Prin mâncarea peste măsură, stomacul este obligat să-și dubleze activitatea, iar mintea este afectată și neînstare să perceapă și să simtă realitățile veșnice. Aceia care își îngăduie pofta pe seama creierului și a nervilor, nu vor putea și nu vor voi să primească soliile pe care le dă Dumnezeu, pâinea spirituală din cer care este Cuvântul lui Dumnezeu. Mii și mii de oameni sunt necumpătați în mâncare și urmarea este că pofta cărnii se luptă împotriva Duhului și Duhul împotriva cărnii.
Există unii care au avut privilegii mari și multă lumină, și au sperat că într-o zi vor intra în lucrarea pastorală. Le-am spus că prin aceasta vor trimite foarte curând lupi în mijlocul oilor deoarece conștiințele lor sunt arse cu fierul roșu. Procesul care i-a făcut așa a început cu neluarea în seamă a lucrurilor mici, o degradare în caracter față de principiile corecte în lucrurile mici. Procedeele cu acești doi oameni m-au alarmat foarte tare. Ei nu iau seama și nu rețin ceea ce le spun. În cuvintele pe care le aud sunt cuvinte care cer reformarea vieții practice, și anume să îndeplinească lucrurile pe care le socotesc umilitoare, și vor nega că le-au fost spuse.
Mi s-a arătat că toți cei cărora le place îngăduința păcătoasă, sunt cei care nu aud, nu percep cuvintele spuse. De ce? Pentru că îngerii răi i-au condus atât de mult și au pus într-atâta stăpânire pe puterile lor încât cuvintele rostite cu scopul să le trezească convingerile, sunt făcute de Satana să însemne altceva. Aceasta dovedește puterea lui Satana asupra urechilor omenești de a le face să audă cuvintele neînțelese și ciudate, și chiar lucrurile pe care Domnul ar vrea ca ei să le audă, nu le înțeleg. Ei spun că niciodată nu li s-au spus cuvintele pe care ești sigur că le-ai rostit, dar Satana le-a întrerupt atenția ca să nu le audă.
Mâncarea de carne
Niciodată nu am simțit că era de datoria mea să spun că nimeni în nici o împrejurare n-ar trebui să guste carne. A spune așa ceva atunci când oamenii au fost educați să trăiască cu carne într-o măsură atât de mare, ar însemna să ducem lucrurile la extrem. Niciodată nu am simțit că era datoria mea să fac afirmații neclare. Tot ce am spus, am spus cu simțul datoriei, dar am fost atentă în declarațiile mele deoarece nu doream să dau cuiva ocazie să fie conștiință pentru altul.
Sora Davis tocmai mi-a atras atenția asupra unui articol din revista „Youth»s Instructor” din 31 mai 1894. Întrebarea pusă era dacă am avut scopul ca această propoziție să aibă sensul pe care l-a primit în revistă. Am fost surprinsă când l-am văzut exact așa cum a apărut: „Dieta de carne nu este cea mai completă dietă, și cu toate acestea aș lua poziția că mâncarea de carne n-ar trebui eliminată de toți”. Nu-mi pot explica de ce articolul a apărut în această formă.
Încă de la adunarea de tabără de la Brighton, am îndepărtat cu totul carnea de pe masa mea. Acesta este un lucru de la sine înțeles că, fie că sunt acasă sau altundeva, nimic de felul acesta nu va fi folosit de către familia mea și nici să fie pus pe masă. Doresc ca propoziția să fie modificată schimbând cuvântul „nu”. Totuși nu aș lua poziția că mâncarea de carne trebuie eliminată de toți, de exemplu de către cei care mor de foame.
În California este pe masă din belșug sub formă de fructe proaspete, vegetale și struguri, și nu este nevoie să fie folosită carne.
Pot fi consumatori care cer carne, dar să o folosească în camerele lor și să nu ispitească pe cei cu apetitul deja pervertit care n-ar trebui să mănânce așa ceva.
Biscuiții fierbinți și preparatele de carne sunt în cu totul dezacord cu principiile reformei sănătății.
Crezi că nu poți lucra fără carne; și eu am crezut la fel, dar acum știu că în planul Său original, Dumnezeu n-a rânduit ca mâncarea de animale moarte să alcătuiască dieta omului.
Este gustul pervertit care acceptă astfel de hrană. Să te gândești la carnea care putrezește în stomac este revoltător.
Faceți ca fructele să fie așezate pe masă ca articol de dietă care va constitui bilet de călătorie. Sucurile lor amestecate cu pâine vor fi deosebit de plăcute. Pentru fructele coapte, nestricate ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu, pentru că sunt folositoare sănătății. Încercați-le. Este dăunător pentru copii să-i învățăm cu o dietă de carne. Este mult mai ușor să creați o poftă nenaturală decât să corectați și să reformați gustul după ce el a devenit o a doua natură. Sanatoriile noastre n-ar trebui conduse ca un hotel. Regret că vă este atât de greu să vă învingeți poftele și să vă reformați obiceiurile în mâncare și în băutură. Dieta de carne vă schimbă înclinațiile și vă întărește animalismul. Suntem alcătuiți din ceea ce mâncăm și mâncarea de multă carne va reduce activitatea intelectuală. Studenții ar putea face mult mai mult în studiile lor dacă n-ar folosi carnea. Când partea animală a naturii omenești este întărită prin mâncarea de carne, puterile intelectuale se reduc proporțional.
Sarcinile medicului
Sunt ocupații în care nu se poate face reformă, căci sunt total rele, și tot ce se poate spune acestor persoane care persistă în aceste activități este: „Fugiți de ele, tâlharilor!”
Dar profesia medicinii este o chemare înaltă și nobilă și există remedii pentru toate relele care au pătruns în această ramură de lucrare. În activitatea și în caracterul fiecărui medic poate fi reprezentat Hristos, și de la toți cei care doresc să devină medici se așteaptă să lucreze în mod neegoist și așa cum a lucrat și El, cerând un preț corect pentru sarcinile lor, și nu mai mult, cu toate că ar câștiga mai mult dacă ar urma obiceiurile egoiste ale lumii. Este tot atât de normal ca slujitorul Evangheliei să ceară un salariu mai mare pentru mângâierea celor descurajați, ca să aducă pace și lumină celor apăsați, ca și pentru medicul care cere sume mari pentru vizitele lui profesionale.
Lucrarea medicului creștin să dea pe față lepădarea de sine și să nu dea nici măcar aparența de necinste și de exploatare.
Printre medicii care nu se tem de Dumnezeu a devenit ceva obișnuit să ascundă ce este simplu și clar sub haina tainei. Când a avut de a face cu oamenii, Mântuitorul a lămurit toate lucrurile pentru înțelegerea oamenilor, iar la înălțare a promis că va trimite pe Mângâietorul a cărui lucrare urma să fie descoperirea adevărului.
Caracterul și destinul omului este hotărât de principiile care-i controlează acțiunile. Egoismul este un atribut al Satanei, și dacă-i stăpânește viața, se va vedea în toate ocupațiile sau profesiile lui, indiferent cât de umile sau filantropice ar putea părea. O mulțime de păcate au fost acoperite sub profesia medicinii, cu toate că la toate acțiunile nesfinte a fost prezent un martor, și în toate cazurile se va lua o hotărâre. Multe din lucrurile socotite legale în această profesie, sunt în realitate ilegale, și trebuie cu frânele din mâna lui Hristos să fie eliminate. Multe fapte bune și pline de milă, au fost făcute de către medici, deoarece au avut câmp larg de lucru, dar mi s-a arătat că în general profesia medicală ca un organism, a devenit o peșteră de tâlhari. În legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, medicina ar trebui înfrumusețată de prezența lui Hristos căci El conlucrează cu medicul care mărturisește numele Lui, dar atunci când oamenii devin exploatatori, tot ce poate face este să-i îndepărteze de curțile Sale.
Cei care intră în ramura medicală trebuie educați dintr-un punct de vedere mai înalt decât cel care se găsește în școlile populare din țară.
Luxul (opulența)
Am visat că vizitam pe aceia care cred adevărul și am văzut în casele lor bibelouri și podoabe, dar pe când plângeam cu privire la perspectivele viitoare - din cauza lipsei de mijloace - cu privire la înaintarea cauzei-„Adevărului Prezent”, Duhul Domnului a venit asupra mea și am spus: „În această casă sunt prea muți idoli”. Dacă aceste lucruri care nu fac nici un bine sufletelor voastre ar fi vândute, iar banii ar fi puși în trezoreria Domnului, nu v-ar lipsi confortul, iar aceste mijloace ar ajuta înaintării cauzei lui Dumnezeu. Am mers din casă în casă și am arătat lucrurile inutile pe care cei care fuseseră înzestrați de Domnul cu bani spre administrare le cumpăraseră. Tocmai acele mijloace ar putea fi o mare binecuvântare pentru a ajuta la construirea școlilor din țară precum și a caselor de rugăciune pe care trebuie să le luăm cu chirie până când vor putea fi ridicate ale noastre. Trebuie ținute multe adunări de tabără în multe locuri noi, iar obținerea mijloacelor este o problemă.
Dacă ornamentele din casă ar putea fi vândute, iar banii să fie investiți în cauza și lucrarea lui Dumnezeu, acestea ar fi ca niște izvorașe care s-ar revărsa în curentul cel mare pentru a face să înainteze cauza lui Dumnezeu. Inima mea tânjește când vede lucrarea lui Dumnezeu înaintând atât de greoi, și atât de puțin făcut, precum și marea parte a lucrării care trebuie făcută.
Implor pe toți cei care au podoabe și bibelouri să le transforme în bani sau chiar în obiecte utile, și astfel să ne ajute aici și să sprijinească lucrarea atât în America cât și în țările străine. Fiecare membru al bisericii să ia în considerare ce poate face acum când glasul milei stăruiește, acum când sunt ținute cele patru vânturi, acum când poarta cerului este gata să primească orice suflet pocăit.
Noi educăm pe oamenii care sunt înclinați să pună mintea, osul și mușchiul în lucrarea lor, ca să devină o convingere solidă în sufletul lor că doar o religie primită de la părinții noștri nu va putea rezista ispitelor lui Satana. Încercăm să le demonstrăm că nu pompa, ci adevărul ne va mântui, iar stăruința este esențială pentru a ne păzi împotriva ispitei. Neglijența și lenevia, jocurile și petrecerile precum și picnicurile de sărbători, deschid multe căi către ispită. Dând la o parte aceste adunări de plăceri abundente și folosind timpul prețios pentru îndeplinirea unor lucruri folositoare în serviciul lui Hristos, vom fi o forță mult mai puternică pentru educarea tuturor studenților, decât coborând nivelul minții cu studierea autorilor care se studiază de obicei în școlile noastre. Nu truda pentru cultivarea solului este ceea ce degradează pe om; nu munca istovitoare este aceea care slăbește puterea creierului și crează boală și suferință, ci slaba folosire a organismului viu este aceea care slăbește și produce boală prematură. Îmbolnăvirea organismului pe care Dumnezeu l-a dat ființei omenești este cauza bolii și a slăbirii tuturor puterilor, inclusiv a celor intelectuale. Adam a fost creat în nevinovăție și cu toate acestea, Dumnezeu i-a dat de lucru să cultive grădina. Aceasta nu l-a degradat. Acolo era cartea lui de studiu - Dumnezeu în natură. El trebuia să-l studieze pe Dumnezeu și să-l asculte. Pavel a trebuit să lucreze cu mâinile lui și nu s-a simțit dezonorat. Toți aceia care vor rezista ispitelor care asaltează dinăuntru și din afară, trebuie să se asigure că sunt de partea Domnului, că adevărul Său se găsește în inimile lor, că el veghează în sufletul lor, gata să dea alarma și să-i cheme la acțiune împotriva răului. Toată înțelepciunea care merită numele de știință se găsește într-o educație mai înaltă din Cuvântul lui Dumnezeu și ar trebui să fie căutată de toți oamenii. Educația adevărată întărește puterile morale, dezvoltă mintea, și ar trebui cultivată. Dar marea carte de educație pe care o constituie natura, care aude și vede pe Dumnezeu a fost într-o mare măsură neglijată. Dumnezeu să ne ajute să învățăm corect ce înseamnă o educație multilaterală.
Consilierii
Unii oameni dețin o pătrundere a lucrurilor, având abilitatea să dea sfaturi. Acesta este un dar al lui Dumnezeu și în momentele în care cauza lui Dumnezeu are nevoie de cuvinte sănătoase, solemne și solide, ei pot rosti cuvinte care vor conduce mințile confuze și întunecate să vadă calea de urmat ca într-o strălucire a soarelui, situații care i-au umplut de nesiguranță și le-au dat mintea peste cap, studiind săptămâni și luni la rând. Acum au o lumină clară cu privire la drumul de urmat, iar Domnul i-a luminat și văd acum că rugăciunile le sunt ascultate iar calea este luminată.
Înțelepciunea divină susține mecanismul viu în oameni; oamenii sunt aleși ca unelte potrivite pentru a face o lucrare anumită, și o, ce pricepere deosebită dă Dumnezeu omului ca să cunoască pe tovarășii lui, ca să-și poată folosi, prin harul lui Dumnezeu, uneltele omenești, organizând o grupă de lucrători ca să facă cea mai bună lucrare, după abilitatea lor recunoscută. Acesta este un dar sfânt, este o abilitate de conducere care poate folosi pe fiecare după priceperea lui.
Să se dea pe față mai multă rugăciune, și chiar cu post, astfel ca oamenii să nu meargă în întuneric, ci să se miște în lumină așa cum Dumnezeu este lumină. Putem căuta în rândurile noastre și în afara lor ceva care să facă să înainteze lucrarea și vom descoperi minți nedisciplinate de harul Duhului Sfânt care n-au pus în practică cuvintele lui Hristos, și care nu înțeleg impresiile Duhului lui Dumnezeu și care vor urma o cale greșită de acțiune, pentru că nu urmează de aproape pe Isus. Ei își urmează impulsul și imaginația proprie. Să nu se facă nimic în mod dezordonat, deoarece se vor produce multe pierderi și sacrificii asupra proprietății noastre din cauza vorbirilor aprinse și impulsive care trezesc un entuziasm nu după ordinea divină, și anume că o biruință care ar fi trebuit câștigată, dar din cauza lipsei de moderație și a unei repetări a principiilor și a scopurilor sănătoase, să se transforme într-o înfrângere. Să se dea pe față mai mult tact în această problemă și toți să se miște sub călăuzirea sfătuitorului înțelept, nevăzut care este Dumnezeu. Elementele omenești se vor lupta pentru stăpânire, și atunci s-ar putea să fie făcută o lucrare care nu este sub semnătura lui Dumnezeu.
Să nu avem acum o credință slabă; nu ne putem simți în siguranță într-o atitudine de neliniște indolentă și trândavă. Trebuie pusă la lucru orice abilitate sau bucurie, și ar trebui să se dea pe față o gândire profundă, calmă și inteligentă. În acest timp nu este suficientă înțelepciunea nici unui om pentru plănuire și pentru proiectare. Prezintă toate planurile tale înaintea lui Dumnezeu cu post și umilește sufletul tău înaintea Domnului Isus și predă-ți căile tale Domnului; făgăduința sigură este că El îți va dirija cărările. El este nelimitat în resurse. Sfântul lui Israel care cheamă oștirea cerului pe nume și care ține stelele cerului în poziția lor, te are și pe tine personal în grijă.
Mișcarea de temperanță
Dacă am fi înălțat aceste reforme care erau înaintea noastră și dacă am fi urmat lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu, am fi continuat în reformă timp de mulți ani, dar s-a făcut o greșeală gravă. Dacă alții aleg să facă pași în direcția reformei, dați mâna cu ei, dar nu coborâți de la concepția voastră înaltă cu privire la reformă, la nivelul lor, ca să lucrați după părerile lor. Este o rușine pentru cei care au avut adevărul și o lumină mare cu privire la temperanță, dar n-au primit-o și n-au practicat-o în întregime. Dacă ar fi cultivat-o și ar fi trăit după lumina pe care au avut-o, ei ar fi cu mult mai departe. Unii din lume sunt cu mult mai avansați în multe lucruri ale temperanței.
Bărbații și femeile care nu iubesc viața veșnică, nu doresc să fie treziți și obligați să-și schimbe obiceiurile și practicile. Ei țin la căile și la părerile lor. Nu doresc să li se prăbușească aspirațiile și ambițiile. Le place îngăduința în mâncare, în băutură, în expunere și în pofta după câștiguri lumești. În acest domeniu timpul nu schimbă lucrurile în mai bine, ci în mai rău. Reformele adevărate sunt însoțite întotdeauna de pierderi, jertfe și pericole; provoacă împotrivire, trezesc calomnia și ura, iar binele este respins în favoarea răului.
Nu ne putem atașa numele la un angajament prezentat de o societate care își îngăduie folosirea tutunului, un narcotic care distruge trupul și sufletul. Cum ne putem uni cu această categorie de oameni care lucrează ca ei, și cum să formăm o societate cu ei? Cum se poate să lucrăm cu succes după modelul lor și după concepția lor?
Pe măsură ce cauza temperanței înaintează, ar trebui să o aprobăm, dar să ne păstrăm standardul cel înalt. Nimeni din cei care privesc reformele din punct de vedere creștin, n-ar trebui să descurajeje nici o avansare în această direcție de către necredincioși.
Problema care trebuie rezolvată este dacă ne putem identifica cu anumite mișcări și organizații care pretind să fie acceptate pentru binele societății. Dacă ele sunt ceea ce pretind a fi, merită simpatia și susținerea tuturor creștinilor. Dacă însă nu au temelia în principii, nu au un spirit de binefacere care caracterizează reforma, nu trebuie să ne înțelegem datoria în mod greșit. Cuvântul lui Dumnezeu este o călăuză infailibilă.
Chestiunea temperanței trebuie păstrată de orice creștin adevărat și în special, să primească acceptarea tuturor celor care se pretind a fi reformatori. Dar în biserică vor fi unii care nu vor dovedi înțelepciune prin lipsa lor de respect pentru orice reforme care apar la oricare alți oameni care nu sunt de credința lor; în această atitudine ei greșesc fiind prea extremiști. Alții vor accepta orice lucru nou care se pretinde a fi temperanță, trecând peste orice altceva. Caracterul sfânt, deosebit al credinței este trecut cu vederea, sunt îmbrățișate vederile altora privitoare la temperanță și se formează o alianță între cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și toate celelalte categorii de oameni.
Cu mulți ani în urmă a fost dată lumina reformei sanitare și a temperanței în toate lucrurile. Societăți și cluburi de temperanță au luat naștere între cei care nu fac o mărturisire a adevărului, în timp ce oamenii noștri cu toate că sunt cu mult înaintea multor denominațiuni din țară în ce privește principiile și practica temperanței, au fost zăbavnici în a se organiza în societăți de temperanță și în felul acesta n-au exercitat influența pe care altfel ar fi putut-o avea.
Știința cea mare
Majoritatea discuțiilor cu privire la știința pe care o cunosc constituie o capcană; oamenii au păreri greșite cu privire la știință. Ei ar trebui să cerceteze cu stăruință să vadă dacă primesc pe Hristos ca Mântuitor al lor.
Vorbiți mai puțin și înălțați știința mai puțin. Lăsați ca Răscumpărătorul nostru să fie cel înălțat. Melodia cerului este lauda lui Dumnezeu și a Mielului; ea răsună din glasurile celor zece mii de ori zece mii și mii de mii. De ce nu se revarsă laude de pe buzele noastre? De ce suntem atât de muți? Domnul este gata să dea din ce în ce mai mult bisericii Sale din puterea Sa minunată și să deschidă direcții noi de gândire cu privire la marele plan de mântuire, la dragostea, dragostea fără margini, care L-a făcut să dea pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Vreau să vă spun că nu este sigură folosirea ca instructori în instituțiile noastre a acelora care nu cred Adevărul Prezent. Ei lansează idei și teorii care pun stăpânire pe minte cu o putere amăgitoare care captivează gândurile, care fac lumea cât un atom și dintr-un atom o lume. Dacă am spune mai puțin despre microbi și mai mult cu privire la dragostea și puterea lui Dumnezeu, am onora pe Dumnezeu mai mult. Se stăruiește prea mult asupra acestor lucruri, iar cele pe care ar trebui să le știm, care implică interesele veșnice, primesc doar puțină atenție. Aruncați vălul peste acest pământ decăzut și sărman, care este stricat din cauza nelegiuirii locuitorilor lui și îndreptați-vă atenția către lumea cerească. Este mult mai multă nevoie de învățătura cu privire la o legătură vitală în această viață cu Dumnezeu prin Hristos ca să fim pregătiți să ne bucurăm de cer și să locuim pentru totdeauna cu Domnul nostru. Dacă vrem să atingem un caracter ideal mai înalt și mai curat, trebuie să înălțăm pe Isus, exemplul desăvârșit; înălțarea științei nu va înălța niciodată lucrarea.
Orice picătură de ploaie, orice fulg de zăpadă, orice fir de iarbă, orice frunză, floare sau mugur mărturisește despre Dumnezeu. Aceste lucruri mici atât de obișnuite în jurul nostru, ne învață că nimic nu este în afara observației Dumnezeului celui Infinit, nimic nu este prea neînsemnat ca să nu ia seama la el.
Dumnezeu trebuie să fie recunoscut atât pentru tot ce nu ne descoperă, cât și pentru tot ce este descoperit înțelegerii noastre limitate. Dacă oamenii ar putea înțelege înțelepciunea nepătrunsă a lui Dumnezeu și ar putea explica ceea ce El a făcut sau ar putea face, nu i-ar mai da respectul și nu s-ar mai teme de puterea Lui. În revelația divină Dumnezeu a dat oamenilor taine care sunt de neînțeles, și care cer credință. Și așa trebuie să fie. Dacă lucrările și căile Domnului ar putea fi explicate de mintea mărginită, El n-ar mai fi suprem.