Lucrarea lui Satana este uşor de observat în oraşe. - Satana lucrează intens în oraşele noastre aglomerate. Lucrarea lui se vede în confuzia, cearta şi neînţelegerile dintre muncitori şi patroni şi în ipocrizia care a intrat în biserici. Satana îi conduce pe oameni întrun şir nesfârşit de petreceri şi căutare de plăceri în mâncare şi băutură, ca să nuşi mai poată lua timp pentru meditaţie. El îi umple de ambiţia de a face o paradă care să le înalţe eul. Lumea atinge pas cu pas starea de lucruri care a existat în zilele lui Noe. Sunt săvârşite toate fărădelegile care pot fi imaginate. Pofta cărnii, mândria ochilor, manifestarea egoismului, abuzul de autoritate, cruzimea şi forţa folosite pentru ai face pe oameni să intre în confederaţii şi uniuni - legândui în snopi pentru a fi arşi în marele foc al zilelor din urmă - toate acestea sunt mijloacele prin care lucrează Satana. Oamenii fără minte spun că tot acest şir nesfârşit de fărădelegi înseamnă „viaţă”...
Lumea care se poartă ca şi când nu ar exista Dumnezeu, fiind absorbită în căutări egoiste, va suferi în curând o nimicire iminentă şi nu va scăpa. Mulţi continuă în satisfacerea nepăsătoare a egoismului, până când ajung atât de dezgustaţi de viaţă, încât se sinucid. În timp ce dansează şi chefuiesc, beau şi fumează, îngăduinduşi patimile animalice, oamenii sunt ca un bou care merge la tăiere. Satana lucrează cu toată iscusinţa şi prin toate mijloacele lui fascinante pentru ai face să continue marşul lor orb, până când Domnul Se va ridica din locul Său spre ai pedepsi pe locuitorii pământului pentru nelegiuirile lor. Atunci, pământul va scoate la iveală sângele şi nu va mai acoperi uciderile. Lumea întreagă pare să mărşăluiască spre moarte. - Manuscrisul 139, 1903 (Evanghelizare, p. 26)
Agenţii lui Satana organizează opoziţia faţă de Legea lui Dumnezeu. - Oamenii sau coalizat pentru a se opune Domnului oştirilor. Confederaţiile acestea vor dăinui până ce Hristos va părăsi locul Său de mijlocire dinaintea tronului harului şi va îmbrăca veşmintele răzbunării. Agenţi satanici sunt prin toate oraşele şi se ocupă cu organizarea pe grupuri a celor care se opun Legii lui Dumnezeu. Pretinşii sfinţi, dar şi necredincioşii declaraţi se alătură acestor grupuri. Acesta nu e un timp când poporul lui Dumnezeu să fie slab. Nu ne putem îngădui nici măcar o clipă de neveghere. - Mărturii, vol. 8, p. 42 (1904)
Conflictul dintre bine şi rău va dura până la sfârşitul istoriei. - Grozavă este lupta ce are loc între puterile binelui şi ale răului în centrele importante unde mesagerii adevărului sunt chemaţi să lucreze. „Noi navem de luptat împotriva cărnii şi sângelui,” spunea Pavel, „ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6:12). Până la încheierea vremii va dăinui conflictul dintre biserica lui Dumnezeu şi aceia care se găsesc sub stăpânirea îngerilor răi. - Faptele apostolilor, p. 219 (1911)
Agenţii lui Satana fac tot mai dificilă realizarea lucrării în oraşe. - Noi nu ne dăm seama în ce măsură sunt la lucru agenţii satanici în aceste oraşe mari. Lucrarea de a aduce solia adevărului prezent înaintea oamenilor devine din ce în ce mai grea. Este esenţial ca talentele noi şi variate să se unească în lucrarea inteligentă pentru oameni. - Scrisoarea 168, 1909 (Lucrarea misionară medicală, p. 300)
Sărăcia Şi Şomajul
Oamenii sunt creaţi să trăiască în atmosfera cerului. - Oamenii nu au fost creaţi să îndure sărăcia, boala şi suferinţa, nu au fost creaţi pentru a li se neglija nevoile fizice şi spirituale, ci au fost creaţi pentru demnitate şi puritate, pentru elevarea caracterului în viaţa aceasta şi pentru bucuria negrăită şi plină de slavă din viaţa nemuritoare viitoare. Îndurările lui Dumnezeu sunt răspândite şi înmulţite pe tot pământul; iar dacă omul ar asculta de legile naturii, nu ar exista nici măcar a zecea parte din nenorocirile prezente. Sănătatea şi viaţa sunt puse în pericol prin îngăduirea apetitului. Necazurile noastre sunt cauzate mai degrabă de întrebuinţarea nechibzuită a belşugului, decât de sărăcie. Tinerii din oraşele noastre mari şi mici sunt înconjuraţi cu ispitele îngăduim apetitului pervertit. Viciul este îmbrăcat în polei; la fel ca merele din Sodoma, el pare frumos pe dinafară, dar înăuntru e numai scrum. - Forest Park Reporter, 30 martie 1879
Situaţia disperată a celor săraci necesită o intervenţie urgentă. - În marile oraşe, există mulţi oameni care primesc mai puţină grijă şi atenţie decât li se acordă necuvântătoarelor. Gândiţivă numai la familiile înghesuite laolaltă în locuinţe mizere, multe dintre acestea fiind subsoluri întunecoase, mirosind îngrozitor din pricina umezelii şi a murdăriei. În aceste locuri jalnice se nasc copii, acolo trăiesc şi tot acolo mor. Ei nu văd nimic din frumuseţea lucrurilor naturale pe care lea creat Dumnezeu spre desfătarea simţurilor şi înălţarea sufletului. În zdrenţe şi pe jumătate morţi de foame, ei trăiesc în mijlocul viciului şi al depravării, cu caracterul modelat de ticăloşia şi păcatul care îi înconjoară. Copiii aud Numele lui Dumnezeu rostit numai în blasfemii. Vorbirea murdară, blestemele şi înjurăturile le umplu urechile. Aburii alcoolului şi fumul de tutun, duhoarea oribilă şi degradarea morală le strică simţurile. Astfel, o mulţime de oameni sunt pregătiţi să devină infractori, vrăjmaşi ai societăţii care ia lăsat pradă mizeriei şi degradării.
Nu toţi săracii din mahalalele oraşelor aparţin acestei categorii. Bărbaţi şi femei cu teamă de Dumnezeu au fost aduşi în cea mai adâncă sărăcie prin boli şi nenorociri provocate de multe ori prin uneltirile celor care trăiesc prădânduşi semenii. Mulţi dintre cei care sunt cinstiţi şi bine intenţionaţi devin săraci din cauza lipsei unei calificări întro meserie. Din pricina ignoranţei lor, ei nu sunt capabili să lupte cu dificultăţile vieţii. Rătăcind prin oraşe, de multe ori nu reuşesc să-şi găsească de lucru. Împresuraţi de priveliştea şi zgomotele viciului, ei sunt supuşi unor ispite îngrozitoare. Fiind laolaltă cu cei vicioşi şi puşi adeseori în aceeaşi tagmă, ei nu mai pot fi opriţi să nu se afunde în aceleaşi adâncuri decât printro luptă supraomenească, printro putere mai mare decât cea finită. Mulţi se ţin cu îndârjire de integritatea lor, alegând mai degrabă să sufere decât să păcătuiască. În special această categorie de oameni are nevoie de ajutor, de compasiune şi încurajare. - Divina vindecare, p. 189, 190 (1905)
În multe cazuri, săracii nu ştiu unde să caute alinare. - Mulţimi de oameni se luptă cu sărăcia, obligaţi să muncească din greu pentru salarii mici, şi nu sunt în stare să-şi asigure nici măcar strictul necesar. Truda şi lipsurile, fără nicio speranţă întro situaţie mai bună, fac ca povara lor să fie grea. Când la toate acestea se adaugă durerea şi boala, povara este aproape de nesuportat. Măcinaţi de griji şi oprimaţi, ei nu ştiu unde să caute alinare. - Mărturii, vol. 9, p. 90 (1909)
Exploatarea Săracilor De Către Cei Bogaţi
Bogaţii se înavuţesc prin oprimarea altora. - Vrăjmaşul a reuşit să pervertească dreptatea şi să umple inimile oamenilor cu dorinţa egoistă după câştig. „Adevărul sa poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie” (Isaia 59:14). Ïn marile oraşe sunt mulţimi de oameni care trăiesc în sărăcie şi în mizerie, aproape lipsiţi de hrană, de adăpost şi de îmbrăcăminte, în timp ce, în aceleaşi oraşe, sunt alţii care au mai mult decât lear putea dori inima, care trăiesc în lux, cheltuinduşi banii pe case cu mobilier scump, pe împodobire personală sau, şi mai rău, pe satisfacerea plăcerilor senzuale, pe băuturi alcoolice, pe tutun şi pe alte lucruri care distrug puterile minţii, dezechilibrează gândirea şi pervertesc sufletul. Strigătele omenirii flămânde ajung până la Dumnezeu, în timp ce, prin tot felul de asupriri şi de jecmăneli, oamenii îşi îngrămădesc averi colosale. - Mărturii, vol. 9, p. 11, 12 (1909)
Dumnezeu interzice îmbogăţirea personală prin exploatarea săracilor. - Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobă nicio metodă care va îmbogăţi o clasă socială prin apăsarea şi suferinţa alteia. În toate tranzacţiile noastre comerciale, el ne învaţă să ne punem în locul acelora cu care tratăm, să nu ne uităm numai la interesele noastre, ci şi la ale celorlalţi. Cel care profită de nenorocirile altuia pentru folosul său, sau care caută să câştige de pe urma slăbiciunii sau incompetenţei altuia, este un călcător atât al principiilor, cât şi al preceptelor Cuvântului lui Dumnezeu. - Divina vindecare, p. 187 (1905)
Anul Sabatic şi Jubileul promovau egalitatea socială. - Dumnezeu dorea să pună stavilă iubirii nesăţioase după avere şi putere. Din acumularea neîncetată de averi de către o clasă şi din sărăcia şi mizeria celeilalte clase, aveau să iasă multe rele. Fără o anumită restrângere, puterea celor bogaţi avea să ajungă în cele din urmă un monopol, iar săracii, cu toate că înaintea lui Dumnezeu sunt la fel de preţioşi, urmau să fie priviţi şi trataţi de fraţii lor mai bogaţi ca fiind mai prejos de ei.
Simţul acestei oprimări avea să stârnească patimile clasei mai sărace. Urma să domnească un simţământ de deznădejde, care avea să ducă la coruperea societăţii deschizând poarta spre crime de tot felul. Rânduielile stabilite de Dumnezeu erau menite să promoveze egalitatea socială. Prevederea Anului Sabatic şi îndeosebi cea a Jubileului aveau să îndrepte, în mare măsură, relele apărute în acest interval de timp, viaţa socială şi politică a naţiunii. - Patriarhi şi profeţi, p. 534 (1890)
Unii Oferă Ajutor
Un ajutor plin de compasiune pentru săraci. - Există bărbaţi şi femei cu inima largă, care se gândesc cu îngrijorare la starea celor săraci şi la mijloacele care se pot găsi pentru alinarea lor. Modul în care pot fi ajutaţi şomerii şi persoanele fără adăpost pentru a se putea bucura de binecuvântările obişnuite ale providenţei lui Dumnezeu şi pentru a duce viaţa pe care El a intenţionat ca omul so ducă este o chestiune căreia mulţi se străduiesc cu seriozitate săi găsească un răspuns. Însă nu sunt mulţi aceia care înţeleg cauzele care stau la temelia stării actuale a societăţii, aceştia fiind rari chiar şi printre educatori şi oameni de stat. Cei care ţin în mâini pârghiile guvernării nu sunt în stare să rezolve problema sărăciei şi a delicvenţei crescânde. Ei se luptă în van să pună operaţiunile de afaceri pe o temelie mai sigură. - Divina vindecare, p. 183 (1905)
Uniunile Sindicale
Uniunile sindicale contribuie la îngreunarea condiţiilor de trai din oraşe . - Prin activitatea trusturilor şi prin rezultatele uniunilor sindicale şi a grevelor, condiţiile de trai din oraş sunt din ce în ce mai grele. Înaintea noastră stau necazuri serioase; iar pentru multe familii va deveni o necesitate să se mute din oraşe. - Divina vindecare, p. 364 (1905)
Viaţa muncitorilor, pusă în pericol de sindicate. - În toate oraşele noastre mari se va desfăşura o acţiune de legare în snopi de către confederaţiile şi sindicatele formate. Omul va stăpâni asupra oamenilor şi va cere mult de la ei. Viaţa celor care refuză să se alăture acestor sindicate va fi în pericol. Totul este în curs de pregătire pentru ca ultima mare lucrare să fie făcută de Cel care e puternic să mântuiască şi viteaz ca să nimicească. - Manuscrisul 145, 1902 (Manuscript Releases, vol. 3, p. 42)
Calitatea de membru al uniunilor sindicale împiedică păzirea Decalogului. - Aceste uniuni sindicale reprezintă unul dintre semnele zilelor din urmă. Oamenii se leagă în snopi gata a fi mistuiţi de foc. Poate că sunt membri ai bisericii, dar atâta timp cât fac parte din aceste uniuni sindicale, ei nu pot păzi poruncile lui Dumnezeu, pentru că a face parte din aceste sindicate înseamnă a dispreţui întreg Decalogul. - Scrisoarea 26, 1903 (Maranatha, p. 182)
Printre eforturile finale ale lui Satana se numără şi formarea de uniuni sindicale. - Formarea acestor uniuni sindicale este unul dintre eforturile finale ale lui Satana. Dumnezeu îi cheamă pe copiii Săi să iasă din oraşe, să se separe de lume. Va veni timpul când ei vor fi nevoiţi să facă acest lucru. Dumnezeu le va purta de grijă celor care Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui. - Scrisoarea 26, 1903 (Manuscript Releases, vol. 3, p. 43)
Contamina Ţi De Cultura Populară
Resursele risipite pe distracţii fără valoare. - Viaţa în oraşe este falsă şi artificială. Pasiunea arzătoare pentru câştigarea de bani, vâltoarea senzaţiilor puternice şi căutarea plăcerii, setea de etalare ostentativă, luxul şi extravaganţa sunt toate forţe care, acaparând masele de oameni, deturnează mintea de la scopul adevărat al vieţii. Ele deschid uşa pentru o mie de rele. Ele au o putere aproape irezistibilă asupra tineretului.
Una dintre cele mai subtile şi mai periculoase ispite care îi asaltează pe copiii şi tinerii din oraşe este iubirea de plăceri. Sărbătorile sunt numeroase; jocurile şi cursele de cai atrag mii de persoane, iar vâltoarea senzaţiilor puternice şi a plăcerii îi distrage de la datoriile serioase ale vieţii. Banii care ar fi trebuit economisiţi pentru întrebuinţări mai folositoare sunt aruncaţi pe distracţii. - Divina vindecare, p. 364 (1905)
Oraşele devin ca Sodoma şi Gomora. - Oraşele din zilele noastre devin repede tot mai asemănătoare Sodomei şi Gomorei. Numeroasele zile de sărbătoare încurajează lenevia. Activităţile distractive incitante - teatrul, cursele de cai, jocurile de noroc, consumul de băuturi alcoolice şi petrecerile - stimulează toate pasiunile la intensitate maximă. Tinerii sunt luaţi de curentul popular. Cei care se deprind să iubească distracţia de dragul distracţiei deschid poarta unui potop de ispite. Ei se lasă în voia festivităţilor sociale şi a râsului necontrolat, iar interacţiunea lor cu iubitorii de plăceri are un efect ameţitor asupra minţii. Astfel, ei sunt conduşi de la o formă de viciu la alta, până când îşi pierd atât dorinţa, cât şi capacitatea de a trăi o viaţă folositoare. Aspiraţiile lor religioase sunt paralizate; viaţa lor spirituală este întunecată. Toate facultăţile sufletului, tot ce îl leagă pe om de lumea spirituală este înjosit. - Parabolele Domnului Hristos, p. 54, 55 (1900)
Libertatea personală de acţiune nu este respectată. - Însă-şi atmosfera din aceste oraşe este plină de malarie otrăvitoare. Libertatea personală de acţiune nu este respectată; timpul individului nu este considerat ai aparţine; se aşteaptă ca el să facă la fel ca alţii...
Alipirea de distracţii şi de respectarea multor sărbători le dau mult de lucru curţilor de judecată, poliţiştilor şi judecătorilor şi duc la creşterea sărăciei şi mizeriei, de care nimeni nu are nevoie. - Special Testimonies on Education, p. 88 (1897)
Copiii nesupravegheaţi formează grupuri periculoase. - Părinţii şi familiile lor pleacă în masă spre oraşe, presupunând că acolo le este mai uşor să-şi câştige existenţa decât la ţară. Copiii, neavând ce face atunci când nu sunt la şcoală, capătă o educaţie a străzii. Din cauza unor tovărăşii rele, ajung să-şi formeze obiceiuri vicioase şi destrăbălate. Părinţii văd toate acestea; dar se cere sacrificiu pentru aşi îndrepta greşeala şi rămân pe loc până când Satana obţine un control deplin asupra copiilor lor. - Mărturii, vol. 5, p. 232
Poluarea Mediului
Poluarea pune adesea sănătatea în pericol. - Mediul înconjurător din oraşe reprezintă adesea un pericol pentru sănătate. Riscul constant de a intra în contact cu boala, prin aerul poluat, apa murdară, hrana săracă, locuinţele aglomerate, întunecoase şi insalubre sunt câteva dintre multele rele care pot fi întâlnite. Nu a fost scopul lui Dumnezeu ca oamenii să se strângă în oraşe şi să trăiască îngrămădiţi în şiruri de case şi în blocuri de apartamente. - Divina vindecare, p. 365 (1905)
Mediul din oraşe agravează problemele de sănătate ale bolnavilor. - Zgomotul, agitaţia şi starea de zăpăceală din oraşe, viaţa restrânsă şi artificială din ele sunt extrem de obositoare şi epuizante pentru cei bolnavi. Aerul încărcat cu fum şi praf, cu gaze otrăvitoare şi cu germeni ai diferitelor boli, este un pericol pentru viaţă. Cei bolnavi, închişi în cea mai mare parte a timpului între patru pereţi, ajung să se simtă aproape ca nişte prizonieri în camerele lor. Ei privesc casele, caldarâmul şi mulţimile grăbite, fără să întrezărească măcar un petic de cer albastru sau o rază de soare, un fir de iarbă, o floare sau un copac. Claustraţi în felul acesta, ei se gândesc la suferinţa şi la nefericirea lor şi ajung pradă propriilor gânduri triste.
Iar pentru aceia care nu au tărie morală, oraşele sunt pline de primejdii. Aici, pacienţii care au de biruit pofte nenaturale sunt expuşi neîncetat ispitelor. Ei trebuie mutaţi întrun mediu nou, în care firul gândurilor lor să se schimbe; ei trebuie expuşi la nişte influenţe cu totul diferite de cele care leau distrus vieţile. Să fie îndepărtaţi un timp de acele influenţe care îi îndepărtează de Dumnezeu şi să fie aduşi întro atmosferă mai curată. - Divina vindecare, p. 262, 263 (1905)
Infracţionalitatea Şi Corupţia
„Epidemia de fărădelegi” se răspândeşte pretutindeni. - Trăim în mijlocul unei „epidemii de fărădelegi”, la care oamenii profunzi şi temători de Dumnezeu de pretutindeni privesc consternaţi. Pana omenească nu este în stare să descrie corupţia care predomină. Fiecare zi aduce descoperiri proaspete cu privire la dispute politice, mită şi înşelăciune. Fiecare zi aduce raportul ei respingător despre violenţă şi nelegiuire, despre indiferenţa faţă de suferinţa umană, despre distrugerea brutală şi diabolică a vieţii omeneşti. Fiecare zi mărturiseşte despre înmulţirea nebuniei, a crimelor şi a sinuciderilor. Cine se poate îndoi că agenţii satanici se află la lucru printre oameni, intensificânduşi activitatea de distragere şi corupere a minţii, de profanare şi distrugere a corpului?
Iar în timp ce lumea este plină de aceste rele, Evanghelia este prea adesea prezentată întro manieră atât de nepăsătoare, încât lasă o impresie slabă asupra conştiinţelor sau vieţilor oamenilor. Pretutindeni există inimi care strigă după ceva ce nu au. - Divina vindecare, p. 142, 143 (1905)
Oraşele de pe tot globul sunt pline de fărădelege. - Peste tot în lume, oraşele devin focare de viciu. Imaginile şi sunetele răului se găsesc la tot pasul. Pretutindeni se găsesc încurajări la senzualitate şi risipă. Valul de corupţie şi fărădelege creşte continuu. Fiecare zi îşi prezintă raportul privitor la violenţă - jafuri, crime, sinucideri şi fărădelegi care nu pot fi numite. - Divina vindecare, p. 363 (1905)
Infracţionalitatea crescută este rezultatul respingerii lui Dumnezeu. - Peste locuitorii oraşelor vine cu grăbire şi în mod sigur o vinovăţie aproape universală, din cauza creşterii continue a unei fărădelegi voite. [...]
În toate veacurile, Satana a căutat săi ţină pe oameni în neştiinţă cu privire la planurile binefăcătoare ale lui Iehova. El se străduieşte să îndepărteze dinaintea lor lucrurile cele mari ale Legii lui Dumnezeu - principiile dreptăţii, milei şi dragostei pe care le susţine ea. Oamenii se îngâmfă pentru progresul minunat şi pentru iluminarea veacului în care trăim; dar Dumnezeu vede pământul plin de nelegiuire şi violenţă. Oamenii declară că Legea lui Dumnezeu a fost abrogată, că Biblia nu este autentică şi, ca urmare, un val de nelegiuire cum na mai fost din zilele lui Noe şi din vremea Israelului apostat inundă lumea. Nobleţea sufletului, amabilitatea, evlavia sunt părăsite pentru mulţumirea poftei după lucrurile oprite. Raportul întunecat al delictelor săvârşite pentru câştig este suficient pentru a îngheţa sângele şi pentru a umple sufletul de groază.
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al milei. El îi tratează pe călcătorii Legii Sale cu îndelungă răbdare şi cu milă plină de bunătate. Şi, cu toate acestea, chiar în zilele noastre, când bărbaţii şi femeile au atât de multe ocazii să cunoască Legea divină aşa cum a fost descoperită în Cartea Sfântă, Marele Conducător al universului nu poate privi cu satisfacţie cetăţile nelegiuite, unde domnesc violenţa şi infracţiunea. Sfârşitul răbdării lui Dumnezeu faţă de aceia care persistă în neascultare se apropie cu repeziciune. - Profeţi şi regi, p. 275, 276 (1917)
Infracţionalitatea în oraşe creşte continuu. - Tinerii din oraşele noastre respiră atmosfera întinată şi poluată a infracţionalităţii. Influenţa rea ajunge apoi până în mediul rural şi toată comunitatea devine contaminată. Conducătorii nu sunt oameni de valoare morală, ci oameni bine aprovizionaţi cu bunurile lumii acesteia şi nu au nici dorinţa şi nici înclinaţia de a ţine în frâu creşterea acestei rădăcini de amărăciune, care este tot mai mare de la an la an, fiind stimulată şi hrănită tocmai de astfel de publicaţii, în prezent disponibile peste tot, şi de astfel de poveşti şi de descrieri ale practicilor criminale care se găsesc în ziarele de azi. - Manuscrisul 13, 1895 (Manuscript Releases, vol. 10, p. 226)
Dumnezeu priveşte cu blândeţe la infractorii tineri. -- Ei [adulţii şi ceilalţi tineri] consideră că aceştia [infractorii tineri] sunt slăbiţi, decăzuţi, fără forţă morală, nişte epave morale care le transmit altora practicile lor rele. Inimile părinţilor sunt zdrobite. Fraţii, surorile şi rudele spun că aceste suflete sărmane nu mai au nicio speranţă, dar Dumnezeu priveşte la ei cu ... tristeţe şi cu bunătate. El cunoaşte toate circumstanţele care iau dus în ispită, care iau separat de El. Cum pot scăpa tinerii din această generaţie de dezonoarea teribilă adusă de risipirea moştenirii primite de la Dumnezeu, de vinderea dreptului de întâi născut - asemenea lui Esau - de trădarea intereselor sacre care leau fost încredinţate pentru binecuvântarea omenirii? Ei îşi îngăduie satisfacerea apetitului nestăpânit şi, prin lăcomia de a câştiga bani, cad în practici necinstite.
Aceste suflete sărmane au nevoie să fie aduse în legătură cu principiile înalte şi curate ale Bibliei. Dar mai întâi lucrarea de refacere trebuie să înceapă cu oferirea unei hrane sănătoase şi a celor necesare pentru aşi păstra trupul şi hainele curate, iar atunci vor începe să se vadă câteva scântei ale recunoştinţei. - Manuscrisul 14a, 1897
Judecăţile Lui Dumnezeu Asupra Oraşelor
Fărădelegile aduc judecăţile lui Dumnezeu. - În timp ce mă aflam la Loma Linda, California, pe 16 aprilie 1906, pe dinaintea mea a trecut un tablou uimitor. În timpul unei viziuni de noapte, mă aflam pe o înălţime de unde puteam vedea case clătinânduse ca o trestie în vânt. Clădiri mari şi mici cădeau la pământ. Localuri de petrecere, teatre, hoteluri şi case ale celor bogaţi erau zguduite şi dărâmate. Multe vieţi erau distruse şi văzduhul era plin de ţipetele celor răniţi şi îngroziţi.
Îngerii nimicitori ai lui Dumnezeu erau la lucru. O singură atingere, şi clădiri atât de solid construite, încât oamenii le considerau sigure împotriva oricărui pericol, deveneau întro clipă mormane de gunoi. Nu era nicăieri nicio garanţie că locul este sigur. Nu mă simţeam în vreun pericol deosebit, dar nu pot găsi cuvinte să descriu grozăvia scenelor care treceau prin faţa mea. Se părea că răbdarea lui Dumnezeu ajunsese la capăt şi Ziua Judecăţii venise.
Îngerul care stătea lângă mine mia arătat apoi că doar câţiva erau conştienţi de nelegiuirea care există în lumea noastră şi, în special, de nelegiuirea din oraşele mari. El declara că Domnul stabilise un timp când săi cerceteze cu mânia Sa pe aceia care au persistat în călcarea Legii Sale.
Cât de teribil a fost tabloul care mia trecut pe dinainte! Ceea ce sa întipărit cel mai viu în mintea mea a fost instrucţiunea pe care am primito în legătură cu el. Îngerul care stătea lângă mine a declarat că stăpânirea supremă a lui Dumnezeu şi sfinţenia Legii Sale trebuie să le fie descoperite acelora care, în mod stăruitor, refuzau săI dea ascultare Împăratului împăraţilor. Aceia care aleg să rămână necredincioşi trebuie să primească, în mila Lui, anumite pedepse, pentru ca, dacă este posibil, să poată fi treziţi ca să-şi dea seama de păcătoşenia purtării lor. - Mărturii, vol. 9, p. 92, 93 (1909)
Nelegiuirea nu se găseşte doar întrun anumit oraş. -- Să ne gândim la oraşul San Francisco. Ce anume a adus judecăţile lui Dumnezeu asupra acestui oraş? Citim răspunsul la această întrebare în descoperirile făcute privitoare la corupţia celor care sau aflat în poziţii înalte. Corupţia, beţiile şi jafurile sunt descoperite la tot pasul. Iar starea aceasta de corupţie nu se găseşte numai în San Francisco. Noi, cei care avem adevărul, înţelegem semnificaţia acestor situaţii şi evenimente.
Trăim în ultima noapte a istoriei lumii. Nu este oare timpul ca fiecare suflet să se aşeze întro relaţie corectă cu Dumnezeu pentru aşi împlini individual partea la zidirea Împărăţiei lui Hristos? - Manuscrisul 73, 1909 (Sermons and Talks, vol. 2, p. 314, 315)
Afirmaţiile Senzaţionale Împiedică Evanghelizarea În Oraşe
Să nu se facă afirmaţii alarmante. - „Nu cu mulţi ani în urmă, un frate care lucra în New York City a publicat câteva note foarte incitante cu privire la distrugerea acestui oraş. Eu leam scris imediat celor ce conduceau lucrarea de acolo, spunândule că nu a fost înţelept să publice astfel de note, pentru că în felul acesta putea fi stârnită o agitaţie care ar fi condus la o mişcare fanatică, prejudiciind cauza lui Dumnezeu. Observaţiile incitante sunt în defavoarea progresului lucrării.” [...]
„Acum a început să se spună că eu am declarat că oraşul New York va fi spulberat de un val uriaş. Eu nu am afirmat niciodată acest lucru. Când priveam marile clădiri ce se înălţau în acel oraş, etaj peste etaj, am declarat: «Ce scene teribile vor avea loc când Domnul va începe să zguduie pământul cu putere! Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18:13.» Întregul capitol optsprezece din Apocalipsa constituie o avertizare cu privire la ce va veni pe pământ. Dar eu nu am nicio lumină specială referitoare la ceea ce se va întâmpla în New York. Tot ce ştiu este că, întro zi, marile clădiri de acolo vor fi doborâte la pământ de puterea distrugătoare a lui Dumnezeu. Din lumina care mia fost dată, ştiu că timpul a venit. Un singur cuvânt din partea Domnului, o singură atingere a puterii Sale teribile, şi aceste structuri masive se vor prăbuşi. Nu ne putem imagina cât de îngrozitoare vor fi scenele care vor avea loc.” [...]
„Duhul lui Dumnezeu se străduieşte să câştige inima multora. Pentru cei care nu au avut nicio ocazie de a auzi adevărul, timpul judecăţilor nimicitoare ale lui Dumnezeu este un timp al harului. Domnul priveşte spre ei cu duioşie. Inima Sa plină de milă este impresionată, mâna Sa încă este întinsă spre a salva.” [...]
„Ultima dată când am fost în New York, am avut o viziune de noapte în care mi sa spus să privesc clădirile ce se înălţau etaj după etaj, până la cer. Aceste clădiri erau garantate împotriva incendiilor şi fuseseră ridicate spre slava proprietarilor lor. Construcţiile se înălţau sus, tot mai sus, folosinduse material costisitoare ...
În timp ce construiau acele clădiri înalte, proprietarii se bucurau cu o mândrie ambiţioasă că aveau suficienţi bani pe care săi folosească pentru glorificarea eului ... Cea mai mare parte a banilor investiţi de ei în acest fel fusese obţinută prin opresiune, prin sudoarea feţei celor săraci. În cărţile cerului este păstrat un raport al fiecărei tranzacţii. Acolo este înregistrat fiecare act necinstit şi fraudulos. Vine timpul când oamenii vor atinge o culme a insolenţei şi a fraudei pe care Domnul nu le va permite să o depăşească, iar ei vor învăţa că îndelunga răbdare a lui Iehova are o limită.
Următoarea scenă care sa ivit înaintea mea a fost aceea a unei alarme de incendiu. Oamenii priveau clădirile înalte pe care le considerau rezistente la foc şi spuneau: «Sunt întru totul sigure.” Dar acele clădiri au ars ca şi când ar fi fost făcute din smoală. Pompierii au fost incapabili să folosească pompele de incendiu.
Mia fost descoperit că atunci când va veni timpul Domnului, dacă nu va avea loc o schimbare în inimile mândre şi ambiţioase ale fiinţelor omeneşti, oamenii vor vedea că braţul care a fost puternic pentru a salva va fi puternic ca să distrugă. Nicio putere pământească nu se poate împotrivi braţului lui Dumnezeu. Niciun material folosit în construirea clădirilor nu îi va feri de distrugere atunci când vine timpul stabilit de Dumnezeu pentru ai pedepsi pe oameni pentru insolenţa lor şi pentru desconsiderarea Legii Sale.” - Schiţe din viaţa mea, p. 411414 (1915; fragmente din 1903, 1904, 1906)