Tinerii ar trebui să se gândească serios la scopul vieții și muncii lor și să pună o temelie în așa fel, încât obiceiurile lor să fie departe de ispită și întinare. Dacă vor avea o poziție în care au influență asupra celorlalți, trebuie să fie niște oameni de încredere. Nuferii de pe lacuri își înfig rădăcinile puternic în adâncul noroios și, prin tulpina poroasă, absorb proprietățile care îi ajută să crească și să aducă la lumină floarea nepătată de la suprafața lacului. Ei nu se ating de nimic ce ar putea să le păteze petalele imaculate.
Trebuie să învățăm o lecție de la nufăr și, chiar dacă suntem înconjurați de influențe care ne ispitesc și încearcă să ne păteze morala și să ne distrugă sufletul, trebuie să ne opunem și să ne așezăm acolo unde prietenia rea să nu ne păteze inimile. Tinerii ar trebui să caute prietenia acelora care se trudesc să ajungă mai sus și înaintează cu pași fermi. Ei ar trebui să evite apropierea de cei care absorb orice influență rea, care sunt inactivi și care nu au o dorință arzătoare de a ajunge la standarde înalte ale caracterului, oameni pe care nu te poți baza, pentru că nu au niște principii după care să se ghideze. Tinerii trebuie să se apropie de cei care se tem de Dumnezeu și Îl iubesc; pentru că aceste caractere nobile și ferme sunt reprezentate de nufăr, care își deschide potirul nepătat la suprafața lacului. Ei refuză să fie murdăriți de influențe care să le scadă moralitatea și adună doar ceea ce îi ajută să își dezvolte un caracter curat și nobil. Ei caută să fie asemenea modelului divin.
Cuvintele noastre, un izvor de ajutor
Creștinii discută mult prea puțin între ei despre capitole prețioase din experiența lor. Lucrarea lui Dumnezeu nu este dezvăluită și Dumnezeu este dezonorat prin abuzarea de talentul vorbirii. Invidia, supunerea față de rău și egoismul se adună în inimă și cuvintele arată răul din interior. A gândi rău și a vorbi de rău pe alții este o practică a multora dintre cei care cheamă Numele Domnului. Aceștia vorbesc foarte rar despre bunătate, milă și dragostea lui Dumnezeu, manifestată în jertfa Fiului Său. Iată ce a făcut El pentru noi! Oare nu ar trebui să ne exprimăm recunoștința și dragostea? Nu ar trebui să ne străduim să facem din cuvintele noastre un izvor de ajutor și încurajare unul pentru celălalt, în experiența noastră creștină? Dacă Îl iubim cu adevărat pe Hristos, trebuie să Îi dăm slavă prin vorbele noastre. Necredincioșii vin adesea la pocăință ascultând cuvinte sincere de laudă și recunoștință față de Dumnezeu. -- The Review and Herald, 25 ianuarie, 1898.
Influența noastră
Exemplul personal și cuvintele folosite de un creștin trebuie să trezească în păcătos dorința de a veni la Fântâna vieții. -- The Review and Herald, 29 noiembrie, 1887.