Mulți tineri nu au un principiu ferm de a-I servi lui Dumnezeu. Ei se afundă în fiecare nor și nu au nici o rezistență. Ei nu cresc în har. Ei dau impresia că păzesc poruncile lui Dumnezeu, dar nu sunt subordonați Legii lui Dumnezeu și într-adevăr nici n-ar putea fi. Inimile lor firești trebuie schimbate. Ei trebuie să vadă frumusețe în sfințire; atunci vor tânji după ea cum tânjește o inimă însetată după un izvor de apă; atunci vor iubi pe Dumnezeu și Legea Sa. și abia atunci jugul lui Hristos va fi bun, iar povara Sa, ușoară.
Dragi tineri, dacă pașii voștri sunt conduși de Dumnezeu, nu trebuie să vă așteptați să aveți parte mereu de pace și prosperitate. Cărarea care conduce la ziua cea mare nu este cea mai ușoară pentru a călători și, din când în când, va părea întunecoasă și spinoasă. Dar aveți asigurarea că brațele neobosite și puternice ale lui Dumnezeu vă vor înconjura, protejându-vă de rău. El vrea de la voi să practicați credința în mod serios și să învățați să vă încredeți în El atunci când este ceață, la fel ca într-o zi însorită.
Credința trăită
Urmașul lui Hristos trebuie să aibă în inimă o credință plină de supunere; pentru că fără aceasta este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu. Credința este mâna care te menține în legătură cu ajutorul veșnic; este mijlocul prin care o inimă reînnoită este făcută să bată la unison cu inima lui Hristos.
În strădania de a ajunge în casa lui, vulturul este adesea doborât de furtunile din defileele înguste din munți. Norii negri ca niște valuri furioase răscolesc totul între el și înălțimile însorite, unde și-a clădit și și-a consolidat cuibul. Pentru o vreme, el pare tulburat, aruncat încoace și încolo, bătând din aripile sale puternice ca și cum ar vrea să înlăture norii grei. Trezește chiar și porumbeii din munți cu strigătul său sălbatic, în sforțarea zadarnică de a ieși din această închisoare. În cele din urmă, se năpustește cu tărie înainte, în întuneric, și când, o secundă mai târziu, răzbește în strălucirea calmă de deasupra norilor, din pieptul lui izbucnește un strigăt de triumf. Întunericul, vuietul și furtuna au rămas undeva dedesubt și lumina cerului se revarsă plină de sclipire deasupra sa. Astfel, vulturul ajunge în cele din urmă la căminul mult dorit, în vârful piscului semeț, și este pe deplin mulțumit. A fost nevoie de un efort pentru a realiza acest lucru, dar este răsplătit prin faptul că a reușit să obțină ceea ce dorea.
Aceasta este singura cale pe care o putem alege ca urmași ai lui Hristos. Noi trebuie să exersăm trăirea prin credință, care va străpunge norii, ca pe un zid gros care ne separă de strălucirea cerului. Noi avem de atins înălțimi ale credinței, unde nu este decât pace și bucurie în Spiritul Sfânt.
Un conflict de o viață
Ai văzut vreodată vreun șoim care urmărea un porumbel? Instinctul l-a învățat pe porumbel că, dacă se înalță mult mai sus decât urmăritorul său, acesta nu-l va putea prinde. Astfel, el se înalță sus și tot mai sus, în acoperișul albastru al cerului, urmărit în continuare de șoim, care încearcă să obțină un avantaj. Dar efortul este zadarnic. Porumbelul este în siguranță atâta vreme cât nu permite ca nimic să-l oprească din zbor sau să fie atras spre pământ; dar o singură ezitare, o singură coborâre a ștachetei și inamicul cel vigilent se năpustește asupra victimei. Am urmărit la nesfârșit această scenă, cu răsuflarea tăiată, toată simpatia noastră înclinând spre micul porumbel. Cât de triști ne-am fi simțit să-l vedem căzând pradă crudului șoim!
Noi avem în față un război -- un conflict pe viață cu Satana și ispitele sale seducătoare. Dușmanul va folosi orice argument, orice decepție pentru a atrage un suflet; pentru a cuceri coroana vieții, trebuie să depunem eforturi stăruitoare, perseverente. Nu trebuie să lăsăm armele sau să părăsim câmpul de luptă până când nu am câștigat victoria și putem triumfa în Numele Răscumpărătorului. Atâta vreme cât continuăm să ne păstrăm ochii fixați pe Cel ce este începutul și sfârșitul credinței noastre, vom fi în siguranță. Sentimentele noastre ar trebui să vizeze lucrurile de sus, nu pe cele pământești. Prin credință, ne putem ridica sus și tot mai sus în câștigarea harului lui Hristos. Prin contemplarea zilnică a farmecului Său neîntrecut, trebuie să ne asemănăm din ce în ce mai mult cu chipul Său plin de slavă. În timp ce trăim astfel în comuniune cu cerul, plasele lui Satana vor fi întinse în zadar. -- The Youth’s Instructor, 12 mai, 1898.