Este un lucru alarmant că dragostea de lume predomină în mințile celor ce reprezintă tinerii. Mulți se comportă ca și cum prețioasele ore de încercare, când harul mai întârzie, ar fi o vacanță minunată și că ei au fost lăsați în lume numai pentru propria lor distracție, pentru a satisface o permanentă dorință și necesitate de exaltare. Ei își găsesc plăcerile în lume și în lucrurile din lume și sunt străini de Tatăl și de harul Spiritului Sfânt. Mulți sunt necugetați în conversațiile lor. Ei preferă să uite că din cuvintele lor vor fi achitați sau condamnați. Dumnezeu este dezonorat de discuțiile și râsetele frivole, goale și deșarte care caracterizează viața multora dintre tinerii noștri...
Satana face eforturi speciale pentru a conduce pe astfel de tineri să găsească fericirea în distracții lumești și să se justifice, străduindu-se să demonstreze că aceste distracții sunt nevinovate, inocente și chiar importante pentru sănătate. El prezintă cărarea sfințeniei ca fiind grea, dificilă, în timp ce cărările plăcerilor lumești sunt presărate cu flori.
Satana împodobește lumea și plăcerile ei în culori false, amăgitoare și măgulitoare, prezentându-le înaintea tinerilor. Dar plăcerile acestui pământ vor ajunge în curând la un sfârșit și atunci ceea ce ai semănat acum va trebui să seceri în acea zi. Sunt atracțiile, abilitățile și talentele personale prea valoroase pentru a le dedica lui Dumnezeu, Creatorul nostru, El, care veghează asupra noastră în orice moment? Sunt calificările noastre prea prețioase pentru a le preda lui Dumnezeu?
Calea înțelepciunii
Tinerii susțin adesea că ei au nevoie de ceva care să îi anime și care să le schimbe mintea. Speranța creștină este exact ceea ce au ei nevoie. Religia se va dovedi pentru credincios o îmbărbătare, un ghid sigur către fântâna adevăratei fericiri. Tinerii ar trebui să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, dedicându-se meditației și rugăciunii. Vor descoperi că momentele lor libere nu pot fi mai bine folosite decât făcând aceasta. „Căile ei -ale înțelepciunii -- sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice”.
Pavel îi îndemna pe tineri -- scriindu-i lui Tit -- la cumpătare: „Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați, și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, și să nu poată să spună nimic rău de noi”.
Îi sfătuiesc pe tineri, de dragul sufletului lor, să dea atenție îndemnurilor apostolului. Toate aceste instrucțiuni, avertizări și reproșuri prețioase vor fi o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Tinerii sunt în mod natural înclinați să creadă că nu se așteaptă de la ei multă responsabilitate, purtare de grijă sau purtare de poveri. Dar asupra fiecăruia planează obligația de a atinge standardul Bibliei. Lumina care strălucește înainte, cu privilegii și oportunități, în lucrarea de predicare a Cuvântului, în povățuiri, avertizări și reproșuri, va perfecționa caracterul sau va condamna nepăsarea. Această lumină trebuie prețuită atât de către tineri, cât și de bătrâni. Cine sunt cei care vor lua acum atitudine pentru Dumnezeu, hotărâți să pună slujirea Lui pe primul loc în viețile lor? Cine vor fi purtătorii de poveri?
„Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale.” Isus dorește slujirea celor asupra cărora este revărsată roua tinereții. El dorește ca ei să fie moștenitorii veșniciei. Ei pot crește la o bărbăție, maturitate nobilă, cu toate că poluarea morală abundă astfel, încât corupe atât de mulți tineri chiar de la o vârstă fragedă. Ei pot fi liberi în Hristos, copii ai luminii, și nu ai întunericului.
Dumnezeu cheamă pe fiecare tânăr și tânără să renunțe la fiecare obicei rău, să fie sârguincioși în muncă, înflăcărați în spirit, slujindu-L pe Domnul. Nu este bine ca ei să rămână în necunoștință, fără să facă nici un efort pentru a birui obiceiurile rele și pentru a-și îmbunătăți comportamentul. Sinceritatea rugăciunilor lor va fi dovedită de vigoarea efortului pe care-l fac de a se supune lui Dumnezeu și poruncilor Sale. La fiecare pas, pot renunța la obiceiuri și asocieri periculoase, crezând că Domnul, prin puterea Spiritului Său, le va da putere să biruie.
Credincioșie în lucruri mărunte
Eforturile individuale, constante și unite vor fi recompensate de succes. Cei ce doresc să facă mult bine în lumea noastră trebuie să fie dispuși să facă acest lucru în maniera lui Dumnezeu, îndeplinind cele mai mărunte treburi. Cel care dorește să atingă înălțimile cele mai semețe ale izbânzii făcând lucruri minunate, extraordinare, nu va reuși să facă nimic.
Progresul sigur într-o lucrare bună, prin repetarea frecventă a unui gen de serviciu făcut cu credincioșie, este mai valoros înaintea lui Dumnezeu decât aducerea la îndeplinire a unei lucrări mărețe, și tinerii vor câștiga un raport favorabil, dând forță și personalitate eforturilor lor...
Tinerii pot face mult bine în lucrarea de salvare a sufletelor. Dumnezeu îi consideră responsabili de modul în care își folosesc talentele încredințate lor. Cei ce pretind a fi fii și fiice ai lui Dumnezeu să țintească spre un standard înalt. Ei să-și folosească fiecare talent cu care i-a înzestrat Dumnezeu. -- The Youth’s Instructor, 1 ianuarie, 1907.
Dorințe neîmplinite
Aspirația continuă pentru distracții provocatoare de plăceri relevă dorințele înflăcărate ale sufletului. Dar cei ce beau din această fântână a plăcerilor lumești vor descoperi că sufletul lor însetat nu este încă satisfăcut. Ei sunt înșelați și greșesc, confundând euforia cu fericirea, și când entuziasmul încetează, mulți se scufundă în mâhnire și chiar disperare. O, ce nebunie, ce prostie să abandoneze „Fântâna apelor vii” pentru „cisternele sparte” ale plăcerilor lumești! -- Fundamentals of Christian Education, 422.
Ocazii de a mărturisi
Dacă într-adevăr Îi aparții lui Hristos, vei avea ocazia să mărturisești Numele Lui. Vei fi invitat să-ți însoțești prietenii în locuri de amuzament și astfel vei avea ocazia să-L mărturisești pe Dumnezeul tău. Dacă ești cu adevărat al lui Hristos, atunci nu vei încerca să formulezi scuze pentru faptul că nu-i însoțești, ci le vei declara cu modestie, dar și cu fermitate, că ești un copil al lui Dumnezeu și că principiile tale nu-ți permit să mergi nici măcar o dată într-un loc unde nu poți să-L inviți și pe Isus cu tine. -- The Youth’s Instructor, 4 mai, 1893.