Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin trudă, să atenueze răul adus în lume de neascultarea omului. Prin trudă, ispitele lui Satana pot fi făcute ineficiente și cursul răului oprit. și, deși însoțită de neliniște, îngrijorare și durere, munca este totuși o sursă de fericire și dezvoltare și o pază împotriva ispitei. Disciplina ei pune un obstacol în calea îngăduinței de sine și promovează hărnicia, puritatea și fermitatea. Astfel, ea devine o parte a mărețului plan al lui Dumnezeu de recuperare a noastră din păcat.
Munca fizică, contra jocurilor
Sentimentul general este acela că munca fizică este degradantă; totuși mulți o practică la fel de mult când aleg să joace cricket, baseball sau intră în competiții pe ringul de box, fără să considere aceasta ca fiind ceva degradant. Satana este încântat când îi vede pe oameni folosindu-și puterile mintale și fizice în ceva ce nu slujește educației, ce nu este folositor, care nu-i ajută să fie o binecuvântare pentru cei care au nevoie de ajutorul lor. În timp ce tinerii devin experți în jocuri care nu au nici o valoare reală pentru ei sau pentru alții, Satana joacă jocul vieții pentru sufletele lor, deposedându-i de talentele pe care Dumnezeu li le-a încredințat și înlocuindu-le cu atributele lui rele. Efortul lui este să-i conducă pe oameni la a-L ignora pe Dumnezeu. El caută să absoarbă și să acapareze mintea lor atât de complet, încât Dumnezeu să nu-și găsească nici un loc în gândurile lor.
El nu dorește ca oamenii să aibă cunoștință de Creatorul lor și este foarte mulțumit dacă reușește să-i antreneze în jocuri și reprezentări teatrale, pentru că acestea vor produce o așa confuzie în simțurile tinerilor, încât Dumnezeu și cerul să fie uitați.
Una dintre cele mai sigure protecții împotriva răului o reprezintă ocupațiile folositoare, în timp ce lenea este una dintre cele mai mari curse; pentru că viciul, crima și mizeria îi urmează. Cei care au întotdeauna ceva de făcut, care merg voioși să-și îndeplinească îndatoririle zilnice, sunt membrii folositori ai societății. În îndeplinirea cu credincioșie a diferitelor datorii care le revin, ei fac din viața lor o binecuvântare pentru ei înșiși și pentru alții. Munca sârguincioasă îi păzește de multe din capcanele celui care găsește ceva rău de făcut pentru mâinile leneșe.
Un lac stătut va deveni în curând respingător, dar o apă curgătoare împrăștie sănătate și bucurie peste câmpie. Unul este simbolul leneviei, celălalt al hărniciei...
Exemplul lui Hristos
Cărarea trudei hărăzite locuitorilor pământului poate fi grea și obositoare, dar este onorată de urmele pașilor Mântuitorului, iar cel ce umblă pe acest drum sacru este în siguranță. Prin învățături și exemplu personal, Hristos a înnobilat munca folositoare. Din primii ani ai tinereții Sale, a trăit o viață plină de trudă. O mare parte a vieții sale pământești a fost petrecută în atelierul de tâmplărie din Nazaret, unde a muncit cu răbdare. În hainele unui muncitor obișnuit, Domnul vieții mergea pe străzile micuțului oraș în care locuia, ducându-se și întorcându-se de la truda Sa umilă; și îngeri păzitori L-au însoțit așa cum pășea, umăr la umăr cu țărani și muncitori, nerecunoscut și neonorat...
Munca făcută cu chibzuință este un tonic sănătos pentru rasa umană. Îl face puternic pe cel slab, bogat pe cel sărac, fericit pe cel întristat. Satana stă la pândă gata să-i distrugă pe cei a căror inactivitate îi dă ocazia să-i abordeze sub o deghizare atractivă. El nu are niciodată un succes mai mare ca atunci când vine la om în orele sale de trândăvie.
Lecția hărniciei voioase
Printre relele rezultate din bogăție, una dintre cele mai mari este ideea aflată la modă că munca este degradantă. Profetul Ezechiel declară: „Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit.” Ezechiel 16, 49. Ne sunt prezentate aici rezultatele triste ale leneviei, care slăbesc mintea, micșorează valoarea sufletului și pervertesc înțelegerea, transformând într-o capcană ceea ce ne-a fost dat ca binecuvântare. Bărbatul sau femeia care muncesc sunt cei care văd ceva măreț și bun în viață și cei care sunt dispuși să-și poarte responsabilitățile cu credință și speranță.
Lecția esențială a hărniciei, plină de mulțumire în datoriile esențiale ale vieții, trebuie să fie învățată de mulți urmași ai lui Hristos. Se cere mai mult har, o disciplinare mai severă a caracterului, pentru a lucra pentru Dumnezeu în postura de mecanic, negustor, avocat sau fermier, adoptând preceptele creștine în cele mai elementare îndatoriri ale vieții, decât atunci când lucrezi ca misionar acreditat într-un câmp deschis. Este nevoie de tărie spirituală pentru a aduce religia în atelierul sau biroul de afaceri, sfințind amănuntele vieții de fiecare zi și încheind fiecare tranzacție în acord cu standardul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta este ceea ce Domnul cere de la noi.
Apostolul Pavel privea trândăvia ca pe un păcat. El a învățat meșteșugul confecționării de corturi până în cele mai mici amănunte și, în timpul lucrării misionare, adesea a lucrat pentru a se susține pe sine și pe alții. Pavel nu privea timpul petrecut astfel ca fiind irosit. În timp ce lucra, apostolul avea acces la o clasă de oameni la care n-ar fi putut ajunge altfel. El le-a arătat tovarășilor săi că îndemânarea în lucrul manual este un dar de la Dumnezeu. El i-a învățat că și în truda de zi cu zi Dumnezeu trebuie să fie onorat. Mâinile sale trudite nu au diminuat deloc forța apelurilor sale ca misionar creștin.
Dumnezeu prevede ca toți să fie lucrători. Un animal de povară truditor este mai potrivit scopului pentru care a fost creat decât un om leneș. Dumnezeu este un lucrător neobosit. Îngerii sunt lucrători, ei sunt reprezentanți ai lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Cei care privesc înainte imaginându-și un cer al inactivității vor fi dezamăgiți, pentru că în organizarea de acolo nu este nici un loc pentru răsplătirea lenii. Dar celor obosiți și împovărați le este promisă odihna. Slujitorul credincios va fi cel ce va fi bine primit de la lucrul său în bucuria lui Dumnezeu. El își va lăsa armura cu bucurie și va uita zgomotul bătăliei, în odihna glorioasă, pregătită pentru cei ce vor birui prin crucea lui Hristos. -- Counsels to Parents, Teachers and Students, 274-280.