„Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne.”
Mulți dintre cei care le vorbesc altora de nevoia de a avea o inimă nouă, nu știu ei înșiși ce înseamnă aceste cuvinte. În special tinerii se poticnesc de această expresie: „o inimă nouă”, neștiind ce înseamnă. Ei așteaptă ca o schimbare specială să aibă loc în sentimentele lor. Aceasta este ceea ce numesc ei convertire. Făcând această eroare, mulți s-au împotmolit și au ajuns la ruină, neînțelegând expresia: „Trebuie să ne naștem din nou.”
Nu sentimente, ci o viață schimbată
Satana îi conduce pe oameni să creadă că, deoarece ei au simțit extazul, sunt convertiți. Dar experiența lor nu se schimbă. Faptele lor sunt aceleași ca și mai înainte. Viața lor nu produce roade mai bune. Ei se roagă adesea și îndelung și se referă constant la sentimentele pe care le-au avut la un moment dat sau la altul. Dar ei nu trăiesc o viață nouă și sunt înșelați. Experiența lor nu este mai profundă decât sentimentele lor. Ei clădesc pe nisip și, când vin vânturi potrivnice, casa lor este dărâmată.
Multe suflete nenorocite bâjbâie în întuneric, căutând sentimentele pe care alții au spus că le-au experimentat. Ei trec peste faptul că cel care crede în Hristos trebuie să lucreze pentru propria-i salvare cu teamă și cutremur. Păcătosul condamnat are ceva de făcut. El trebuie să se căiască și să înceapă să arate credința adevărată.
Când vorbește de o inimă nouă, Isus înțelege prin aceasta mintea, viața, întregul fel de a fi. Pentru a-ți schimba inima, trebuie să lași deoparte dragostea pentru lume și să-L iubești pe Hristos. A avea o inimă nouă înseamnă a avea o minte nouă, scopuri și motivații noi. Care este semnul unei inimi noi? O viață transformată. Este o trăire neegoistă și fără mândrie zi cu zi și oră de oră.
Practicarea religiei adevărate
Unii fac o mare greșeală presupunând că o profesie înaltă va compensa lipsa slujirii adevărate. Dar o religie nepracticată nu este o religie veritabilă. Convertirea adevărată ne face cinstiți până la cel mai mic amănunt în tranzacțiile noastre cu cei din jur. Ne face credincioși în munca noastră de zi cu zi. Fiecare urmaș sincer al lui Hristos va arăta că religia Bibliei îl califică să-și folosească talentele în slujba Stăpânului.
„În sârguință, fiți fără preget.” Aceste cuvinte vor fi împlinite în viața oricărui creștin adevărat. Chiar dacă munca voastră pare a fi o corvoadă, o puteți înnobila prin modul în care o executați. Faceți-o ca și cum Dumnezeu S-ar afla în fața voastră. Faceți-o cu voioșie și cu demnitatea unor fii ai cerului. Principiile nobile sunt cele care, aduse în lucrare, o fac în întregime acceptabilă în fața lui Dumnezeu. Lucrarea adevărată leagă micimea slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ cu înălțimea slujitorilor din locurile cerești...
Ca fii și fiice ai lui Dumnezeu, creștinii ar trebui să se străduiască să atingă idealul înalt pus înaintea lor de Evanghelie. Ei nu ar trebui să fie mulțumiți până nu devin desăvârșiți, pentru că Hristos spune: „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.”
Viața sfințită
Să facem din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu studiul nostru, aducând principiile sale sfinte în viața noastră. Să umblăm înaintea lui Dumnezeu cu blândețe și umilință, corectând zilnic greșelile pe care le facem. Să nu fim mândri și egoiști și să nu ne separăm sufletul de Dumnezeu. Să nu cultivați un sentiment de supremație, crezându-vă mai buni ca alții. „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” Pacea și odihna vor fi cu voi, dacă vă aduceți voința în subordonare față de voința lui Hristos. Atunci dragostea lui Hristos va conduce inima, aducând în captivitate față de Mântuitor izvoarele secrete al acțiunii. Temperamentul repezit și ușuratic va fi domolit și atenuat prin revărsarea uleiului harului lui Hristos. Sentimentul că păcatele îți sunt iertate îți va aduce pacea ce depășește orice pricepere. Discordia va dispărea. Cel ce găsea cusur celor din jurul său va vedea că greșeli mult mai mari există în propriul său caracter.
Aceștia sunt cei ce ascultă adevărul și sunt convinși că au trăit în opoziție cu Hristos. Ei sunt condamnați și se căiesc de păcatele lor. Bizuindu-se pe meritele lui Hristos, exercitând adevărata credință în El, ei primesc iertare pentru aceste păcate. Când încetează să mai facă rău și învață să facă bine, ei cresc în har și cunoștință. Ei văd că trebuie să se sacrifice ca să se îndepărteze de lume și, cântărind prețul, consideră totul ca o pierdere care poate fi recuperată prin Hristos. Ei s-au înrolat în armata lui Hristos. Câmpul de bătălie este înaintea lor și ei intră în el plini de curaj și cu veselie, luptând contra înclinațiilor lor naturale și a dorințelor egoiste, aducându-și voința în subordonare față de Hristos. Ei Îl caută zilnic pe Domnul pentru favoarea de a I se supune fiind astfel întăriți și ajutați. Aceasta este adevărata convertire. În umilință și dependență adevărată, cel ce a primit o inimă nouă se bizuie pe ajutorul lui Hristos. El descoperă în viața sa roadele îndreptățirii. Odată el s-a iubit pe sine. Plăcerile lumești au fost plăcerea lui! Acum idolul său a fost detronat și Dumnezeu a devenit ținta supremă. Păcatele pe care odată le-a iubit, acum le urăște. Cu hotărâre și fermitate, el își urmează drumul pe cărarea sfințeniei. -- The Youth’s Instructor, 26 septembrie, 1901.
Lanțurile lui Satana
Durerile datoriei și plăcerile păcatului sunt lanțurile cu care Satana îi leagă pe oameni în cursele sale. Cei care mai degrabă ar muri decât să îndeplinească vreo faptă rea sunt singurii care vor fi găsiți credincioși. -- Testimonies for the Church 5:53.