Sunnyside, Cooranbong N.S.W., 31 mai 1896. Fratele O.A. Olsen. Battle Creek, Michigan S.U.A.
Iubite frate, Mi-au fost prezentate scene care au avut loc la ședințele comitetului ținut după adunarea de la Mineapolis, și care erau o rușine pentru creștini. Glasul puternic de ceartă, spirit aprins, cuvinte aspre, semăna mai degrabă cu o adunare politică decât cu un loc în care creștinii s-au adunat pentru rugăciune și sfat. Aceste adunări ar fi trebuit să fie întrerupte ca fiind o insultă pentru cer. Domnul n-a fost oaspetele respectat de către cei adunați la comitet, și cum putem atunci să așteptăm ca lumina divină să strălucească peste ei, cum puteam simți atunci că prezența lui Isus le modela și le corecta planurile? Locul de adunare n-a fost privit ca fiind sfânt, ci ca un loc obișnuit de afaceri. Atunci cum au putut cei adunați să primească inspirația care să-i conducă la întronarea adevărului în inimile lor, și să rostească cuvintele în spiritul iubitor și amabil al Domnului.
În adunările noastre de consiliu și de comitet, s-au luat hotărâri, s-au făcut planuri, care, dacă ar fi puse în practică, ar influența întreaga lucrare, și n-ar trebui să iasă la iveală nici o tentă de spirit aspru. N-ar trebui să se audă nici un cuvânt lipsit de răbdare. Aduceți-vă aminte că în toate lucrările de comitet , este de față un Veghetor ceresc. Nu îngăduiți să se rostească nici un cuvânt de mândrie, căci voi faceți legi pentru Dumnezeu, și El vă spune: „Fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Domnul”.
Dacă adunările voastre de consiliu nu sunt ținute sub îndrumarea directă a Duhului lui Dumnezeu, concluziile vor fi pământești și nevrednice de considerație ca și oricare expresie omenească. Hristos spune: „Fără Mine nu puteți face nimic”. Dacă El nu este onorat în adunările voastre ca Sfătuitor suprem, planurile voastre nu vor veni dintr-o sursă mai înaltă decât cea omenească.
Frate Olsen, vorbești despre reîntoarcerea mea în America. Timp de trei ani am stat în Battle Creek ca martor pentru adevăr. Aceia care au refuzat să primească mărturia lui Dumnezeu dată pentru ei și au respins dovezile care au însoțit aceste mărturii, nu vor avea nici un folos din întoarcerea mea.
Îți voi scrie, dar dacă mă întorc la Battle Creek, și voi rosti mărturia pentru cei care nu iubesc adevărul, se vor ridica totdeauna cuvinte din inimile necredincioase: „Cineva i-a spus”.
Chiar și acum este exprimată necredința prin cuvintele: „Cine i-a scris aceste lucruri sorei White?”
Dar nu știu pe nimeni care le cunoaște așa cum sunt și nimeni nu poate scrie despre ceva despre care știe că nu există. Însă cineva mi-a scris. Acela care nu falsifică, nu judecă greșit și nu exagerează nici un lucru. Când eram la Minneapolis, El m-a îndemnat să-l însoțesc din cameră în cameră, ca să aud ce se vorbea în camera de dormit. Vrăjmașul avea multe lucruri după chipul lui. N-am auzit nici un cuvânt de rugăciune, dar mi-am auzit numele rostit cu critică și cu defăimare.
Cred că niciodată n-am fost chemată să stau sub îndrumarea Duhului Sfânt așa cum am fost la Minneapolis. Prezența lui Isus a fost cu mine. Toți participanții la adunarea aceea au avut ocazia să se așeze de partea adevărului prin primirea Duhului Sfânt care a fost trimis de Dumnezeu într-o măsură atât de bogată de dragoste și de har. Dar în camerele ocupate de unii dintre oamenii noștri, am auzit batjocuri, critică, râs și zeflemeli. Manifestarea Duhului Sfânt a fost atribuită fanatismului. Cine a cercetat Sfintele Scripturi așa cum făceau bereenii cei nobili, ca să vadă dacă lucrurile pe care le-au auzit erau așa? Cine s-a rugat pentru călăuzire divină? Scenele care au avut loc în adunarea aceea au făcut pe Dumnezeul cerului să se rușineze să mai numească pe cei care au luat parte la ele, frații Săi. Veghetorul ceresc a notat toate acestea și sunt scrise în cartea de amintire a lui Dumnezeu. Domnul va șterge nelegiuirea acelora care după aceea s-au pocăit sincer, dar de fiecare dată când se trezește în suflet același spirit și sunt repetate faptele făcute cu ocazia aceea, făptuitorii sunt făcuți răspunzători față de Dumnezeu și trebuie să răspundă pentru ele la tronul judecății. Același spirit care a mânat pe cei care au respins pe Hristos înveninează inimile lor și dacă ar fi trăit în zilele lui Hristos, ar fi reacționat în același fel ca și iudeii necredincioși și lipsiți de evlavie.
Servii lui Dumnezeu nu au solii blânde de rostit acum, fie că oamenii vor asculta sau vor respinge. Acela care leapădă lumina și dovada pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră, leapădă pe Hristos; și pentru el nu mai este alt Mântuitor.
Lucrarea din Battle Creek
Duhul Domnului a atras atenția la stările de lucruri de la biroul Review and Herald. Vorbind prin Isaia Domnul spune: „Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut. Din pricina păcatului lăcomiei lui, m-am mâniat și l-am lovit. M-am ascuns în supărarea Mea și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe calea inimii lui”.
Aceasta este exact ce s-a întâmplat la biroul de publicații din Battle Creek. Lăcomia a fost întreținută aproape în toate tranzacțiile instituțiilor și a fost practicată de persoane. Această influență s-a răspândit ca lepra până când a corupt pe toți. Când casa de editură s-a corupt, Asociația Conferinței Generale a intervenit să ia copilul bolnav în mâinile ei și să-i poarte de grijă. Dar pentru Asociația Conferinței Generale este o capcană să ia lucrarea de publicații pe umerii ei. Această nu așează o sfințenie deosebită asupra lucrării, ci pentru Asociația Conferinței Generale este o povară care o va copleși, o va obosi și-i va slăbi eficiența, dacă bărbați cu principii ferme, plini de dragoste, nu vor conduce direcțiile întreprinderii. Acest pas a produs o schimbare de răspundere, dar principiile greșite rămân neschimbate. Aceeași lucrare care a fost făcută în trecut va fi continuată sub oblăduirea Asociației Conferinței Generale. Caracterul sfânt al acestei asociații va dispărea repede. Ce va mai fi respectat ca fiind curat, sfânt și neîntinat? Va mai fi vreun glas pe care poporul lui Dumnezeu să-l poată privi ca fiind un glas pe care-l pot respecta? Acum nu mai este cu siguranță nimic care să poarte acreditarea divină. Lucrurile sfinte sunt amestecate cu afacerile lumești care nu au nici o legătură cu Dumnezeu.
Într-o mare măsură Asociația Conferinței Generale și-a pierdut caracterul ei sacru pentru că unii legați de ea nu și-au schimbat sentimentele de loc de la Conferința Generală ținută la Minneapolis. Unii din poziții de răspundere merg „înainte” unde îi duce misiunile lor. Cei care au venit din Africa de Sud și din alte locuri să primească o educație care să-i pregătească pentru lucrare, au absorbit acest spirit. L-au dus cu ei acasă și lucrarea lor n-a adus nardul cel bun. Părerile oamenilor pe care ei le-au primit se vor ține de ei ca lepra și este o întrebare serioasă dacă sufletele care au fost infestate cu lepra spirituală din Battle Creek vor fi vreodată în stare să discearnă impresiile primite acolo. Acestea au contribuit mult la întârzierea lucrării în Africa de Sud.
Atâta vreme cât aceste lucruri vor exista la Battle Creek, lucrarea lui Dumnezeu nu va putea fi dusă înainte pe o bază corectă. Cât timp vor mai dura aceste situații? Când vor fi sensibilizate și lămurite percepțiile acestor bărbați prin lucrarea Duhului Sfânt? Unii de acolo nu sesizează efectele dezastruoase ale planurilor care au fost făcute timp de ani de zile într-un mod neștiut? Unii dintre administratorii de astăzi merg în lumina pe care au primit-o și fac tot ce pot mai bine, dar colegii lor fac presiuni atât de mari asupra lor încât pot face foarte puțin. Înrobirea sufletelor oamenilor de către colegii lor accentuează întunecimea care îi învăluie. Cine se poate simți în siguranță că respectă glasul Asociației Conferinței Generale? Dacă bărbații din bisericile noastre vor înțelege modul de administrare al bărbaților care merg în lumina scânteierilor luminii lor, le vor mai respecta ei hotărârile? Răspund nu, nici o clipă. Mi s-a arătat că oamenii în general nu știu că inima lucrării este bolnavă și coruptă la Battle Creek .Muți sunt într-o stare letargică neliniștită și apatică și sunt de acord cu planuri pe care nu le înțeleg. Unde este glasul și de unde va veni, acela pe care să-l asculte oamenii, știind că vine de la Păstorul cel adevărat? Sunt chemată de Duhul lui Dumnezeu să-ți prezint aceste lucruri și ele sunt în armonie cu viața după practica ultimilor ani.
Consolidarea lucrării de publicații
Domnul mi-a prezentat lucruri care m-au făcut să tremur, cu privire la instituțiile din Battle Creek. El mi-a arătat aceste lucruri și eu nu voi fi consecventă dacă nu caut să opresc spiritul din Battle Creek, care urmărește mai multă putere, când timp de ani de zile n-au fost bărbați pregătiți să conducă cu credincioșie creștină, peste sarcina pe care deja o aveau.
Planul de consolidare este păgubitor pentru cauza adevărului prezent. Battle Creek are toată puterea de care are nevoie. Unii de acolo au avansat planuri egoiste, și dacă vreo ramură a lucrării a întrezărit o măsură de reușită, ei n-au dat pe față spiritul care să se limiteze la ei, ci au făcut eforturi să lege aceste interese de întreaga lucrare. Ei s-au luptat să strângă cât mai mult și cu toate acestea, vor și mai mult. Atunci când vor arăta că au făcut aceste planuri sub călăuzirea Duhului Sfânt, atunci încrederea în ei va fi restatornicită.
Acum douăzeci de ani am fost surprinsă de avertizările și de precauțiile date mie cu privire la casa de editură de pe coasta Pacificului - să rămână independentă de toate celelalte instituții că nu trebuia controlată de nici o altă instituție, ci trebuia să facă lucrarea Domnului sub călăuzirea și ocrotirea Sa. Domnul zice: „Voi toți sunteți frați; și Pacific Press nu trebuie să fie invidiată și privită cu gelozie și suspiciune de către casa de editură mai puternică din Battle Creek. Ea trebuie să-și păstreze individualitatea și să fie ferită cu strictețe de orice corupție. Nu trebuie să fie asimilată cu o altă instituție. Mâna puterii și a stăpânirii de la Battle Creek nu trebuie să se întindă peste continent să o administreze.
La o dată ulterioară chiar înainte de moartea soțului meu, mințile unora s-au agitat cu privire la așezarea acestor instituții sub o singură conducere. Duhul Sfânt mi-a adus din nou în minte ceea ce îmi spusese Domnul. I-am spus soțului să răspundă acestei propuneri că Domnul nu a plănuit o astfel de acțiune. El care cunoaște sfârșitul de la început înțelege mai bine situațiile decât omul supus greșelii.
Ceva mai târziu, mi-a fost prezentată situația casei de editură din Oakland. Mi s-a arătat că această instituție urma să facă o lucrare care avea să fie spre slava lui Dumnezeu dacă lucrătorii ei aveau să aibă în vedere slava Lui. Dar era pe cale să se facă o greșeală angajându-se într-o lucrare care avea tendința să corupă instituția. A fost arătat că trebuie să rămână independentă împlinind planurile lui Dumnezeu sub conducerea nimănui altcuiva decât a lui Dumnezeu.
Domnul mi-a arătat că ramurile acestei lucrări vor fi așezate în alte locuri și că vor fi conduse sub supravegherea lui Pacific Press, dar dacă aceasta se va dovedi a fi un succes, atunci se va manifesta gelozie, lăcomie și calomnii. Vor fi făcute eforturi pentru schimbarea ordinii lucrurilor și lucrarea va fi luată printre alte interese la Battle Creek. Oamenii sunt foarte zeloși să schimbe ordinea lucrurilor, dar Domnul interzice o astfel de consolidare. Fiecărei ramuri trebuie să i se îngăduie să trăiască și să-și facă lucrarea.
În orice instituție se vor face greșeli, și dacă administratorii nu vor învăța lecțiile pe care trebuie să le învețe - și anume să se miște cu atenție - aceste greșeli nu vor fi repetate și Dumnezeu va prezida peste lucrarea Sa. Toți lucrătorii din instituțiile noastre au nevoie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu, regula lor de activitate. Atunci binecuvântarea lui Dumnezeu se va odihni asupra lor. Ei nu pot să se dispenseze în siguranță de adevărul lui Dumnezeu drept călăuză și îndrumător. Dacă omul poate să respire doar odată fără să fie dependent de Dumnezeu, atunci poate pune deoparte cuvântul curat și sfânt a lui Dumnezeu ca o călăuză a Lui. Adevărul trebuie să pună stăpânire pe conștiință și pe înțelegere în toată lucrarea care se face. Duhul Sfânt trebuie să prezideze asupra gândului, cuvântului și faptei. El trebuie să dirijeze acțiunile vremelnice și spirituale.
Dumnezeu este plăcut impresionat să-i aducem laude, rugăciuni și slujbe religioase, însă religia Bibliei trebuie să fie adusă în tot ce facem și să dăm sfințenie fiecărei datorii zilnice. Voia Domnului trebuie să devină voia omenescului în toate. Sfântul lui Israel a dat reguli de călăuzire, și aceste reguli trebuie să fie urmate cu strictețe căci ele alcătuiesc standardul caracterului. Nimeni nu se poate depărta de primele principii ale neprihănirii fără să păcătuiască. Dar religia noastră este greșit interpretată și disprețuită de necredincioși deoarece atât de mulți care pretind că țin adevărul nu practică principiile ei în relațiile cu semenii lor. Fraților mei din Battle Creek, le spun: nu sunteți în situația de a vă consolida. Aceasta înseamnă nimic mai puțin decât așezarea sub instituțiile din Battle Creek, a administrării întregii lucrări de aproape și de departe. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi dusă înainte cu succes de către oameni care prin rezistența lor față de lumină, s-au așezat acolo unde nimic nu-i poate influența la pocăință sau să-și schimbe cursul faptelor. Există bărbați legați de lucrarea din Battle Creek ale căror inimi nu sunt sfințite și stăpânite de Dumnezeu.
Dacă cei legați de lucrarea lui Dumnezeu nu vor asculta glasul Său și nu vor face voia Sa, ar trebui despărțiți cu totul de lucrare, pentru că Dumnezeu nu are nevoie de influența acestor oameni. Vorbesc lămurit pentru că este vremea ca lucrurile să fie numite pe numele lor adevărat. Acei care îl iubesc și se tem de Dumnezeu cu toată inima lor, sunt singurii bărbați în care Dumnezeu se poate încrede. Dar cei care și-au despărțit sufletul de Dumnezeu trebuie să fie despărțiți de lucrarea lui Dumnezeu care este atât de solemnă și de importantă.
E.G.White