Putem să ne flatăm singuri că suntem liberi de multe lucruri de care alții se fac vinovați; dar, dacă avem unele puncte tari de caracter și doar unul singur slab, se creează astfel o legătură între păcat și suflet. Inima este împărțită în slujirea sa și spune: „Ceva pentru mine, ceva pentru Tine”. Copilul lui Dumnezeu trebuie să caute păcatul pe care l-a ascuns și pe care l-a îngăduit și să permită lui Dumnezeu să-l taie și să-l arunce din inimă. El trebuie să biruie acel singur păcat; pentru că înaintea lui Dumnezeu, acest păcat nu este un lucru neînsemnat.
Unul spune: „Nu sunt câtuși de puțin invidios, dar mă las provocat și spun lucruri rele, deși întotdeauna îmi pare rău după ce dau frâu liber temperamentului”. Altul spune: „Am și eu cutare sau cutare defect, dar disprețuiesc ticăloșia manifestată de o anume persoană dintre cunoștințele mele”. Dumnezeu nu ne-a dat o listă de păcate împărțite pe grade, astfel încât să le putem considera pe unele ca având consecințe mai mici și să spunem că ele nu fac decât puțin rău, în timp ce altele au un impact mai mare și deci vor produce mai mult rău.
Un lanț nu este mai puternic decât cea mai slabă verigă a sa. Putem să spunem despre lanț că este bun ca întreg, dar, dacă o verigă este slabă, nu mai poți conta pe acel lanț. Lucrarea de biruință trebuie să constituie studiul fiecărui suflet care va intra în Împărăția lui Dumnezeu. Acele cuvinte nerăbdătoare, care îți tremură pe buze trebuie să rămână nerostite. Gândul că nu-ți este corect evaluat caracterul trebuie îndepărtat de la tine, pentru că îți slăbește influența și va da rezultate sigure, făcându-te în ochii altora un etalon în privința evaluării. Tu trebuie să birui ideea că ești un martir și să te agăți de promisiunea lui Hristos, care spune: „Harul Meu îți este de ajuns”. -- The Review and Herald, 1 august, 1893.
Controlul gândurilor
Ar trebui să vă țineți departe de tărâmul încântător al lui Satana și să nu îngăduiți minții voastre să fie distrasă de la supunerea față de Dumnezeu. Prin Hristos, puteți și trebuie să fiți fericiți și ar trebui să dobândiți obiceiul controlului de sine. Chiar și gândurile voastre trebuie aduse în subordonare față de voința lui Dumnezeu și sentimentele voastre sub controlul rațiunii și al religiei. Imaginația nu v-a fost dată pentru ca să-i permiteți să alerge în dezordine și pentru a avea propriile ei căi, fără să faceți nici un efort de a o disciplina. Dacă gândurile sunt greșite, sentimentele vor fi greșite, iar gândurile și sentimentele, împreună constituie caracterul moral. Când hotărâți, în calitate de creștini, că nu vi se cere să vă controlați gândurile și sentimentele, sunteți aduși sub influența îngerilor răi și invitați atât prezența, cât și controlul lor. Dacă cedați în fața impresiilor voastre și permiteți gândurilor voastre să urmeze cursul suspiciunii, îndoielii și nemulțumirii, veți fi printre cei mai nefericiți dintre muritori și viața voastră se va dovedi un eșec. -- Testimonies for the Church 5:310.