Mulți disprețuiesc economia confundând-o cu zgârcenia și îngustimea de caracter. Însă economia se armonizează cu cea mai mare generozitate. Într-adevăr, fără economie nu poate exista o dărnicie veritabilă. Avem datoria de a economisi pentru a putea dărui.
Nimeni nu poate da dovadă de o bunăvoință reală fără tăgăduire de sine. Numai printr-o viață caracterizată prin simplitate, tăgăduire de sine și economie strictă ne va fi cu putință să împlinim lucrarea ce ne-a fost încredințată ca reprezentanți ai lui Hristos. Mândria și ambiția lumească trebuie alungate din inimile noastre. În toată lucrarea noastră, trebuie pus în practică principiul altruismului descoperit în viața lui Hristos. Pe pereții căminelor noastre, pe tablouri și pe mobilier trebuie să citim:„și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost”. Trebuie să vedem scris pe garderoba noastră ca și cu degetul lui Dumnezeu, „îmbracă-i pe cei goi”. În sufragerie, pe masa încărcată cu mâncare îmbelșugată, ar trebui să vedem înscris: „Împarte-ți pâinea cu cel flămând!”
Uși deschise pentru a fi de folos
Înaintea noastră se află o mie de uși prin care putem fi de folos. Adesea noi ne plângem de resursele sărace de care dispunem, dar, dacă ar fi cu adevărat sinceri, creștinii și-ar putea înmulți mijloacele de o mie de ori. Egoismul, îngăduința de sine sunt cele care stau în calea folosului pe care l-am putea aduce.
Cât de multe cheltuieli se fac pentru lucruri care nu sunt altceva decât idoli care ne acaparează gândurile, timpul și tăria ce ar trebui folosite pentru un scop mai înalt! Cât de mulți bani sunt irosiți pe case și mobilier scump, pe plăceri egoiste, pe o hrană sofisticată și dăunătoare, pe îngăduințe vătămătoare! Cât de mult se aruncă în vânt pe daruri care nu sunt de folos nimănui! Cei care mărturisesc că sunt creștini cheltuiesc pe lucruri inutile, adesea vătămătoare, mai mult, de multe ori mai mult decât cheltuiesc pentru salvarea de suflete din mâna ispititorului.
Mulți care mărturisesc ca sunt creștini cheltuiesc atât de mult pe îmbrăcăminte, încât nu le mai rămâne nimic pentru nevoile altora. Ei cred că trebuie să aibă podoabe costisitoare, indiferent de nevoile acelora care-și pot procura cu greutate chiar și cea mai simplă îmbrăcăminte.
Strângeți firimiturile
Surorile mele, dacă veți face în așa fel încât modul vostru de a vă îmbrăca să fie conform cu regulile date în Biblie, veți avea din belșug cu ce să le ajutați pe surorile voastre mai sărace. Nu veți avea numai mijloace, ci și timp. Adesea acesta este cel mai necesar. Sunt mulți pe care i-ați putea ajuta cu sugestiile, tactul și priceperea voastră. Ară-tați-le cum să se îmbrace simplu și totuși cu gust. Multe femei nu calcă în casa lui Dumnezeu pentru că hainele lor sărăcăcioase, croite prost sunt într-un contrast izbitor cu îmbrăcămintea altora. Multe suflete sensibile nutresc un simțământ de umilință amară și nedreptățire din pricina acestui contrast. și din această cauză, mulți ajung să se îndoiască de adevărul religiei și să-și împietrească inimile față de Evanghelie.
Hristos ne îndeamnă: „Adunați firimiturile care rămân, ca să nu se piardă nimic”. În vreme ce mii de oameni pier în fiecare zi de foame, din pricina vărsării de sânge, incendiilor și molimelor, este potrivit ca oricine gândește la fel ca Isus să aibă grijă să nu se piardă nimic, să nu se cheltuiască nimic în mod inutil, nimic din ceea ce ar putea fi de folos unei ființe omenești.
Este rău să ne irosim timpul, est rău să ne irosim gândurile. Fiecare moment pe care-l consacrăm lăcomiei este pierdut. Dacă fiecare clipă ar fi prețuită și folosită corect, ar trebui să avem timp pentru tot ceea ce este nevoie să facem pentru noi sau pentru lume. Când cheltuiește bani, când folosește timpul, tăria, ocaziile, fiecare creștin să privească spre Dumnezeu după călăuzire. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” -- The Ministry of Healing, 206-208.
Cum să economisim
Nu este necesar sa specificăm aici cum poate fi pusă practică economisirea în fiecare caz particular. Cei ale căror inimi sunt pe deplin predate lui Dumnezeu și care fac din Cuvântul Său o călăuză pentru viața lor vor ști ce atitudine să adopte în toate îndatoririle pe care viața li le pune înainte. Ei vor învăța de la Isus care are o inima milostivă și plină de umilință și cultivând această bunătate a lui Hristos ei vor închide ușa ispitelor fără număr ale lui Satana. -- Fundamentals of Christian Education, 152.