Cei patru tineri evrei, când primeau educație la curtea regelui, în Babilon, nu au considerat că binecuvântarea lui Dumnezeu înlocuia efortul susținut ce se cerea de la ei. Ei erau silitori la studiu, pentru că realizau că, prin harul lui Dumnezeu, soarta lor depindea de propria lor voință și acțiune. Ei trebuiau să-și demonstreze întreaga abilitate la lucru și, printr-o strânsă și severă sforțare a puterilor lor, trebuiau să folosească cea mai mare parte a ocaziilor lor pentru studiu și muncă.
Cooperarea cu Dumnezeu
În timp ce acești tineri lucrau pentru propria lor salvare, Dumnezeu lucra în ei, ca să facă totul cu plăcere și pentru El. Aici sunt relevate condițiile succesului. Pentru a putea avea harul lui Dumnezeu, trebuie să ne îndeplinim partea. Domnul nu și-a propus să facă în locul nostru nici voința, nici înfăptuirea. Harul Său este dat să lucreze în noi voința și înfăptuirea, dar niciodată ca un înlocuitor pentru efortul nostru. Sufletele noastre trebuie trezite pentru a coopera. Spiritul Sfânt lucrează în noi pentru a putea să ne lucrăm propria salvare. Aceasta este lecția practică pe care Spiritul Sfânt Se străduiește să ne învețe. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.”
Dumnezeu va coopera cu toți cei ce se străduiesc cu stăruință să fie credincioși în slujba Sa, așa cum a colaborat cu Daniel și cu cei trei tovarăși ai săi. Calitățile mintale nobile și un nivel înalt de moralitate a caracterului nu sunt rezultatul unui accident. Dumnezeu creează oportunități, succesul depinde de modul în care sunt valorificate. Ocaziile oferite de Providență trebuie să fie observate imediat și apoi folosite de grabă. Sunt mulți care pot deveni oameni puternici, dacă, asemenea lui Daniel, vor depinde de harul lui Dumnezeu pentru a fi învingători și a-și face lucrarea cu putere și eficiență.
Serviciu din toată inima
Mă adresez ție, tinere: Fii credincios. Pune inimă în lucrarea ta. Nu-i imita pe cei ce au un ritm încet și care oferă servicii împărțite. Faptele, repetate ades, formează obiceiurile, iar acestea, caracterul. Cu răbdare îndeplinește micile obligații cotidiene. Atâta timp cât subestimezi importanța micilor datorii, formarea caracterului tău va fi nesatisfăcătoare. În fața celui Atotputernic, fiecare datorie este importantă. Domnul spune: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” În viața unui adevărat creștin, nu există lucruri neesențiale.
Mulți dintre cei ce sunt creștini lucrează cu Hristos la țelul crucii. Mulți așteaptă ca o lucrare măreață să le fie adusă. Zilnic pierd ocazii de a-și demonstra credincioșia față de Dumnezeu; zilnic eșuează în a pune tot sufletul pentru îndeplinirea micilor obligații ale vieții, care lor li se par neinteresante. În timp ce așteaptă o lucrare măreață în care să poată să-și exercite presupusele lor talente ieșite din comun și astfel să-și satisfacă ambițiile lor nesăturate, viața lor se scurge.
Dragii mei prieteni tineri, faceți lucrarea care vă este la îndemână. Îndreptați-vă atenția spre lucrurile umile, care necesită efortul pe care-l puteți face. Puneți inimă și suflet pentru a face această lucrare. Struniți-vă gândurile să acționeze inteligent cu privire la lucrurile pe care le puteți face acasă. Astfel veți deveni potriviți pentru o mai mare utilitate. Amintiți-vă ce se spunea despre regele Ezechia: „A lucrat cu toată inima, și a izbutit în tot ce a făcut”...
Valoarea concentrării
Capacitatea de a-ți fixa gândurile pe lucrarea din mâinile tale este o binecuvântare. Tinerii temători de Dumnezeu ar trebui să se străduiască să-și îndeplinească datoriile cu considerație, păstrând gândurile pe făgașul corect și făcând ce este mai bine. Ei ar trebui să realizeze care sunt obligațiile prezente și să le îndeplinească, fără a permite minții să hoinărească. Acest fel de disciplină mintală va fi de ajutor și benefică în viață. Cei care învață să gândească în legătură cu tot ce întreprind, oricât de mică ar părea lucrarea, vor fi de folos în lume.
Dragi tineri, fiți stăruitori, fiți perseverenți. „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre.” Comportați-vă ca Daniel, evreul, care și-a propus să-I fie credincios lui Dumnezeu. Nu vă dezamăgiți părinții și prietenii. și mai este Cineva care nu trebuie uitat. Nu-L dezamăgiți pe Cel care v-a iubit atât de mult, încât și-a dat viața ca să facă posibilă o cooperare între voi și Dumnezeu.
Cea mai înaltă motivație
Dorința de a-L onora pe Dumnezeu ar trebui să fie cea mai puternică motivație. Ar trebui să ne determine să îmbunătățim privilegiile și oportunitățile care ne sunt oferite, așa că ar trebui să înțelegem cum să folosim cu înțelepciune bunurile lui Dumnezeu. Ar trebui să ne conducă să ne păstrăm creierul, oasele, mușchii și nervii în cea mai bună condiție de sănătate, pentru ca puterea psihică și claritatea mintală să ne facă slujitori credincioși. Interesul egoist, dacă i se dă voie să se dezvolte, pipernicește mintea și împietrește inima. Dacă-i îngăduim să ne controleze, ne distruge puterea morală. Apoi urmează dezamăgirea...
Adevăratul succes este dat bărbaților și femeilor de către același Dumnezeu care i-a dat succes lui Daniel. Cel care a citit în inima lui Daniel, a privit cu plăcere asupra purității motivației slujitorului Său, asupra hotărârii de a-L onora pe Dumnezeu. Cei care îndeplinesc în viața lor scopul lui Dumnezeu trebuie să depună un efort dureros și stăruitor străduindu-se să îndeplinească orice le va da El să facă. -- The Youth’s Instructor, 20 august, 1903.
Bucuria trainică
Pe tot parcursul drumului prăpăstios, care duce spre viața veșnică, sunt izvoare de bucurie pentru a-l înviora pe cel istovit. Aceia care umblă în căile înțelepciunii, chiar în vremuri de strâmtorare, se bucură peste măsură, pentru că Cel pe care Îl iubește sufletul lor merge, nevăzut, alături de ei. Pe măsură ce înaintează, ei văd și mai lămurit atingerea mâinii Sale; la fiecare pas, raze și mai strălucitoare de slavă de la Cel nevăzut le luminează calea; iar cântările lor de laudă, din ce în ce mai puternice, se înalță spre a se alătura melodiilor îngerilor dinaintea tronului. -- Thoughts from the Mount of Blessing, 140.