Lucrarea misionară medicală

Lucrările Domnului Hristos în orașele mari și în cele mici

Domnul vorbește poporului Său din acest timp și îi spune: Pătrundeți în orașele mari și proclamați adevărul cu simplitate și credință. Duhul Sfânt va însoți eforturile voastre de a impresiona inimile. Nu introduceți învățături ciudate în solia voastră, ci rostiți cuvintele simple ale Evangheliei lui Hristos, pe care le pot înțelege și tinerii, și bătrânii. Atât cei neînvățați, cât și cei educați trebuie să înțeleagă adevărurile soliei îngerului al treilea și acestea trebuie prezentate oamenilor cu toată simplitatea. Dacă doriți să-i abordați pe oameni într-un mod acceptabil, umiliți-vă inimile înaintea lui Dumnezeu și învățați căile Sale.

Noi vom învăța mult în ce privește lucrarea pe care o avem de făcut, dacă vom studia metodele de lucru ale Domnului Hristos și modul Lui de a-i întâmpina pe oameni. În Evanghelie, noi avem relatat cum a lucrat El pentru toate clasele de oameni și cum, lucrând în orașe și cetăți, mii de oameni erau atrași de El pentru a-I asculta învățăturile. Cuvintele Învățătorului erau clare, distincte și erau rostite cu simpatie și duioșie. Acestea purtau în ele asigurarea că acolo era adevărul. Simplitatea și stăruința cu care a vorbit și a lucrat Domnul Hristos au fost cele care au atras pe atât de mulți la El.

Marele Învățător Își făcea planuri pentru lucrarea Sa. Studiați aceste planuri. Îl găsim călătorind din loc în loc, urmat de mulțimi de ascultători nerăbdători. Când putea, El îi conducea afară din orașele aglomerate, în liniștea de la țară. Aici El Se ruga împreună cu ei și le vorbea despre adevărurile cele veșnice.

Simpatia pe care o arăta întotdeauna Domnul Hristos față de nevoile fizice ale ascultătorilor Săi câștiga din partea multora un răspuns de partea adevărurilor pe care El căuta să-i învețe. Oare nu era solia Evangheliei de cea mai mare importanță pentru mulțimea aceea de cinci mii de oameni care, timp de ore în șir, L-a urmat și s-a agățat de cuvintele Lui? Mulți nu auziseră niciodată adevăruri de felul celor pe care le auziseră cu acea ocazie. Cu toate că Domnul Hristos dorea să-i învețe adevăruri spirituale, El nu era indiferent față de nevoile lor fizice. -- (The Review and Herald, 18 ianuarie, 1912).

Evanghelizarea medicală în orașele mari

Acum este timpul potrivit de a lucra pentru orașele mari; căci trebuie să ajungem la oamenii de acolo. Ca popor, noi am fost în pericolul de a arăta prea mult interes pentru un singur loc. Aceasta nu este judecată bună și nici înțelepciune. Trebuie stârnit acum interesul pentru orașele principale. Trebuie înființate mai multe centre mici decât doar câteva centre....

Misionarii să lucreze doi câte doi în diferite părți, în orașele noastre mari. Lucrătorii din fiecare oraș mare trebuie să se întâlnească periodic, pentru a se sfătui și a se ruga, pentru a avea înțelepciunea și harul de a lucra eficient și în armonie. Fie ca toți să se trezească pentru a face tot ce le stă în putință. Oamenii noștri trebuie să-și pună armura și să înființeze centre în toate orașele mari. Agenții lui Satana sunt activi în câmp, depunând eforturi de a încurca mintea oamenilor și a le umple cu închipuiri deșarte, pentru a nu fi interesați de adevăr....

M-am străduit să trezesc pe poporul nostru să lucreze pentru acele porțiuni din marele câmp misionar care sunt nelucrate, și cu toate acestea, sunt puțini cei care par a răspunde la apelurile Duhului lui Dumnezeu. Noi nu ne putem imagina în ce măsură sunt la lucru agenții satanici în aceste orașe mari. Lucrarea de a aduce solia adevărului prezent înaintea oamenilor devine din ce în ce mai grea. Este important ca noi și diverse talente să se reunească și să lucreze cu înțelepciune pentru oameni. Dacă povara acestor orașe mari în care nu s-a pătruns ar rămâne pe inima poporului nostru așa cum ar trebui, atunci ei ar trebui să se trezească să lucreze așa cum nu au mai făcut-o până acum, pentru sufletele care pier în păcat....

Solia pe care mi s-a poruncit să o aduc poporului nostru în acest timp este: lucrați în orașele mari fără întârziere, căci timpul este scurt. Domnul ne-a pus această lucrare în față în ultimii douăzeci de ani și poate chiar mai mult. S-a făcut câte ceva în câteva locuri, însă trebuie făcut mult mai mult. Port această povară zi și noapte, pentru că se face atât de puțin pentru a avertiza pe locuitorii din marile noastre centre populate despre judecățile care vor cădea asupra călcătorilor Legii lui Dumnezeu. -- (Letter 168, 1909).

Instruirea lucrătorilor

În fiecare oraș mare ar trebui să existe corpuri de lucrători organizați, disciplinați; nu doar unul sau doi, ci mai mulți ar trebui puși la lucru. Însă rămâne încă o problemă nerezolvată: în ce fel vor fi susținuți aceștia.

Mi-a fost arătat că lucrarea noastră pentru luminarea oamenilor din orașele mari nu a fost atât de bine organizată și nici metodele de lucru nu au fost atât de eficiente ca în alte biserici care nu au această lumină mare, pe care noi o socotim esențială. De ce stau lucrurile astfel? Pentru că atât de mulți dintre lucrătorii noștri au fost dintre cei cărora le place să predice (și au fost puși la lucru mulți dintre cei care nu erau întru totul pregătiți pentru a predica) și s-a pus prea mare accent pe predicare.

Ar trebui să se acorde mai multă atenție instruirii și formării de misionari, cu mențiunea specială că vor lucra în orașele mari. Fiecare grup de lucrători ar trebui să se afle sub călăuzirea unui conducător competent și ar trebui să li se spună mereu că trebuie să fie misionari în sensul cel mai înalt al cuvântului. O astfel de lucrare sistematică, dacă va fi condusă în mod înțelept, va avea rezultate binecuvântate.

S-a făcut ceva în acest domeniu, însă prea adesea lucrarea a scăzut și nu s-a realizat ceva continuu. Este nevoie acum de lucru serios. Tinerii care pleacă de la Conferința Generală, angajați fiind, ar trebui să înțeleagă că ei nu trebuie doar să predice, ci și să slujească, să acționeze ca bărbați învestiți cu o solemnă responsabilitate, aceea de a căuta și mântui ceea ce este pierdut.

Obiectivul lucrătorului nu ar trebui să fie acela de a arăta o listă mare de predici pe care le-a ținut, ci ceea ce a făcut în lucrarea de salvare a sufletelor, în instruirea de lucrători. Aceasta necesită efort stăruitor în lucrul personal. Aceasta face necesar ca lucrătorii să fie deseori în rugăciune stăruitoare către Dumnezeu și ca ei să caute înțelepciune prin cercetarea stăruitoare a Scripturilor. -- (Letter 34, 1892).

Greutățile vor spori

Importanța faptului de a ne face drum în orașele mari îmi este încă pusă înainte. De mulți ani, Domnul ne prezintă această datorie pe care o avem, și cu toate acestea, nu vedem decât puțin realizându-se în marile noastre centre populate. Dacă nu pornim această lucrare într-o manieră hotărâtă, Satana va înmulți greutățile, care nu vor fi ușor de trecut. Suntem cu mult în urma lucrării care ar fi trebuit făcută în aceste orașe mari, atât de mult timp neglijate. Lucrarea va fi acum mai grea decât a fost cu câțiva ani în urmă. Însă, dacă o vom întreprinde în Numele Domnului, barierele vor fi înlăturate și biruințele decisive vor fi ale noastre.

În această lucrare, este nevoie de medici și de pastori ai Evangheliei. Trebuie să-L rugăm continuu pe Domnul și să facem tot ce putem, înaintând cu toată puterea, pentru a pătrunde în marile orașe. Dacă am fi lucrat în trecut după planul Domnului, acum ar străluci lumini care sunt stinse. -- (Letter 148, 1909).

Nu este timp pentru a coloniza

Acesta nu este timpul potrivit pentru a coloniza. Lucrarea trebuie adusă la îndeplinire degrabă, din oraș în oraș. Lumina care a fost așezată sub obroc trebuie scoasă și așezată în candelă, pentru a da lumină tuturor celor din casă.

Mii de oameni din orașele noastre se află în întuneric, iar lui Satana îi convine întârzierea; căci această întârziere îi dă ocazia să lucreze în aceste câmpuri prin intermediul unor oameni influenți, care îi urmează planurile. Ne putem bizui acum pe bărbații noștri din funcții de răspundere că își fac partea cu umilință și noblețe? Să se trezească dar străjerii. Nici unul să nu continue să fie indiferent față de această situație. Ar trebui să existe o trezire totală a fraților și surorilor din comunitățile noastre.

Timp de ani de zile, mi-a fost prezentată lucrarea pentru orașele mari și am vorbit despre ea poporului nostru. A fost dat sfatul să deschidem câmpuri noi. Uneori a existat o teamă amestecată cu gelozie, ca nu cumva cei care doreau să se angajeze în câmpurile noi să primească din banii rânduiți pentru cei care erau angajați în altă parte a lucrării. Unii care aveau funcții de răspundere au simțit că nimic nu trebuie să se facă fără consimțământul lor personal și aprobarea lor. Iată în ce fel, uneori, lucrătorii eficienți au fost întârziați și chiar împiedicați în lucrarea lor, iar roțile trăsurii cu care trebuia să se pătrundă în câmpuri noi au fost făcute să se miște greu.

În fiecare oraș mare ar fi trebuit să existe o forță puternică de lucrători care să-i avertizeze pe oameni. Dacă s-ar fi întreprins acest lucru în umilință și cu credință, Domnul Hristos Însuși ar fi mers înaintea lucrătorilor umili, iar mântuirea lui Dumnezeu ar fi fost descoperită.

Să se organizeze acum grupuri de câte doi și să lucreze în Spiritul lui Hristos, urmând planurile Sale. Chiar dacă vreun Iuda s-ar strecura în rândurile lucrătorilor, Domnul Se va îngriji de lucrare. Îngerii Săi vor merge înainte și vor pregăti calea. Înainte de acest timp, fiecare oraș mare trebuie să fi auzit solia de mărturie și mii de oameni să fi luat cunoștință de adevăr. Treziți comunitățile și scoateți lumina de sub obroc!

Întârzierea noastră este ocazia lui Satana

Unde sunt oamenii care să lucreze, să studieze și să agonizeze în rugăciune ca Domnul Hristos? Noi nu trebuie să ne mărginim eforturile doar la câteva locuri. „Dacă vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți în alta”. (Matei 10, 23.) Să fie urmat planul Domnului Hristos. El a urmărit continuu ocazii de a Se angaja în lucrare personală, fiind gata întotdeauna să intereseze pe oameni și să-i atragă la studiul Scripturilor. El a lucrat cu răbdare pentru oamenii care nu cunoșteau adevărul. În timp ce noi moțăim sau pierdem vremea plănuind cum să ajungem la sufletele care pier, Satana născocește tot felul de metode de a împiedica lucrarea.

Având în vedere nenumăratele orașe mari neglijate de la un capăt al Statelor Unite la celălalt, am permisiunea să spun că s-a depus prea mult efort în așezămintele din doar câteva localități favorizate. Să nu se facă așa o mare cheltuială de bani și timp cum s-a făcut la _____ și pentru alte locuri; căci aceasta va dovedi că noi nu credem cu adevărat că sfârșitul tuturor lucrurilor este la ușă. Satana știe să tragă foloase de pe urma oricărei inconsecvențe și chiar el îi va influența pe oameni să arate cu degetul spre noi, zicând: „Aceștia nu cred lucrurile pe care le spun altora”. -- (Manuscript 21, 1910).

O misiune în fiecare oraș mare

În fiecare oraș mare ar trebui să existe o misiune, care ar trebui să fie o școală de instruire pentru lucrători. Mulți dintre frații noștri sunt condamnați de Dumnezeu pentru că nu au făcut acea lucrare pe care Dumnezeu le-a dat-o să o facă.

Dacă frații noștri ar folosi priceperea pe care le-o dă Dumnezeu pentru a avertiza orașele mari, îngerii lui Dumnezeu vor merge cu siguranță înaintea lor pentru a impresiona inimile oamenilor pentru care lucrează. Domnul are mii de oameni care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Fie ca pastorii și medicii noștri să nu dea înapoi și nici să nu se descurajeze. -- (Letter 56, 1910).

O mișcare puternică

Nu există schimbare în soliile pe care le-a trimis Dumnezeu în trecut. Lucrarea din orașele mari este lucrarea esențială pentru acest timp. Când se lucrează în orașe așa cum dorește Dumnezeu, urmarea va fi punerea în funcție a unei mișcări atât de puternice, așa cum nu am mai văzut niciodată. Dumnezeu cheamă bărbați gata de sacrificiu, convertiți la adevăr, care să dea o lumină clară care să strălucească în raze distincte.

Ca popor, noi nu suntem nici măcar pe jumătate treziți și conștienți de vremurile pe care le trăim. Treziți-i pe străjeri. Cea dintâi lucrare pe care ar trebui să o facem este să ne cercetăm inimile și să ne reconvertim. Nu avem timp de pierdut cu lucruri lipsite de importanță. -- (Letter 46, 1910).

Cooperare

În acest efort depus în folosul orașelor mari, trebuie să căutăm cooperarea tuturor claselor de lucrători. Avem nevoie în special de ajutorul pe care îl poate da medicul ca evanghelist. Dacă pastorii și medicii și-ar uni eforturile pentru a ajunge la cei cu inima curată din orașele noastre mari, atât medicii, cât și pastorii vor fi așezați pe un teren avantajos. Pe măsură ce lucrează în umilință, Dumnezeu va deschide calea înaintea lor și mulți vor primi cunoștința mântuitoare a adevărului. -- (Manuscript 9, 1910).

Mergeți înainte

Principiile reformei sănătății trebuie propovăduite ca parte a lucrării care se face în aceste orașe mari. Glasul soliei celui de-al treilea înger trebuie să se audă cu putere. Fie ca învățăturile reformei sănătății să fie cuprinse în orice efort care se face pentru a duce lumina poporului. Să fie aleși lucrători pregătiți care să-i învețe pe oameni adevărul cu înțelepciune, clar, simplu, distinct, ca să începem să nu așteptăm până ce ni se va limpezi complet calea. Credința spune: mergi înainte. Domnul Hristos spune: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. (Matei 28, 20.) Mergeți înainte, pas cu pas, fără să vă îndepărtați de spiritul de sfințire prin adevăr pe care îl va da prezența Duhului lui Dumnezeu și ascultarea de adevăr. -- (Manuscript 1, 1910.)

O parabolă a ceea ce ar trebui să fie

Când dr. Paulson mi-a arătat locul ales pentru sanatoriul de la Hinsdale, am fost foarte mulțumită, căci acest loc răspundea cerințelor care îmi fuseseră prezentate în vederea obținerii de către poporul nostru a unor locuri pentru lucrare în sanatorii în afara orașelor mari. Timpul va dovedi că astfel de proprietăți vor putea fi folosite cu un avantaj mult mai mare decât clădirile din Chicago; căci nelegiuirea orașului Chicago este asemenea nelegiuirii Sodomei și Gomorei. Mi-a fost arătat că mai sunt și alte locuri lângă Chicago, însă afară din oraș, unde Domnul dorește ca poporul Său să fie în siguranță. Sunt suflete la care trebuie să se ajungă. Solia trebuie proclamată. Aceasta este lumina care mi-a fost dată.

Mi-a fost arătat cum se vestește Cuvântul adevărului, cu claritate și putere, în multe locuri unde acesta nu a fost auzit niciodată. Domnul dorește ca oamenii să fie avertizați; căci o mare lucrare se va face în scurt timp. Am auzit Cuvântul lui Dumnezeu proclamându-se în multe localități în afara orașului Chicago. Erau multe glasuri care proclamau adevărul cu putere mare. Ceea ce se proclama nu erau niște teorii închipuite, ci solia de avertizare. În timp ce solia puternică a adevărului Bibliei ieșea de pe buzele bărbaților care nu aveau de prezentat teorii închipuite sau o știință înșelătoare, erau și alții care se străduiau cu toate puterile lor să introducă teorii false cu privire la Dumnezeu și Domnul Hristos. și se făceau minuni pentru a înșela, dacă era cu putință, chiar pe cei aleși.

Am auzit solia predicată cu putere de oameni care nu fuseseră instruiți la _____. Printre cei angajați în lucrare, erau tineri care fuseseră luați de la plug și de pe câmp și trimiși să predice adevărul așa cum este el în Isus. Credința neclintită în Domnul Dumnezeu era împărtășită tuturor celor chemați și aleși. „Aceasta”, mi-a spus călăuza mea, „este o parabolă a ceea ce ar trebui să fie.”

Avanposturi rurale

În prezent, unii vor fi nevoiți să lucreze în Chicago, însă aceștia ar trebui să pregătească centre de lucru în regiunile rurale din care să lucreze în orașe. Domnul dorește ca poporul Său să le poarte de grijă și să le asigure locuri umile, necostisitoare, de unde să lucreze. și, din când în când, vor observa că sunt locuri și mai mari, pe care vor fi în stare să și le procure la un preț surprinzător de scăzut. -- (Manuscript 33, 1906).

Sanatorii și restaurante cu hrană sănătoasă

Dumnezeu a spus că trebuie înființate sanatorii și restaurante cu hrană sănătoasă cu scopul de a face cunoscută lumii Legea Sa. Faptul că restaurantele noastre sunt închise în Sabat trebuie să fie o mărturie că există un popor care nu nesocotește ziua cea sfântă de odihnă a lui Dumnezeu pentru câștig lumesc sau pentru a face pe plac oamenilor. Astfel de restaurante trebuie înființate în orașele noastre mari pentru a prezenta adevărul multora care sunt absorbiți de treburile și plăcerile acestei lumi. Mulți dintre aceștia sunt așa-ziși creștini, dar sunt „iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu”. Aceștia trebuie să ia cunoștință de faptul că Dumnezeu are un popor care se teme de El și ține poruncile Lui. Ei trebuie învățați să aleagă și să pregătească o hrană simplă, care este cea mai potrivită pentru a hrăni trupul și a păstra sănătatea. -- (Manuscript 115, 1903).

Pericolul de a pierde obiectivul

Dacă se înființează restaurante, există pericolul de a pierde din vedere lucrarea de care este atât de mare nevoie să se facă. Există primejdia ca lucrătorii, întreprinzând această afacere, să piardă din vedere lucrarea de salvare de suflete. Există primejdia ca partea de afaceri a lucrării să copleșească partea spirituală.

S-a realizat ceva bun prin lucrarea din restaurante. Bărbați și femei au fost învățați să se lipsească de carne și de alte alimente dăunătoare. Însă cine a fost hrănit cu Pâinea vieții? A fost oare împlinit planul lui Dumnezeu în această lucrare, dacă nu au fost convertiri? Este timpul să ne oprim, ca să nu ne mai irosim puterile într-o lucrare care nu are decât o contribuție mică în a pregăti un popor pentru venirea Domnului.

Singurul obiectiv în înființarea de restaurante a fost de a îndepărta prejudecățile din mintea bărbaților și femeilor și de a-i câștiga la adevăr. Același efort depus pentru a pune în circulație publicațiile noastre și în lucrarea de evanghelizare ar fi mult mai grăitor pentru salvarea de suflete.

Trebuie făcută o lucrare personală

Lucrătorii noștri din restaurante nu fac lucrarea personală pe care ar trebui să o facă de a prezenta adevărul acelora care vin să servească masa. și în anumite privințe, s-au făcut chiar impresii asupra minții lucrătorilor care nu sunt favorabile unor persoane care cresc în har.

Hrana în sine nu va sfinți sufletele acelora care o servesc. S-au împlinit oare cuvintele: „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală.... și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului.... așa că ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii....” (1 Tesaloniceni 1, 5-8.)

Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu a accentuat să o facem. Se va face? Sunt angajați în restaurantele noastre lucrători care au suficientă tărie spirituală de a sta împotriva ispitelor pe care le vor întâmpina în orașele mari?

Să se arate mai mult dorința de a primi Duhul Sfânt ca Învățător și mai puțin dorința de a aduce la îndeplinire o lucrare ce presupune înțelepciune omenească și care implică atât de multe.

Tinerii și tinerele noastre trebuie puși la lucru acolo unde își pot folosi cel mai bine capacitățile pe care le au. Ei trebuie să fie prezenți acolo unde pot aduce la îndeplinire lucrarea de salvare de suflete pentru Hristos. Ei nu trebuie păstrați într-o lucrare în care să fie mereu în pierdere, o lucrare în care sufletele nu sunt aduse la cunoștința adevărului.

Utilitatea se vede prin rezultate

Nu numărul mare de mese servite aduce slavă lui Dumnezeu. La ce ar folosi acestea, dacă nu se convertește nici măcar un singur suflet, pentru a aduce mulțumire inimilor lucrătorilor?

S-a pus întrebarea: Ce s-a realizat prin lucrarea care s-a făcut? A avut aceasta o influență sfințitoare asupra minții lucrătorilor ori a constituit aceasta mijlocul de a-i duce în ispite care le-au distrus pacea și speranța?

Fie care pastorii și medicii noștri să judece de la cauză la efect. Dacă restaurantele noastre nu aduc rezultate spirituale favorabile, să lăsăm atunci lumea să-și servească felurile ei de mâncare, iar poporul nostru să întreprindă acea lucrare în care talanții pot fi puși la schimbător.

A sosit timpul când cei care fac parte din poporul Domnului trebuie să se asigure că sunt angajați într-o lucrare în care produc atât cât consumă. Cei care s-au unit cu biserica trebuie să procedeze astfel, încât puterea lor spirituală să nu scadă, ci să sporească. Ei nu trebuie să lucreze fără să aibă posibilitatea de a crește în har. -- (Manuscript 84, 1903).

Un sanatoriu lângă New York

Avem nevoie de un sanatoriu și o școală în vecinătatea orașului New York. Cu cât se amână mai mult înființarea acestora, cu atât va fi mai greu de realizat.

Ar fi bine să se poată asigura un loc de odihnă pentru lucrătorii noștri din afara orașului. Este de mare importanță ca ei să se poată bucura de avantajele apei curate, necontaminate. Din acest motiv, este bine, adeseori, a se avea în vedere avantajul pe care îl prezintă locurile dintre dealuri. și ar trebui să fie și ceva pământ, pe care să se poată cultiva fructe și zarzavaturi pentru lucrători. Să existe o misiune într-un loc cât se poate de sănătos, iar aceasta să fie în legătură cu un mic sanatoriu. De asemenea, trebuie să existe un loc, situat în oraș, unde să se acorde tratamente simple.

Un asemenea loc ar fi binevenit pentru lucrătorii noștri, astfel ca ei să poată fi departe de zarva și agitația din orașul mare. Mișcarea fizică necesară pentru urcarea dealurilor este adeseori un mare avantaj pentru pastorii și medicii noștri sau pentru alți lucrători care au nevoie de mișcare fizică.

Fie ca astfel de așezăminte să fie ridicate în vecinătatea mai multor orașe mari și să se depună eforturi serioase, hotărâte, de către bărbați capabili, care să ducă în aceste orașe solia de avertizare ce trebuie să ajungă în toată lumea. Noi de-abia dacă am atins doar câteva dintre orașele mari.

Să fie numiți oameni cu judecată, care să nu-și facă publice intențiile lor, ci să caute astfel de proprietăți în regiunile rurale, cu acces ușor spre orașele mari, potrivite pentru școli de instruire a lucrătorilor, dar unde să existe posibilități de tratare a bolnavilor și a sufletelor obosite care nu cunosc adevărul. Căutați asemenea locuri în afara orașelor mari, în care pot fi asigurate clădiri potrivite, fie ca donație din partea proprietarilor, fie cumpărate la un preț rezonabil din darurile poporului nostru. Nu ridicați clădiri în orașele aglomerate.

Asigurarea clădirilor

În fiecare oraș în care se proclamă adevărul, trebuie ridicate biserici. Trebuie să existe biserici în diverse părți ale orașelor mari. În unele locuri, vor putea fi cumpărate case pentru adunări la prețuri rezonabile, în mod avantajos. În anumite locuri mai importante, vor fi oferite spre vânzare proprietăți care sunt potrivite în special pentru sanatorii. Trebuie luate în considerație avantajele pe care le oferă acestea.

Pentru ca aceste locuri să poată fi folosite pentru lucrarea noastră, va trebui să ne gospodărim în mod chibzuit resursele, să se aibă grijă să se evite etalarea extravagantă într-un singur loc. Tocmai simplitatea clădirilor pe care le folosim va fi o lecție în armonie cu adevărurile pe care le avem de prezentat. Căci lucrarea din sanatorii trebuie să fie prevăzută cu clădiri ale căror înfățișare și aranjare să constituie o demonstrare a principiilor sănătoase.

Așezarea lucrătorilor

Va fi foarte avantajos să avem clădiri în locuri cât mai retrase. Trebuie avut mult în vedere cât sunt de sănătoase împrejurimile. Trebuie alese locuri puțin depărtate de zgomotoasele orașe mari. Cei care lucrează în orașele mari au nevoie de condiții speciale, astfel ca să nu fie nevoie să-și sacrifice inutil viața sau sănătatea.

Eu scriu aceste lucruri pentru că mi-a fost prezentat ca un lucru important faptul că lucrătorii noștri trebuie să evite, pe cât este cu putință, orice le-ar pune în pericol sănătatea. Trebuie să dăm dovadă de judecată în aceste probleme. Femeile și bărbații slăbiți sau în vârstă nu trebuie trimiși să lucreze în orașele mari, nesănătoase și aglomerate. Aceștia să lucreze acolo unde viețile lor nu trebuie sacrificate fără rost. Frații noștri care duc adevărul în orașele mari nu trebuie să fie obligați să-și pună în pericol sănătatea în locuri cu zarvă, agitație și larmă, dacă pot fi asigurate așezări mai retrase.

Cei care sunt angajați în lucrarea dificilă și istovitoare din orașele mari trebuie să fie încurajați cât de mult cu putință. Să nu fie criticați fără a fi înțeleși de frații lor. Noi trebuie să avem grijă de lucrătorii Domnului care deschid lumina adevărului acelora care se află în întunericul păcatului. Avem înaintea noastră un standard înalt.

Fiecare slujitor al Evangheliei trebuie să fie prieten cu cei săraci, cu cei necăjiți și cu cei apăsați din poporul credincios al lui Dumnezeu. Domnul Hristos a fost totdeauna prietenul celor săraci și totdeauna trebuie apărate cu sfințenie interesele celor săraci. Prea adesea s-a simțit o lipsă uluitoare a milei și iubirii interesate a Domnului Hristos pentru cei săraci și necăjiți. Trebuie dovedită dragoste, dragoste sacră și nobilă față de cei săraci și nenorociți. -- (Letter 168, 1909).

Să răscumpărăm vremea

Teribilele nenorociri care se vor abate asupra orașelor mari ar trebui să ne trezească la activitate intensă în a duce solia de avertizare oamenilor din aceste centre aglomerate, atâta timp cât avem încă posibilitate. Timpul cel mai favorabil pentru prezentarea soliei noastre în orașele mari a trecut pe lângă noi. Păcatul și nelegiuirea cresc cu repeziciune, iar acum noi trebuie să răscumpărăm vremea, lucrând cu toții cu mai multă seriozitate. -- (Letter 148, 1906).

Să căutăm case la țară

Părinților care locuiesc în orașele mari, Domnul le trimite strigătul de avertizare: Strângeți-vă copiii în case; luați-i dintre cei care nesocotesc poruncile lui Dumnezeu, care învață pe alții și fac ei înșiși răul. Ieșiți afară din orașele mari cât de repede cu putință.

Părinții își pot face rost de case mici la țară, cu pământ de cultivat, pe care pot avea livezi și pot cultiva zarzavaturi și fructe mici, care să înlocuiască mâncarea de carne ce strică atât de mult sângele dătător de viață care circulă prin vene. În astfel de locuri, copiii nu pot fi înconjurați de influențele stricate ale vieții din orașele mari. Dumnezeu va ajuta pe poporul Său să-și găsească astfel de case în afara orașelor mari. -- (Manuscript 133, 1902).

Așezări rurale pentru instituții

În măsura în care este posibil, instituțiile noastre ar trebui așezate în afara orașelor mari. Trebuie să avem lucrători pentru aceste instituții, iar dacă acestea sunt așezate în oraș, înseamnă că în jurul acestora trebuie să se stabilească familii din poporul nostru. Însă nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să locuiască în orașele mari, unde este continuă zarvă și tulburare. Copiii lor trebuie cruțați de acest lucru; căci tot organismul este dat peste cap datorită grabei, agitației și zgomotului.

Domnul dorește ca poporul Său să se mute la țară, unde să aibă pământ pe care să cultive fructe și legume și unde copiii pot fi aduși într-o legătură directă cu lucrările lui Dumnezeu din natură. Scoateți-vă familiile din orașele mari, aceasta este solia mea. -- (Letter 182, 1902).

Lucrarea pentru proscriși

De-abia târziu [1899] s-a stârnit un mare interes pentru clasele de oameni săraci și proscriși; s-a început o mare lucrare pentru ridicarea celor decăzuți și degradați. În sine, aceasta este o lucrare bună. Noi trebuie să avem totdeauna Spiritul lui Hristos și trebuie să facem aceeași lucrare pe care a făcut-o El pentru omenirea în suferință. Domnul are o lucrare ce trebuie făcută pentru cei proscriși. Fără îndoială că trebuie să lucrați pentru ei și să încercați să salvați sufletele care pier. Aceasta are legătură cu proclamarea soliei îngerului al treilea și cu primirea adevărului Bibliei. Însă există primejdia de a fi doborât de intensitatea lucrului care trebuie făcut cu această categorie. Există, de asemenea, primejdia de a trimite bărbați de nădejde care să-și concentreze energiile în acest domeniu, când Dumnezeu i-a chemat de fapt să facă o altă lucrare.

Problema datoriei noastre față de omenire este foarte serioasă și avem o mare nevoie de harul lui Dumnezeu, ca să ne hotărâm cum să lucrăm pentru a face cel mai mult bine. Nu toți sunt chemați să lucreze cu clasele de jos. Dumnezeu nu cere ca slujitorii Săi să se instruiască și să se formeze pentru a fi devotați în exclusivitate acestor clase.

Dumnezeu va lucra astfel, încât se va avea încredere că lucrarea merge potrivit planului Său și că fiecare acțiune are la bază principii sănătoase. Însă am îndemnul din partea lui Dumnezeu să spun că există primejdia de a se face planuri pentru cei proscriși, astfel încât să se ajungă la mișcări spasmodice și agitate. Acestea nu vor produce rezultate benefice. O clasă va fi încurajată să facă o lucrare care va conlucra foarte puțin cu celelalte părți ale lucrării.

Invitația Evangheliei trebuie dată atât celor bogați, cât și celor săraci, celor de sus și celor de jos, iar noi trebuie să plănuim mijloace pentru a duce adevărul în locuri noi și la toate clasele de oameni. Domnul ne poruncește: „Duceți-vă la drumuri și la garduri și pe cei ce-i veți găsi, siliți-i să intre ca să mi se umple casa”. (Luca 14, 23.) El spune: „Începeți la drumuri; lucrați cu sârguință la garduri; pregătiți grupuri care să meargă împreună cu voi pentru a face lucrarea pe care Însuși Domnul Hristos a făcut-o, căutând și mântuind pe cei pierduți”.

Domnul Hristos a predicat Evanghelia celor săraci, însă El nu și-a mărginit eforturile la această clasă. El a lucrat pentru toți cei ce aveau să audă Cuvântul Său nu doar vameșii și păcătoșii, ci și fariseii cei bogați și culți, nobilii iudei, sutașul și dregătorul roman. Acesta este felul de lucrare pe care l-am avut totdeauna în minte. Noi nu trebuie să ne încordăm toți mușchii și tendoanele spirituale pentru a lucra doar cu clasele cele mai de jos și să facem din această lucrare totul și tot. Mai sunt și alții pe care trebuie să-i aducem la Mântuitorul, suflete care au nevoie de adevăr, care să poată purta răspunderi și care să lucreze cu toată iscusința lor sfințită atât pentru cei de sus, cât și pentru cei de jos.

Lucrarea pentru clasele cele mai sărace nu are limită. Niciodată nu se poate termina, și aceasta trebuie tratată ca o parte a marelui întreg. A acorda prioritate acestei lucrări, în timp ce există alte porțiuni întinse ale viei Domnului gata pentru a fi lucrate și care sunt neatinse, înseamnă a începe acolo unde nu trebuie. Ceea ce este pentru trup brațul drept, aceea este pentru solia îngerului al treilea lucrarea misionară medicală. Însă brațul cel drept nu trebuie să devină întregul corp. Lucrarea de căutare a proscrișilor este importantă, însă ea nu trebuie să devină povara cea mare a misiunii noastre. -- (Manuscript 3, 1899).

Păziți pe tineri

Când se lucrează cu proscrișii, trebuie avută mare grijă. Cei tineri nu trebuie trimiși în locurile josnice ale orașelor mari. Ochii și urechile lor trebuie ferite de rele. Există atât de multe lucruri pe care ei le pot face pentru Mântuitorul! Dacă se vor ruga și se vor încrede în Dumnezeu, vor fi pregătiți să facă o lucrare excelentă în diferite domenii, sub supravegherea lucrătorilor cu experiență. -- (Manuscript 33, 1901).

Greutăți învinse

În viziunile din timpul nopții, mi-au fost arătate greutățile care trebuie întâmpinate în lucrarea de avertizare a oamenilor din orașele mari; însă, în ciuda greutăților și descurajărilor, trebuie făcute eforturi pentru a predica adevărul la toate clasele de oameni....

Domnul dorește ca poporul Său să se trezească și să facă lucrarea rânduită lor. Răspunderea de a avertiza lumea nu stă numai asupra pastorului. Membrii laici ai bisericii trebuie să se implice în lucrarea de salvare a sufletelor. Prin intermediul vizitelor misionare și printr-o distribuire înțeleaptă a literaturii noastre, trebuie să ajungem la mulți care nu au fost niciodată avertizați. Să se organizeze grupuri care să lucreze pentru suflete. Membrii bisericii să-și viziteze vecinii și să le deschidă Scripturile. Unii s-ar putea să fie trimiși să lucreze la garduri, și astfel, prin planuri înțelepte, adevărul poate fi predicat în toate părțile.

Perseverând în această lucrare, ni se va da tot mai multă iscusință și mulți vor vedea roadele muncii lor în ce privește salvarea de suflete. Cei care se vor converti vor învăța pe alții la rândul lor. Astfel, sămânța va fi semănată în multe locuri, iar adevărul va fi proclamat tuturor. -- (The Review and Herald, 25 ianuarie, 1912).