsă cu Isus, încât ne putem lăsa poverile la picioarele Sale și să spunem: „știu în cine am crezut și sunt convins că El poate să păstreze ce i-am încredințat până în ziua aceea”. Domnul poate să facă mult mai mult decât putem noi toți cere sau gândi. Inimile noastre reci, lipsite de credință, pot fi înviorate și însuflețite până când putem spune prin credință: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu”. Să căutăm plinătatea mântuirii lui Hristos. Să călcăm pe urmele pașilor Fiului lui Dumnezeu, căci făgăduința este: „Cel care Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. -- (Manuscript 63, 1908).
În cercul zilnic al datoriilor
Directorul sanatoriului are răspunderi mari. Fie ca angajații, colaboratorii săi, fiecare în meseria lui, să-și cerceteze sufletele, care să fie ca o candelă aprinsă. Trebuie păstrată unitatea de acțiune în diversitatea lucrului. Lucrătorii trebuie să trăiască rugăciunea Domnului Hristos, care zice: „Eu Însumi Mă sfințesc, pentru ca și ei să poată fi sfințiți prin adevăr”.
Pentru a avea înțelepciune care duce la mântuire, ei trebuie să citească din Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să cerceteze după cele mai prețioase comori în Cuvânt. Unii vor fi atât de dornici să caute aceste comori ascunse, încât vor vinde tot ce au pentru a cumpăra țarina și a ajunge în posesia prețioaselor nestemate ale adevărului. Adesea, cei mai umili sunt în posesia comorii ascunse, pe care o pot împărtăși și altora.
Adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, aplicate inimii și puse în practică în viața cea de toate zilele, vor da putere creștinilor din puterea lui Iehova și fericire în pacea Sa. Bunătatea creștină și consacrarea serioasă trebuie să se manifeste continuu în viață. Noi nu suntem tot timpul prinși în activități legate de serviciul sacru; însă treburile care fac parte din cercul zilnic al datoriilor pot fi făcute în Spiritul Său, și o astfel de activitate se va recomanda ea însăși oricărui om, chiar și celor neconvertiți care nu cunosc doctrina. Putem face ca lumina noastră să strălucească prin fapte bune, astfel încât adevărul pe care noi îl îndrăgim să fie, pentru cei necredincioși, spirit și viață. -- (Letter 140, 1906).
Să imităm căile desăvârșite ale lui Dumnezeu
Construiți pentru veșnicie. Lecțiile Domnului Hristos sunt la îndemâna noastră. Tot ce trebuie făcut trebuie să facem cu atenție, în ordine și cu exactitate. Trebuie să avem în vedere economia în orice domeniu al lucrării. Ziditori, adunați firimiturile. Să nu se piardă nimic. În tot ce trebuie făcut, când sădiți și când zidiți, imitați căile desăvârșite ale lui Dumnezeu.
Surori medicale și medici, gândiți-vă la Isus. Cât de grijuliu a fost El cu resturile de mâncare, după ce hrănise cele cinci mii de persoane! Prin această grijă a Sa, El a dorit să ne învețe ordinea și economia. Lucrarea cea mare a mântuirii apasă mereu asupra sufletului Său. Când învăța și vindeca, toate puterile trupului și ale sufletului erau încordate la maximum și, cu toate acestea, El observa cele mai simple lucruri din viața omului și din natură. Cele mai instructive lecții ale Sale au fost cele care au ilustrat Împărăția lui Dumnezeu prin lucrurile simple din natură. El nu a trecut cu vederea nevoile celor mai umili dintre servii Săi. Urechea Sa a auzit fiecare strigăt al celor în nevoie. El a simțit atingerea femeii suferinde din mulțime. Natura Sa divină, împletită cu cea umană, lucra atât de bine, încât cea mai mică atingere a credinței primea un răspuns. Când a înviat-o din morți pe fiica lui Iair, El S-a întors spre părinții ei și le-a amintit că fetița trebuie să mănânce.
Lucrurile mici devin mari în funcție de atenția care li se acordă. Talentul care este unic nu trebuie înfășurat într-un prosop și ascuns în pământ. Faceți tot ce puteți pentru Mântuitorul. „Cine este credincios în lucrurile mici va fi credincios și în cele mari.” Mântuitorul va folosi fiecare talent pe care I-l consacrăm. Valoarea pe care o aveți este determinată de credincioșia cu care faceți lucrurile mici. Fiecare clădește prin lucrurile de mică însemnătate din viața de zi cu zi, pentru această viață și pentru veșnicie. Atunci, în cele din urmă, în dreptul numelui său din ceruri, se va scrie cea mai prețioasă apreciere: „Tu ești desăvârșit în El”. -- (Manuscript 63, 1899).
O răspundere sacră
Dacă cei ce dețin funcții de răspundere într-o instituție Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, își vor da seama că le revine o responsabilitate sacră, datorită autorității și influenței pe care li le conferă poziția pe care o au. Ei au de-a face cu mintea oamenilor, ajungând în legătură cu toate clasele societății, și ei trebuie să acționeze cu tact, deoarece sunt priviți ca reprezentanți ai instituției respective. Ei trebuie să fie buni și amabili, dovedindu-se creștini față de toți cei cu care vin în contact, atât credincioși, cât și necredincioși. Fraților, trebuie să vegheați pentru suflete, căci de acest lucru veți da socoteală. Nu trebuie să uităm niciodată că Domnul Isus, în infinitul sacrificiu pe care l-a făcut pentru ei, și-a dovedit iubirea pentru acești bărbați, femei și copii și a arătat cât de mult îi prețuiește. Ei au fost cumpărați cu sângele Său. Cei bogați și cei săraci trebuie tratați în același fel, cu aceeași bunătate.
Fie ca influența voastră să fie convingătoare și să-i lege pe oameni de inimile voastre, pentru că voi Îl iubiți pe Domnul Isus și aceștia sunt ai Lui. Aceasta este marea lucrare. Dacă voi, prin cuvintele și faptele voastre, asemenea celor ale Domnului Hristos, transmiteți impresii care vor aprinde în inimile lor o foame și o sete după neprihănire și adevăr, atunci sunteți împreună-lucrători cu Hristos. Cuvintele și comportamentul vostru Îl reprezintă pe Domnul Isus.
Cei care au influență în instituție trebuie să fie bărbați și femei evlavioși și consacrați; care nu sunt înguști și egoiști, ci conștiincioși, stăpâni pe sine și gata de sacrificiu, care au ca unică țintă slava lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie în lume, dar nu din lume. Oamenii cu un astfel de caracter vor ține calea Domnului și vor învăța continuu pe alții prin cuvânt și propriul lor exemplu.
Rezultatele principiilor corecte
Atât pacienților, cât și oaspeților trebuie să li se pună înainte principii corecte. Vor exista oameni cărora le place să cugete, care vor primi în acest fel cheia cunoștinței și vor putea scoate la iveală comori de cunoștințe prin care vor îmbogăți și mintea altora gânduri care vor fi pentru mântuirea sufletelor. Împrejurările vor face apel la cuvinte, decizii în favoarea dreptății și mulți vor fi călăuziți în direcția cea bună. Aceasta este totdeauna urmarea firească atunci când principii corecte sunt sădite în mintea oamenilor de către oameni care iubesc neprihănirea, cumpătarea și adevărul. Cuvintele și faptele care izvorăsc din iubirea și temerea de Dumnezeu devin o binecuvântare care se răspândește o binecuvântare care este dusă pe drumurile și cărările vieții.
Oamenii care, asemenea lui Enoh, umblă în lumina lui Hristos vor dovedi stăpânire se sine, chiar atunci când sunt ispitiți și provocați. Deși sunt puși la încercare, prin perversitatea și încăpățânarea altora, ei nu îndrăznesc să dea frâu liber impulsurilor. Dacă umblați în lumină, se va dovedi că puterea divină este unită cu efortul omenesc, și oamenii vor vedea că voi sunteți conduși și învățați de Dumnezeu. Îl veți simți pe Veghetorul cel sfânt alături de voi, luând cunoștință de cuvintele voastre.
Curăția gândurilor trebuie socotită ca indispensabilă în lucrarea de influențare a semenilor. Trebuie să existe o atmosferă curată și sfântă, care să încurajeze sufletul, o atmosferă care să tindă să însuflețească, să învioreze viața spirituală a tuturor celor care o respiră. -- (Letter 6a, 1890).
Aleși pentru lucrare
Aș dori să exprim câteva gânduri pe care să nu le uite lucrătorii din sanatorii. Ceea ce îi face să fie o putere spre bine este conștientizarea faptului că Marele Misionar medical este Cel care i-a ales pentru această lucrare, că El este instructorul lor șef și că au totdeauna datoria de a-L recunoaște ca învățător.
Domnul ne-a arătat răul ce urmează, dacă depindem de tăria organizațiilor pământești. El ne-a învățat că avem de primit lucrări misionare medicale din partea celei mai înalte autorități. El vrea să ne facă să înțelegem că este o greșeală să privim ca esențială educația dată de medicii care resping autoritatea Domnului Hristos, cel mai mare Medic ce a trăit vreodată pe pământ. -- (Letter 60, 1910).
Armonie între lucrători
Este de cea mai mare importanță să existe armonie în instituțiile noastre. Este mai bine ca lucrarea să meargă mai greoi decât să avem angajați care nu sunt cu totul devotați. Lucrarea lui Dumnezeu a suferit pagube datorită lucrătorilor neconsacrați și neconvertiți. Domnului nu Îi pot fi de folos oamenii care nu sunt cu totul consacrați pentru serviciul Său. -- (Letter 202, 1903).
Calități necesare sorei-șefe
Surorile medicale și cele care studiază spre a deveni surori medicale trebuie să fie în grija unei asistente-șefe, care să le poată fi călăuză și sfătuitor. Ea trebuie să fie în stare să le supravegheze în mod înțelept. Ea trebuie să fie o femeie sănătoasă, să nu fie preocupată de propria-i persoană, ci să fie simțitoare, neegoistă și optimistă, o persoană care poate modela mintea oamenilor nu prin autoritate, ci prin bunătate și înțelegere, fiind totuși hotărâtă la principii. În grija pentru alții, ea trebuie să se uite pe sine. Simplitatea religiei trebuie să se vadă în viețile acelora care îndeplinesc serviciul cerut unei sore-șefe. -- (Manuscript 162, 1897).
O femeie cu experiență
Cea care ocupă funcția de soră-șefă într-o instituție trebuie să fie o femeie cu experiență, care să știe ce are de făcut în caz de urgență. Ea trebuie să fie o femeie iscusită, cu spirit practic, o femeie dornică să poarte poveri și care cere zilnic lui Dumnezeu înțelepciune. Ea trebuie să fie o femeie care cunoaște regulile deținerii de proprietăți și care le respectă. -- (Letter 30, 1887).
Să înălțăm Cuvântul lui Dumnezeu
În perspectiva sanatoriilor care vor fi înființate, Domnul face apel la o solemnă consacrare. Obiectivul nostru, prin întemeierea acestor instituții, este ca adevărul pentru acest timp să poată fi vestit prin acestea. Pentru înfăptuirea acestui lucru, ele trebuie conduse în mod corespunzător. În cadrul acestora, latura de afaceri nu trebuie să ia locul preocupărilor spirituale. În fiecare zi trebuie să se țină momente devoționale. În nici un caz, Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie să i se acorde un loc secundar. Cei care vin pentru tratament în sanatoriile noastre trebuie să vadă Cuvântul lui Dumnezeu, care este Pâinea vieții, înălțat mai presus de orice considerente comune, pământești. Trebuie exercitată o puternică influență religioasă. Trebuie să se arate clar că slava lui Dumnezeu și înălțarea Domnului Hristos sunt înainte de orice altceva. -- (Letter 183, 1905).
Să aducem mângâiere și încurajare
În sanatoriile noastre, din toate locurile din lume, avem nevoie de medici profund convertiți, de lucrători înțelepți bărbați și femei care nu își impun părerile lor proprii bolnavilor, dar care prezintă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât acesta să le aducă pacienților mângâiere, încurajare și binecuvântare. Aceasta este lucrarea pentru care sunt întemeiate sanatoriile noastre pentru a reprezenta corect adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a conduce mintea bărbaților și femeilor la Hristos.
Fie ca serviciile religioase care se țin în fiecare zi să fie scurte, dar educative. Prezentați Biblia și pe Autorul ei, Dumnezeul cerurilor și al pământului, și pe Domnul Hristos Fiul, marele Dar al lui Dumnezeu pentru omenire. Spuneți pacienților cum a venit Mântuitorul în lume pentru a descoperi dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Prezentați-le marele sacrificiu pe care l-a făcut, venind să trăiască și să moară aici. Faceți-le cunoscut că, prin credința în Hristos, fiecare ființă omenească păcătoasă poate deveni părtașă de natură divină și să învețe să coopereze cu Dumnezeu în lucrarea de mântuire. -- (Letter 112, 1909).
Considerație pentru cei nechibzuiți
Cei angajați în sanatoriile noastre trebuie să fie oameni care să facă educație. Ei trebuie să facă Evanghelia atrăgătoare prin cuvinte plăcute și fapte amabile. Ca urmași ai lui Hristos, ei trebuie să facă cea mai favorabilă impresie despre religia pe care o susțin și să inspire gânduri nobile. Unii vor fi afectați de influența lor și pentru această viață, și pentru veșnicie.
Ajutându-i pe alții, putem obține cele mai mari biruințe. Trebuie să ne consacrăm ajutorării acelora care trebuie să se dezvolte, cu un zel neobosit, cu credincioșie, seriozitate, tăgăduire de sine și răbdare. Cuvintele amabile, încurajatoare, vor face minuni. Vor fi mulți care, dacă se depun eforturi serioase pentru ei, fără a-i mustra și a le căuta greșeli, se vor dovedi doritori de a face îmbunătățiri. Cu cât îi criticăm mai puțin pe oameni, cu atât va fi mai mare influența noastră în bine asupra lor. Pentru mulți, prea multe îndemnuri și sfaturi vor face mai mult rău decât bine. Bunătatea asemenea Domnului Hristos să fie transmisă tuturor.
Este o anumită știință în a lucra cu cei care par slabi în mod special. Dacă dorim să învățăm pe alții, noi înșine trebuie să învățăm mai întâi de la Hristos. Avem nevoie de vederi largi pentru a putea face o adevărată lucrare misionară medicală și pentru a arăta tact lucrând cu mintea oamenilor.
Cei care par că au cel mai puțin nevoie de ajutorul nostru ar trebui să se bucure de cea mai mare atenție din partea noastră. Însă noi trebuie să dovedim în mod special înțelepciune față de cei care par nesocotiți și nechibzuiți. Unii nu înțeleg caracterul sacru al lucrării lui Dumnezeu. Cei cu cea mai puțină iscusință, cei nechibzuiți și chiar cei indolenți necesită o atenție deosebită și trebuie să ne rugăm pentru ei. Trebuie să dovedim tact față de cei ce par a fi ignoranți și abătuți de pe cale. Prin efort stăruitor pentru ei, îi putem ajuta să ajungă de folos în lucrarea Domnului. Ei vor răspunde bucuros, dacă dovedim interes sincer, răbdător și iubitor față de ei.
Trebuie să cooperăm cu Domnul Isus pentru a-i ajuta pe cei ineficienți și pe cei care greșesc să devină inteligenți și să dea dovadă de curăție. Această lucrare este de aceeași importanță ca și lucrarea de propovăduire a Evangheliei. Dumnezeu face apel la noi să dovedim interes neobosit, răbdător pentru mântuirea acelora care au nevoie de șlefuirea divină. -- (Letter 113, 1905).
Cum procedăm cu cei nechibzuiți
Când vă loviți de elemente cum ar fi cei care nu au religia Bibliei, ci doar o formă a acesteia, nu uitați că sunteți creștini. Vă micșorați mult influența și vă deteriorați experiența creștină când vă pierdeți stăpânirea de sine și le dați cea mai mică ocazie de a crede că i-ați tratat necuviincios. Nu lăsați această impresie asupra minții lor; dacă este posibil, evitați-o. În acest timp de probă, noi trebuie să ne formăm caracterele pentru viața viitoare, nemuritoare; însă aceasta nu este totul, căci în acest proces de formare a caracterului noi trebuie să fim extrem de precauți în legătură cu felul în care construim, deoarece și alții vor construi după modelul pe care li-l dăm.
Până în ziua judecății, nu vom ști niciodată care a fost influența unei atitudini binevoitoare față de cei neconsecvenți, nechibzuiți și nevrednici. Dacă, după ce ați fost provocați și ați suferit nedreptate din partea lor, îi tratați așa cum ați trata o persoană inocentă și chiar stăruiți să le arătați acest lucru prin fapte de bunătate, atunci voi v-ați făcut partea ca și creștini, iar ei vor rămâne surprinși și rușinați și își vor vedea faptele și josnicia mai limpede decât dacă le-ați fi prezentat gravitatea faptelor lor și i-ați fi mustrat.
Dacă le-ați fi arătat că greșesc, s-ar fi încăpățânat și v-ar fi sfidat. Însă, dacă sunt tratați cu atenție și considerație, simt mai profund ceea ce fac ei în comparație cu ceea ce faceți voi. Atunci ... voi vă așezați pe un teren avantajos, iar când arătați grijă pentru sufletele lor, ei văd că nu sunteți fățarnici, ci sunteți convinși de fiecare cuvânt pe care îl spuneți.
Câteva cuvinte rostite în pripă, sub provocare, și care par doar un lucru neînsemnat e doar ceea ce merită ei adesea taie corzile influenței cu care ar fi trebuit să legați acel suflet de sufletul vostru. Gândul că ei se află în întuneric, ispitiți de Satana și orbiți de puterea lui fermecătoare, ar trebui să vă facă să simțiți o profundă simpatie pentru pacientul bolnav, care suferă, însă datorită bolii sale nu este conștient de pericolul în care se află.
Sufletele care au costat viața singurului Fiu al lui Dumnezeu trebuie prețuite după imensul preț de răscumpărare plătit pentru ele; astfel, bogați și săraci, negri și albi trebuie tratați cu respectul ce provine din valoarea pe care a pus-o Domnul Hristos pe sufletul omenesc.
Aceste gânduri sunt demne de o considerație solemnă. Orice neglijență din partea voastră, orice înălțare de sine, orice jubilare pripită, pasionată, pot așeza un suflet pe calea spre pieire, acolo unde el nu va putea găsi niciodată cărarea cea strâmtă a sfințirii care duce spre ceruri.... Se fac greșeli grave în relație cu cei cu mintea dezechilibrată, bolnavă. Aceștia sunt oameni bolnavi. Ei au nevoie de un medic, nu trebuie îndepărtați ca un mădular bolnav, ci trebuie vindecați. Felul în care Se poartă Domnul Isus cu noi este arătat în parabola cu oaia pierdută. Dacă Domnul Isus S-ar purta cu noi cum ne purtăm noi unii cu alții, nici unul dintre noi nu am fi salvați. O, cât de mulți vor fi pierduți, deoarece cuvinte pline de răbdare, care ar fi trebuit să le fie adresate, au rămas nerostite! -- (Letter 20, 1892).
Studentul greoi
Studenții care la început par mai greoi și mai înceți pot face, în cele din urmă progrese mai mari decât cei care din fire sunt mai iuți. Dacă sunt integri și își fac lucrul în mod sistematic, vor reuși mai mult decât alții. Cei care își formează deprinderi de a fi răbdători și perseverenți vor realiza mai mult decât cei care au minți mai agere, sunt mai sprinteni și mai iuți, decât aceia care, deși prind repede, uită și pierd la fel de repede. Cei răbdători, deși învață mai încet, se vor afla înaintea acelora care învață atât de repede, încât nu au nevoie să studieze. -- (Manuscript 115, 1903).
Atitudinea instructorului
În timp ce studenții trebuie să fie gata să înceapă cu mai puține responsabilități și să dea dovadă că pot fi vrednici de încredere, instructorul trebuie să dovedească față de aceștia cea mai duioasă afecțiune. El nu trebuie să se descurajeze datorită ignoranței lor, ci trebuie să le acorde credit pentru toate calitățile pe care le vede la ei. Educându-se în această direcție, instructorul dobândește o experiență valoroasă, o experiență de care are nevoie pentru a fi un creștin practic.
Dacă studenții fac greșeli, să nu-i socotească nevrednici de a li se mai acorda o șansă, ca și când ar fi comis păcate care nu pot fi iertate. Cu bunătate, el trebuie să le arate greșelile, iar ei, la rândul lor, trebuie să fie mulțumiți pentru că au un prieten atât de credincios, care le spune ce au greșit și cum să se îndrepte. A îndepărta pe cel ce greșește sau a-l trata cu răceală înseamnă a nu-l trata așa cum l-ar fi tratat Domnul Hristos. Toți putem cădea oricând și avem nevoie de milă, considerație și iertare unii față de ceilalți. El nu poate găsi desăvârșirea nicăieri și nici nu trebuie să se aștepte la ea, dar trebuie să lupte cu perversitatea oamenilor și să încerce să-i învețe. -- (Letter 1, 1885).
Această lume nu este cerul
Oriunde lucrează laolaltă persoane cu temperamente diferite într-o instituție, trebuie să se facă eforturi ferme, hotărâte, pentru a menține instituția în curăție înaltă și nobilă, pentru ca cei nelegiuiți să nu aibă succes în a-i compromite. Avem de întâmpinat elemente nesfințite, iar dacă noi toți ne luptăm să facem ceea ce este bine, căutăm neprihănirea și căutăm să fim o binecuvântare unii pentru alții, atunci trăsăturile de caracter respingătoare vor fi biruite. Această lume nu este cerul. În datoriile acestei vieți, nu avem de-a face cu îngeri, ci cu oameni care sunt predispuși la greșeli. -- (Manuscript 41, 1900).
Cultivați o atmosferă de laudă
Nu îngăduiți ca personalul auxiliar să fie suprasolicitat. Pacienții să vadă surori medicale voioase și optimiste, nu surori care, deoarece sunt istovite peste măsură, sunt descurajate și deznădăjduite. Nu este în acord cu principiile care stau la baza întemeierii sanatoriilor noastre ca să se permită ca surorile medicale să fie zdrobite de muncă.
Lucrătorii trebuie să pună în practică principiile reformei sănătății în tot ce fac alimentație și îmbrăcăminte. Ei trebuie să se încurajeze cu o atmosferă de laudă. Trebuie să-și cultive vocea, s-o păstreze plăcută și atrăgătoare. Nu trebuie să se audă nici un cuvânt de descurajare. Fie ca surorile medicale și medicii să privească spre ceruri, pentru a putea fi învăluiți de razele Soarelui Neprihănirii. -- (Letter 116, 1903).
Curățenie și ordine
Tot ce are legătură cu un sanatoriu trebuie să fie curat și ordonat. Curățenia și ordinea vor avea adesea o influență mai mare decât doar cuvintele. În baie toate lucrurile trebuie așezate în așa fel, încât să facă o impresie favorabilă asupra acelora care vin la institut. -- (Manuscript 57, 1909).
Bârfa
Sunt unii, atât bărbați, cât și femei, care bârfesc mai mult decât se roagă. Ei nu au un discernământ spiritual clar. Ei sunt departe de Dumnezeu. Când vorbesc cu pacienții, atitudinea lor pare a spune: „Raportează și noi vom transmite mai departe”.
Personalul medical care procedează astfel trebuie prelucrat și mustrat. Dacă refuză să-și schimbe atitudinea, oamenii să fie dați afară. Dacă li se îngăduie să rămână în instituție, ei vor produce o stare de lucruri care Îl va îndepărta pe Domnul de instituție. Este mai bine să fie alungați lucrătorii răzvrătiți decât să plece Domnul din instituție. Fie ca personalul auxiliar, în orice departament ar lucra, să fie cuviincios. Dacă vor repeta tot ce aud și vor vorbi despre tot ce văd, acești oameni vor fi un blestem pentru instituție. Sunt unii care găsesc plăcere în a spune lucruri ce produc senzație. Acest lucru compromite instituția respectivă și nu trebuie nicidecum acceptat. -- (Letter 30, 1887).
Bucurați-vă în Domnul
Talentul vorbirii este un talent prețios. Bogățiile harului lui Hristos, pe care El este întotdeauna gata să ni le acorde, noi trebuie să le împărtășim oamenilor prin cuvinte pline de nădejde și adevărate. „Bucurați-vă totdeauna în Domnul; iarăși zic: bucurați-vă.” Dacă am veghea asupra cuvintelor pe care le rostim, astfel ca nimic altceva decât bunătate să nu ne scape de pe buze, vom dovedi că ne pregătim să devenim membri ai familiei cerești. Prin cuvinte și fapte, noi vom aduce laude Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. O, ce reformă s-ar produce, dacă noi, ca popor, am prețui la adevărata lui valoare talentul vorbirii și influența lui asupra sufletelor oamenilor!
Întâlnirile din Sabat, altarul de dimineață și de seară din cămin, serviciile divine care se țin în capelă, toate trebuie însuflețite de Duhul lui Hristos. Fiecare membru al colectivului de la sanatoriu trebuie să-L mărturisească pe Hristos în mod deschis și cu bucurie, exprimându-și bucuria, mângâierea și speranța care sunt înscrise în suflet. Domnul Hristos trebuie prezentat ca Domn între mii de mii, Acela care este întotdeauna iubitor. El trebuie prezentat ca Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit, Acela spre care se îndreaptă toate speranțele noastre de viață veșnică. Dacă vom face acest lucru, orice îngustime va fi lăsată deoparte și va trebui să punem în acțiune dragostea lui Hristos. Bucuria pe care o experimentăm în această iubire va fi o binecuvântare pentru semenii noștri.
Seriozitate profundă și bucurie
Mi se poruncește să spun colectivului de la sanatoriu: faceți ca întâlnirile sociale și cele religioase să fie caracterizate de o profundă seriozitate și bucurie. Astfel de întâlniri vor fi folositoare pentru toți; căci vor lega inimă de inimă. Să existe ore speciale de rugăciune serioasă; căci rugăciunea va da putere experienței religioase. Mărturisiți-L pe Domnul Hristos în mod deschis și cu curaj și dovediți în orice vreme smerenia lui Hristos.
Domnul dorește ca familia de lucrători de la Loma Linda să fie canale de lumină. Dacă vom avea inima și mintea deschise spre ceruri, bucurându-ne de mângâierea harului Său în inimă, prezența Domnului Hristos va fi descoperită. Fie ca seriozitatea și zelul să fie prezente în viețile noastre. Nu faceți mișcări înapoi. Domnul este ajutorul nostru, călăuza noastră, scutul nostru și răsplata noastră cea nespus de mare. Nu fiți neserioși, ci plini de voie bună. Nu ne putem permite să fim nesăbuiți în cuvinte și comportament....
Noi toți avem foarte multe lucruri pentru care să fim recunoscători; să deschidem buzele cu laude și mulțumire față de Dumnezeu. Să ne apropiem tot mai mult de Domnul Isus și să ne recunoaștem obligațiile zilnice față de El. Domnul Hristos a făcut posibil ca noi să ne asigurăm o viață foarte fericită în această lume a păcatului și ne dă nădejdea de a fi mereu în prezența Sa în Împărăția pe care o pregătește pentru poporul Său. Oare să nu ne facă aceste gânduri să-I aducem laude și mulțumire? -- (Letter 260, 1907).
Păzirea Sabatului
Lucrarea misionară medicală autentică este legată inseparabil de ținerea poruncilor lui Dumnezeu, între care Sabatul este menționat în mod special, deoarece constituie marele memorial al lucrării de creațiune a lui Dumnezeu. Păzirea acestuia este legată de lucrarea de refacere a chipului moral al lui Dumnezeu în om. Aceasta este lucrarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să o ducă mai departe în acest timp. Această lucrare, adusă la îndeplinire în mod corespunzător, va aduce binecuvântări bogate bisericii. -- (Testimonies for the Church 6:266).
Medicul nu este scutit
Adeseori medicii sunt chemați în Sabat pentru a sluji celor bolnavi și este imposibil ca ei să se bucure de timp pentru odihnă și evlavie. Mântuitorul ne-a arătat prin propriul Său exemplu că este bine să aducem alinarea suferințelor în această zi; însă medicii și surorile medicale nu trebuie să facă lucruri care nu sunt necesare. Tratamentul obișnuit și operațiile care pot aștepta trebuie amânate până a doua zi. Pacienții să știe că medicii trebuie să aibă o zi pentru odihnă. Domnul spune: „Să țineți Sabatele Mele, căci ele vor fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”. (Exod 31, 13.)
Fie ca nici un om să nu-și ia libertatea, deoarece este medic, să desconsidere Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să-și planifice astfel lucrul, încât să asculte de cerințele lui Dumnezeu. El nu trebuie să călătorească în Sabat decât dacă există o suferință reală pe care trebuie s-o aline. Fiind vorba despre un astfel de caz, nu este o călcare a Sabatului dacă medicii trebuie să călătorească în această zi, însă cazurile obișnuite trebuie amânate.
Dumnezeu a creat lumea în șase zile și S-a odihnit în a șaptea zi. El a sfințit, a binecuvântat ziua a șaptea și a făcut din ea un memorial sacru. „Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.” (Exod 31, 16.) Cei care fac acest lucru, ținând toate poruncile lui Dumnezeu, pot face apel la făgăduințele cuprinse în Isaia 58, 11-14. Sfaturile care sunt date în acest capitol sunt depline și hotărâte. Cei care se rețin de la muncă în Sabat pot face apel la alinare și mângâiere divină. Oare să nu-L credem noi pe Dumnezeu? Oare să nu numim noi sfântă ziua pe care El o numește sfântă? Omului nu ar trebui să-i fie rușine să recunoască drept sacru ceea ce Dumnezeu numește sacru. Nu ar trebui să-i fie rușine de ceea ce Dumnezeu a poruncit. Ascultarea îi va aduce cunoașterea a ceea ce constituie sfințire adevărată.
Să nu fie jefuit Dumnezeu în privința zecimilor și darurilor, iar timpul Său sacru să nu fie profanat. Omul nu trebuie să-și facă plăcerile în ziua cea sfântă a lui Dumnezeu. El are șase zile în care își poate face lucrul vremelnic, însă Dumnezeu o pretinde pe a șaptea ca fiind a Sa. „Să nu faci nici o lucrare în ea”, spune El. (Exod 20, 10.) Slujitorul lui Dumnezeu va numi sacru ceea ce Domnul numește sacru. Astfel, el va arăta că L-a ales pe Domnul drept conducător al Său. Sabatul a fost instituit în Eden, când stelele dimineții cântau laolaltă, iar fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de bucurie. Dumnezeu ne-a dat această sarcină. Să cinstim și să sfințim această zi. -- (Manuscript 162, 1897.)
Pericol pentru suflet
Cei care, dintr-o cauză oarecare, sunt obligați să lucreze în Sabat sunt întotdeauna în pericol; ei resimt pierderea și, făcând anumite lucruri de nevoie, vor cădea în obiceiul de a face în Sabat lucruri care nu sunt necesare. Ei pierd simțământul sfințeniei acestuia, și porunca cea sfântă nu are efect. Trebuie făcută o reformă cu privire la păzirea Sabatului. Lucrătorii de la sanatoriu nu fac totdeauna ceea ce este privilegiul și de datoria lor să facă. Uneori sunt atât de obosiți, încât ajung demoralizați. Nu ar trebui să fie așa. Sufletul poate fi bogat în har doar atunci când sălășluiește în el prezența lui Dumnezeu.
Dacă lucrurilor fără valoare li se îngăduie să ne îndepărteze de scopul nostru, acela de a-L căuta pe Domnul zilnic, noi vom face cele mai mari greșeli; vom suferi pierderi, căci Domnul nu va fi cu noi. Noi am închis ușa, astfel că El nu poate avea acces la sufletele noastre. Însă, dacă ne rugăm, chiar atunci când mâinile noastre sunt ocupate, urechea lui Dumnezeu este deschisă să ne asculte cererile.... Dumnezeu are grijă de voi în locul în care este de datoria voastră să fiți. Dar faceți tot posibilul să vă aflați acolo unde vă înălțați rugăciunile în mod obișnuit. -- (Counsels on Health, 422-424).
Lucrul în Sabat
Medicii trebuie să cultive un spirit de tăgăduire de sine și de sacrificiu de sine. S-ar putea să fie necesar să fie consacrate chiar orele sfinte ale Sabatului pentru alinarea suferinței omenirii. Însă prețul pentru acest lucru trebuie depus în vistieria Domnului, spre a fi folosit pentru săracii care merită să fie ajutați, care au nevoie de îngrijire medicală, dar nu și-o pot permite. -- (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 42.)
Zecimea
Oamenii care sunt angajați în instituțiile rânduite de Domnul trebuie să fie atenți să Îl recunoască în toate căile lor. Ei Îi datorează Lui toate capacitățile și iscusința pe care le au și trebuie să recunoască acest lucru. Ca și Avraam, ei trebuie să-I plătească zecimea cu credincioșie din tot ce posedă și din tot ce primesc. Zecimea dată cu credincioșie este partea Domnului. A reține zecimea înseamnă a-L jefui pe Dumnezeu. Fiecare ar trebui să aducă în mod liber, de bunăvoie, cu bucurie, zecimea și darurile în vistieria Domnului. Făcând astfel, va primi binecuvântare. Nu există siguranță în a reține de la Dumnezeu partea care I se cuvine. -- (Manuscript 162, 1897).
Loc favorizant pentru apostaziere
Sanatoriul este un loc care permite îndepărtarea de Dumnezeu, dacă i se îngăduie eului să aibă supremația, și astfel sufletul este despărțit de Hristos și de sfinții îngeri.
Nici medicii și nici personalul ajutător nu ar trebui să încerce să-și facă lucrul fără să-și ia timp să se roage. -- (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 16.)
Să clădim armonios
Nici unul dintre noi nu își poate permite să păcătuiască. Este prea scump. Păcatul orbește într-atât ochii, încât răul nu se poate discerne, și prin faptele lor neglijente, cei orbiți astfel devin instrumente ale nelegiuirii, care lucrează pentru Satana....
Vegheați ca să nu păcătuiți. Țineți-vă în frâu limba. Căutați ocazii de a face bine și de a binecuvânta pe oameni privind totdeauna la Domnul Isus, crescând în harul și cunoștința adevărului. Dacă doriți viața de sus, trebuie să trăiți acum viața de sus în viața de jos, din această lume. Noi lucrăm pentru această viață și pentru veșnicie. O viață bine clădită se formează viețuind după planul adăugirii, adunând har după har în fapte bune, în credință, răbdare, cumpătare, bunăvoință, curaj și tăgăduire de sine. Voi sunteți casa lui Dumnezeu. Voi sunteți clădirea lui Dumnezeu. Dacă învățați de la Hristos, nu veți fi o combinare dezordonată de lucruri opuse și neconsecvente astăzi serioși și evlavioși, mâine nepăsători și ușuratici.
Domnul Hristos a luat toate măsurile pentru ca, prin caracterul care v-a fost dat, caracterul vostru să fie armonios. Atunci clădiți-l în armonie. Să se înalțe clădirea, piatră cu piatră. Apucați razele de lumină divină de la Domnul Isus și faceți ca acestea să strălucească pe cărarea celor care se află în întuneric. Întregul Univers al lui Dumnezeu privește la noi cu deosebit interes. -- (Letter 6a, 1890).
Schimbați după asemănarea divină
Tinerilor și tinerelor care au studiat pentru a deveni surori medicale și medici, le spun: Stați aproape de Domnul Isus. Privind la El, veți fi schimbați după chipul Său.... Poate că dețineți o cunoaștere teoretică a adevărului, dar aceasta nu vă va salva. Voi trebuie să cunoașteți din experiență cât este de nenorocit cel care păcătuiește și cât de mult aveți nevoie de Domnul Isus ca Mântuitor personal. Numai astfel deveniți copii ai lui Dumnezeu. Singurul vostru merit este marea voastră nevoie.
Persoanele selectate pentru a face cursurile de surori medicale în sanatoriile noastre trebuie să fie bine alese. Tinerele care au un caracter superficial nu trebuie încurajate să apuce pe acest drum. Mulți dintre tinerii care doresc să studieze spre a deveni medici nu au acele trăsături de caracter care să-i facă în stare să se opună ispitelor atât de frecvente în munca unui medic. Trebuie acceptați doar cei promițători, cei care se vor putea califica pentru marea și sfânta lucrare de vestire a principiilor adevăratei reforme a sănătății.
Modestie în comportament
Tinerele care lucrează în instituțiile noastre trebuie să vegheze cu strictețe asupra lor. Ele trebuie să fie reținute în cuvinte și fapte. Niciodată să nu se adreseze în mod ușuratic unui bărbat căsătorit. Surorilor care sunt angajate în sanatoriile noastre, eu le spun: Puneți-vă armura. Când vă adresați bărbaților, fiți bune și amabile, însă niciodată ușuratice. Ochi iscoditori vă pândesc, urmărindu-vă comportamentul, judecând după acesta dacă sunteți într-adevăr copii ai lui Dumnezeu. Fiți modeste. Abțineți-vă de la tot ce vi se pare rău. Îmbrăcați-vă cu armura cerească, iar dacă nu, mai bine, de dragul lui Hristos, plecați de la sanatoriu, care este locul în care sufletele sărmane, naufragiate, trebuie să găsească un refugiu. Persoanele care lucrează în aceste instituții trebuie să ia seama la ele însele. Niciodată, prin cuvânt și faptă, acestea nu trebuie să dea nici cea mai mică ocazie ca oamenii nelegiuiți să vorbească de rău adevărul.
Nu din lume
Există doar două împărății în această lume: Împărăția lui Hristos și împărăția lui Satana. Fiecare dintre noi trebuie să aparțină uneia dintre aceste împărății. În minunata Sa rugăciune, rostită pentru ucenicii Săi, Domnul Hristos a spus: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul. După cum Tu M-ai trimis în lume, tot așa i-am trimis și Eu pe ei în lume”. (Ioan 17, 15-18.)
Nu este voia lui Dumnezeu să ne izolăm de lume. Însă, în timp ce ne aflăm în lume, trebuie să ne sfințim pentru Dumnezeu. Modelul nostru nu trebuie să fie lumea. Noi trebuie să avem în lume o influență spre îndreptare, precum sarea cu gustul ei. În mijlocul unei generații nesfinte, necurate și idolatre, noi trebuie să fim curați și sfinți, arătând că harul lui Hristos are puterea de a reface în om asemănarea cu divinul. Noi trebuie să exercităm o influență mântuitoare asupra lumii.
„Și ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința noastră.” (1 Ioan 5, 4.) Lumea a devenit o stricăciune. Ea nu îi cunoaște pe copiii lui Dumnezeu, pentru că aceștia nu Îl cunosc pe El. Noi nu trebuie să-i urmăm căile și obiceiurile. Noi trebuie să ne împotrivim continuu principiilor lejere ale acesteia. Domnul Hristos le-a spus urmașilor Săi: „Tot așa să strălucească și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”. (Matei 5, 16.) Este de datoria medicilor și a surorilor medicale să lumineze în mijlocul stricăciunii lumii. Ei trebuie să trăiască principiile pe care lumea nu le poate defăima....
Binecuvântarea harului este acordată oamenilor, pentru ca Universul cerurilor și lumea căzută să poată vedea, ca și când n-ar fi posibil altfel, desăvârșirea caracterului Domnului Hristos. Marele Medic a venit în lumea noastră pentru a le arăta bărbaților și femeilor că, prin harul Său, ei pot trăi astfel încât, în ziua cea mare a lui Dumnezeu, să poată primi mărturia cea prețioasă: „Sunteți desăvârșiți în El”. -- (Manuscript 24, 1900).