Mărturii Nepublicate

26 decembrie 1902. Fraților mei din poziții de răspundere.

În noaptea care a urmat întrevederii din casa mea și pe pajiștea de sub copaci, din 19 octombrie 1902, cu privire la lucrarea din câmpul sudic, Domnul mi-a arătat că am luat o poziție greșită.

În comitetul de dimineață s-au făcut declarații că nu trebuie să repet declarațiile prin care să arăt de ce nu poate fi făcută o lucrare cu succes în Nashville, deoarece Edson White ar fi susținut de mama lui. Acesta a fost tonul remarcilor făcute. S-au făcut prezentări puternice cu privire la starea teribilă de lucruri care există în instituțiile din Nashville. S-a spus că dacă îl voi susține pe Edson White în metodele lui de lucru, nu se poate face nimic care să schimbe situația. Frații mi-au pus întrebări și am vorbit în răspuns cuvinte care le dădea libertatea să facă în Nashville tot ce doreau în condiții asemănătoare în care se procedase și în altă parte. Am fost străpunsă în inimă. Mi-au spus: „De ce să nu le dăm această libertate?” Dacă răul este așa cum a fost prezentat de frați, trebuie făcută o lucrare serioasă pentru a îndrepta lucrurile.

Dar după ce m-am întors în camera mea am trecut printr-o experiență. Trei nopți la rând am fost instruită de Domnul că n-am vorbit autorizată; că lucrurile nu mi-au fost prezentate corect, și nu mi-au dat unele din lucrurile deosebite; și că n-ar fi trebuit să consimt doar pentru că Edson White este fiul meu, să fie condamnat, sau să permit ca lucrarea dată lui de Dumnezeu să fie împiedicată sau afectată, așa cum s-a făcut cu siguranță, și cum avea să continue afară de faptul că lumina pe care Domnul mi-a dat-o cu privire la lucrarea din câmpul sudic, ar fi folosită într-un mod cu totul diferit de acela în care frații au plănuit să o folosească. Am fost instruită să spun că înțelegerea acestor bărbați a fost pervertită, de cuvintele acelora care îndemnați de un spirit pervers, n-au înțeles ce au spus. Dacă acești bărbați ar fi trecut prin aceeași experiență pe care o au frații din Nashville, niciunul dintre ei n-ar fi făcut atât de mult cât au făcut frații de acolo. Ei ar fi cedat și s-ar fi descurajat.

În legătură cu lucrarea din sud, au avut loc tranzacții care n-ar fi trebuit permise niciodată. Au fost ceruți bani care să fie folosiți la defrișarea terenului în locuri în care nu s-a lucrat niciodată, și au fost alocați locurilor în care lucrarea a fost continuată o vreme. A fost o greșeală să nu se permită ca mijloacele date pentru deschiderea de câmpuri noi să fie folosite acolo unde oamenii au crezut că vor fi folosiți. Trebuie să le fie date oamenilor pe care Domnul i-a rânduit și i-a pregătit să intre în teritorii noi, toate facilitățile și toate avantajele - oameni care prin experiența trecută, știu cum să plănuiască și să inițieze metode prin care să se facă o lucrare similară cu lucrarea care a fost deja îndeplinită în câteva locuri. Orice mână trebuie întinsă să încurajeze pe lucrători și să le pregătească drumul înaintea lor. Daruri de bună voie ar trebui oferite ca răspuns la apelurile pentru mijloace pentru înaintarea lucrării celei mari care trebuie să se facă în acest câmp, un câmp în care trebuie să se facă față și să fie biruite multe dificultăți.

Nashville trebuie să fie un centru

Acum câțiva ani Duhul Domnului a mișcat inimile oamenilor să înființeze la Nashville instituții de învățământ pentru a educa oamenii de culoare din Sud. Domnul dorește acum ca poporul Său să întemeieze instituții în acest centru unde s-a făcut deja o lucrare bună. În locul acesta nu se ridică ușor prejudecata; clădirile care pot fi folosite pot fi asigurate așa încât să se facă un început; lucrătorii pentru rasa de culoare sunt protejați astfel încât să poată lucra în siguranță; iar clădirile în care își duc lucrarea înainte nu sunt în pericol să fie distruse.

Unii din frații noștri au văzut aceste avantaje și au hotărât să facă din acest oraș un centru de lucru pentru statele din Sud. Domnul a aprobat acest pas. Dar nu puțini dintre frații noștri n-au fost mulțumiți. Ideile lor n-au fost luate în seamă prin hotărârea de a înființa casa de editură în acest oraș, și au încercat în mod egoist să abată în alte locuri mijloacele pe care frații noștri din nord, le-au dat ca răspuns la apeluri, mijloace pe care donatorii au crezut că sunt folosite la Nashville. Au fost puse piedici în calea lucrătorilor, de către oamenii noștri, făcând astfel fiecare pas greu și plin de încercări. O, cât de lipsită de greutăți ar fi fost această lucrare dacă bărbații cărora Dumnezeu le-a dat atât de mare lumină n-ar fi adus ideile lor ca să împiedice lucrarea.

Cu toată această opoziție, Domnul a lucrat și lucrarea a început. A fost procurată o clădire potrivită pentru tipografie, la un preț mult mai mic decât valoarea reală, și a fost echipată cu cele necesare. Între timp instituția a fost gata să fie deschisă, și o clasă de lucrători excelenți a fost formată. Domnul mi-a descoperit că unii dintre ei trebuie să fie căutați cu atenție și susținuți de mâna credinței, ca nu cumva influențe potrivnice să-i ducă la descurajare.

Curând aluatul criticii și acuzării a fost strecurat printre ajutoarele de la birou. Aceasta a fost suficient să amărească și să descurajeze pe cei care făcuseră începutul, dar ei au mers înainte. Cei care au vorbit descurajator despre lucrarea pe care o făcuseră acești pioneri, n-au vorbit în armonie cu voia lui Dumnezeu; căci după lumina pe care am primit-o, știu că Acela care citește dincolo de suprafață vede că cei care au adus rapoarte împotriva acestei lucrări n-ar fi făcut mai bine cu atât de puține mijloace, cum au făcut cei care au început folosind clădirile deja existente.

În ciuda glasurilor care s-au ridicat în favoarea întemeierii lucrării de publicații în alte câteva locuri, Domnul a dat lumină și încurajare fraților să înceapă în Nashville. Aceste glasuri care au fost auzite atât de repetat de partea negativă a chestiunii, au fost aduse la tăcere de data aceasta prin mustrarea Domnului; căci mâna Sa era în lucrarea din locul acesta încă de la început. Totuși aceste influențe adverse au fost oprite cu totul de lumina pe care Domnul a avut plăcerea să o dea. Unii dintre frați au fost convinși împotriva voinței lor și au încă aceeași părere.

Domnul a lucrat în câmpul sudic; însă dacă cei care au primit lumina ar fi umblat în lumină, cât de mult ar fi putut să se realizeze. Cât de departe ar fi ajuns lucrarea dacă ei și-ar fi folosit capacitățile lor presupuse superioare și ar fi arătat ce ar fi putut face în lucrarea din câmpul care nu fusese lucrat niciodată mai înainte. Am mai multe de spus cu privire la felul în care au fost tratate problemele în acest câmp. Cu timpul aceste lucruri vor fi văute așa cum sunt, iar cei care nu înțeleg acum, vor ajunge să judece de la cauză la efect.

Domnului nu-I place mișcările făcute de cei care s-au opus lucrării care se concentrează în Nashville. El citește inima fiecăruia. Cei care s-au împotrivit luminii clare pe care El a dat-o cu privire la stabilirea acestui loc drept centru, ar fi trebuit să se trezească și să-și descopere datoria de a întemeia centre de influență ridicând memoriale pentru Dumnezeu. Dacă și-ar fi manifestat dorința să facă tot ce pot mai bine ca să ajute lucrarea cât mai bine, lucrarea n-ar fi fost atât de grea și de anevoioasă pentru lucrători, unii din ei criticați și acuzați continuu, aproape că și-au pierdut viața din cauza muncii excesive și a frământării.

Spiritul dat pe față în timpul primei sesiuni a Uniunii de Conferințe ținută la Nashville

S-a făcut o greșeală atunci când s-a încercat terminarea uneia din clădiri ca să găzduiască pe cei care au participat la Conferința Uniunii de Sud, ținută în Nashville anul trecut. În dorința de a avea totul pregătit pentru cei care au venit, responsabilii au lucrat o vreme sub o mare pasiune, istovindu-și puterile fizice și mintale și punându-și astfel viața în primejdie. Ei au crezut că dacă clădirile ar fi putut fi terminate, frații vizitatori ar fi fost impresionați atât de favorabil de începutul bun realizat încât căutarea de greșeli ar fi fost schimbată în laudă.

A fost cumpărat un covor pentru una din camere care a costat 75 de cenți yardul. A mai fost procurat și alt mobilier. Procurarea acestor lucruri ar fi putut fi amânată și n-ar fi fost privită ca păcat. Însă aceste cumpărături neînsemnate au fost observate de unii delegați și au fost condamnate. Mințile le erau deschise să primească impresii greșite și au fost umpluți cu spiritul de critică, dezonorând în felul acesta pe Domnul. Orbiți de prejudecată n-au văzut că motivul care i-a îndemnat pe lucrători să facă aceste cumpărături, era bun. Lucrătorii din Nashville au dus povara unei munci peste măsură și au făcut munci de noapte ca să facă posibilă adunarea care s-a ținut acolo. Ei au sperat ca lucrarea lor să fie aprobată. Au făcut tot ce au putut ca să găzduiască și să ofere confort oaspeților care au venit. Dar ce a văzut Cel care vede lucrurile ascunse? O grupă mică de bărbați aici, o altă grupă de femei acolo, transmițând unii altora aluatul criticii. Dacă ar fi avut Spiritul lui Hristos, ar fi apreciat în loc să critice.

Mi-a făcut o mare plăcere să văd în clădirea unde am avut camera unele articole de mobilier care fuseseră odinioară în casa mea din Battle Creek. Am văzut o canapea și un scaun care au aparținut odată soțului meu. Deasemenea, am văzut și câteva piese de mobilă și alte obiecte pe acre le dădusem să fie folosite acolo unde ar fi fost nevoie. Însă mulți din cei care erau serviți pentru adunare, au dezonorat pe Dumnezeu prin critica lor. Ei au făcut prea puțin ca să încurajeze pe cei care lucraseră aproape peste rezistența omenească ca să le ofere confortul necesar. Eram la pământ. Spun aceste lucruri pentru că le cunosc. Domnul n-a rostit judecata asupra acelora care au fost gata să condamne. Lui nu I-a plăcut spiritul de condamnare și de bănuieli rele acolo unde nu era nici un rău.

Schimbări preconizate

În adunările generale care s-au ținut în timpul acela, s-au luat hotărâri care n-ar fi trebuit luate. Bărbații care au purtat povara zădufului zilei au fost descurajați și încercați. Au fost făcute schimbări care n-au ameliorat situațiile în ochii Aceluia care vede sfârșitul de la început.

Unii au crezut de bine să pună administrarea casei de editură în mâinile unor oameni noi. Dacă la data aceea, Domnul n-ar fi vorbit și n-ar fi prezentat problemele într-o altă lumină, totul ar fi fost în cea mai mare confuzie. Când au fost publicate aceste lucruri, știu că gândurile Domnului sunt bune, și nu rele. Nu tot ce s-a făcut ar fi trebuit făcute așa, și că s-ar fi făcut mai mult dacă frații din câmpul sudic ar fi fost însuflețiți de Duhul lui Dumnezeu și ar fi lucrat în conlucrare de bună voie cu El, ocupându-și locul în clădirea lucrării în orașul pe care Dumnezeu îl arătase ca centru. Dar s-a făcut o lucrare bună. Niciunul dintre căutătorii de greșeli n-ar fi putut face mai bine.

Ar fi fost bine să nu se fi lucrat cu capital de împrumut; iar frații n-ar fi fost siliți să facă aceasta dacă toți credincioșii ar fi lucrat în unire către același scop. Chiar în timpul acesta, prezentarea rezultatelor ca urmare a lucrului cu capital de împrumut dă câștig vrăjmașului. Cu toate acestea, fiecare metru pătrat de cameră din clădirea înălțată este necesar și va fi folosit fie acum, fie în viitorul apropiat. Greutățile financiare actuale au fost mărite în așa mod încât au îngreuiat lucrarea și au lăsat impresii negative asupra minților unora. N-ar fi o surpriză dacă au fost pierdute suflete care nu mai pot fi salvate, din cauza acestor impresii. Ce nu poate face geloziile și bănuielile rele? Ele sunt atât fără milă și grave. Rapoartele neadevărate răspândite de vrăjmași au ca efect neunirea și eforturi de dărâmare. Domnul dorește ca lucrătorii Săi să acționeze în armonie, clădind interesele cauzei Sale.

În legătură cu instituțiile noastre din diferite locuri, au loc uneori printre câțiva frați ai noștri, convenții secrete unilaterale. Se nasc și se înmulțesc neînțelegeri. Se prezintă lucruri greșite și sunt rostite cuvinte cu privire la lucrarea necinstită care se face, și până la urmă, ceea ce la început a fost doar o presupunere sau un raport, pare fi atât de bine dovedit încât oamenii sunt făcuți să creadă o minciună și să creadă că trebuie să facă o lucrare rapidă ca să repare răul presupus. Domnul Isus vede toate acestea. El intervine și schimbă planurile care au fost pentru a reface aceste rele imaginare.

Acest lucru a avut loc la Nashville. Dumnezeu a interzis fraților cu răspundere să facă pașii grăbiți pe care erau hotărâți să-i facă. El le-a spus că nu li se îngădiue în nici un caz să urmeze o astfel de cale; căci la data aceea nu erau în stare să îndepărteze impresiile rele care fuseseră lăsate în mintea oamenilor. Dacă ar fi fost făcute schimbări la casa de editură atunci când frații le-au anticipat, dacă cei care lucraseră cu credincioșie ar fi fost cercetați, judecați și condamnați după înțelepciunea omenească, s-ar fi făcut o nedreptate profundă și în timp celor care au fost judecați greșit.

S-au făcut deja prea multe mișcări greșite. Oamenii nu sunt zei. Frații noștri atât de dornici să facă schimbări ar trebui să-și aducă aminte de îndrumarea dată copiilor lui Israel prin profetul Zaharia: „Mâinile lui Zorobabel au pus temelia casei acesteia; mâinile lui o vor încheia; și vei știi că Domnul oștirilor m-a trimes la voi. Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Căci vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Acești șapte ochi sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul”.

În vedenie de noapte mă găseam în adunare împreună cu frații din câmpul sudic. J. E. White stătea în spate. În grupa aceea se găsea Cineva rânduit de Cei care și-a pus mâna pe umărul lui Edson și l-a dus în rândul din față zicând: „Acesta este locul tău. În influență trebuie să stai cu frații tăi. Trebuie să ai cuvântul în adunările lor de comitet. Tu meriți toată aprobarea care se acordă unuia care a purtat poveri grele în arșița zilei”. Adresându-se grupei mesagerul ceresc a continuat: „În străduința lui de a face să înainteze lucrarea din Sud, el a făcut multe sacrificii și era aproape să-și piardă viața. Acum el merită încrederea totală a tuturor din această adunare. Nu numai că n-a făcut greșeli, dar cei care îl judecă și îl condamnă n-ar fi făcut mai bine în împrejurări similare. Cine este fără păcat între voi, să arunce primul cu piatra”.

Cu toate că J. E. White s-a retras din poziția lui de încredere, aceasta s-a făcut din cauză că a fost condamnat pentru necredincioșie. Este adevărat că unii au prezentat situația ca și cum acesta ar fi fost motivul pentru care și-ar fi dat demisia din răspunderea oficială. El s-a retras din cauza spiritului, a cuvintelor și a comportamentului altora. Au fost bărbați care erau gata să-i ia locul, însă s-au dovedit că nu erau pregătiți să poarte astfel de răspunderi.

Problemele care au fost atât de încâlcite vor fi rezlovate de Domnul. Frații mei, nu trebuie să scoateți din slujbă pe cei a căror lucrare a primit-o Dumnezeu, chiar dacă după judecata voastră au făcut unele greșeli. Nu vă implicați în lucruri pe care nu le înțelegeți pentru că n-ați trecut pe acolo. Unii dintre voi au o concepție greșită cu privire la multe lucruri. Nu vedeți că nu mai urmați calea Domnului? Vă îndepărtați de la calea datoriei care v-a fost dată. Păziți-vă bine sufletele. Faceți lucrarea pe care v-a dat-o Dumnezeu. Lăsați în seama lui pe lucrătorii Săi. Mișcările voastre neconsacrate au pus asupra altora poveri foarte grele și au cerut pierdere de timp și de bani pentru a rezlova lucrurile care s-ar fi corectat singure dacă unele minți iscoditoare n-ar fi pus intenția cea mai rea cu putință pe tranzacțiile pe care le-au făcut să apară într-o lumină falsă.

Oamenii nu înțeleg cât de serioase sunt chestiunile legate de relația lor cu cauza lui Dumnezeu. Când oamenii fac lucruri încâlcite, Domnul îi cheamă să le dezlege. Frații mei, mergeți drept înainte. Dacă vă neglijați lucrarea, ca să criticați și să condamnați lucrarea dată altuia, se va cere mult efort și timp să se repare ce ați pierdut. Astfel sunt create cercetări care n-ar trebui să existe niciodată. Noi trebuie să urmăm conducătorul. Abaterea de pe cărarea datoriei aduce necazuri. Nimeni nu-și poate părăsi locul fără să sufere confuzia care se produce.

Împotrivirea ca să se facă din Nashville un centru

Într-o adunare care mi-a fost prezentată trei nopți la rând, când mă găseam în Fresno, am văzut o înțelegere a unor bărbați din Nashville care se uniseră cu un scop și care erau susținuți de unii frați din Graysville. Mi-a fost arătată lucrarea nelegiuită a acestei grupări. Erau câțiva care nu se împăcaseră niciodată cu planul de a face la Nashville un centru. Aș putea să le dau numele, dar nu o fac acum. Domnul le cunoaște numele, dar nu le poate aproba faptele.

Nu există nici un motiv îndreptățit ca această grupare să acționeze împotriva întemeierii lucrării de la Nashville. Domnul mi-a poruncit să stau la postul meu împotriva acestei grupări. Nici un bărbat din această opoziție nu știe ce face. Ei au avut o experiență limitată în lucrarea de pionierat din Sud. Ar fi putut intra în câmpuri noi în anii trecuți. În felul acesta puteau câștiga o experiență pe care acum n-o aveau. Domnul îi îndeamnă să se dea la o parte și cu inimi umilite să revină în rânduri și să recunoască nelegiuirea căii pe care au încercat atât de mult să o impună împotriva concentrării lucrării din Nashville. Cine are curajul să stea ca țintă ale cuvintelor de critică și de condamnare rostite de aceia ale căror minți sunt dospite cu prezentările greșite ale acelora care au ales să stea în opoziție față de lucrarea lui Dumnezeu din acest oraș? Dacă cei care s-au unit împotriva lucrării din Nashville refuză să se pocăiască, cu cât mai repede se despart de lucrarea din Sud, cu atât mai bine va fi pentru acest câmp. Domnul a notat orice îndemn care a plecat de la cauză la efect. Nimeni n-a făcut o lucrare mai bună decât muncitorii din Nashville.

În adevăr este uimitor să vezi ce prezentări eronate grosolane pot fi iscodite, și care sunt urmările acestor prezentări. A cultiva sentimente de amărăciune și de ură pentru că anumite sugestii și planuri n-au fost adoptate, ne este în armonie cu principiile judecății sănătoase sau cu creștinismul. Cât de fără judecată este să încerci să oprești o lucrare pe care Dumnezeu ne-a îndemnat să o ducem înainte și să o susținem. Aceste declarații false și-au făcut lucrarea lor rea. Cei care au folosit talentul vorbirii ca să distrugă o lucrare pe care Dumnezeu o apreciază au arătat că li se poate acorda încredere să întemeieze centre misionare.

Elementul atacator este puternic, dar nu poate birui. Dacă ar fi învins, urmarea ar fi fost capitolul cel mai dezastruos în experiența poporului nostru. În ciuda acestei opoziții, Nashville este un centru. Cât i-a costat acest efort pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să facă această lucrare, nu pot să vă spun. Raportul se găsește în cărțile cerului, iar cuvintele scrise de îngeri nu pot fi schimbate în minciună.

Chemare la pocăință

Care este adevărata putere a bisericii? Nu membrii ei; nu cei despre care se presupune că au cunoștință și experiență. O inteligență cultă, nesfințită este egal cu zero. De ce să nu învingă adevărul în Nashville? Să fie adevărul fără putere din cauză că inimi nesfințite se luptă pentru supremație? Pentru că limbi neconsacrate au făcut prezentări neadevărate? Dumnezeu caută lucrători care să poarte jugul lui Hristos. „Luați jugul Meu asupra voastră, spune Mântiutorul, și învățați de la Mine căci Eu sunt smerit și blând cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară.”

Am o solie pentru lucrătorii din câmpul sudic. Egoismul caută recunoaștere și susținere. Vor fi create și alte centre pe lângă cel din Nashville; însă faceți din acest centru, punctul vostru de unire. Nu așteptați viitorul comitet din Graysville ci intrați în miezul acțiunii. Și dacă toți își vor umili inimile în pocăință și în mărturisire înaintea lui Dumnezeu, El vă va ierta.

Cei care se angajează în lucrarea de dezbinare din Nashville, nu sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu, ci de un alt spirit.

Lăsați să se dezvolte opoziția, căci lucruri ca acestea vor fi văzute în aceste zile din urmă. În ciuda tuturor acestora, lucrarea lui Dumnezeu va înainta, lăsând în urmă elementele care vor să blocheze drumul; căci adevărul rămâne adevăr, iar minciuna rămâne minciună. O minciună nu poate fi adevăr. Au fost puse în circulație multe prezentări greșite, însă de ce să fie adevărul acoperit? Îndepărtați acoperitoarea. De ce să nu învingă adevărul? Ne putem îndoi de Cuvântul lui Dumnezeu? Ce a spus El vreodată și nu s-a împlinit? Nu este scris: „Cuvântul Meu... nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele”?

Timpul este prea scurt, lucrarea noastră este prea importantă, pentru oricine se angajează într-o străduință să distrugă lucrarea altui om pe care Dumnezeu le-a rânduit să slujească. Frații mei, planurile care vă par atât de plauzibile, nu sunt ale lui Dumnezeu. Satana va instiga pe toți pe care îi poate descuraja, să scoată oamenii talentați din lucrarea de predicare a Cuvântului, de publicare a adevărului și de circulație a publicațiilor noastre pretutindeni. Nu aveți timp să ajutați pe vrăjmaș în efortul lui de a scoate pe lucrătorii lui Dumnezeu di câmpul sudic. Nu aceasta este lucrarea pe care v-a dat-o Dumnezeu.

În numele Domnului spun acelora care doresc să facă lucruri mari: Pentru binele vieții voastre spirituale, vă rog, luați mâinile de pe chivotul Domnului. Există Cineva care lucrează continuu. El va avea grijă de lucrarea Sa cea sfântă.

În ce constă puterea bisericii? În unitate, în umilință, în adeziune totală la Cuvântul Domnului. În superioritatea lor egoistă, oamenii ar lua Tronul ca și când nu Dumnezeu trebuie să îndrume și să dea putere lucrătorilor Săi. Cei care sunt în legătură cu casele de editură, cu școlile noastre și cu instituțiile noastre medicale să fie bărbați și femei aleși de Dumnezeu și renăscuți prin Duhul Său cel sfânt. Să caute după adevăr și după comoara ascunsă.

Frații mei, mulți dintre voi au părăsit dragostea dintâi. „Aduceți-vă aminte de unde ați căzut, pocăiți-vă și întoarceți-vă la faptele voastre dintâi.” Celor care nu se pocăiesc, Hristos le spune: „Voi veni curând la tine și îți voi muta sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești”. Dați la o parte planurile și teoriile oamenilor. Nu mai umblați în lumina scânteilor focului vostru. Aduceți-vă aminte de cuvintele: „Dacă nu te pocăiești”. „Voi veni repede și-ți voi muta sfeșnicul din locul lui.”

Domnul mă îndeamnă să spun acelora care se împotrivesc lucrării care se concentrează la Nashville: Cercetați-vă starea voastră spirituală. Întoarceți-vă la dragostea dintâi pe care ați părăsit-o. Satana caută să provoace pe toți cei care și-au părăsit dragostea dintâi să-și consacre talentele date de Dumnezeu în sluba vrăjmașuliu, dărămând ceea ce Domnul dorește să clădească. Îndemn pe cei din Nashville și din Graysville, ale căror nume nu le-am menționat, „să caute pe Domnul câtă vreme se poate găsi. Căutați-L câtă vreme este aproape; să se lase cel rău de calea lui și cel nelegiuit să se lase de gândurile lui! Să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând. Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Căci cât de departe este cerul de pământ, tot atât de departe sunt căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre”.

Frații mei, citiți capitolul 17 din Ioan și vedeți dacă înțelegeți că ați părăsit dragostea dintâi. Hristos s-a rugat ca ucenicii Săi să fie una așa cum El era una cu Tatăl. „Așa cum m-ai trimis pe mine în lume”, spunea El, Tatălui, „așa i-am trimis și Eu în lume. Și eu mă sfințesc pentru ei ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor; ca ei să fie una, așa cum Tu, tată ești în mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi; ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” „Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una, - Eu în ei, și Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o tu; fiind că Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că tu M-ai trimes. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”

Lumina să strălucească puternic

Lumina va străluci asupra lucrătorilor din Nashville. Din acest centru, lumina va străluci în lucrarea Cuvântului, în publicarea cărților mari și mici. Noi de-abia am atins câmpul sudic cu vârful degetelor. „Pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, așa cum apele acopăr marea.” Acelaș GLAS care a spus la început: „Să fie lumină”, declară că în aceste zile din urmă o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu nu va fi încredințată numai câtorva locuri.

Lucrătorii care au spirit misionar, vor merge ca vestitori ai dimineții. Hristos, Cuceritorul cerului este în mijlocul vostru. Din experiențele pe care acum le faceți în Sud pot învăța lecții toți. Adevărul și drepatatea sunt vii și vor continua să strălucească în întunerecul acestui veac degenerat.

Frații mei din Nashville, când se face vreo încercare ca să vă abată mintea de la lucrarea pe care Domnul v-a dat-o s-o faceți, glasurile voastre să se audă în accente clare și distincte. Cu hotărâre neabătută spuneți: „Am o lucrare mare de făcut și nu pot s-o las și să mă cobor la voi”. Cu toate că sunteți înconjurați de aceia care doresc să stingă chiar și ultima scânteie pe care Dumnezeu o ține vie, niciodată, niciodată, să nu acceptați o astfel de propunere.

Acei pe care adevărul îi face liberi sunt cu adevărat liberi. Nu trebuie să intrăm în robia nici unui om sau a unei grupări de oameni. Avem nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt. Am urmat destul înțelepciunea omenească. Și putem evita urmările ascultării de această înțelepciune, dacă acum alegem să urmăm pe Domnul, chiar acum. Avem nevoie de o înțelepciune mai mare decât înțelepciunea omenească, ca să întărim lucrurile care rămân, care sunt pe moarte.

Cuvinte de încurajare

Fratelui W. O. Palmer vreau să-i spun: „Nu te descuraja. Atinci când conlucrătorii tăi dau pe față spiritul vrăjmașului, spunând și făcând lucruri care rănesc, taci; căci aceasta este puterea ta. Când ești judecat greșit, și batjocorit, adu-ți aminte că nu ești singurul rănit. Hristos, în persoana sfinților Săi, primește insultele care ne sunt nouă adresate. Privește la Isus; vezi mâinile și picioarele sale, pironite pentru tine; spune în inima ta: „El a fost zdrobit pentru păcatele mele. El a fost rănit pentru nelegiuirile mele; pedeapsa care-mi dă pace a căzut peste El, și prin rănile Lui sunt tămădiut”.

Sunt momente de necaz când nu vezi nimic care să te liniștească și să-ți dea siguranță, momente când te simți fără ajutor sub presiunea unei vinovății tacite. În această nedumerire nu știi ce cale să alegi. Nici tu și nici Edson White n-ar trebui să rostiți cuvinte de răzbunare. Rugați-vă împreună. Aduceți-vă aminte de furtuna de pe lacul Galileii. Ucenicii au făcut tot ce au putut ca să se salveze pe ei și corabia, dar puterea și priceperea lor nu le-a ajutat la nimic. Neajutorați, în ghiarele furtunii priveau unii la alții și puteau citi doar descurajare și disperare. Corabia lor se scufunda.

Absorbiți de eforturile lor de a se salva, uitaseră că Isus era în corabie. Deodată și-au venit în fire. Și-au amintit la porunca cui porniseră să traverseze marea. În Isus era unica lor speranță. „Doamne, Doamne”, au strigat ei. La chemarea lor nu au primit nici un răspuns. Au strigat iarăși, din nou nici un răspuns. Deodată strălucirea unui fulger l-au arătat dormind. Trezindu-L au exclamat: „Doamne, scapă-ne că pierim!”. Iar El le-a zis: „De ce vă temeți, puțin credincioșilor?”. Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile și marea; și iată că s-a făcut o liniște mare. Dar bărbații s-au mirat, zicând: „Ce fel de om este acesta de-L ascultă și vântul și marea?”.

Sunt momente de necaz când nici o ființă omenească de pe pământ nu ne poate ajuta. Ucenicii ajunseseră la un asemenea timp, când și-au amintit că Isus era cu ei în corabie.

Dacă ochii noștri ar fi deschiși, am vedea pe Satana căutând o ocazie să stârnească patimile omenești, ca să provoace pe bărbați și pe femei să rostească cuvinte care să facă pe cei ispitiți să-și piardă terenul lui Dumnezeu și să stea pe terenul vrăjmașului, unde să fie biruit de uneltirile Satanei. În felul acesta încrederea fraților unii în alții este slăbită și chiar distrusă. Deci fiecare să privească la Isus și să-și oprească gura să nu rostească nici un cuvânt decât acelea pe care le-a rostit Isus atunci când a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi. Totdeauna El a făcut față ispititorului cu cuvintele: „Stă scris”. Și noi putem face lucrul acesta cu toată siguranța. Când sunt stârnite, nu trebuie rostit nici un cuvânt, nici chiar ca răspuns la o provocare.

Sunt împrejurări când cei care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu, ajung exasperați; căci inspirați de Satana, dau pe față un spirit pervers și încăpățânat, îngreunând posibilitatea ca alții să facă binele. Însă cel încercat și ispitit să-și aducă aminte că Maestatea cerului a fost ispitit în toate lucrurile. Așa cum sunt ispitiți membrii familiei omenești, și știe cum să vină în ajutorul acelora care sunt asaltați de puterile întunericului.

Pavel, în epistola sa către Evrei zice: „În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune. Și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului. Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot așa și Hristos, nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Și, cum zice iarăș într-alt loc: Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. El este acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrămi cătra Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit. Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri vecinice”.

„Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” Frații mei, să păstrați mereu în minte că sunteți mereu în prezența Aceluia care „este îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, căci și el este cuprins de slăbiciune”. Lucrătorii noștri din toate locurile să păstreze lucrul acesta în minte. Acela care-și pune încrederea în Hristos, nu poate fi despărțit de El de nici un om. „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi.” Credeți voi aceasta chiar și atunci când sunteți ispitiți dureros de Satana să vorbiți necugetat? Nu trebuie spus nici un cuvânt care să trezească în mintea altora sentimente care să-l dezechilibreze, căci chiar Hristos este rănit în persoana unuia din membrii familiei Sale.

Cât de subtil lucrează Satana să creeze neînțelegere și lupte între frați! Cei care sunt atât de gata să critice și să condamne, ar trebui să studieze Bibliile lor. Hristos zice: „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică... Duhul este acela care dă viață; carnea nu folosește la nimic! Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață”.

Sunt îndemnată să trimit cuvinte de avertizare lucrătorilor din Nashville: priviți la Isus și nu la oameni. Trebuie să ne dăm seama de nimicnicia înțelepciunii omenești. Hristos vă spune fiecăruia în parte: „Cazul tău este în mâna Mea”. Atâta vreme cât conlucrezi cu Mine ești în perfectă siguranță. Liniștea, pacea ta nu se găsesc în mijloacele omenești sau în grupările pe care le puteți organiza. Cei care sunt gata să poarte jugul Meu și să învețe de la Mine bunătatea și umilința, vor găsi odihnă pentru că fac din Mine încrederea și dependența lor. „Nu vă mai încredeți în om în care nu este suflare; căci nu se poate avea încredere în el.” Liniștea și pacea voastră nu se găsește în căutarea stăpânirii și nici în lupte pentru câștiguri pământești.

Sunt lucrători care se găsesc sub conducerea aceluia care este mai pe sus de toate domeniile și puterile. Aceștia au pace și odihnă în Isus Hristos. Ei nu urmăresc defectele conlucrătorilor lor. Nu stau de partea Satanei ca acuzatori ai fraților lor, slăbind și distrugând prin aceasta influența copiilor lui Dumnezeu.

Lucrarea care trebuie îndeplinită este a Domnului și El a încredințat această lucrare oamenilor. Chemarea la slujire n-am primit-o de la vreo ființă omenească. Dumnezeu a dat oricărui om lucrarea sa. Cât de atenți ar trebui să fie fiecare dintre noi ca să nu neglijăm lucrarea dată nouă de Dumnezeu, folosind mintea, limba, și influența ca să descurajăm pe alt lucrător rânduit de Dumnezeu, și să încercăm să anulăm o lucrare bună. A face așa ceva înseamnă să luptăm împotriva lui Dumnezeu.

Astunci când lumina feței lui Hristos se vede pe fața lucrătorilor Săi, când asemănarea cu Hristos caractzerizează spiritul și dispoziția lor, aceasta va fi atât de lămurit încât toți vor putea să vadă că au fost cu Isus și au învățat de la El. (Semnat) Ellen G. White.