Reuniunile pentru întreținerea relațiilor sociale sunt benefice, profitabile și constructive atunci când în inimile celor ce participă la astfel de întruniri strălucește dragostea lui Dumnezeu; când se întâlnesc să schimbe păreri și să-și împărtășească gândurile privitoare la Cuvântul lui Dumnezeu sau când se gândesc la metode de a promova lucrarea Sa și de a face bine semenilor lor. Atunci când Spiritul Sfânt este considerat un oaspete binevenit la aceste întâlniri și când nu este rostit nici un cuvânt care să-L îndurereze și să-L îndepărteze, Dumnezeu este onorat, iar cei ce se întâlnesc sunt înviorați, revigorați și întăriți.
Există însă și reuniuni sociale care au un caracter diferit, la care mândria afișată în exterior, ilaritatea și frivolitatea se întâlnesc mult prea adesea. În dorința lor de a se distra, cei care participă la astfel de întâlniri sunt în pericol să-L uite pe Dumnezeu și atunci se întâmplă lucruri care-i fac să plângă pe îngerii păzitori. Scena plăcerii devine pentru moment paradisul lor. Toți cedează în fața ilarității deplasate și veseliei necontrolate. Ochii sclipesc; obrajii se îmbujorează, dar conștiința adoarme.
Descoperirea lipsei de spiritualitate
Astfel de surse de entuziasm și inspirație nu au origini cerești. Ele aparțin în întregime acestui pământ. Îngerii privesc cu tristețe la uitarea celor pentru care Hristos a făcut atât de mult. Atunci când boala și moartea îi înconjoară pe cei care au trăit pur și simplu pentru plăcerile egoiste ale sinelui, ei descoperă, prea târziu însă, că nu au ulei în candele și că sunt complet nepregătiți pentru sfârșitul existenței lor.
Conținutul conversațiilor purtate la multe reuniuni sociale dă la iveală preocuparea inimii. Discuția frivolă, ușoară, vorbele de duh nesăbuite, rostite doar pentru a stârni râsete, nu-L reprezintă corect pe Hristos. Cei care le pronunță nu vor fi dispuși să se confrunte cu înregistrarea lor din ceruri. Impresia lăsată de o astfel de atitudine asupra ascultătorilor este greșită și reflectă o imagine distorsionată a lui Isus. Tinerii să-și cântărească bine cuvintele, pentru că din ele vor fi găsiți nevinovați sau vor fi condamnați. Nu uitați că Isus este alături de voi oriunde ați merge, văzând faptele și ascultând cuvintele voastre. V-ați rușina să-L auziți vorbindu-vă și ascultându-vă conversațiile?...
Acel simplu creștin care ia parte la distracții lumești se află pe un teren minat. El a părăsit tărâmul alimentat de atmosfera vitală a cerului și a plonjat într-un mediu în care atmosfera este întunecată de praf și ceață. De cele mai multe ori, petrecerile și întrunirile care au ca obiect distracția sunt o insultă la adresa religiei lui Hristos.
Acela care păstrează însă legătura cu Dumnezeu nu poate participa din inimă la astfel de manifestări. Cuvintele pe care le aude nu sunt potrivite pentru el, pentru că nu reprezintă limbajul Canaanului. Cei care le rostesc nu dovedesc că înalță cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu în inimile lor.
Influențe subtile
Cei care au un caracter și o experiență religioasă superficiale sunt gata imediat să se alăture celor ce se adună pentru plăceri și amuzament și atitudinea și influența lor atrage și pe alții. Uneori tinerii și tinerele care încearcă să fie creștini conform Bibliei sunt presați și convinși să ia parte la petreceri. Nefiind dispuși să fie considerați ciudați și solitari, refuzând izolarea și înclinați să urmeze exemplul altora, ei se lasă influențați de cei care n-au simțit poate niciodată atingerea divină în mințile și inimile lor. Dacă s-ar fi raportat -- rugându-se stăruitor -- la standardul divin pentru a învăța ce a spus Hristos cu privire la roadele pe care ar trebui să le dea un „pom” creștin, ei ar fi realizat că aceste distracții sunt adevărate banchete, menite să împiedice sufletul de a accepta invitația la masa nunții Mielului.
Se întâmplă uneori ca, prin frecventarea unor astfel de locuri, tinerii care au fost instruiți și călăuziți cu atenție pe calea Domnului să fie atrași de farmecul influenței omenești și să se atașeze de cei care au o educație și o pregătire lumești. Ei se vând singuri unei robii pe viață cu persoane care nu sunt împodobite cu un spirit asemenea lui Hristos. Cei care Îl iubesc și Îl slujesc cu adevărat pe Dumnezeu se vor teme să coboare la nivelul lumii, să aleagă compania celor ce nu L-au întronat pe Hristos în inimile lor. Ei vor lua o poziție curajoasă și fermă pentru Hristos, chiar dacă aceasta ar însemna o viață de lepădare și sacrificiu de sine din partea lor.
Antidotul pentru frivolitate
Hristos a trăit o viață de încercări și sacrificii pentru noi. Putem noi oare să refuzăm să-I aparținem? Ispășirea Sa, precum și îndreptățirea, desăvârșirea pe care El așteaptă să ne-o dea nu reprezintă suficiente subiecte care să ne ocupe mintea? Dacă tinerii ar scoate din tezaurele Bibliei comorile pe care aceasta le conține, dacă ar medita la iertarea, pacea și îndreptățirea veșnică pe care le aduce cu sine comoara lepădării de sine, n-ar mai simți nici o dorință pentru un entuziasm sau pentru o distracție îndoielnică.
Hristos este plin de bucurie când gândurile tinerilor sunt preocupate de aspectele mărețe și înălțătoare ale mântuirii. El intră în inimile tuturor ca un oaspete așteptat, umplându-le cu pace și bucurie. Iar dragostea lui Hristos în inimă este „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4, 14). Cei care au această dragoste vor fi încântați să vorbească despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc.
Dumnezeul cel veșnic a trasat o linie de demarcație între cel sfânt și cel păcătos, între cel pocăit și cel ce nu este convertit. Cele două categorii nu se amestecă între ele, asemenea culorilor curcubeului, ci sunt la fel de diferite ca miezul zilei de miezul nopții. Oamenii lui Dumnezeu nu pot intra în siguranță în asocieri strânse cu cei care cunosc adevărul, dar nu-l practică. Vorbind despre anumite fapte ale fiilor săi, pe care el le-a privit cu groază, patriarhul Iacov a exclamat: „Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor” (Geneza 49, 6). El simțea că onoarea Lui ar fi compromisă dacă s-ar asocia cu cei păcătoși în faptele lor. El a tras un semnal de alarmă, avertizându-ne să evităm legăturile greșite și cu atât mai mult unirea cu răul. Prin apostolul Pavel, Spiritul Sfânt dă același avertisment: „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulțumire” (Efeseni 5, 4). -- The Youth’s Instructor, 4 februarie, 1897.
Reuniuni sociale permise
Talentul de a influența trebuie prețuit cu sfințenie și folosit în scopul de a aduce suflete la Hristos. Tinerii și tinerele n-ar trebui să considere că sporturile pe care le practică, petrecerile și distracțiile muzicale, organizate conform obiceiurilor lumii, sunt acceptate în ochii lui Hristos.
Mi-a fost dată lumina -- în repetate rânduri -- că toate întrunirile noastre ar trebui să fie caracterizate de o influență religioasă pregnantă. Dacă tinerii noștri se vor aduna pentru a citi și înțelege Scripturile, întrebându-se fiecare: „Ce ar trebui să fac pentru a avea viața veșnică?” și s-ar așeza apoi laolaltă de partea adevărului, Domnul Isus ar revărsa binecuvântarea Sa în inimile lor.
O, dacă fiecare membru al bisericii, fiecare lucrător dinn instituțiile noastre ar putea realiza că această viață este o școală, în care ne pregătim pentru a fi examinați de Dumnezeul cerurilor privitor la puritatea, curăția gândurilor și altruismul acțiunilor noastre! Fiecare vorbă, fiecare faptă și fiecare gând sunt înregistrate în cărțile din ceruri...
Prin întâietatea și puterea adevărului trebuie să fim sfințiți și ridicați la adevărata demnitate a standardului aflat înaintea lumii. Calea Domnului poate fi învățată numai prin cea mai atentă și grijulie ascultare de Cuvântul Său. Studiați Cuvântul! -- The Youth’s Instructor, 14 august, 1906.