Hristos și-a petrecut primii treizeci de ani din viața într-un orășel obscur, numit Nazaret. Locuitorii acestui oraș erau proverbiali pentru păcătoșenia lor, de aici întrebarea lui Natanael: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Evanghelia spune foarte puțin despre perioada timpurie a vieții lui Hristos. Cu excepția unei scurte relatări despre momentul în care Hristos îi însoțește pe părinții Săi la Ierusalim, mai avem o singură afirmație scurtă cu privire la acea perioadă: „și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”.
Hristos ne este un exemplu în toate lucrurile. În providența Sa, Dumnezeu a decis ca să-și petreacă primii ani din viață în Nazaret, unde era în permanență expus ispitelor datorită caracterului oamenilor fiind necesar să vegheze, pentru a rămâne curat în mijlocul atâtor păcate și fărădelegi. Nu Hristos a ales acest loc, ci Tatăl Său ceresc a hotărât locul în care caracterul Său putea fi încercat într-o mulțime de moduri. În primii ani ai vieții, Hristos a fost supus unor încercări severe, unor greutăți și conflicte, pentru a putea să-și dezvolte acel caracter desăvârșit, care-L face un exemplu perfect pentru copii, tineri și adulți.
Copiii și tinerii care merg pe calea păcatului se află adeseori în anturaje care nu sunt favorabile pentru viața unui creștin și ei cedează cu promptitudine ispitelor, invocând ca scuză faptul că anturajele sunt neprielnice, defavorabile. Hristos a ales retragerea și, printr-o viață de muncă, păstrându-și mâinile ocupate, nu a invitat ispita, ci s-a ținut departe de societatea celor a căror influență era corupătoare. Hristos și-a plasat pașii pe cărarea cea mai aspră, plină de obstacole, pe care copiii și tinerii ar putea fi chemați să o străbată la un moment dat. El nu și-a însușit o viață de belșug și nepăsare. Părinții Săi erau săraci și depindeau de truda lor zilnică pentru a se întreține, de aceea viața lui Hristos a fost plină de lipsuri, negare de sine și privațiuni. El a împărtășit cu părinții Săi viața lor de muncă, plină de zel, de hărnicie.
Puritate indiferent de circumstanțe
Nimeni nu va fi chemat să-și perfecționeze caracterul creștin în condiții mai defavorabile ca Mântuitorul nostru. Faptul că Hristos a trăit treizeci de ani în Nazaret, locul din care mulți credeau că este o minune să iasă ceva bun, este o mustrare pentru tinerii care consideră că formarea caracterelor lor religioase trebuie să depindă de împrejurări. Dacă anturajele tinerilor sunt neplăcute și categoric nesănătoase, mulți fac din acest lucru o scuză pentru a nu-și perfecționa un caracter creștin. Exemplul lui Hristos respinge ideea că urmașii Săi sunt dependenți de loc, șansă sau prosperitate pentru a trăi o viață fără prihană. Hristos i-ar putea învăța că o viață de credincioșie onorabilă și totuși umilă poate exista în orice loc, în orice situație, acolo unde providența divină i-a chemat.
Viața lui Hristos a fost de natură să arate că siguranța, curățenia și fermitatea principiilor nu depind de o viață lipsită de greutăți, sărăcie și adversitate. Încercările și privațiunile de care se plâng atât de mulți tineri au fost îndurate de Hristos fără murmur. O astfel de disciplină reprezintă chiar experiența de care tinerii au nevoie. Ea va conferi statornicie și fermitate caracterelor lor și-i va face asemeni lui Hristos, puternici în spirit pentru a rezista ispitei. Ei nu vor putea fi biruiți de înșelăciunile lui Satana dacă se rup de influența acelora care i-ar putea conduce pe cărări greșite și care i-ar putea corupe din punct de vedere moral. Prin rugăciuni zilnice către Dumnezeu, ei vor căpăta de la El har și înțelepciune pentru a suporta conflictele și realitățile dure ale vieții și pentru a ieși biruitori din acestea. Seninătatea și loialitatea minții pot fi menținute doar prin atenție și rugăciune. Viața lui Hristos a fost un exemplu de energie perseverentă, nepermițând ca aceasta să fie slăbită de reproșuri, ridiculizări, privațiuni sau greutăți.
În acest mod ar trebui să stea lucrurile și cu tinerii. Dacă încercările ce vin asupra lor cresc, ei trebuie să știe că Dumnezeu testează, probează loialitatea lor. și prin această poziție în menținerea integrității de caracter, chiar atunci când sunt descurajați, tăria, fermitatea și puterea de a suporta vor crește și ei se vor întări în duh. -- Youth’s Instructor, 1 martie, 1872.
Mai degrabă moarte decât dezonorare
Alegeți mai degrabă sărăcia, reproșurile, separarea de prieteni sau oricare altă suferință decât să vă mânjiți sufletele cu păcat. Mai bine moartea decât dezonorarea sau călcarea Legii lui Dumnezeu! Acesta ar trebui să fie motoul fiecărui creștin. -- Testimonies for the Church 5:147.