Nu dorim ca un nor negru să se adune asupra noastră, sub forma unei datorii. Nu dorim ca datoriile să se acumuleze. În școlile noastre din America costul învățământului pentru studenți a fost atât de mic, iar administratorii școlilor s-au convins că chiar printr-o economie drastică, nu vor putea continua cu aceste costuri mici. După un an sau doi de școală, o cercetare mai atentă le-a descoperit că suma încasată nu a fost suficientă să acopere cheltuielile, că taxele trebuie mărite, existând în felul acesta o datorie descurajatoare. Cu mult mai bine este ca studenții să participe la cheltuieli, decât școala să suporte greutățile, căci aceasta aruncă asupra administratorilor instituției, o suspiciune de calculare greșită, lipsă de economie, și plănuire greșită. Aceste datorii sunt foarte descurajante pentru profesori.
Costul învățământului, ar trebui folosit pentru plata salariilor profesorilor. Profesorii trebuie să aibă ceva peste nevoile lor actule, ca să poată face donații, atunci când sunt solicitate. Ei au o mare satisfacție, să aibă ceva cu care să ajute, în caz de nevoie. Salariile lor nu trebuie să fie cât mai mici; de aceea taxa de învățământ ar trebui să fie suficientă pentru plata profesorilor, și pentru ca masa să fie bogată în hrană sănătoasă. Nu trebuie permis ca datoriile să se acumuleze, da la an la an.
În timpul vacanței, trebuie să vină fonduri suficiente, pentru pregătirea deschiderii anului școlar următor. Prin școala de vară, ar trebui ținute câteva ore zilnic, pentru acei studenți care datorită cheltuielilor de călătorie, nu părăsesc Coorambong. Toți cei care au susținut taxe mici, ar trebui înainte de a-și exprima hotărârea, să cântărească toate aspectele, și apoi după ce constată care este costul mesei, salariilor profesorilor și mobilarea camerelor, să aducă cifrele la cunoștință.
Mi-a fost dată lumina că nu trebuie să luăm model, după nici o școală din America. Trebuie oferită o educație, mult mai solidă. Ea constă în cunoașterea Cuvântului. Economia trebuie urmărită în oricare angajament făcut. Profesorii trebuie să colaboreze în cererea de fonduri suficiente, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare; altfel trebuie să fie de acord cu salarii mici. Trebuie estimate cheltuielile școlii, și dacă nu se găsește nici o cale de a evita datoriile, toți au libertatea să aranjeze între ei, să doneze o parte din salariile lor. Cel mai bine ar fi mărirea taxelor; atunci profesorii ar avea ocazia să-și folosească mijloacele ajutând acolo unde văd că este nevoie. Când se face un apel pentru mijloace, și dacă este plăcere pentru ajutor, profesorii ar trebui să aibă ceva din câștigul lor pe care să-l folosească după cum cred de cuviință.
Cei care au adevărul în inimă, au întotdeauna inima deschisă să ajute acolo unde este nevoie. Ei sunt în frunte și alții le imită exemplul. Dacă există unii care se bucură de avantajele școlii, dar nu pot plăti toate taxele, bisericile din conferințele noastre, să-și dovedească dărnicia, ajutându-i. Acesta este un subiect important și este necesar să se facă nu doar calcule înguste, ci și o cercetare amănunțită. Este necesar sfatul Domnului. Școala trebuie să aibă venituri suficiente, ca să poată oferi unele lucruri studenților în timpul școlii, de care vor avea nevoie în lucrarea lor.”
Școala să fie un cămin
„Școala de la Avondale, nu trebuie condusă, după planuri egoiste. Ar trebui să fie un cămin și nu o școală ca celelalte. Profesorii trebuie să se poarte ca tați și ca mame. Profesorii să dea pe față interes pentru studenți, așa cum au tații și mamele pentru copiii lor. Studenții nu trebuie educați să creadă că sunt atomi independenți, ci că fiecare este un fir, care unindu-se cu alte fire, să alcătuiască o pânză.
Studenții sunt aici, pentru o educație specială, să cunoască toate ramurile lucrării, să meargă ca misionari, și într-un anumit sens, să fie independenți moral și în stare să se doteze cu facilități, deoarece și-au educat destoinicia. Fie că sunt băieți sau fete, trebuie să învețe să repare îmbrăcămintea, să spele, să-și țină în ordine hainele . Ei ar trebui să știe să gătească. Trebuie să învețe să acționeze totdeauna din principiu, și să urmeze calea consecvenței creștine.
Mulți găsesc că lucrul acesta este greu, poate pentru că nu și-au primit educația în cămin. Ei nu și-au dat seama suficient că erau o parte din familie. Ei n-au socotit de datoria lor să dea tot ajutorul posibil în familie, cum a făcut Mântuitorul nostru. N-au fost învățați cu privire la importanța de a face din viața Lui Hristos, viața lor și din caracterul Lui Hristos, caracterul lor. În multe cazuri, tendința naturală a copiilor a fost să meargă în voie. Li s-a îngăduit să neglijeze lucrurile mărunte pe care ar fi trebuit să le facă, fără să li se spună . Ei nu au fost învățați să poarte poveri și să se opună înclinațiilor firești.
Nu este un semn bun pentru un bărbat sau o femeie, să desconsidere restrângerile, atât în cămin cât și la școală. Păstrați mereu în minte faptul că, dacă sunteți copii ai Lui Dumnezeu, trebuie să umblați în supunere, fie că sunteți în cămin sau sub autoritatea școlară. Hristos va da har în toate lucrurile. Religia poate binecuvânta viața pe care o influențează. Toți cei care exclud influența ei, închid și binecuvântarea care urmează totdeauna facerii de bine. Dacă îndepărtăm lumina din camerele noastre și după aceea ne plângem de întuneric, cine trebuie acuzat? Dacă doriți bucurie și voioșie, deschideți ușa inimilor voastre razelor soarelui Neprihănirii. Fericirea vă aparține dacă o doriți, căci fericirea este alcătuită atât din lucrurile mărunte, cât și din cele mari.
Această școală trebuie să fie o familie. Trebuie cultivate amabilitatea, simpatia, unitatea și dragostea. Profesorii trebuie să aibă grijă de sănătatea și de fericirea studenților și să caute să-i promoveze în toate ramurile de cunoaștere. O grijă deosebită trebuie să dea sufletelor studenților. Studenților n-ar trebui în nici un caz să li se îngăduie să ia prea multe cursuri, încât să fie împiedecați să se adune pentru rugăciune sau pentru exerciții religioase. Această școală trebuie să fie o școală de pregătire, o școală în care fiecare student să primească un ajutor deosebit din partea profesorilor, așa cum o familie trebuie să primească ajutor în cămin. Dacă numărul cursurilor împiedică educația specială în aceste domenii, să ia mai puține cursuri și să se lucreze cu grija de a aduce pe studenți în școala Lui Hristos, unde pot învăța de la marele Învățător.
Domnul are mijloace pentru noi în mâinile ispravnicilor Lui. Chem pe toți să ia seama la lucrarea înaintată, care a fost făcută de când am venit în Australia. Nu noi am făcut lucrarea, ci Domnul ne-a chemat să fim conlucători cu El și noi dorim să fim astfel. În această școală, dacă toți își vor face partea în susținerea ei , va fi făcută lucrare misionară și va avea o influență larg cuprinzătoare, de care puțini își dau seama. Cred că ar trebui să fim recunoscători pentru tot ce a făcut Domnul. Am văzut o lucrare bine făcută în MELBOURNE, și dacă membrii bisericii care de multă vreme sunt în adevăr, se vor trezi la răspunderile date de Dumnezeu, se vor reconverti și se vor reconsacra, Dumnezeu îi va face o binecuvântare pentru cei nou veniți la credință.
Biblia este sfetnicul nostru. Noi educăm pe studenți în Scripturi. În fiecare zi căutăm pe Domnul pentru înțelepciune. Nu trebuie îngăduit ca datoriile să se acumuleze. Trebuie să avem ajutoare cu care să continuăm școala. Va fi cu mult mai bine să facem donații, acum, ca să reducem datoriile , în felul acesta reducând și dobânda ce trebuie plătită. Trebuie făcută o lucrare mare ca să dăm acestor suflete prețioase, moștenirea Lui Dumnezeu, o educație adevărată, care să atingă gradul cel mai înalt în familia cerească în paradisul Lui Dumnezeu, ca fii și fiice ale Regelui. Facem din Cuvântul Lui Dumnezeu studiul nostru. Nu putem depinde de manualele care respiră aerul necredinței. O, cât de mult am pierdut când am pus pe planul al doilea Cuvântul viului Dumnezeu. Scrierile inventate de oameni, autori lumești, ale căror sentimente se împotrivesc Lui Dumnezeu, sunt ca neghina semănată în grâu.
Studenții trebuie învățați să înțeleagă, cartea aceea care mereu ar trebui prezentată, ca fiind manual de studiu. Afirmația că în Cuvânt sunt lucruri neînțelese, întunecate și tainice, lucruri greu de înțeles, încercate și nesigure, este neadevărată. Vă rog să citiți capitolul 1, 2, 3 din Epistola către Efeseni a sfântului apostol Pavel.
Dumnezeu nu trage la răspundere pe oameni pentru ceea ce nu pot înțelege. Scripturile au fost date tuturor oamenilor, ca să-i facă înțelepți spre mântuire. Nimic nu este lăsat în întuneric sau greu de înțeles. Lecțiile pe care trebuie să le învățăm, cuprind fericirea, sfințenia și neegoismul omului, ca el să fie desăvârșit în Isus Hristos. Taina la care se referă marele apostol ca fiind greu de înțeles, este existența Lui Dumnezeu. Cine poate descoperi pe Dumnezeu prin cercetare?
Mare parte din ceea ce este descoperit, este întunecat pentru mintea omenească, pentru că tezaurele adevărului nu sunt căutate ca o comoară ascunsă. Adevărul zace acum sub molozul concepțiilor omenești, a înțelepciunii omenești și a filozofiei. Adevărul infinit și veșnic, revelația lui Dumnezeu, este explicat în lumina presupunerilor omenești. „Cuvântul lui Dumnezeu, spun ei, este modificat, remodelat, ca să se potrivească schimbărilor timpului, să urmeze minților și ideilor acestora.” Ei și-au primit educația din cărți rele, și au lăsat la o parte nelămurit.” Așa zice Domnul”, care implică interese veșnice și s-au adaptat la ele. Lucrurile spirituale pot fi înțelese numai prin puterea Duhului Sfânt.
Domnul a arătat că aceia care au pus înțelepciunea omenească, în locul oracolelor divine, trebuie să facă o reformă. Înțelepciunea omenească este nebunie; căci ea este lipsită de întreaga providență a Lui Dumnezeu, care privește în veșnicie. „Căci lumea n-a cunoscut pe Dumnezeu, prin înțelepciunea Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu are plăcere ca prin nebunia predicării, să mântuiască pe cei ce cred.” Cuvântul trebuie să fie cercetat, da, mâncat ca să curățească și să pregătească pe oameni, ca să devină membri ai familiei Regale, copii ai Împăratului ceresc. De la început, școlile care sunt administrate de Adventiștii de Ziua a Șaptea, ar trebui să ia ca manual Cuvântul Lui Dumnezeu, și făcând astfel, profesorii și studenții vor descoperi o educație mai înaltă. Deschizând Cuvântul Lui Dumnezeu și cercetând paginile lui, vor găsi comori ascunse.” Ellen G. White.