„Elmshaven” St. Helena, Cal., 20 octombrie 1902. Chirurgia.
Iubiți frați, Noaptea trecută mi se părea că sunt în sala de operații într-un spital mare, în care erau aduși oameni, și se pregăteau în mare grabă instrumentele pentru tăierea picioarelor. A intrat cineva care părea că are autoritate și a spus medicului: „Este oare nevoie să aduceți pe oameni în această încăpere?”. Privind cu milă la cei care sufereau, a spus: „Să nu amputați niciodată un membru până când nu s-a făcut tot ce este posibil pentru a-l reface”. Examinând picioarele pe care medicii se pregăteau să le taie, a spus: „Acestea pot fi salvate. Prima lucrare trebuie să fie aceea de a folosi toate mijloacele de care dispunem pentru a reface aceste picioare. Ce greșeală grozavă ar fi să se amputeze un picior care ar putea să fie salvat prin îngrijirea pacientului. Ați tras concluzii prea pripite. Așezați pe acești pacienți în camera cea mai bună din spital și oferiți-le grija și tratamentul cel mai bun. Folosiți toate mijloacele de care dispuneți ca să-i salvați și să nu meargă în viață ca niște schilozi iar utilitatea lor să fie distrusă pe toată viața”.
Suferinzii au fost duși într-o cameră plăcută și ajutoare credincioase au avut grijă de ei sub îndrumarea celui care vorbea; și n-a mai fost sacrificat nici un membru.
Publicațiile în Sud
Mi-au trecut prin față și alte scene. Eram într-o încăpere unde erau adunați un număr de persoane la comitet. Fratele E. R. Palmer prezenta ideea că nu erau necesare tipografii locale mici și că ele funcționau cu cheltuieli mari. El spunea că era convingerea lui că toate cărțile noastre ar trebui executate la o singură casă de editură într-un singur loc și în acest fel economisim cheltuieli.
Acolo era de față Cineva cu autoritate, și după ce a făcut câteva cercetări a spus: Aceste tipografii mici pot fi administrate într-o manieră care le vor face de ajutor pentru lucrarea lui Dumnezeu, dacă li se dă destulă atenție. În trecut, a fost introdusă în administrarea lucrării de editură o mare lipsă de principii, și această experiență se va repeta dacă inimile oamenilor nu vor fi convertite cu adevărat și schimbate radical. Sunt unii care s-au convertit, dar lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o vadă făcându-se în inimile noastre nu s-a făcut în întregime. Cei care modelează juguri pentru tovarășii lor, dacă nu se pocăiesc, vor fi aduși acolo încât să înțeleagă cât de respingătoare și apăsătoare sunt aceste juguri pentru cei care le poartă.
Câmpul sudic trebuie să-și aibă propria casă de editură. Cărți alese din Noul și din Vechiul Testament pot fi publicate în volume separate cu explicații simple și cu o ilustrare necostisitoare. Ca adaus la aceste cărți pot fi publicate și unele cărți ilustrate potrivite pentru copiii de școală. Aceste cărți vor fi de mare ajutor în lucrarea din Sud. Publicarea acestor cărți poate fi făcută în mod acceptabil la Nashville. Lucrarea acestei instituții nu trebuie limitată doar la publicarea revistei Gospel Herald și la câteva cărți pentru copii. Însă lucrătorii nu trebuie să încerce a o limita prea mult. Cărțile cu destinație specială pentru câmpul din Sud nu trebuie împinse în Nord dacă acolo nu este o solicitare specială pentru ele.
Este nevoie de o înțelegere mai clară a lucrării care trebuie făcută în inimă, minte și caracter pentru lucrătorii din instituțiile noastre din Nord ca și din Sud. Cei din instituțiile din Nord să-și lase prejudecățile, iar cei din Sud să-și umilească inimile înaintea lui Dumnezeu și atunci vor sta în locurile cerești în Hristos Isus.
Lucrătorii trebuie să poarte jugul lui Hristos și să se întâlnească în dragoste și în unire. Domnul îi va binecuvânta și îi va întări când vor face lucrul acesta. Poporul Său trebuie să depindă numai de El, umblând înaintea Lui în toată umilința inimii și a minții. În câmpul de Sud este nevoie de o casă de publicații pentru tipărirea adevărului pentru timpul acesta. Dar lucrarea aceasta nu poate fi făcută cu o minte împărțită și cu interese împărțite. Pentru ca lucrarea de editură de la Nashville să aibă succes, lucrătorii trebuie să aibă mereu sentimentul supravegherii lui Dumnezeu, și să fie supuși unii altora. Este nevoie de puterea convertitoare a lui Dumnezeu. „Umiliți-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu.”
Fiți foarte atenți cum tratați moștenirea Domnului. Fiecare lucrător să fie atras către celălalt prin legăturile dragostei lui Hristos. Nu trebuie să se înstrăineze unul de altul. Toți sunt cuprinși în rugăciunea Domnului Hristos ca ucenicii să fie una cu El așa cum El este una cu Tatăl.
„Nu mă rog numai pentru ei, spunea Hristos, ci pentru toți cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor; ca toți să fie una; așa cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi; pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una cum și noi suntem una. Eu în ei și Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.”
Veți face tot ce vă stă în putere, frații mei, ca să răspundeți la această rugăciune? În lucrarea de la Nashville s-a văzut o îndepărtare de principiile declarate și de la planul lucrării. Sa-u făcut rele grave. Domnul ia-r fi scăpat de toate acestea dacă lucrătorii s-ar fi rugat mai mult și ar fi umblat smeriți cu Dumnezeu. Cine va răspunde dacă aceste greșeli vor fi repetate? Ele trebuie să stea ca avertizoare împotriva devierilor de la cărarea care ne-a fost arătată clar de Dumnezeu. Și cum vom trata pe cei care au greșit? Cei care au avut experiențe și care au trecut hotarul să manifeste simpatie pentru cei care au făcut acest lucru ne la locul lui.