Sanatoriu, Cal., Decembrie 1903. Doctorului J. H. Kellogg, Sanatoriul Battle Creek, Michigan.
Iubite frate, Laud pe Domnul pentru scrisorile pe care le-am primit recent de la tine. Doresc foarte mult ca tu să faci o lucrare profundă de pocăință pentru acum și pentru veșnicie. Prea multă vreme te-ai întors spre unirea cu lumea, încât îți este greu să vezi unde ai fi putut sta acum, dacă ai fi înaintat continuu spre cer. Ai pierdut multe binecuvântări deoarece n-ai simțit nevoia de lumină.
Dacă credința ta în Cuvântul lui Dumnezeu se va întări, dacă vei accepta în totalitate adevărurile care ne-au scos din lume, și ne-a făcut un un popor deosebit pentru Domnul ca o comoară a Sa deosebită, dacă te vei unii cu frații tăi în rămânerea la vechile pietre de hotar - atunci va fi unire. Dar dacă rămâi în necredință, nezidit pe temelia adevărată de credință, nu poate fi nădejde mai mare de unire în viitor decât a fost în trecut.
Sunt îndrumată să spun că tu ai nevoie să înveți primele principii ale adevărului prezent. Tu n-ai crezut soliile pe care Dumnezeu le-a dat pentru acest timp. Gândește-te dacă în timp ce rămâi în îndoială și necredință, te poți uni total cu aceia care au stat pentru adevăr așa cum este în Isus și care au primit lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca popor?
Întreabă-te sincer dacă ești legat cu credința. Fă tot ce-ți stă în putere să ajungi la unire cu Dumnezeu și cu frații tăi. Ca popor nu putem primi măsura deplină a binecuvântării lui Dumnezeu în timp ce unii care ocupă locuri de conducere lucrează împotriva adevărului pe care timp de ani de zile l-am socotit sfânt, și ascultarea la care ne-a adus la succesul pe care l-am avut. „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă, și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur: „Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu, și că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi”.
Dacă ți-ai fi păstrat credința, nu ți-ai fi părăsit dragostea dintâi, și nu ai fi ajuns în situația nestatornică în care te găsești de mulți ani. „Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: „Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează, și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu”.
Aceste cuvinte îți descriu adevărata ta stare spirituală. Vine avertizarea: „Doctorul Kellogg nu este un bărbat convertit. Unii dintre medicii asociați cu el sunt atât de amăgiți de Satana încât nu sunt în stare să facă deosebirea între adevăr și autentic --și fals și amăgire. Ei stau direct în calea lui, împiedicându-l să facă o lucrare serioasă de pocăință”.
Tu ai nevoie de o schimbare totală a inimii, înainte ca să poți discerne rătăcirea în care ai căzut. Ai dat ascultare arhi-amăgitorului. Tu nu-ți dai seama unde te vor duce sofismele pa care le-ai acceptat. Citește cu atenție capitolul cinci din Evrei. Nu ai timp de pierdut. Îngerul lui Dumnezeu strigă: „Strângeți rândurile. Doctore H. Kellogg, intră în rânduri”.
Trebuie să se țină un institut biblic într-un loc unde lucrătorii și pastorii misionari medicali să se întâlnească și să studieze Scripturile. Biblia să-și explice propriile ei declarații. Acceptați-o exact așa cum stă scris fără să obligați cuvintele ca să urmeze ideilor omenești. „Care este deosebirea între negină și grâu?”
învățați toate neamurile
însărcinarea Evangheliei așa cum este redată în Matei a fost dată nu numai ucenicilor lui Hristos care atunci erau în viață, ci tuturor acelora care aveau să-L primească ulterior. Asupra oricui din acei care îl primesc pe El ca Mântuitor personal, este așezată povara vestirii soliei Evangheliei. Va refuza oare biserica de astăzi să-și recunoască obligația de a face lucrarea atât de lămurit subliniată în cuvintele: „Duceți-vă și învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Dacă n-ar fi fost făgăduința prezenței lui Hristos, poate că am fi dat înapoi. Dar El spune: „Iată că Eu sunt cu voi întotdeauna până la sfârșitul veacului”.
Această lucrare nu trebuie încredințată doar câtorva. Predicarea Evangheliei nu este limitată la un oraș sau la o țară. „Duceți-vă și învățați toate neamurile.”
Dumnezeu este serios cu poporul Său. El îi cheamă să învingă spiritul de lăcomie. Trebuie să fim atenți ca să nu risipim mijloacele Domnului întemeind instituții mai mari decât este în armonie cu planul lui Dumnezeu. Scopul Său este să se asigure facilități pentru înaintarea lucrării Sale în toate părțile lumii. Nu trebuie să fie investite sume mari de bani în unul sau două locuri. Ridicarea multor clădiri într-un singur loc dă pe față o cheltuire egoistă a mijloacelor. În felul acesta banii aduși în trezorerie prin dărnicia poporului lui Dumnezeu sunt atrași într-un singur loc de cei care au răspunderea lucrării în locul acela. Când oamenii sunt liberi de egoism, nu fac astfel de eforturi stăruitoare ca să prindă tot ce pot pentru locul în care sunt interesați cel mai mult. Ei vor fi gata să-și jertească ambițiile pentru ca și alte locuri să primească o parte din mijloacele care sunt disponibile pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
Hristos, unica noastră speranță
Când vedem situația omenirii de astăzi, în mințile unora se ridică întrebarea: „Este oare omul prin natura lui total și complet stricat? Este el ruinat fără speranță?”.
Oamenii s-au vândut vrăjmașului oricărei dreptăți. Nu se pot salva singuri. Prin ei nu pot face nici un lucru bun. Dar există totdeauna o ieșire. Când omul a păcătuit, Hristos s-a oferit să stea ca înlocuitor și ca siguranță a lui, pentru ca să-i dea o posibilitate prin care neamul omenesc căzut să se poată întoarce la asculatare. El a luat natura omenească și a coborât pe terenul unde Adam s-a împiedicat și a căzut. Fără să se abată de la hotărârea lui, a întâmpinat ispite acolo unde Adam căzuse.
Numai primind pe Hristos ca Mântuitor personal, pot să fie înălțate ființele omenești. Feriți-vă de orice teorie care duce pe oameni să caute mântuirea în oricare altă sursă decât aceea arătată în Cuvânt. Numai prin Hristos pot oamenii căzuți în păcat și în degradare să fie aduși la o viață mai înaltă. Teoriile care nu recunosc ispășirea care a fost făcută pentru păcat precum și lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în inimile ființelor omenești, n-au putere să mai trăiască.
Mândria omului, îl va conduce să caute mâmtuirea pe altă cale decât aceea prevăzută de Dumnezeu. El nu este dispus să fie socotit cu nimic, nu este dispus să recunoască pe Hristos ca fiind singurul care poate mântui în mod desăvârșit. Satana a făcut apel la această mândrie în ispitirea primilor noștri părinți: „Veți fi ca Dumnezeu; hotărât nu veți muri”, a spus el. Și prin necredință în cuvintele Sale, ei s-au așezat de partea lui.
Despre Hristos stă scris: „Nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor prin care să poată fi mântuiți”. „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrdenic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El însuș a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.” Ellen G. White.