Domnul vieții și al gloriei și-a îmbrăcat divinitatea cu umanitatea pentru a-i demonstra omului că Dumnezeu, prin Hristos, vrea să ne conecteze cu El. Fără o comuniune cu Dumnezeu, nimeni nu poate fi fericit. Omul căzut trebuie să învețe că Tatăl nostru ceresc nu poate fi mulțumit până când dragostea Lui nu îmbrățișează pe păcătosul pocăit și transformat prin meritele Mielului nepătat al lui Dumnezeu.
Lucrarea tuturor inteligențelor cerești conduce la acest sfârșit. Sub comanda Generalului lor, ele lucrează pentru recuperarea celor care, prin păcat, s-au separat de Tatăl ceresc. Un plan a fost gândit, prin care minunăția harului și dragostei lui Hristos să fie arătate, descoperite lumii. Prin prețul infinit plătit de Fiul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea omului, este relevată dragostea lui Dumnezeu. Acest glorios plan de salvare este amplu și oferă salvare întregii lumi. Păcătoși, oameni căzuți, pot fi desăvârșiți în Isus prin iertarea păcatului și îndreptățirea lui Hristos.
Puterea crucii
Isus Hristos, legat de umanitate, arată că el poate cuprinde omenirea cu brațul Său uman, în timp ce cu brațul divin a prins tronul Celui Infinit. El a plantat crucea Sa la mijloc, între pământ și cer, și a spus: „și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii”. Crucea trebuia să fie centrul atracției.
Trebuia să le vorbească oamenilor și să-i treacă peste prăpastia pe care a făcut-o păcatul, pentru a uni oamenii limitați cu Dumnezeu, care e infinit. Numai puterea crucii îl poate despărți pe om de puternica uniune de forțe a păcatului. Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru salvarea păcătosului. Cei ale căror păcate sunt iertate, care-L iubesc pe Isus, vor fi uniți cu El. Ei vor purta jugul lui Hristos. Acest jug nu e pentru a-i stânjeni, pentru a face viața lor religioasă una de trudă nesatisfăcătoare. Nu, jugul lui Hristos ar trebui să ducă la înțelegerea faptului că viața de creștin trebuie să devină una de bucurie și plăcere. Creștinii trebuie să fie bucuroși în contemplarea a ceea ce Domnul a făcut, dând pe unicul Său Fiu născut să moară pentru lume, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.
Loialitate față de Hristos
Cei ce stau sub steagul însângerat al Prințului Emanuel ar trebui să fie soldați credincioși în armata lui Hristos. Niciodată n-ar trebui să fie neloiali. Mulți dintre tineri se vor oferi să stea cu Isus, Prințul vieții. Dar dacă vor continua să stea cu El, trebuie constant să se uite la Isus, Căpitanul lor, pentru a primi ordine. Ei nu pot fi soldați ai lui Hristos și totuși să lucreze pentru confederația lui Satana, fiind un ajutor de partea sa, pentru că astfel vor deveni dușmanii lui Hristos. Vor trăda datorii sacre. Ei vor constitui o verigă între Satana și adevărații soldați și astfel, prin acești agenți vii, dușmanul va lucra constant să fure inimile soldaților lui Hristos.
Vă întreb, dragi tineri care susțineți că sunteți soldați ai lui Hristos, ce lupte ați dus? Care au fost angajamentele voastre? Când Cuvântul lui Dumnezeu v-a descoperit ce lucrare aveți de îndeplinit, ați refuzat să o faceți, pentru că nu se potrivea cu înclinațiile voastre? Atracția lumii v-a ispitit, distrăgându-vă din serviciul lui Hristos. Satana este angajat în inventarea diferitelor ispite și, prin păcate ce ar putea părea mărunte, vă îndepărtează de Hristos. Apoi atracții mai mari vă sunt prezentate pentru a vă seduce și a vă sustrage complet de la Dumnezeu.
Poți avea numele în registrul bisericii și poți pretinde că ești copilul lui Dumnezeu și totuși exemplul tău, să reprezinte greșit caracterul lui Hristos și să-i atragi și pe alții departe de El. Nu este nici o fericire, pace sau bucurie pentru un credincios practicant, al cărui suflet nu este în întregime înrolat în lucrarea pe care Domnul i-a dat-o. El va aduce constant lumea în biserică, nu prin căință, mărturisire și predare în mâna lui Dumnezeu, ci prin predarea din ce în ce mai mult lumii, prin angajarea de partea lui Satana, mai degrabă decât de partea lui Hristos, în această luptă.
Nevoia unei cunoașteri prin experiență
Apelez la tineri să taie și cel mai subțire firicel de ață care îi leagă de lume prin practică și spirit. „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice, spune Domnul Cel Atotputernic.”
Vor auzi tinerii această voce care-i invită? Cât de puțin realizează tinerii noștri necesitatea de a oferi asociaților lor tineri un exemplu creștin prin viața și caracterul lor! Mulți dintre tinerii noștri înțeleg teoria adevărului, dar cât de puțini înțeleg prin experimentarea cunoștințelor punerea în practică a lui, în fiecare faptă a lor. Unde sunt misionarii tineri, care fac orice fel de muncă în marele lan ce trebuie secerat? Unde sunt cei care învață zilnic în școala lui Hristos? Să nu-i lăsăm să simtă că sunt gata de absolvire. Să-i lăsăm să aștepte în curțile Domnului, unde pot fi îndrumați cum să lucreze în colaborare cu inteligențele cerești. Dragi tineri, doresc să vă vorbesc hotărât, pentru că vreau să fiți salvați. Nu mai pierdeți timp. Nu puteți să-i slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Puteți fi creștini în aparență, dar, când vin ispitele, când sunteți aspru încercați, nu cădeți de cele mai multe ori?
Frăția creștină
Conflictul în care trebuie să iei parte activă este găsit în viața de zi cu zi. În vremuri de încercare, nu lași dorințele tale de partea cuvântului scris și, prin rugăciuni stăruitoare, Îl cauți pe Isus pentru sfat? Mulți afirmă că nu e nici un rău să te duci la un concert și să absentezi de la întâlniri unde servii Domnului transmit mesajul cerului. Ești în siguranță dacă te afli acolo unde Hristos a spus că va fi și El.
Cei ce respectă și apreciază Cuvântul lui Dumnezeu nu vor întoarce spatele întrunirilor de rugăciune sau întâlnirilor unde solul Domnului a fost trimis să le spună lucruri cu privire la interesul lor veșnic. Isus a spus: „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. Îți poți permite să alegi plăcerea și să ratezi binecuvântarea? Îngăduința față de aceste lucruri are o influență grăitoare nu numai asupra vieții și caracterului tău, dar și asupra vieților și caracterelor asociaților tăi.
Dacă toți cei ce pretind că sunt urmașii lui Hristos ar fi așa în faptă și adevăr, atunci ei ar avea mintea lui Hristos și ar îndeplini lucrările lui Dumnezeu. Ar rezista ispitei de a fi indulgenți cu ei înșiși și ar arăta că ei nu gustă plăcerile frivole ale lumii mai mult decât privilegiul întâlnirii cu Hristos în cadrul întâlnirilor sociale. Atunci vor avea o influență asupra altora și i-ar conduce să le urmeze exemplul.
Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele, și cei care sunt iubitori de plăceri nu apreciază valoarea binecuvântării de a face parte din numărul poporul lui Dumnezeu. Ei nu apreciază privilegiul de a-și influența asociații mergând cu ei, sperând că inimile lor vor fi atinse de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Cine merge împreună cu ei la aceste adunări lumești? Isus nu Se află acolo pentru a binecuvânta asemenea adunări. Dar Satana va aduce în minte lucruri care nu vor mai permite intrarea lucrurilor de interes veșnic. Este șansa lui de a crea confuzie cu privire la bine, amestecându-l cu răul.
Prin acordarea atenției întrunirilor lumești se creează un gust pentru distracții excitante și puterea morală este slăbită. Cei ce iubesc plăcerea pot păstra o aparență de asemănare cu Dumnezeu, dar nu au nici o legătură vitală cu El. Credința lor este moartă, zelul lor s-a stins. Ei nu simt povara necesității de a spune un cuvânt la timp sufletelor care nu-L cunosc pe Hristos și de a-i grăbi să-și predea inimile lui Dumnezeu. -- The Youth’s Instructor, 23 aprilie, 1912; The Youth’s Instructor, 30 martie, 1893.
Religia nu este un sentiment
Religia pură și nepângărită nu este un sentiment, ci îndeplinirea lucrărilor de milă și iubire. Această religie este necesară sănătății și fericirii. Ea intră în templul sufletului poluat și, cu un bici, aruncă afară păcatul care s-a strecurat. Preluând tronul, sfințește totul prin prezența ei, luminând inima cu razele strălucitoare ale Soarelui Îndreptățirii. Ea deschide ferestrele sufletului spre cer, lăsându-l în lumina soarelui iubirii lui Dumnezeu. O dată cu ea intră seninătatea și liniștea sufletească, puterea fizică, psihică și mintală se îmbogățește, pentru că atmosfera cerului, ca o influență activă, vie, umple sufletul. Hristos este în inimă și cu El, speranța gloriei. -- The Review and Herald, 15 octombrie, 1901.