10 iulie 1902.
Timp de ani de zile s-a dat pe față lipsă de înțelepciune în tratarea bărbaților care duc înainte lucrarea Domnului în locuri grele. Deseori acești bărbați lucrează peste puterile lor. Au puțini bani să investească pentru avansarea lucrării și sunt obligați să jertfească pentru ca să poată duce lucrarea înainte. Lucrează cu salarii mici și fac economia cea mai strictă.
Fac apeluri pentru mijloace la oameni și dau exemplu de dărnicie. Dau laudă Domnului pentru ce s-a făcut dându-și seama că El este Autorul și Desăvârșitorul credinței lor și că doar prin puterea Sa sunt făcuți în stare să înainteze.
Uneori, după ce acești lucrători au dus poverile în căldura zilei și prin efort răbdător și stăruitor au întemeiat o școală, un sanatoriu, sau altceva de interes pentru înaintarea lucrării, frații lor iau hotărârea că alt bărbat ar face lucrul mai bine și deci trebuie să ia în primire lucrarea. În unele cazuri, se ia hotărârea fără să dea considerația și creditul datorat acelora care au dat naștere acestei părți neplăcute a lucrării, care au lucrat, s-au rugat și nu s-au lăsat nici nu s-au descurajat.
Dumnezeu nu are plăcere de acest fel de a trata pe lucrătorii Săi. El invită poporul Său să susțină mâinile acelora care clădesc lucrarea în locuri noi și grele, vorbindu-le cuvinte de susținere și încurajare.
În zelul lor pentru avansarea cauzei Sale acești lucrători pot face greșeli. S-ar putea ca în dorința lor de a obține mijloace pentru susținerea proiectelor necesare, să intre în planuri care nu fac cel mai mare bine lucrării. Domnul, văzând că aceste proiecte îi vor îndepărta de la ceea ce El dorește să facă, îngăduie să vină peste ei dezamăgirea și zdrobește speranțele lor atât de plăcute. Sunt jertfiți bani, și aceasta constituie o durere mare pentru cei care au sperat din suflet că vor câștiga mijloace pentru susținera cauzei lui Dumnezeu.
În timp ce lucrătorii se străduiau cu ultimul nerv să adune bani ca să-i ajute în această criză, unii frați ai lor stăteau alături criticând și provocând bănuieli, adăugând astfel motive de îndoială și prejudecăți asupra muncitorilor atât de împovărați, în felul acesta făcându-le lucrarea și mai grea. Orbiți de egoism, acești căutători de greșeli n-au văzut că frații lor erau și așa destul de amărâți și fără dezaprobarea acelora care nu purtaseră poveri și răspunderi grele. Descurajarea este o încercare grea, dar dragostea creștină poate schimba înfrângerea în biruință. Eșecul ne învață să fim prevăzători. Învățăm din lucrurile pe care le suferim. În felul acesta câștigăm experiență.
În tratarea lucrătorilor care, deși au făcut greșeli, au dat pe față un interes sincer și jertfitor de sine în lucrare, să se dea pe față înțelepciune și grijă. Frații lor să spună: „Nu vom agrava lucrurile punând pe altul în locul tău fără să-ți oferim ocazia să-ți repari greșeala și să stai pe un teren prielnic, liber de povara unei critici nedrepte”. Să li se dea timp să-și revină, să învingă dificultățile care-i împresoară și să stea înaintea îngerilor și a oamenilor ca lucrători vrednici. Unii au făcut greșeli dar, cei care i-au cercetat și i-au criticat au făcut mai bine? Hristos spunea fariseilor acuzatori: „Cine este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra”.
Există unii care se grăbesc în dorința lor de a reforma lucrurile care după părerea lor sunt greșite. Ei cred că ar trebui să fie aleși în locul acelora care au făcut greșeli. Ei subapreciază ce au făcut acești lucrători în timp ce alții îi priveau și îi criticau. Prin ceea ce fac ei spun: „Eu pot face lucruri mai mari. Pot duce lucrarea înainte cu mai mult succes”. Sunt îndemnată să spun acelora care cred că știu mai bine să evite greșelile: „Nu judecați ca să nu fiți judecați; puteți evita greșelile într-un domeniu, dar în alte lucruri, veți face greșeli grosolane, grave, care vor fi foarte greu de remediat și care vor aduce confuzie în lucrare. Aceste greșeli ar putea produce mai multe pagube decât greșelile pe care le-au făcut frații.
Îndrumarea care mi-a fost dată este că bărbații care pun temelia marilor lucrări și care în fața prejudecăților, luptă să meargă înainte, nu trebuie prezentați într-o lumină nefavorabilă pentru ca alții să le ia locul. Ei sunt lucrători serioși care în ciuda criticilor unora dintre frații lor au mers înainte în lucrarea pe care Dumnezeu a spus că trebuie făcută. Dacă ar fi schimbați din locul lor de răspundere, s-ar lăsa o impresie nedreaptă față de ei și nefavorabilă pentru lucrare, deoarece schimbarea ar putea fi privită ca o justificare a criticilor nedrepte și a pagubelor produse. Domnul dorește să nu se facă nici o schimbare care ar nedreptăți pe cei care au lucrat mult și stăruitor ca să clădească lucrarea dată lor.
Schimbări neînțelepte
Se fac multe schimbări, care mai bine n-ar fi făcute. Adesea, atunci când lucrătorii sunt nemulțumiți, în loc să fie încurajați să stea acolo unde sunt, și să facă o reușită din lucrarea lor, sunt trimiși în alt loc. Dar ei duc cu ei aceleași trăsături de caracter care le-au afectat lucrarea în trecut. Ei vor da pe față același spirit necruțător; căci n-au învățat lecția slujirii răbdătoare și smerite. În felul acesta puterile noastre de lucru au fost slăbite.
Insist pentru o altă stare de lucruri. Trebuie făcute schimbări în grupele de lucrători din Conferințele și din instituțiile noastre. Trebuie căutați cu grijă bărbați eficienți și consacrați și încurajați să se unească cu purtătorii de poveri ca ajutoare și conlucrători. Să fie o unire armonioasă a celor noi cu cei vechi în spiritul dragostei frățești. Dar să nu se facă schimbări bruște în administrație în așa fel încât să producă descurajarea acelora acre au lucrat stăruitor și au avut succes în a aduce lucrarea la stadiul actual de progres. Dumnezeu nu va aproba nimic făcut ca să descurajeze pe slujitorii Săi credincioși. Cei a căror datorie este să asigure administrarea cea mai eficientă pentru casele noastre de editură, pentru sanatoriile și pentru școlile noastre, să țină seama de principiile de dreptate.
Lucrarea din Berrien Springs
Unii au lucrat în temere de Dumnezeu pentru a promova principiile unei educații adevărate, având Biblia ca standard al lor. Nu sunt bătrâni, dar sunt cu siguranță, bărbați pe care Dumnezeu dorește să-i așeze pe un teren favorabil. Ei au căutat să aducă în învățăturile lor principii care urmau să conducă pe studenți să ajungă lucrători biblici. Ei au umblat smeriți cu Dumnezeu. S-au luptat cu greutăți în diferite locuri. În lucrarea lor a trebuit să treacă prin locuri grele, și să depășească multe piedici. Au avut loc lupte grele și bătălii teribile. Acestor bărbați trebuie să li se ofere ocazia să se dovedească a fi oameni vrednici de încredere.
Dar în timp ce încercau să ducă lucrarea înainte, eforturile lor au fost criticate și au fost puse la îndoială: „N-ar trebui ca persoane în vârstă să fie aduse ca să preia poverile acestei lucrări? Unii dintre noi cred că profesorii mai în vârstă ar face o lucrare mai bună. Dar o vor face? Oare nu cei care au fost la început legați de lucrare știu mai bine cum să ajute pe începători? Oare nu experiența lor în înaintarea lucrării de la stadiile de început să-i facă capabili să întâmpine nevoile începătorilor?
Domnul a încurajat pe acești frați dându-le biruințe care i-au învățat lecții valoroase și le-a întărit încrederea. Nu este după planul Său ca alt lucrător să vină și să ia povara lucrării pe umerii săi, cu presupunerea că el ar putea face mai bine o lucrare mai mare. Acest lucru nu este corect. Nimeni să nu-și pună mâinile asupra altuia interzicându-i să meargă înainte în lucrarea Lui, sau cerându-i să facă un pas într-o poziție de mai mică răspundere, pentru ca altul mai învățat și mai cu experiență să-i ia locul.
Lucrarea cea înaltă și sfântă pusă înaintea lucrătorilor lui Dumnezeu, este să-i iubească pe conlucrătorii care sunt la fel de drepți, cinstiți și corecți ca și ei, chiar dacă ar fi încercați în foc. El le care să pună eul deoparte și cu inimi și mâini curate să lucreze cu sârguință ca să ajute pe cei care lucrează în locuri dificile și care sunt vrednici de ajutor. Aceasta este slujirea creștină care ne-a fost rânduită. Și făcând lucrul acesta, arătăm lumii care nu cunoaște adevărul, bogățiile bunătății și milei lui Dumnezeu.
Marele Învățător dorește ca bărbații care au câștigat experiență în lucrarea lor, să continue să o ducă înainte sub călăuzirea sa. Ei au trăsături de caracter care îi vor face capabili, dacă se încred în Dumnezeu, să meargă înainte cu succes.
Domnul le-a trimis solia că vor fi făcute propuneri care să împartă puterea lor de lucru, trimițând pe unii într-o parte și pe altul în altă parte; dar dacă Providența n-a arătat că unii dintre ei sunt necesari să ia răspunderea școlilor în alte locuri importante, ei trebuie să-și păstreze grupa unită și să ducă lucrarea înainte în armonie deplină. Puterea lor nu trebuie slăbită; ea trebuie crescută și nu micșorată. Trebuie să stea împreună în unitate, arătând prin aceasta că nimic nu este mai cu succes decât reușita.
Cuvintele de critică rostite uneori, au avut un efect descurajator. Dar din când în când, în nevoie, Domnul le-a trimis cuvântul să meargă înainte, să meargă după Conducătorul lor. Am fost îndrumată să ridic mâinile care sunt căzute, să întăresc genunchii slăbănogiți și să încurajez pe lucrătorii credincioși cu cuvinte de la Domnul.
În vremurile cele mai grele, ai au luat o atitudine categorică, hotărâți să treacă peste toate greutățile și să libereze Colegiul Battle Creek de datorii și, dacă se putea, să transforme școala din Battle Creeek. Am fost îndrumată de Domnul, că Colegiul nu trebuie să rămână în Battle Creek, pentru că în locul acela sunt multe influențe care sunt o ispită atât pentru profesori cât și pentru studenți. Chiar înainte de Conferința Generală se părea că este o ocazie favorabilă să vindem clădirile școlii. Dar Cuvântul Domnului pentru frați a venit la mine. „Vă grăbiți prea tare. Mergeți pe măsură ce Domnul vă deschide calea. El vă va călăuzi. Vindeți cartea Parabolele Domnului Hristos. Interesați pe oameni în lucrarea pe care încercați să o faceți. Veți descoperi că atât credincioșii cât și necredincioșii vă vor ajuta”.
În timpul Conferinței Generale s-a deschis calea ca școala să fie mutată din Battle Creek. Să fie mutată, cu deplina aprobare a poporului nostru. Au fost date avertizări fraților Magan și Southerland, ca să ducă învățământul lor atât de departe de domeniul spiritual de educație, cu care studenții nu erau obișnuiți. Li s-a spus că oamenii nu erau pregătiți imediat să înțeleagă și să acționeze inteligent în ce privește lumina înaintată cu privire la Biblie în educație. Am fost îndrumată că ei trebuie să înainteze continuu și neobosit, și că trebuie să se ferească de extreme în orice domeniu și să nu-și prezinte ideile într-un limbaj care să le încarce mintea.
Trebuie folosit un limbaj simplu și clar. Trebuie dată îndrumarea rând pe rând și învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo, conducând mintea încet și inteligent. Toate ideile pe care le exprimă trebuie să fie definite clar.
Li s-a spus că dacă nu aveau să ia seama la această îndrumare, învățământul lor urma să aibă ca rezultat niște credincioși închipuiți, care nu ar face cărări drepte cu picioarele lor și care se vor socoti cu mult înaintea altor creștini. În prezentarea adevărului, ei nu trebuiau să înainteze atât de departe încât studenții să nu-i poată urmări. Hristos a spus ucenicilor: „Mai am multe lucruri să vă spun, dar acum nu le puteți purta”.
Mulțumesc Domnului că frații au dat atenție îndrumărilor date, și au mers înainte cu lucrarea Sa în simplitate și bunătate, și totuși în mod inteligent. Domnul i-a pregătit să predea lecțiile pe care le-a dat în Cuvântul Său prin pilde din natură. Aceasta este educația cea mai mare, cea mai utilă și cea mai completă pe care o poate primi tineretul. Cultivarea pământului, sădirea și îngrijirea copacilor, semănatul seminței și vegherea la creșterea ei - această lucrare ne învață lucruri prețioase. Natura este interpretul Cuvântului viului Dumnezeu. Dar numai prin Hristos răspunde creațiunea celor mai înalte scopuri ale Creatorului. Mântuitorul are revelații minunate pentru cei care umblă smeriți cu Dumnezeu. Sub disciplina și educarea învățăturilor înalte ei vor vedea lucrurile minunate ale Legii Sale.
La întemeierea școlilor trebuie asigurat teren suficient ca să se dea ocazia studenților să capete o cunoaștere a agriculturii. Dacă trebuie să se reducă undeva cheltuielile, atunci să se aplice clădirilor. N-ar trebui să se greșească în asigurarea terenului; căci prin cultivarea solului studenții pot învăța lecții care ilustrează adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, adevăruri care îi ajută să înțeleagă lucrarea Creatorului.
Cei care poartă răspunderea școlii de la Berrien Springs au fost ucenici în școala lui Hristos, și El a lucrat cu ei, pregătindu-i să fie profesori buni. Este corect să ducă mai departe lucrarea pe care au început-o. Dacă vor veghea în vederea rugăciunii și vor stărui sincer la Dumnezeu ca să le dea harul Său, vor crește în înțelepciune și cunoștință.
Pentru ei a fost o luptă uriașă să înainteze printr-o atât de mare încurcătură financiară. Ei au plănuit, au inventat și au imaginat în tot felul cu lepădare de sine și cu sacrificiu de sine ca să continue școala și să o libereze de povara datoriei. Acum încep să vadă că soluția la care s-a ajuns era calea prin care Domnul îi condusese. Aceasta este învățătura pe care Domnul dorește ca mulți să o învețe.
Nu este voia Domnului ca acum, alți bărbați, indiferent de vârstă sau de experiență să ia locul acestor frați. N-ar fi lucru plăcut Domnului să-i punem deoparte și să chemăm pe alții să le ia locul. El va continua să-Și îndeplinească voia cu ei, dacă vor umbla cu umilință înaintea Lui. Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii. Dacă lucrează cu umilință, vor avea asigurarea că creșterea în har este semănată printr-o creștere a priceperii adevărurilor celor mari ale Evangheliei precum și prin predarea acestora. Când oamenii se așează într-o poziție în care vor împlini planurile lui Dumnezeu, El va sta la dreapta lor, ca să le deschidă calea de înaintare.
Chemare la slujire
Dumnezeu caută lucrători. Lucrarea Lui are nevoie de bărbați autoeducați, care așezându-se în mâinile lui Dumnezeu ca ucenici umili, s-au dovedit a fi împreună lucrători cu El. Cei care s-au dovedit a fi oameni, să se pună în mișcare și să facă tot ce pot în slujirea Domnului. Să pășească în rândurile lucrătorilor și prin străduință răbdătoare și neîncetată să-și dovedească valoarea. Învățăm să înotăm în apă, nu pe uscat. Să ocupe cu credincioșie locul la care sunt chemați ca să se califice pentru o răspundere mai înaltă. Dumnezeu dă toate ocaziile ca să se desăvârșească în serviciul Său.
Cel care își pune armura ca să lupte o luptă bună va câștiga o pricepere din ce în ce mai mare, atunci când se luptă să-și desăvârșească cunoașterea de Dumnezeu, lucrând în armonie cu planul pe care Dumnezeu l-a făcut pentru dezvoltarea perfectă a puterilor fizice, mintale și spirituale.
Tineri și tinere, adunați cunoștințe. Nu așteptați până când o examinare omenească să vă declare competenți să lucrați, ci ieșiți la drumuri și la garduri și începeți să lucrați pentru Domnul. Folosiți cu înțelepciune cunoștințele pe care le aveți. Exercitați-vă abilitățile cu credincioșie, răspândind cu dărnicie lumina pe care v-o dă Dumnezeu. Studiați cum puteți da mai bine altora pacea, lumina și adevărul împreună cu multe alte binecuvântări bogate ale Cerului.
Perfecționați-vă continuu. Înălțați-vă sus, tot mai sus. Ceea ce astăzi are valoare este destoinicia de a pune la lucru puterile minții și ale corpului, păstrând mereu în atenție realitățile veșnice. Căutați pe Domnul mai serios ca să deveniți din ce în ce mai înnobilați, mai dezvoltați spiritual. Atunci veți câștiga diploma cea mai bună pe care o poate avea cineva - aprobarea lui Dumnezeu. Oricât de mari sau mici sunt treburile voastre, aduceți-vă aminte că tot ce aveți vă sunt încredințate de Dumnezeu. În felul acesta vă încearcă Dumnezeu, dându-vă ocazii să vă dovediți demni de încredere. Sunteți îndatorați lui pentru toate capacitățile voastre. Lui îi aparțin puterile corpului, ale minții și ale sufletului și toate aceste puteri trebuie folosite pentru El. Timpul vostru, influența și capacitățile voastre, destoinicia voastră, toate trebuie să fie raportate la El, care ne dă totul. Cel care prin stăruință caută să împlinească marele plan al Domnului pentru înălțarea omenirii, amintindu-și mereu că trebuie să fie în același timp învățăcel și Învățător, folosește cel mai bine darurile sale.
Când tinerii pornesc în această lucrare și în ciuda multor greutăți, au o bună reușită, să nu se facă propuneri să li se dea altă lucrare, iar lucrarea pe care ei au început-o să fie dată unor bărbați mai în vârstă și mai experimentați.
Nu aceasta este calea de a încuraja pe tinerii noștri. Când se luptă cu greutățile pot face greșeli, dar dacă înaintează cu perseverență, înfrângerile se vor schimba în biruință.
Frați conlucrători stăruiți în lucrarea pe care ați început-o. Țineți-vă de ea până câștigați biruință după biruință, amintindu-vă că numai reușind puteți dovedi autenticitatea succesului vostru. Educați-vă cu o țintă. Păstrați în atenție nivelul cel mai înalt, ca să puteți împlini un bine din ce în ce mai mare, reflectând în felul acesta slava lui Dumnezeu. Ellen G. White.