Acum este momentul să învățăm lecția din experiența celor ce au lucrat pentru Dumnezeu în generațiile trecute. Cât de puțin știm despre conflictele, încercările și lucrările acestor oameni, așa cum s-au pregătit pentru a întâlni armatele lui Satana. Punându-și întreaga armură a lui Dumnezeu, au fost în stare să reziste șiretlicurilor celui rău.
Acei oameni care în trecut s-au predat lui Dumnezeu, pentru înălțarea cauzei Sale, erau tari ca oțelul în ceea ce privește principiile. Ei erau oameni care nu-și pierdeau puterea și nu se descurajau; oameni care, asemeni lui Daniel, erau plini de respect și zel pentru Dumnezeu, plini de scopuri și aspirații nobile. Ei erau la fel de slabi și neajutorați ca oricare dintre cei care sunt angajați acum în lucrare, dar și-au pus întreaga încredere în Dumnezeu. Ei aveau bogăție, dar aceasta era constituită din inteligență și dintr-un suflet cultivat. Fiecare dintre noi poate avea această bogăție, dacă Îl va face pe Dumnezeu începutul, sfârșitul și cel mai bun în toate. Astfel, deși lipsiți de înțelepciune, cunoștință, calități și putere, le putem primi pe toate, dacă învățăm lecțiile predate de Hristos, pe care avem privilegiul de a le învăța.
Felul de lucrători necesari
Acum avem oportunități și avantaje care nu erau ușor de obținut în generațiile trecute. Noi avem o lumină sporită, și aceasta ne-a parvenit prin munca acelor slujitori credincioși care au făcut din Dumnezeu punctul lor de sprijin, primind putere de la El, pentru a lăsa lumina să strălucească în raze curate peste lume. Astăzi, noi trebuie să dezvoltăm această lumină așa cum în trecut, bărbați și femei nobili au sporit lumina pe care le-o dăduse Dumnezeu. Ei s-au străduit îndelung să învețe lecțiile predate în școala lui Hristos și strădania lor nu a fost în zadar. Eforturile lor perseverente au fost răsplătite. Ei s-au unit cu cea mai măreață putere din câte există și, căutând cu o dorință puternică, o cunoaștere mai adâncă, înaltă și extinsă a realităților veșnice, au putut astfel prezenta cu succes comorile adevărului unei lumi în nevoie.
De lucrători cu un asemenea caracter este nevoie acum. Acei care sunt oameni după voia lui Dumnezeu și care sunt astfel înregistrați în cărțile din ceruri sunt cei care, la fel ca Daniel, și-au cultivat fiecare talent în așa fel încât să reprezinte cel mai bine împărăția lui Dumnezeu într-o lume care se complace în răutate. Progresul în cunoaștere este esențial pentru că odată angajați în lucrarea lui Dumnezeu, cunoașterea este puterea în slujba binelui. Lumea are nevoie de oameni cu judecată, oameni cu principii, oameni care cresc constant în înțelegere și discernământ. Presa are nevoie de oameni pe care să-i folosească în modul cel mai avantajos pentru a da adevărului aripi cu care să străbată ca fulgerul orice națiune, limbă și popor.
Sursa noastră de eficiență
Trebuie să folosim tineri care vor cultiva o hărnicie dublată de cinste, care nu se tem să-și pună puterile la încercare. Astfel de tineri vor găsi un post oriunde pentru că ei nu se clatină pe cale și pentru că poartă în minte și suflet înfățișarea divină. Ochiul lor este îndreptat spre țintă și ei înaintează și urcă strigând: „Victorie!” Dar nu este nici o chemare pentru cei indolenți, temători și necredincioși care, prin lipsa lor de credință și voință, de a-și nega eul de dragul lui Hristos, țin lucrarea pe loc...
Dumnezeu îi cheamă pe cei care vor fi împreună-lucrători cu El. Conectată cu Hristos, natura umană devine pură și adevărată. Hristos dă eficiență și omul devine o putere în slujba binelui. Sinceritatea și integritatea sunt atributele lui Dumnezeu și cel care le posedă are o putere ce este invincibilă. -- The Review and Herald, 10 martie, 1903.
Îndreptățirea lăuntrică
Îndreptățirea interioară este demonstrată de exprimarea ei în exterior. Cel care este îndreptățit în interior nu are o inimă de piatră și insensibilă, ci, zi de zi, crește după modelul lui Hristos, devenind din ce în ce mai puternic. Cel care a fost sfințit prin adevăr va avea stăpânire de sine și va călca pe urmele pașilor lui Hristos, până ce harul se va contopi în glorie. Îndreptățirea prin care suntem iertați ne este atribuită; îndreptățirea prin care suntem sfințiți ne este împărtășită. Prima reprezintă recomandarea noastră pentru cer, iar cea de-a doua ne face să fim potriviți pentru cer. -- The Review and Herald, 4 iunie, 1895.