Prevenirea bolii
Nu s-a făcut suficientă distincție între importanța prevenirii și a tratamentului. Învățați-i pe oameni că este mai bine să știe cum să se mențină sănătoși decât să trateze boala. Medicii noștri trebuie să fie niște educatori înțelepți, avertizându-i pe toți oamenii împotriva îngăduinței de sine, dovedind că înfrânarea față de lucrurile pe care Dumnezeu le-a interzis este singura cale prin care să prevină distrugerea corpului și a minții. -- (Manuscript 99, 1902).
Învățarea de timpuriu a fiziologiei
Creatorul omului este Cel care a făcut să funcționeze mașinăria vie a corpurilor noastre. Fiecare funcție a acesteia a fost în mod minunat întocmită, iar Dumnezeu S-a angajat să păstreze această mașinărie omenească în stare de sănătate, dacă agentul omenesc va asculta de legile Lui și va coopera cu Dumnezeu. Fiecare lege care guvernează mașinăria omenească trebuie considerată tot la fel de divină în origine, caracter și importanță ca și Cuvântul lui Dumnezeu. Orice faptă nepăsătoare, lipsită de atenție, orice abuz asupra minunatului mecanism al lui Dumnezeu, prin desconsiderarea legilor Sale specifice pentru corpul omenesc, constituie o încălcare a Legii lui Dumnezeu. Noi putem privi și admira lucrarea lui Dumnezeu în lumea naturală, însă corpul omenesc este cel mai minunat.
De la cea mai fragedă vârstă, când se înfiripează priceperea, mintea omului trebuie să cunoască structura fizică. În aceasta, Iehova ne-a lăsat o imagine despre Sine Însuși, căci omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Satana este hotărât să distrugă chipul moral al lui Dumnezeu în om. El vrea să facă din inteligența omului cel mai înalt și mai nobil dar al acestuia, agentul cel mai distrugător pentru a întina prin păcat tot ce atinge. -- (Manuscript 3, 1897).
Educați pe bolnavi
Primul lucru pe care trebuie să-l facă medicul este să-i învețe pe cei bolnavi ce să facă pentru a preveni boala. Putem face cel mai mare bine, încercând să luminăm mintea tuturor acelora la care avem acces, învățându-i să facă ceea ce este cel mai bine pentru a preveni boala, suferința și zdrobirea organismului, precum și moartea prematură. Însă cei cărora nu le pasă dacă preiau o muncă ce le epuizează puterile fizice și mintale vor fi gata să li se prescrie un tratament medicamentos care pune bazele, în organismul omenesc, pentru un rău de două ori mai mare decât cel inițial, de care s-au plâns.
Medicul care va avea tăria morală de a-și compromite reputația, luminând înțelegerea oamenilor prin lucruri clare, arătând natura bolii și cum se poate preveni, precum și obiceiul periculos de a folosi medicamente, va fi la înălțime în ce privește lucrul său și totodată va trăi și va face ca și alții să trăiască.... Dacă este un reformator, el va vorbi în mod deschis despre poftele rele și dăunătoare, necumpătare și lipsă de stăpânire de sine în îmbrăcăminte, mâncare și băutură, despre suprasolicitarea prin prea multă muncă într-o anumită perioadă de timp, care are o influență distrugătoare asupra temperamentului și puterilor fizice și mintale....
Deprinderile corecte, practicate în mod inteligent și perseverent, vor avea efectul de a îndepărta cauza bolii și nu va fi nevoie să se recurgă la medicamente puternice. Mulți înaintează pas cu pas cu îngăduințele nenaturale, ceea ce duce la o stare de lucruri tot atât de nenaturală.
Stimulente și narcotice
Boli de tot felul au fost aduse asupra ființelor omenești, datorită folosirii ceaiului, a cafelei și a narcoticelor, opiul și tutunul. Trebuie să se renunțe la aceste îngăduințe dăunătoare, nu doar la una dintre ele, ci la toate; căci toate sunt vătămătoare și distrug puterile fizice, mintale și morale și trebuie întrerupte din punctul de vedere al sănătății. Folosirea curentă a cărnii de la animale moarte a avut o influență nefavorabilă asupra constituției atât fizice, cât și morale.
Sănătatea precară, într-o varietate de forme, va dovedi rezultatele sigure ale mâncării de carne, dacă se poate merge la cauză. Nefolosirea cărnurilor și înlocuirea acestora cu feluri de mâncare sănătoase, frumos pregătite, vor așeza pe mulți bolnavi și suferinzi pe o cale bună de redobândire a sănătății, fără a se folosi medicamente. Însă, dacă medicul încurajează o dietă cu carne pentru pacienții săi, atunci va fi nevoie să folosească medicamente....
Medicamentele au totdeauna tendința de a zdrobi și distruge forțele vitale, iar natura ajunge atât de neputincioasă în eforturile pe care le face, încât bolnavul moare, nu pentru că a trebuit să moară, ci pentru că drepturile naturii au fost încălcate în mod grosolan. Dacă ar fi fost lăsată singură, și-ar fi mobilizat toate eforturile pentru a salva viața și sănătatea. Natura nu are nevoie de atâta ajutor pe cât pretind atât de mulți că i l-au dat. Luați poverile pe care le-ați pus asupra ei, după obiceiurile și moda acestui veac, și veți vedea că, în multe cazuri, natura va face singură îndreptarea. Folosirea medicamentelor nu este favorabilă sau firească pentru legile vieții și ale sănătății. Tratamentul cu medicamente pune asupra naturii două poveri în loc de una. Aceasta are de trecut două impedimente serioase în loc de unul.
Se simte acum nevoia chiar printre medici, reformatori în ce privește tratamentul bolilor, de a se depune mai multe eforturi pentru a duce mai departe și în sus lucrarea pentru ei înșiși și de a învăța cu interes pe cei care privesc la ei în privința iscusinței medicale de a afla cauza neputințelor lor. Ei trebuie să le atragă atenția într-un mod special la legile pe care le-a fixat Dumnezeu, care nu pot fi încălcate fără a scăpa de pedeapsă. Ei întârzie prea mult în ce privește felul cum lucrează boala, însă, ca o regulă generală, nu atrag atenția la legile care trebuie respectate cu sfințenie și în mod inteligent pentru a preveni boala.
Exemplul medicului, o influență educativă
Dacă medicul nu a procedat corect în privința obiceiurilor sale alimentare, dacă apetitul său nu a fost ținut în frâu în favoarea unei alimentații simple, sănătoase, care să discrediteze în mare măsură folosirea cărnurilor de la animale moarte, ... curând el va ajunge să formeze și să disciplineze gustul și pofta pacienților săi spre a iubi lucrurile pe care le iubește, în loc de a le oferi principiile sănătoase ale reformei sănătății. El va prescrie pentru pacienții bolnavi mâncăruri cu carne, aceasta fiind cea mai proastă dietă. Ea stimulează, dar nu dă putere.
Natura are nevoie de ceva ajutor pentru a aduce lucrurile în starea lor normală, care poate fi găsit în cele mai simple remedii, în special în folosirea remediilor oferite chiar de natură aerul curat și o cunoaștere a felului cum să se respire; apa curată și cunoașterea felului cum să fie folosită; lumina soarelui din belșug în fiecare cameră a casei, dacă este cu putință, și o cunoaștere inteligentă a avantajelor ce se obțin prin folosirea acesteia. Toate acestea sunt puternice prin eficiența lor, iar pacientul care a aflat cum să mănânce și să se îmbrace poate trăi bine, în pace și sănătate, și nu va fi convins să i se pună pe buze medicamente care, în loc de a ajuta natura, îi paralizează puterile. Dacă cei bolnavi vor face numai ceea ce știu că este bine în privința trăirii reformei sănătății, în mod perseverent, atunci în nouă cazuri din zece se va produce însănătoșire.
Supunere față de legile naturii
Cei slăbiți și suferinzi trebuie învățați punct cu punct, precept după precept, aici un pic, dincolo un pic, până când vor ajunge să respecte și să trăiască în ascultare de legea pe care a întocmit-o Dumnezeu pentru controlul organismului omenesc. Cei care păcătuiesc împotriva luminii și a cunoștinței și recurg la iscusința unui medic care prescrie medicamente își pierd continuu puterea asupra vieții. Cu cât se folosesc mai puțin medicamentele, cu atât va fi mai bine pentru refacerea sănătății lor. Medicamentele, în loc de a ajuta natura, îi paralizează continuu eforturile....
Aceștia nu își pun întrebări cu privire la obiceiurile lor în privința mâncării și băuturii de până atunci și nu iau seama la obiceiurile greșite care, timp de mulți ani, au pus temelia bolii. Medicii conștiincioși, responsabili, ar trebui să fie pregătiți să-i lumineze pe cei care sunt ignoranți și să-și facă prescripțiile cu înțelepciune, interzicându-le în dietă acele lucruri despre care știu că sunt dăunătoare.
Medicul trebuie să arate clar lucrurile pe care el le socotește în detrimentul legilor sănătății și să-i lase pe cei în suferință să se străduiască să facă pentru ei înșiși acele lucruri pe care le pot face și astfel să se așeze într-o relație corectă față de legile vieții și ale sănătății. Când, având o conștiință luminată, fac tot ce pot pentru a-și păstra sănătatea, pot privi apoi prin credință la Marele Medic, care vindecă atât trupul, cât și sufletul.
Noi suntem reformatori ai sănătății. Medicii trebuie să aibă înțelepciune și experiență și să fie cu adevărat reformatori ai sănătății. Atunci, prin învățătură și exemplu personal, ei vor face continuu educație pacienților lor împotriva medicamentelor. Căci ei știu bine că folosirea medicamentelor poate produce pentru moment rezultate bune, însă se vor implanta în organism, ceea ce va crea mari dificultăți după aceea și s-ar putea ca niciodată să nu se mai însănătoșească. Natura trebuie să aibă o șansă să își facă lucrarea. Trebuie îndepărtate obstacolele și să i se dea ocazia de a-și exercita forțele vindecătoare, lucru pe care ea îl va face cu siguranță, dacă nu i se face nici un rău și dacă i se oferă o șansă cinstită.
Trebuie cultivată încrederea în remediile naturii
Bolnavii trebuie educați să aibă încredere în marile binecuvântări ale naturii, pe care ni le-a pus la dispoziție Dumnezeu; iar cele mai eficiente remedii pentru boală sunt apa curată, soarele binecuvântat și dat de Dumnezeu pentru a intra în camerele celor bolnavi, viața în aer liber cât de mult cu putință, mișcarea fizică sănătoasă și folosirea de mâncăruri și băuturi pregătite în modul cel mai sănătos....
Sunt mulți, foarte mulți oameni afectați în lumea noastră de otrava numită tutun.... Medicul, dacă nu este un novice, poate ajunge, urmărind efectele, la adevărata cauză, însă el nu îndrăznește să interzică folosirea acestuia, pentru că el însuși îl folosește. Unii spun, într-o manieră nehotărâtă și cu jumătate de gură, celor ce folosesc tutun să ia mai puțin din acest narcotic, fără să le spună direct: acest obicei vă ucide. Ei prescriu medicamente pentru a vindeca o boală care este urmarea îngăduirii poftelor nenaturale și astfel se produc două rele, în loc de a înlătura unul.
Mii de oameni au nevoie să fie educați cu răbdare, cu bunătate, cu duioșie, însă cu hotărâre, pentru că nouă din zece dintre plângerile lor se datorează unor lucruri care sunt urmarea felului lor de a trăi....
Îngăduința de sine, o cauză de boală
Unii nu au curajul moral de a face ceea ce este bine în temere de Domnul. Chiar printre cei care au cunoștință de legile vieții și ale sănătății, există o continuă îngăduință egoistă față de acele lucruri care sunt vătămătoare atât sufletului, cât și trupului. Există necumpătare în mâncare și în prea multele feluri de mâncare la o singură masă. În pregătirea alimentelor se fac amestecuri nesănătoase, care fermentează în stomac și produc mult necaz. și totuși aceștia continuă astfel, merg mai departe cu îngăduința lor, care pune temelia pentru multe necazuri. Dacă aceștia ar dovedi stăpânire de sine și și-ar educa gustul pentru a mânca doar acele lucruri pe care stomacul maltratat le va putea asimila, ar economisi mulți bani, pe care îi plătesc doctorului, și ar evita mari suferințe....
Lucrarea medicului este aceea de a-i educa pe cei neștiutori în privința acestor lucruri. Trebuie să existe școli care să instruiască surori medicale pentru a pregăti mintea omului să simtă pericolul și să acorde importanță iscusinței și priceperii preparării de mâncăruri care să înlocuiască dieta cu carne. Acest fel de educație își va vedea roadele în cele din urmă. Trebuie folosită înțelepciunea în a nu îndepărta carnea dintr-o dată de către cei care aveau obiceiul de a o folosi, ci să se educe mintea să vadă însemnătatea folosirii hranei sănătoase. -- (Manuscript 22, 1887).
Legea credinței și a faptelor
Harul lui Dumnezeu reface întotdeauna. Fiecare ființă omenească să află într-o școală în care trebuie să învețe să renunțe la practicile dăunătoare și să obțină cunoștința a ceea ce poate face pentru sine. Cei care ignoră aceste lucruri, cei care nu au grijă să respire aer curat și să bea apă curată, nu pot fi scutiți de boală. Organismul lor este afectat și corpul omenesc prejudiciat.
Astfel de oameni sunt nepăsători, nesăbuiți, încrezuți și se distrug pe ei înșiși. Cunoștința este presărată de-a lungul căii lor, însă ei refuză să adune razele de lumină, spunând că depind de Dumnezeu. Însă va face oare Dumnezeu acele lucruri pe care le-a lăsat ca ei să le facă? Va suplini El neglijența lor? Va închide El ochii la ignoranța lor conștientă și va face El lucruri mari pentru ei, refăcându-le sufletul, trupul și spiritul, în timp ce ei ignoră cele mai simple remedii, a căror folosire le-ar aduce sănătate? În timp ce zi de zi își îngăduie pofte, mâncând ceea ce aduce boala, se pot aștepta ei oare ca Domnul să facă o minune pentru a-i vindeca? Nu acesta este felul de a lucra al Domnului. Procedând astfel, ei socotesc că Domnul este totuna cu ei înșiși. Credința și faptele merg împreună....
Fie ca toți să-și examineze inimile, pentru a vedea dacă nu cumva îndrăgesc ceea ce le face rău și, în loc de a deschide ușa inimii pentru Isus, Soarele Neprihănirii, ei imploră îndepărtarea Duhului lui Dumnezeu. Aceștia să-și caute idolii și să-i azvârle afară. Să îndepărteze orice îngăduință nesănătoasă în mâncare și băutură. Să-și pună toate obiceiurile lor de zi cu zi în armonie cu legile naturii. Făcând acest lucru și totodată crezând, în jurul sufletului se va crea o atmosferă ce va fi o mireasmă de viață spre viață. -- (Manuscript 86, 1897).
Combaterea bolii prin metode simple
Oamenii noștri trebuie să ajungă să trateze boala fără întrebuințarea medicamentelor otrăvitoare. Sunt mulți care trebuie să învețe să combată boala, în diferitele ei forme, prin cele mai simple metode. Mii de oameni au coborât în mormânt datorită folosirii de medicamente otrăvitoare; aceștia ar fi putut fi vindecați prin metode simple de tratament. Tratamentele cu apă, aplicate cu înțelepciune și iscusință, pot constitui mijlocul de salvare a multor vieți.
Fie ca studiul serios să fie unit cu aplicarea de tratamente atente. Să se înalțe rugăciuni ale credinței lângă patul suferindului. Bolnavii să fie încurajați să facă apel la făgăduințele lui Dumnezeu pentru ei înșiși. „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11, 1.) Domnul Isus, Mântuitorul oamenilor, trebuie să fie adus tot mai mult în eforturile noastre și în sfaturile noastre. -- (Manuscript 15, 1911).
Principii de igienă
Sanatoriile noastre trebuie conduse pe baza unor metode igienice. Trebuie să se pună mult accent pe lumina pe care a dat-o Dumnezeu cu privire la boală și cauzele ei; căci obiceiurile greșite în ce privește îngăduirea poftei și lipsa de atenție față de îngrijirea corpului îi trădează pe oameni. Trebuie avută în vedere curățenia și grija cu privire la ceea ce se introduce în gură.
Nu este cel mai bine să li se spună oamenilor că mâncărurile cu carne nu trebuie folosite niciodată; ci trebuie trezite rațiunea și conștiința pentru a se apăra împotriva pervertirii poftei și pentru a susține curăția. Ei pot învăța să savureze o dietă care este sănătoasă și moderată, constând din fructe, cereale și legume.
Tratamentul cu medicamente
Tratamentul cu medicamente trebuie descurajat. În acest punct, conștiința medicului trebuie păstrată totdeauna trează, credincioasă și curată. Trebuie să ne ferim de tendința de a întrebuința medicamente otrăvitoare, care ucid, nu vindecă. Mi s-a arătat cum stau lucrurile în privința folosirii medicamentelor. Mulți au fost tratați cu medicamente, iar rezultatul a fost moartea. Medicii noștri, folosind tratamentul medicamentos, au pierdut multe cazuri care n-ar fi trebuit să sfârșească prin moarte, dacă și-ar fi lăsat medicamentele în afara camerei bolnavului.
S-au pierdut multe cazuri de febră când, dacă medicii ar fi lăsat complet la o parte tratamentul cu medicamente, dacă și-ar fi pus mintea la lucru și ar fi folosit cu înțelepciune și perseverență remediile Domnului, aer și apă din belșug, pacienții ar fi putut fi salvați. Folosirea nechibzuință a acestor lucruri, care ar fi trebuit descurajată, a decis cazul bolnavului respectiv.
A face experimente cu medicamentele este o treabă care costă foarte scump. Urmarea este adesea paralizia creierului și a limbii, iar victimele ajung să moară de o moarte nenaturală, când, dacă ar fi fost tratați în mod consecvent, cu stăruință neobosită și fără zăbavă, cu apă fierbinte și apă rece, comprese fierbinți, împachetări și înfășurări în cearșafuri umede, astăzi aceștia ar fi în viață.
Nu trebuie introdus în organismul omenesc nimic care să lase în urmă o influență vătămătoare. Iar punerea în practică a luminii cu privire la acest subiect și practicarea unui tratament igienic constituie motivul care mi-a fost arătat pentru înființarea de sanatorii în diferite localități.
Am fost îndurerată când am aflat că mulți studenți au fost încurajați să meargă în locuri unde au fost instruiți cum să folosească medicamentele. Lumina pe care eu am primit-o este cu totul diferită în privința acestui subiect de ceea ce se folosește în aceste școli și sanatorii. Noi trebuie să fim iluminați în privința acestor subiecte.
Numele complicate care se dau medicamentelor sunt folosite pentru a se acoperi ceva, astfel ca nimeni să nu știe ce i se dă ca remediu, decât dacă va consulta un dicționar....
Pacienților trebuie să li se ofere hrană bună, sănătoasă; trebuie avută în vedere abstinența totală de la toate băuturile alcoolice; folosirea medicamentelor trebuie descurajată și trebuie urmate metode naturale de tratament. Pacienților nu trebuie să li se dea alcool, ceai, cafea și medicamente; căci acestea lasă întotdeauna urme rele. Respectând aceste reguli, mulți care au fost abandonați de către medici pot fi reînsănătoșiți.
În această lucrare, umanul și divinul pot coopera pentru salvarea vieții, iar Dumnezeu va adăuga binecuvântarea Sa. Mulți bolnavi care nu au aceeași credință ca noi vor veni la instituțiile noastre pentru tratament. Vor veni dintre cei a căror sănătate a fost distrusă prin îngăduință păcătoasă și au fost tratați de medici până ce medicamentele nu au mai avut nici un efect și atunci vor beneficia de ceea ce n-au primit.
Domnul va binecuvânta instituțiile conduse conform planurilor Sale. El va coopera cu orice medic care se angajează cu credincioșie și conștiinciozitate în această lucrare. El Însuși va intra în camera bolnavului. El va da pricepere surorilor medicale. -- (Manuscript 162, 1897).
Semințele morții
Când vei înțelege fiziologia în adevăratul său sens, prescripțiile tale de medicamente vor fi mult mai mici, iar în cele din urmă, nici nu le vei mai folosi. Medicul care este dependent de tratamentul medicamentos în practica sa arată că nu înțelege mecanismul delicat al organismului omenesc. El introduce în organism o recoltă de semințe care nu-și va termina niciodată, pe parcursul vieții, proprietățile distrugătoare. Îți spun acest lucru pentru că nu îndrăznesc să nu ți-l spun. Domnul Hristos a plătit prea mult pentru răscumpărarea omului, pentru ca organismul său să fie tratat atât de neîndurător cum o face tratamentul cu medicamente.
Cu ani în urmă, Domnul mi-a arătat că trebuie înființate instituții care să trateze bolnavii fără medicamente. Omul este proprietatea lui Dumnezeu, iar distrugerea ființei omenești și suferința produsă de semințele morții semănate în corpul omului constituie o ofensă adusă lui Dumnezeu. -- (Letter 73, 1896).
Mii de oameni s-ar putea însănătoși
Mii de oameni s-ar putea însănătoși dacă, în loc de a fi dependenți de magazinul de medicamente în ce privește viața lor, ar renunța la orice fel de medicamente și ar trăi simplu, fără să folosească ceaiul, cafeaua, alcoolul sau condimentele care irită stomacul și îl slăbesc, făcându-l incapabil să digere chiar cea mai simplă hrană fără stimulare. Domnul dorește ca lumina Lui să strălucească în raze clare, distincte, pentru toți cei care sunt slăbiți și suferinzi.
Legumele, fructele și cerealele ar trebui să compună dieta noastră. Nici un dram de carne nu ar trebui să pătrundă în stomacul nostru. Mâncarea de carne este nenaturală. Noi trebuie să ne întoarcem la scopul inițial al lui Dumnezeu în ce privește crearea omului. -- (Manuscript 115, 1903).
Ce putem face pentru noi înșine
Cu privire la ceea ce putem face pentru noi înșine există un punct care necesită considerație atentă, deplină. Trebuie să mă cunosc bine pe mine însumi. Trebuie să vreau să învăț mereu cum să am grijă de această clădire, trupul pe care mi l-a dat Dumnezeu, pentru ca să-l pot păstra în cea mai bună stare de sănătate. Trebuie să mănânc acele lucruri care îmi vor face cel mai mult bine din punct de vedere fizic și trebuie să am o grijă deosebită pentru ca îmbrăcămintea să-mi asigure o circulație sănătoasă a sângelui. Nu mă voi lipsi de mișcare fizică și aer. Voi folosi din plin lumina soarelui. Trebuie să am înțelepciunea de a fi un bun apărător al corpului meu.
Voi face un lucru neînțelept dacă voi intra într-o cameră rece atunci când sunt transpirat; mă voi dovedi un ispravnic necredincios dacă îmi voi îngădui să mă așez în curent de aer, expunându-mă eu însumi răcelii. Voi fi neînțelept dacă voi lăsa ca picioarele și mâinile să-mi fie reci și astfel sângele de la extremități să fie condus înapoi la creier și organele interne. Pe vreme umedă, trebuie să-mi protejez întotdeauna picioarele. Voi mânca în mod regulat hrana cea mai sănătoasă, care va produce un sânge de cea mai bună calitate, și nu voi munci în mod necumpătat, dacă stă în puterea mea să fac acest lucru. Iar dacă voi călca legile pe care le-a pus Dumnezeu în ființa mea, trebuie să mă pocăiesc și să o iau de la început, așezându-mă sub călăuzirea doctorilor pe care mi i-a lăsat Dumnezeu aerul curat, apa curată și lumina soarelui, cea prețioasă și aducătoare de vindecare.
Înfumurare și nepăsare
Dacă neglijăm să facem ceea ce este la îndemâna aproape a fiecărei familii și Îi cerem Domnului să ne ușureze durerile, când noi suntem prea nepăsători pentru a folosi aceste remedii care sunt la îndemâna noastră, acest lucru nu este altceva decât înfumurare. Domnul așteaptă să muncim ordonat ca să putem obține hrana. El nu a rânduit să culegem recolta, dacă nu am îndepărtat buruienele, nu am lucrat și cultivat pământul ca să obținem recolta. Atunci Dumnezeu trimite ploaia, razele de soare și norii și face plantele să înflorească. Dumnezeu lucrează, iar omul cooperează cu Dumnezeu. Este un timp al semănatului și un timp al culesului. Dumnezeu face să crească din pământ plante pentru folosul omului, iar dacă noi vom înțelege rostul acestor rădăcini și plante și le vom folosi în mod corespunzător, atunci nu va mai fi nevoie să alergăm la medic atât de des, iar oamenii ar fi mult mai sănătoși decât sunt astăzi. -- (Letter 35, 1890).
Sfat pentru misionari
Cei care doresc să devină misionari trebuie să asculte sfaturi de la medici competenți, care să-i învețe cum să-i trateze pe bolnavi fără a folosi medicamente. Astfel de lecții vor fi de cea mai mare valoare pentru cei care merg să lucreze în țări străine. Remediile simple folosite vor salva multe vieți. -- (Manuscript 83, 1908).
Lumina soarelui, aerisirea și temperatura
Pentru a oferi pacientului cele mai favorabile condiții pentru însănătoșire, camera pe care o ocupă trebuie să fie largă, luminoasă și plăcută, cu posibilitatea unei aerisiri complete. Încăperea din casă care întrunește aceste condiții trebuie aleasă spre a fi camera bolnavului. Multe case nu sunt prevăzute cu posibilitatea de a fi aerisite corespunzător, și asigurarea aerisirii este un lucru greu; însă trebuie făcut tot ce se poate pentru ca, prin camera bolnavului, aerul proaspăt să poată trece zi și noapte.
Trebuie menținută, pe cât este cu putință, o temperatură constantă în camera bolnavului. Trebuie consultat termometrul. Cei care se ocupă de îngrijirea bolnavilor, fiind adesea lipsiți de somn sau treziți în timpul nopții pentru a ajuta bolnavul, sunt predispuși răcelii și nu constituie judecători buni ai unei temperaturi sănătoase. -- (The Ministry of Healing, 220, 221).
Marile resurse medicale ale naturii
În eforturile depuse pentru reînsănătoșirea bolnavilor, trebuie să fie folosite lucrurile frumoase ale creațiunii lui Dumnezeu. Vederea florilor, culegerea fructelor coapte din pomi, auzirea cântecelor vesele ale păsărilor au un efect cu totul înveselitor asupra sistemului nervos. Trăindu-și viața afară, în natură, bărbații, femeile și copiii vor avea dorința de a fi curați și nevinovați. Sub influența proprietăților de viață ale marilor resurse medicale ale naturii, funcțiile corpului omenesc sunt întărite, mintea este trezită, imaginația stârnită, iar spiritul este animat. Mintea este pregătită să prețuiască frumusețile Cuvântului lui Dumnezeu.
Oare de ce nu ar profita de avantajele minunatelor resurse ale naturii tinerii și tinerele care caută să obțină cunoștințe despre felul cum să îngrijească de bolnavi?...
Cu ajutorul lui Dumnezeu, eu voi face tot ce îmi stă în putere pentru a arăta puterea dătătoare de viață a soarelui și a aerului proaspăt. Este cu mult mai bine ca bolnavii să stea afară în aer curat decât închiși între patru pereți, chiar dacă aceștia ar fi decorați cu oricâte tablouri! -- (Letter 71, 1902).
Putere vindecătoare în viața petrecută în aer liber
Împrejurimile unui sanatoriu trebuie să fie cât se poate de atractive. Viața în aer liber este un mijloc de dobândire a sănătății și fericirii. Când cei bolnavi privesc la peisajul frumos și văd florile în drăgălășenia lor, vor depune efortul de a face câțiva pași afară pentru a culege câteva flori mesagerii prețioși ai iubirii lui Dumnezeu pentru familia Lui cea îndurerată de aici, de jos. În floarea din grădină și de pe pajiște, bolnavul va găsi sănătate, voioșie și gânduri senine....
O, ce influență are viața petrecută în aer liber, printre flori și pomi încărcați de roade, asupra celor care sunt bolnavi atât la trup, cât și la minte! După ce stau pentru puțin timp într-un sanatoriu așezat în mijlocul frumuseților naturii, speranța începe să ia locul disperării. Inima este înmuiată de tot ceea ce vede frumos în natură, lucruri pe care Marele Artist le-a dat omenirii ca tablouri în care sunt pictate bunătatea și dragostea Lui....
Încurajați-i pe bolnavi să iasă afară în aer liber. Faceți planuri ca ei să stea afară până ce se obișnuiesc cu Dumnezeu prin natură. În timp ce fac mișcare afară, în aer liber, refacerea începe să se producă în corp, minte și suflet. Viața în aer liber, departe de marile orașe aglomerate, este dătătoare de sănătate. Aerul curat conține sănătate și viață. Pe măsură ce este inspirat, el are un efect întăritor asupra întregului organism....
Cei care lucrează la sanatoriile noastre trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a-i încuraja pe pacienți să stea în aer liber cât de mult se poate. Natura este marele medic ce îi va vindeca de toate bolile lor, atât spirituale, cât și fizice. Trebuie făcut tot ce se poate pentru a da celor care vin la sanatoriile noastre pentru tratament posibilitatea de a sta cât se poate de mult în aer liber. Pacienții trebuie să beneficieze de avantajele oferite de împrejurimile naturale. Natura este marele restaurator atât al sufletului, cât și al trupului. -- (Manuscript 43, 1902).
Un elixir al vieții
Când se înființează un sanatoriu în țară, bolnavii pot respira aerul curat al cerului. În timp ce se plimbă printre flori și pomi, bucuria și veselia le umplu inimile. Este ca și când Dumnezeu Însuși le-ar surâde în timp ce privesc la minunatele lucruri pe care El le-a creat pentru a aduce bucurie inimilor lor întristate.
Viața în aer liber este bună pentru trup și minte. Ea este medicamentul lui Dumnezeu pentru refacerea sănătății. Aerul curat, apa bună, lumina soarelui, peisajele frumoase toate acestea sunt mijlocele Sale pentru reînsănătoșirea celor bolnavi pe căi naturale.
Faptul că putem beneficia în țară de aceste avantaje constituie un puternic stimulent pentru înființarea de sanatorii. Instituția poate fi înconjurată de flori și pomi, de livezi și vii. Efectul acestor împrejurimi este ca și al unui elixir al vieții.
Este mai de preț decât argintul sau aurul faptul că bolnavii se pot întinde la soare sau la umbra pomilor. și ori de câte ori se ivește ocazia, cei care au grijă de aceștia ar putea să extragă lecții despre dragostea lui Dumnezeu din lucrurile din natură, de la copacii cei falnici, de la iarba ce crește și de la minunatele flori. Fiecare mugur și fiecare floare ce înflorește constituie o expresie a iubirii lui Dumnezeu față de copiii Săi. Îndreptați-vă către Cel de sus, a cărui mână a făcut lucrurile frumoase ale naturii.
Viață doar în Hristos
Fructul pomului vieții din grădina Eden posedă o virtute supranaturală. A mânca din el înseamnă a trăi veșnic. Fructele acestuia constituiau antidotul morții. Frunzele acestuia întrețineau viața și nemurirea. Însă, prin neascultarea omului, moartea a pătruns în lume. Adam a mâncat din fructul pomului cunoștinței binelui și răului, fructul care îi fusese interzis să îl atingă. Acesta a fost testul său. El nu l-a trecut, iar greșeala sa a deschis porțile unui potop de necaz asupra lumii noastre.
Pomul vieții constituie tipul unicei mari Surse de nemurire. „În El era viața; și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4). El este izvorul vieții. Ascultarea de El dă viață, însuflețește puterea și înveselește sufletul. Prin păcat, omul și-a închis singur accesul la pomul vieții. Acum, viața și nemurirea sunt aduse la lumină prin Domnul Isus Hristos....
Beneficiile mișcării în aer liber
De ce să-i lipsim pe pacienți de binecuvântarea refacerii sănătății, ce poate fi găsită în viața petrecută în aer liber? Am fost învățată că, dacă bolnavii sunt încurajați să iasă din camere și să petreacă timpul în aer liber, îngrijind florile sau făcând o altă activitate ușoară, plăcută, mintea lor va fi distrasă de la propria persoană spre alte lucruri care le vor reda sănătatea. Mișcarea fizică în aer liber trebuie prescrisă ca o necesitate benefică, dătătoare de viață. Cu cât pacienții vor fi ținuți mai mult timp în aer liber, cu atât va fi necesară mai puțină îngrijire.
Cu cât sunt mai plăcute împrejurimile, cu atât mai plini de speranță vor fi ei. Înconjurați-i cu lucrurile frumoase ale naturii, așezați-i în locuri în care pot vedea cum cântă păsările, iar inimile lor vor izbucni într-un cântec ce va fi în armonie cu cântecul păsărilor. Închideți-i în camere și, oricât de elegant mobilate ar fi acestea, ei vor fi nervoși, agitați și triști. Dați-le binecuvântarea vieții în aer liber; căci astfel sufletele lor vor fi înălțate, inconștient și, într-o mare măsură, în mod conștient. Atât corpul, cât și mintea vor simți ușurare....
Sănătate și bucurie în câmp și livadă
Mântuitorul nostru lucrează continuu pentru a reface în om chipul moral al lui Dumnezeu. și, deși întreaga creațiune geme sub blestem, iar fructele și florile sunt nimic în comparație cu ceea ce vor fi pe pământul cel nou creat, totuși, chiar și astăzi, bolnavii pot găsi sănătate și bucurie în câmp și livadă. Câtă vindecare aduce acest lucru! Ce mijloc de prevenire a bolii! Frunzele pomului vieții sunt pentru vindecarea copiilor lui Dumnezeu, care cred, și se pocăiesc, și profită de binecuvântarea care se găsește în pom, în arbust și în floare, chiar dacă natura este afectată de blestem. -- (Manuscript 41, 1902).
Treziți credința în Marele Vindecător
Puterea de alinare a adevărului curat, văzut, trăit și întreținut în tot ceea ce implică el, este de o valoare pe care nici o limbă nu o poate exprima oamenilor care suferă datorită bolilor. Păstrați continuu înaintea bolnavilor compasiunea și bunătatea Domnului Hristos, treziți-le conștiința pentru a crede în puterea Lui de alinare a suferinței și călăuziți-i să creadă și să se încreadă în El, Marele Vindecător, și ați câștigat un suflet și adesea o viață.
Iată de ce este necesară religia personală pentru toți medicii care lucrează în camera bolnavului, spre a avea succes în a acorda tratamente simple, fără medicamente. Acela care este medic și apărător al sănătății și corpului omenesc a învățat de la Dumnezeu lecții despre felul în care Marele Învățător ne-a învățat să lucrăm în Hristos și prin Hristos pentru salvarea sufletelor celor bolnavi. Cum poate oare medicul să cunoască aceste lucruri, dacă Domnul Isus nu a fost primit ca Mântuitor personal al său, al unuia care are de-a face cu suferința omenirii?
Religia trebuie să fie făcută evidentă pe o cale cât mai plăcută, prin simpatie și milă. Nici una dintre părțile implicate nu poate face atât de mult pentru cel bolnav ca sora medicală și medicul cu adevărat convertiți. Faptele de bunătate și curăție, în priviri și cuvinte, și mai presus de acestea cuvintele dulci rostite prin rugăciune, chiar dacă sunt puține, dar sunt sincere, vor constitui o ancoră sigură pentru cei în suferință. -- (Letter 69, 1898).