Puțin timp petrecut în semănarea unor semințe sălbatice, dragi tineri, va produce o recoltă care vă va amărî toată viața; un ceas de necugetare și o cedare în fața ispitei vă pot orienta întreaga viață în direcția cea rea. Puteți avea numai o tinerețe, faceți-o folositoare. O dată ce ați trecut pragul, nu vă mai puteți întoarce să reparați greșelile. Cel care refuză legătura cu Dumnezeu și se așază în calea ispitei va cădea cu siguranță. Dumnezeu îl încearcă pe fiecare tânăr. Mulți și-au scuzat nepăsarea și lipsa de respect din cauza exemplului rău pe care li l-au dat mărturisitori ai credinței mai experimentați. Dar aceasta nu trebuie să împiedice pe nici unul să facă binele. La ziua socotelilor de pe urmă, nu veți invoca astfel de scuze pe care le invocați acum. Veți fi condamnați pe drept, pentru că ați cunoscut calea, dar n-ați ales să mergeți pe ea.
Ispita
Satana, acel arhivrăjmaș, se preface într-un înger de lumină și vine la tineri cu ispitele lui amăgitoare, reușind să-i câștige, pas cu pas, și să-i întoarcă de pe calea datoriei. El este descris ca fiind un acuzator, un înșelător, un mincinos, un chinuitor și un ucigaș. „Cine păcătuiește este de la diavolul.” Fiecare călcare de lege atrage condamnarea sufletului și provoacă neplăcerea divină. Gândurile inimii sunt cunoscute de Dumnezeu. Când sunt nutrite gânduri necurate, nu este necesar ca ele să fie exprimate prin cuvinte sau fapte pentru a comite păcatul, aducând astfel condamnarea asupra sufletului. Curăția lui este pătată și ispititorul a triumfat.
Fiecare om este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. El s-a îndepărtat de calea virtuții și a binelui real, urmând propriile înclinații. Dacă tinerii sunt integri din punct de vedere moral, ispitele cele mai puternice pot fi prezentate în zadar. Acțiunea lui Satana este să te ispitească, dar a te preda este propria ta acțiune. Nu stă în puterea întregii oștiri a lui Satana să-l forțeze pe cel ispitit să păcătuiască. Nu există scuză pentru păcat.
În timp ce unii tineri își irosesc puterile în deșertăciune și nebunie, alții își instruiesc mintea, adunând cunoștință, încingându-se cu armură spre a se angaja în lupta vieții, hotărâți s-o facă să fie un succes. Dar ei nu pot avea succes în viață, oricât de sus ar încerca să se cațere, dacă nu-și concentrează afecțiunile asupra lui Dumnezeu. Dacă vor să se întoarcă la Domnul cu toată inima, respingând lingușirile celor care slăbesc în cea mai mică măsură ținta lor de a face binele, ei vor avea tărie și încredere în Dumnezeu.
Amuzamentele deșarte nu aduc adevărata fericire
Cei care iubesc societatea își satisfac frecvent această caracteristică, până ce devine o pasiune dominantă. A se îmbrăca, a vizita locuri de distracție, a râde și a discuta despre subiecte mai ușoare decât deșertăciunea -- aceasta este ținta vieții lor. Ei nu pot suporta să citească Biblia și să-și ațintească privirea spre lucrurile cerești. Sunt nenorociți dacă nu există ceva care să-i excite. N-au în ei putere ca să fie fericiți, ci fericirea lor depinde de societatea altor tineri, tot atât de necugetați și nepăsători ca și ei. Puterile, care ar trebui să fie folosite pentru scopuri nobile, le predau nebuniei și risipei.
Tânărul care găsește bucurie și fericire în citirea Cuvântului lui Dumnezeu și în oraițe rugăciune este continuu reîmprospătat prin energia care vine din fântâna vieții. El va atinge o înălțime de desăvârșire morală și o lărgime de cugetare pe care alții n-o pot concepe. Comunicarea cu Dumnezeu încurajează cugete curate, aspirații nobile, înțelegeri clare ale adevărului și ținte înalte de acțiune. Cei care își leagă în felul acesta sufletele de Dumnezeu sunt recunoscuți de El ca fii și fiice ale Sale. Ei ajung continuu din ce în ce mai sus, obținând vederi mai clare despre Dumnezeu și veșnicie, până când Domnul va face canale de lumină și înțelepciune pentru lume...
Cei care rămân în Hristos vor fi fericiți, veseli și bucuroși în Dumnezeu. O blândețe calmă se va manifesta în glas, un respect pentru lucrurile spirituale și veșnice vor fi exprimate în acțiune și muzică, o muzică veselă care va răsuna de pe buze, pentru că ea adie de la tronul lui Dumnezeu. Aceasta este taina evlaviei, care nu-i ușor de explicat, dar, cu toate acestea, este simțită și gustată. O inimă încăpățânată și răzvrătită poate închide ușa pentru toate plăcutele influențe ale harului lui Dumnezeu și pentru toată bucuria în Duhul Sfânt, dar căile înțelepciunii sunt căi ale prieteniei și toate cărările ei sunt pace. Cu cât suntem mai strâns legați de Hristos, cu atât mai mult vor arăta cuvintele și faptele noastre puterea alinătoare și transformatoare a harului Său. -- Testimonies for the Church 4:622-626.