Cei ce merg pe calea îngustă vorbesc despre bucuria și fericirea pe care le vor avea la sfârșitul călătoriei. Chipurile lor sunt adesea triste și totuși deseori strălucesc de o bucurie sfântă, sacră. Ei nu se îmbracă la fel ca cei de pe calea cea largă, nu vorbesc ca ei și nu se comportă ca ei. Lor le-a fost dat un model. Un Om al durerii și obișnuit cu suferința le-a deschis o cale, pe care a parcurs-o El Însuși. Urmașii Lui văd urmele pașilor Săi și sunt îmbărbătați și alinați. El a trecut pe acolo în siguranță și ei pot face la fel, dacă vor urma pașii Săi.
Calea cea largă
Pe calea cea largă toți sunt preocupați de persoana lor, de îmbrăcăminte și de plăcerile ce apar în drumul lor. Ei se lasă nestingheriți în voia amuzamentului și a veseliei, fără a se gândi la distrugerea sigură, de la capătul cărării. Cu fiecare zi ce trece, ei se apropie de nimicirea lor; cu toate acestea, ei se grăbesc din ce în ce mai repede. O, cât de înspăimântător mi s-a părut acest lucru!
Am văzut că mulți dintre cei ce călătoreau pe această cale largă aveau aceste cuvinte scrise asupra lor: „Mort față de lume. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. De aceea, fiți și voi gata.” Ei păreau la fel de îngâmfați ca cei din jurul lor, cu excepția unei umbre de tristețe pe care am observat-o pe chipurile lor. Discuțiile lor erau la fel ca ale celor veseli și nesăbuiți din jur, însă, din când în când, ei arătau cu mare satisfacție spre cele scrise pe veșmintele lor, spunând și altora să aibă și ei aceleași lucruri scrise pe ale lor. Se aflau pe calea cea largă, deși susțineau că se numără printre cei ce merg pe calea îngustă. Cei din jurul lor spuneau: „Nu este nici o deosebire între noi. Suntem la fel în modul în care ne îmbrăcăm, vorbim și acționăm...”
Mi-a fost arătat cum unii dintre păzitorii Sabatului se aseamănă cu lumea. O, am văzut că aceasta este o dezonoare la adresa mărturisirii lor și a cauzei lui Dumnezeu. Ei își dezmint menirea. Ei cred că sunt diferiți de lume, dar sunt atât de apropiați de lume în îmbrăcăminte, în conversație și fapte, încât nu se mai poate face distincție. I-am văzut împodobindu-și bietele trupuri muritoare, care pot fi atinse în orice moment de degetul lui Dumnezeu și întinse în patul suferinței. O, și când se apropie de ultima clipă, un chin de moarte îi torturează și atunci marea întrebare este: „Sunt pregătit să mor? Pregătit să apar în fața lui Dumnezeu și a judecății Sale și să trec cu bine de aceasta?”
Întrebați-i atunci ce simt cu privire la împodobirea trupurilor lor și dacă au cea mai mică idee despre ce înseamnă să fie pregătiți să apară în fața lui Dumnezeu. V-ar spune că, dacă ar putea să dea timpul înapoi și să-și retrăiască trecutul, și-ar corecta viața, s-ar feri de nebunia acestei lumi, de mândria și vanitatea ei, și-ar acoperi trupul cu veșminte modeste și ar fi un exemplu pentru toți cei din jurul lor. Ar trăi pentru gloria lui Dumnezeu.
De ce este atât de greu să ducă o viață de lepădare de sine, de modestie? Pentru că pretinșii creștini nu sunt morți față de lume. Este ușor de trăit după ce am murit.
Dar mulți tânjesc după prazul și ceapa din Egipt. Ei sunt înclinați să se îmbrace și să se comporte cât mai aproape de modul în care lumea o face și totuși să meargă și în cer. Ca și cum ar putea să urce pe o altă parte. Ei nu intră pe poarta cea dreaptă și pe calea îngustă...
Aceștia nu vor avea nici o scuză. Mulți se îmbracă la fel ca lumea, pentru a avea influență. Dar aici fac o greșeală tristă și fatală. Dacă ar avea o influență adevărată și salvatoare, atunci să trăiască potrivit cu mărturisirea lor de credință, să-și arate credința prin faptele lor neprihănite și să arate că este o mare deosebire între creștin și lume.. Am văzut că îmbrăcămintea, cuvintele și faptele trebui să vorbească despre Dumnezeu. Atunci o influență sfântă s-ar revărsa peste ei și toți ar cunoaște că au fost cu Isus. Necredincioșii vor vedea că adevărul pe care îl mărturisim are o influență sfântă și credința în venirea lui Hristos schimbă caracterul oamenilor. Dacă cineva dorește ca influența sa să vorbească în favoarea adevărului, atunci să trăiască acest adevăr și în felul acesta să imite umilul Model.
Pregătirea pentru venirea lui Isus
Am văzut că Dumnezeu urăște mândria și că toți cei mândri și cei care săvârșesc nelegiuirea vor fi ca miriștea, iar ziua care vine îi va arde. Am văzut că solia îngerului al treilea trebuie să lucreze precum drojdia asupra multor inimi care susțin că o cred, pentru a îndepărta din ei mândria, egoismul, lăcomia și iubirea de lume.
Isus vine. Va găsi El un popor care se aseamănă cu lumea? Îl va recunoaște El ca popor al Său, pe care l-a purificat prin jertfa Lui?
O, nu. Doar cei curați și sfinți vor fi recunoscuți ca fiind ai Lui. Cei ce au fost curățați și albiți prin suferință și s-au păstrat la distanță, nepătați de lume, aceștia vor fi ai Lui.
Când am văzut lucrul îngrozitor că poporul lui Dumnezeu era asemenea lumii, fără nici o deosebire, cu excepția numelui, între cei ce pretindeau a fi ucenici ai blândului și smeritului Isus și cei necredincioși, sufletul meu a simțit un chin profund. Am văzut că Isus a fost rănit și expus unei rușini deschise. Îngerul a spus că a văzut cu mâhnire că pretinsul popor al lui Dumnezeu iubește lumea, se face părtaș la spiritul ei și urmează moda ei: „Despărțiți-vă, despărțiți-vă! pentru ca partea voastră să nu fie afară din cetate, împreună cu fățarnicii și cu necredincioșii. Menirea ta îți va cauza un mare chin, dar pedeapsa ta va fi mai mare pentru că ai cunoscut voia Lui, dar nu ai făcut-o.”
Cei care pretind a crede în solia celui de-al treilea înger aduc adesea ofensă cauzei lui Dumnezeu prin ușurătate, glume și neseriozitate. Am văzut că acest rău era prezent pretutindeni în rândurile noastre. Ar trebui să existe umilință înaintea Domnului; Israelul lui Dumnezeu ar trebui să-și sfâșie inima, nu hainele. Simplitatea copilărească este rar întâlnită; se ține cont mai mult de aprobarea omului decât de a face pe plac lui Dumnezeu.
Îngerul a spus: „Puneți-vă inima în rânduială, ca să nu vă cheme la judecată și firul fragil al vieții să fie tăiat și să ajungeți în mormânt nepregătiți pentru judecată. Or, dacă nu vă pregătiți patul în mormânt, cu excepția cazului că vă veți împăca în curând cu Dumnezeu și vă veți smulge din lume, inimile voastre se vor împietri și vă veți sprijini pe un reazem fals, o așa-zisă pregătire, și vă veți descoperi greșeala prea târziu ca să vă asigurați o nădejde bine ancorată”. -- Testimonies for the Church 1:127-134.
Care este avantajul?
Hristos îi îndeamnă pe toți să mediteze, să facă o socoteală corectă. Puneți într-un taler pe Isus, care înseamnă o comoară veșnică, viață, adevăr, cer și bucurie în Hristos, sufletele răscumpărate, și puneți în celălalt taler al balanței fiecare atracție pe care lumea o poate oferi. Pe un taler puneți pierderea sufletului vostru și a sufletelor pentru care ai fi putut fi instrument de salvare, iar pe celălalt, pentru tine și pentru ei o viață care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. Cântăriți pentru prezent și pentru eternitate. În timp ce sunteți astfel implicați, Hristos vorbește: „și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?”
Dumnezeu dorește să le alegem pe cele cerești în locul celor pământești. El deschide înaintea noastră posibilități pentru o investiție în ceruri. El ne încurajează să tindem spre cele mai înalte ținte, asigurându-ne comoara cea mai de preț. El declară: „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”.
Când bogățiile roase de molii sau mâncate de rugină vor pieri, urmașii Domnului Hristos se pot bucura de comoara lor din ceruri, bunuri ce sunt nepieritoare. -- Christ’s Object Lessons, 374.