Satana îi ispitește pe copii să fie rezervați față de părinții lor și să-și aleagă drept confidenți prieteni de aceeași vârstă cu ei; însă fiind lipsiți de experiență, unii ca aceștia nu-i pot ajuta, ci le vor da sfaturi rele...
Copiii ar fi salvați de multe rele, dacă ar fi mai apropiați de părinții lor. Părinții ar trebui să încurajeze în copiii lor dispoziția de a fi deschiși și sinceri cu ei, de a veni la ei cu toate greutățile lor, când sunt nesiguri ce cale este bună, prezentând în fața părinților problema respectivă exact așa cum o văd ei și cerându-le sfatul. Cine poate chibzui și întrevedea pericolele mai bine decât părinții credincioși? Cine ar putea înțelege mai bine decât ei temperamentele specifice ale copiilor lor? Mama, care a urmărit fiecare pas înainte al minții încă din pruncie și care este cel mai bine familiarizată cu înclinațiile lor naturale, este persoana cea mai pregătită pentru a-și sfătui copiii. Cine poate spune mai bine decât mama, ajutată de tată, care trăsături trebuie dezvoltate și care trebuie ținute în frâu?
Făcându-i fericiți pe părinți
Copiii creștini vor prefera dragostea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu mai presus de orice binecuvântare vremelnică. Ei își vor iubi și onora părinții. Una dintre preocupările principale ale vieții lor va fi aceea de a-și face părinții fericiți. În acest veac răzvrătit, copiii care nu au fost bine educați și disciplinați simt doar în puțină măsură care le sunt obligațiile față de părinți. Adesea, cu cât părinții fac mai mult pentru ei, cu atât copiii sunt mai nerecunoscători și mai lipsiți de respect.
Copiii care au fost alintați și răsfățați totdeauna așteaptă acest lucru; iar dacă așteptările lor nu sunt împlinite, sunt dezamăgiți și se descurajează. Aceeași dispoziție se va vedea pe tot parcursul vieții lor; ei vor fi neajutorați și se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora, așteptând onoruri de la alții. Iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei socotesc că sunt maltratați; și astfel duc o viață agitată, cu greu purtându-și sarcinile, murmurând adesea și fiind nemulțumiți că nu toate lucrurile le sunt pe plac...
Copiii trebuie să simtă că sunt datori față de părinții lor, care au vegheat asupra lor în pruncie și i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei trebuie să-și dea seama că părinții lor au avut multe griji datorită lor. Mai ales părinții conștiincioși, evlavioși, au avut cea mai mare grijă ca fiii și fiicele lor să apuce pe calea cea bună. cât de grea le-a fost inima când și-au văzut copiii greșind! Dacă acești copii, care au produs acele dureri de inimă, ar putea vedea efectul căilor urmate de ei, cu siguranță că s-ar îmblânzi. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei și auzi rugăciunile ei către Dumnezeu în favoarea lor, dacă i-ar putea asculta suspinele și oftatul, inimile lor ar fi sensibilizate și și-ar mărturisi degrabă greșelile și ar cere iertare...
Putere pentru conflict
Noi trăim într-un veac nenorocit pentru copii. Un curent puternic duce în jos, spre pierzare, și este nevoie de ceva mai mult decât experiența și puterea unui copil pentru a se împotivi acestui curent și a nu fi dus în jos de el. Tinerii, în general, par a fi captivii lui Satana și el și îngerii lui îi conduc spre pieire sigură. Satana și oștirile lui luptă împotriva conducerii lui Dumnezeu și vor încerca să-i tulbure și să-i ia în stăpânire cu ispitirile lor pe toți aceia care au dorința să-și predea inimile și să se supună cerințelor lui Dumnzeu, astfel ca aceștia să ajungă descurajați și să renunțe la luptă...
Prin rugăciune serioasă și credință vie, pot fi obținute mari biruințe. Unii părinți nu își dau seama de responsabilitățile pe care le au și au neglijat educația religioasă a copiilor lor. Dimineața, primele gânduri ale creștinului trebuie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrul vremelnic și interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar. Copiii trebuie învățați să respecte și să trateze cu reverență ceasul rugăciunii. Înainte de a pleca de acasă la lucru, întreaga familie trebuie adunată, iar tatăl, sau mama în absența tatălui, trebuie să ceară cu stăruință ca Dumnezeu să fie cu ei pe parcursul zilei...
Irascibili la restricții
Copiii păzitorilor Sabatului s-ar putea să devină nerăbdători pentru ca sunt ținuți în frâu și să-și considere părinții prea stricți; s-ar putea chiar ca în inimile lor să ia nașetre resentimente, nemulțumire, gânduri rele împotriva acelora care lucrează pentru binele lor prezent și veșnic. Însă, dacă viața le va mai fi îngăduită câțiva ani, ei își vor binecuvânta părinții pentru grija aceea strictă și pentru vegherea credincioasă pe care le-au dovedit față de ei în anii lipsiți de experiență...
Responsabilitate individuală
Copii, Dumnezeu a găsit de cuviință să vă încredințeze grijii părinților voștri, pentru ca ei să vă educe și să vă disciplineze, făcându-și astfel partea pentru formarea caracterului vostru pentru ceruri. Cu toate acestea, depinde de voi dacă vă veți forma un caracter creștin deosebit, folosind la maximum avantajele pe care vi le-au pus la dispoziție părinții voștri credincioși, evlavioși, care se roagă pentru voi. Neputând să facă față tuturor grijilor legate de copiii lor, chiar fiind foarte credincioși, părinții nu-și pot salva copiii. și copiii au o lucrare de făcut. Fiecare copil constituie un caz special, de care trebuie să se ocupe în mod individual.
Părinți credincioși, aveți în fața voastră o lucrare plină de răspundere, aceea de a le călăuzi pașii copiilor voștri, chiar în ce privește experiența lor religioasă. Dacă Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, ei vă vor binecuvânta și vă vor respecta pentru grija pe care ați dovedit-o față de ei și pentru credincioșia voastră în a le ține în frâu dorințele și a le supune voința. -- Testimonies for the Church 1:391-403.
Îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos
Când suntem apropiați de neprihănirea lui Hristos, nu vom găsi plăcere în păcat, pentru că Hristos va lucra cu noi. S-ar putea să facem greșeli, dar vom urî păcatul, care a provocat suferința Fiului lui Dumnezeu. -- The Review and Herald, 18 martie, 1890.