Solii către tineret

Capitolul 16

Nu sunteți ai voștri

[AUDIO]

Auzim uneori întrebările: „Nu voi face niciodată ceea ce doresc? Nu voi avea niciodată drumul meu? Va trebui să mă abțin întotdeauna? Nu voi putea acționa niciodată în concordanță cu înclinațiile mele?”

Cu cât mai puțin îți vei urma înclinațiile naturale, cu atât mai bine va fi pentru tine și pentru ceilalți. Înclinațiile naturale au fost pervertite, puterile naturale, folosite greșit. Satana i-a adus pe oameni în conflict cu Dumnezeu. El lucrează continuu pentru a distruge imaginea lui Dumnezeu în om. De aceea, trebuie să punem restricție cuvintelor și acțiunilor noastre.

Rezultatele deplinei consacrări

Când harul lui Dumnezeu ia în stăpânire inima, se vede cu claritate că tendințele moștenite și cultivate în direcția răului trebuie crucificate. În suflet trebuie să înceapă o nouă viață, sub un nou control. Tot ceea ce se face trebuie făcut pentru slava lui Dumnezeu. Această lucrare include atât exteriorul, cât și interiorul omului. Întreaga ființă, trupul, sufletul și spiritul, trebuie adusă în subordonare față de Dumnezeu, pentru a fi folosită de El ca un instrument al îndreptățirii.

Omul firesc nu este subordonat Legii lui Dumnezeu și nici nu ar putea să fie. Dar, prin credință, viața celui ce a fost reînnoit va fi trăită zi de zi în Hristos. Zi de zi, el arată că realizează că Îi aparține lui Dumnezeu, că este proprietatea Sa.

Trupul și sufletul Îi aparțin lui Dumnezeu. El L-a dat pe Fiul Său pentru răscumpărarea lumii și, prin aceasta, avem garantat un nou contract de viață, o încercare în care trebuie să dezvoltăm caractere cu o loialitate oarbă față de El. Dumnezeu ne-a răscumpărat din sclavia păcatului și a făcut posibil ca noi să putem trăi regenerați, transformați, punându-ne la dispoziția Sa pentru a face lucrarea Sa.

Toate puterile noastre Îi aparțin

Pecetea lui Dumnezeu e pusă deasupra noastră. El dorește să ne amintim că puterile noastre fizice, mintale și morale Îi aparțin. Timpul și influența, judecata, afecțiunea și conștiința, toate sunt ale lui Dumnezeu; și ne sunt date pentru a fi folosite în armonie cu voința Sa. Nu ne sunt oferite pentru a fi folosite în concordanță cu tendințele lumii; pentru că lumea este sub conducerea celui ce îl întruchipează pe dușmanul lui Dumnezeu.

Corpul în care sălășluiește sufletul, Îi aparține lui Dumnezeu. Fiecare putere și fiecare mușchi sunt ale Lui. În nici un caz nu trebuie să neglijăm sau să abuzăm nici măcar de un singur organ pentru a-l slăbi. Noi trebuie să colaborăm cu Dumnezeu, pentru a ne păstra corpul în cea mai bună condiție în ceea ce privește sănătatea, pentru a putea fi templul unde Spiritul Sfânt să locuiască și să modeleze fiecare putere fizică și spirituală în acord cu voința lui Dumnezeu.

Mintea trebuie umplută cu principii pure. Adevărul trebuie gravat pe tablele sufletului nostru. Memoria trebuie umplută cu adevărurile prețioase ale Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, ca niște pietre prețioase frumoase, aceste adevăruri se vor reflecta în viață.

Prețul unui suflet

Valoarea pe care Dumnezeu o pune pe lucrul mâinilor Sale -- dragostea față de copiii Săi -- este relevată în darul pe care L-a făcut pentru răscumpărarea oamenilor. Adam a căzut sub stăpânirea lui Satana. El a adus păcatul în lume, iar prin acesta, moartea. Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu zămislit pentru a-l salva pe om. El a făcut totul pentru a arăta că este drept și poate îndreptăți pe toți cei ce-L acceptă pe Hristos. Omul s-a vândut pe sine lui Satana, dar Isus a răscumpărat rasa umană...

Tu nu îți aparții. Isus te-a răscumpărat prin sângele Său. Nu îți îngropa talentele. Folosește-le pentru El. În orice fel de afacere ai fi angajat, ia-L pe Isus cu tine. Dacă simți că-ți pierzi dragostea pentru Mântuitorul tău, renunță la afacere și spune: „Aici sunt, Mântuitorule, ce trebuie să fac?” El te va primi îngăduitor și te va iubi fără margini. El te va ierta, pentru că este bogat în iertare și îndelung răbdător, nedorind ca vreunul să piară...

Noi cu tot ceea ce avem Îi aparținem lui Dumnezeu. N-ar trebui să privim ca un sacrificiu faptul de a-I dărui dragostea inimilor noastre. Inima însăși ar trebui oferită Lui cu o dorință sinceră, ca un dar de bunăvoie. -- The Youth’s Instructor, 8 noiembrie, 1900.

Decizia la care suntem chemați

Nu vom fi în siguranță, dacă vom zăbovi să cântărim avantajele de a fi culeși de Satana, de a ceda sugestiilor sale. Păcatul înseamnă dezonoare și dezastru pentru fiecare suflet care este îngăduitor cu el; păcatul este orb și înșelător prin natura sa și ne va ispiti prin prezentări măgulitoare. Dacă ne aventurăm pe tărâmul lui Satana, nu avem nici o asigurare de protecție împotriva puterii sale. Atât cât ne stă în putință, ar trebui să închidem orice cale prin care ispita ar putea găsi acces la noi. -- Thoughts from the Mount of Blessing, 171.