„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mere preț înaintea lui Dumnezeu.”
Înțelepciunea omenească s-a gândit mereu să evadeze sau să lase deoparte învățăturile simple, directe, ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare epocă, majoritatea celor ce pretind a fi urmași ai lui Hristos au desconsiderat aceste precepte, care promovau lepădarea de sine și umilința, care cereau simplitate și modestie în conversație, comportament și îmbrăcăminte. Rezultatul a fost mereu același -- îndepărtarea de învățăturile Evangheliei, care conduce la adoptarea modei, obiceiurilor și principiilor lumii. Asemănarea cu Dumnezeu, care este de o importanță vitală, a fost înlocuită de un formalism rece. Prezența și puterea lui Dumnezeu -- retrase de la cei care formau grupuri iubitoare de lume -- sunt descoperită în categoria închinătorilor umili, care sunt dispuși să se supună învățăturilor Cuvântului Sfânt. Această cale a fost urmată în perioade succesive. Una după alta, diferite denominațiuni s-au ridicat și, renunțând la simplitatea lor, și-au pierdut într-o mare măsură puterea de la început.
O cursă întinsă poporului lui Dumnezeu
După cum vedem, dragostea de modă și de etalare se regăsește și printre cei ce pretind a crede adevărurile prezente și ne întrebăm cu tristețe: Nu va învăța poporul lui Dumnezeu nimic din istoria celor dinainte? Sunt puțini cei care-și înțeleg propriile inimi. Iubitorii frivoli și superficiali ai modei pot pretinde a fi urmași ai lui Hristos, dar îmbrăcămintea și conversația lor arată cu ce este ocupată mintea și în ce este angajată afecțiunea lor. Viețile lor trădează prietenia cu lumea și-i reclamă ca fiind ai ei.
Cum poate cineva, care a gustat o dată dragostea lui Hristos, să fie satisfăcut de frivolitățile modei? Inima mea este îndurerată să vadă pe cei care pretind că sunt urmașii blândului și modestului Mântuitor atât de înflăcărați în a se conforma standardelor acestei lumi în ceea ce privește îmbrăcămintea. Cu toate că pretind a căuta asemănarea cu Dumnezeu, pot fi deosebiți cu greu de cei necredincioși. Ei nu găsesc plăcere în viața lor de credință. Timpul și mijloacele lor sunt puse în slujba scopului de a se îmbrăca pentru a etala.
Mândria și extravaganța în îmbrăcăminte sunt păcate către care sunt înclinate în special femeile. De aici înainte, porunca apostolilor li se adresează direct lor: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase”.
Nevoia de reformă
Vedem cum câștigă cu fermitate teren în biserică un rău pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl condamnă. Care este datoria celor ce dețin autoritatea cu privire la acest aspect? Va mai fi influența bisericii ceea ce ar trebui să fie, în timp ce mulți dintre membrii săi se supun la ceea ce dictează moda mai degrabă decât la ceea ce exprimă cu claritate voința lui Dumnezeu? Cum putem aștepta prezența și ajutorul Duhului Sfânt, în timp ce permitem acestor lucruri să existe între noi? Putem să rămânem tăcuți în timp ce învățăturile lui Hristos sunt date la o parte de falșii Săi urmași? Aceste lucruri aduc durere și nedumerire celor care au scăpat din vedere biserica lui Dumnezeu. Nu vor reflecta surorile mele creștine în rugăciune și în sinceritate asupra acestui subiect? Nu vor căuta ele să fie îndrumate de Cuvântul lui Dumnezeu? Timpul petrecut în plus pentru pregătirea hainelor în conformitate cu moda acestei lumi ar trebui devotat unei cercetări atente a inimii și studiului Scripturilor. Orele care pot fi considerate mai mult decât pierdute în pregătirea unor găteli, împodobeli și accesorii inutile ar putea fi făcute mai valoroase decât aurul, dacă ar fi petrecute în căutarea dobândirii principiilor corecte și a realizărilor solide. Inima mă doare când văd tinere care pretind a fi urmașe ale lui Hristos care sunt practic în necunoștință cu privire la caracterul și voința Sa. Aceste tinere au fost satisfăcute hrănindu-se cu pleavă. Beteala strălucitoare a lumii pare a fi mai valoroasă pentru ele decât bogățiile veșnice. Puterile mintale, care ar putea fi dezvoltate prin gândire și studiu, suferă de amorțeală, sentimentele sunt nedisciplinate, pentru că îmbrăcămintea este considerată mai importantă decât dragostea de spiritualitate sau vigoare mintală.
Împodobirea interioară
Vor căuta urmașii lui Hristos să obțină acea frumusețe interioară, blândețea și pacea spiritului, pe care Dumnezeu pune mult preț, sau vor risipi aceste scurte ore de încercare ce le stau la dispoziție într-o muncă inutilă, pentru etalare? Domnul ar putea să aibă în lucrarea Sa femei care să caute în permanență să-și îmbogățească atât mintea, cât și inima, dobândind putere intelectuală și morală, încât să poată duce o viață folositoare și fericită -- fiind o binecuvântare pentru lume și o onoare pentru Creatorul lor. I-aș întreba pe tinerii de azi, care pretind a crede în adevărul prezent, în ce fel se leapădă ei de sine de dragul adevărului? Când realmente doresc un articol de îmbrăcăminte sau un fel de obiect de podoabă, accesoriu sau un lucru potrivit, pun ei problema aceasta înaintea Domnului în rugăciune, pentru a ști dacă Spiritul Sfânt va aproba această cheltuială a mijloacelor materiale? În alegerea și pregătirea hainelor lor, sunt ei atenți să nu dezonoreze practicarea credinței? Pot ei să cheme binecuvântarea Domnului asupra timpului astfel folosit? Este un lucru să te alături bisericii și cu totul alt lucru să fii unit cu Hristos. Profesarea religiei neconsacrate, iubind lumea, este una din cele mai serioase cauze ale slăbiciunii în biserica lui Hristos.
În această etapă a existenței omenirii, există o pasiune fără precedent pentru plăcere. Peste tot prevalează extravaganța risipitoare și necugetată. Mulți sunt plini de înfocare pentru amuzament și distracție. Mintea începe să fie frivolă și superficială, pentru că nu mai este obișnuită cu meditația sau studiul disciplinat. Sentimentalismul plin de ignoranță este cultivat, rafinat, înălțat și înnobilat. Dar prea adesea fiecare realizare de valoare este neglijată pentru etalarea modei și pentru plăceri superficiale. Femeile permit sufletului lor să fie înfometat și pipernicit din cauza modei și astfel ele devin mai degrabă un blestem pentru societate decât o binecuvântare. -- The Review and Herald, 6 decembrie, 1881.