Hristos ne-a asigurat tot ceea ce avem nevoie pentru a fi puternici. Ne-a dat Spiritul Sfânt, a cărui însărcinare este să ne amintească toate promisiunile pe care Hristos le-a făcut, că putem avea pace și putem avea sentimentul iertării. Dacă ne vom păstra ochii ațintiți spre Mântuitorul nostru și ne vom încrede în puterea Sa, vom fi inundați de siguranță, pentru că îndreptățirea lui Hristos va deveni îndreptățirea noastră...
Noi Îl dezonorăm vorbind despre ineficiența și neputința noastră. În loc să ne uităm la noi înșine, să privim mai bine și constant spre Isus, să devenim zi de zi din ce în ce mai asemănători Lui, din ce în ce mai disponibili să vorbim despre El, mai bine pregătiți să-I slujim, să-I primim bunăvoința, ajutorul și binecuvântările pe care ni le oferă.
Dacă vom trăi astfel în comuniune cu El, ne vom întări prin puterea Lui și vom deveni un ajutor și o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Numai dacă vom putea face ceea ce ne cere Domnul, inimile noastre vor deveni ca niște harpe sacre, fiecare coardă vibrând de rugăciunile noastre puternice și de recunoștința către Mântuitorul trimis de Dumnezeu pentru a birui păcatul din lume...
Contemplați-I slava
Când ispitele vă asaltează, așa după cum cu siguranță o fac, când sunteți înconjurați de confuzie, când, distrași și descurajați, sunteți aproape gata să cedați disperării, uitați-vă spre locul unde cu ochii credinței ați văzut ultima dată lumina, și întunericul care s-a adunat tot mai compact va fi împrăștiat de lumina strălucitoare a gloriei Sale. Când păcatul se luptă să obțină supremația în sufletul vostru și împovărează conștiința, când norii necredinței apar în minte, îndrepta-ți-vă către Salvator. Harul Său este suficient pentru a supune păcatul. El ne va ierta, umplându-ne de bucurie în Dumnezeu...
Haideți să nu mai discutăm de ineficiența și de neputința noastră. Să uităm lucrurile care sunt în spate, haideți să înaintăm pe calea spre cer. Să nu neglijăm nici o ocazie care, valorificată, ne va face mai utili în serviciul lui Dumnezeu. Apoi, ca niște filoane de aur, sfințenia va inunda viața noastră și îngerii, văzând consacrarea noastră, vor repeta promisiunea: „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. Tot cerul se bucură când ființe omenești slabe și vinovate își predau viața lui Isus, pentru a trăi viața Lui. -- The Review and Herald, 1 octombrie, 1908.
Bucurie prin căință
Condițiile salvării omului sunt dispuse de Dumnezeu. Umilirea de sine și purtarea crucii sunt mijloacele prin care păcătosul pocăit poate să găsească pace și mângâiere. Gândul că Isus a fost supus umilinței și sacrificiului pe care omul nu va fi niciodată chemat să le îndure ar trebui să înăbușe orice murmurare sau voce potrivnică. Cea mai dulce bucurie a unui om vine din căința sa sinceră înaintea lui Dumnezeu, după încălcarea Legii Sale, și din credința în Isus Hristos ca Răscumpărător și Mijlocitor al păcătosului. -- The Signs of the Times, 4 martie, 1880.