[Mesaj adresat către doi tineri bărbați].
Acești tineri au acasă îndatoriri pe care le trec cu vederea. Ei nu au învățat să se ocupe de datorii și să-și asume răspunderile din cămin, răspunderi pe care nimeni altcineva nu trebuie să le poarte. Ei au o mamă credincioasă, practică, mamă care a purtat multe poveri pe care fiii săi nu ar fi trebuit s-o lase să le poarte. Nu au împărțit poverile cu tatăl, după cum era datoria lor, și au neglijat să-l cinstească așa cum ar fi trebuit să o facă. Ei își urmează mai degrabă înclinațiile decât datoria.
Au mers pe calea egoismului în viețile lor, evitând poverile și truda, și n-au reușit să obțină o experiență valoroasă, de care nu-și permit să se lipsească, dacă vor să aibă succes în viață. N-au smțit importanța faptului de a fi credincioși în lucrurile mici și nu s-au simțit obligați față de părinții lor să fie onești, conștiincioși și credincioși în datoriile umile neînsemnate ale vieții, datorii care stau chiar înaintea lor, pe cărarea pe care merg.
Făcând un cămin fericit
Dacă acești tineri doresc să fie o binecuvântare în vreun loc anume, atunci acesta ar trebui să fie chiar căminul lor. Dacă ei se lasă purtați de înclinațiile lor, în loc să se lase călăuziți de hotărârile prevăzatoare ale unei rațiuni treze, ale unei judecăți sănătoase și conștiințe luminate, nu pot fi o binecuvântare nici pentru societate, nici pentru familia tatălui lor, iar speranțele pe care și le fac pentru lumea aceasta și pentru cealaltă, mai bună, pot fi periclitate.*Mărturie pentru doi tineri
Mulți tineri își fac impresia că prima parte a vieții lor nu este menită purtării unor griji, ci irosirii în distracții frivole, glume, ranchiuni și îngăduințe nesăbuite. În timp ce sunt în mijlocul nebuniei și răsfățului simțurilor, unii nu se mai gândesc la nimic altceva decât la mulțumirea de moment care decurge din acestea. Dorința pe care o au pentru amuzament și iubirea lor pentru compania altora, pentru flecăreală și râsete cresc, dacă sunt îngăduite, și tinerii își pierd orice plăcere pentru realitățile responsabile ale vieții, iar îndatoririle familiale li se par neinteresante. Nici un fel de schimbare nu le satisface mintea pe deplin și devin agitați, capricioși și iritabili. Acești tineri ar trebui să simtă că este o datorie să-și facă familia fericită și voioasă... O schimbare care să survină în urma unei munci fizice, care a pus greu la încercare puterile trupului, poate fi foarte utilă pentru un timp, pentru ca apoi să se poată iarăși angaja în muncă, prestând efortul cu mai mult succes. Însă odihna se poate dovedi inutilă, ba chiar este posibil să nu fie urmată de cele mai bune rezultate, când este vorba de tăria fizică.
Ei nu trebuie să-și risipească prețioasele lor momente nici atunci când sunt epuizați de un singur fel de muncă. Atunci pot să caute ceva care să nu fie atât de obositor, dar care se va dovedi o binecuvântare pentru mama și surorile lor. Ușurând grijile acestora, luând asupra lor poverile cele mai grele pe care sunt nevoite să le poarte, ei pot descoperi acel tip de amuzament care izvorăște din principiu și care le ve oferi o fericire adevărată, iar timpul lor nu va mai fi petrecut cu nimicuri sau îngăduințe egoiste. -- Testimonies for the Church 3:221-223.