Dumnezeu l-a pus pe om în lume și este un privilegiu pentru acesta să mănânce, să bea, să vândă, să fie luat în căsătorie și să dea în căsătorie; dar aceste lucruri pot fi făcute în siguranță doar în temere de Dumnezeu. Ar trebui ca noi să trăim în această lume raportându-ne la lumea veșnică. Cea mai mare greșeală a căsătoriilor din vremea lui Noe a fost că fiii lui Dumnezeu au luat pe fiicele oamenilor. Cei care Îl recunoșteau pe Dumnezeu și se închinau Lui s-au unit cu cei cu inimi rele; și, fără discernământ, s-au căsătorit cu cine au vrut. Există și în zilele noastre mulți care nu au o experiență religioasă profundă și care vor face exact aceleași lucruri ca în zilele lui Noe. Se vor căsători fără să analizeze atent pasul pe care îl fac și fără să se roage. Mulți fac legământul sacru al căsătoriei ca și cum ar încheia o afacere, o tranzacție; o dragoste adevărată nu este motivul pentru o căsătorie.
Pasiunea nesfântă
Gândul căsătoriei pare să aibă puterea unei vrăji asupra minților multor tineri. Doi tineri se cunosc; se îndrăgostesc nebunește și toată atenția se concentrează asupra acestei pasiuni. Rațiunea este orbită și judecata clară este dată deoparte. Ei nu se vor supune nici unui sfat sau control, ci vor insista să fie lăsați să își urmeze propriul drum fără să se gândească la consecințe.
Ca o epidemie sau ca o boală contagioasă, pasiunea care îi stăpânește trebuie să își urmeze cursul și pare să nu existe nimic în stare să o împiedice. Poate există oameni în jurul lor care își dau seama că din această unire nu va rezulta decât o viață plină de nefericire. Dar orice intervenție este zadarnică. Poate, printr-o astfel de unire, utilitatea celui pe care Dumnezeu l-a binecuvântat în slujba Sa este distrusă; rațiunea și sfaturile sunt nebăgate în seamă.
Orice lucru spus de bărbați și femei cu experiență se dovedește a fi ineficient; nimic nu are putere să schimbe decizia la care i-a condus dorința lor. Ei își pierd interesul pentru întâlnirile de rugăciune și pentru orice are de a face cu religia. Sunt atât de îndrăgostiți unul de celălalt, încât toate datoriile sunt neglijate ca și cum ar fi niște lucruri fără importanță. Noapte de noapte, acești oameni stau și discută -- oare cu privire la lucruri solemne? O, nu. Mai degrabă despre frivolități și lucruri fără importanță.
Călcarea legilor sănătății și ale modestiei
Îngerii lui Satana își îndreaptă atenția asupra celor care își petrec o mare parte din noapte curtând pe cineva. Dacă ar avea ochii deschiși, ar vedea un înger care înregistrează tot ce fac și ce spun. Legile sănătății și modestiei sunt încălcate. Ar fi mult mai potrivit să fie lăsate unele dintre orele petrecute înainte de căsătorie pentru perioada de după căsătorie. Dar, în general, căsătoria pune punct devotamentului manifestat în perioada de curtare.
Aceste ore de la miezul nopții, în această epocă de depravare, duc cel mai adesea la ruină ambele părți implicate. Satana exaltă, iar Dumnezeu este dezonorat când oamenii se dezonorează pe ei înșiși. Bunul nume al onoarei este sacrificat sub vraja pasiunii oarbe, iar căsătoria unor astfel de persoane nu poate fi sfințită cu aprobarea lui Dumnezeu. Ei se căsătoresc pentru că au fost conduși de pasiune și, când noutatea s-a dus, vor începe să își dea seama de ceea ce au făcut. În șase luni după ce s-au făcut jurămintele, sentimentele lor unul față de altul suferă o schimbare. Fiecare a aflat în viața de căsnicie mai multe despre cel de alături. Fiecare descoperă defecte care, în timpul orbirii de dinainte, nu erau evidente. Promisiunile de la altar nu i-au legat. În consecință, aceste căsătorii făcute în grabă, chiar între copii ai lui Dumnezeu, duc la separări, divorțuri și confuzie în biserică.
Disprețuirea sfaturilor
Acest tip de căsătorie este preferat de Satana, care își duce la îndeplinire planurile în majoritatea cazurilor. Simt că nu pot ajuta cu nimic atunci când vin la mine persoane pentru a primi consiliere în această problemă. Poate că le vorbesc din partea lui Dumnezeu, dar, de cele mai multe ori, vor pune la îndoială fiecare cuvânt și cred că au înțelepciunea să își îndeplinească scopurile, iar în cele din urmă chiar așa fac.
Ei par să nu aibă putere să își învingă dorințele și înclinațiile și se căsătoresc la întâmplare. Ei nu meditează la această problemă și nu se roagă, pentru a se lăsa în mâna lui Dumnezeu, pentru a fi conduși și călăuziți de Spiritul Său. Teama de Dumnezeu nu pare să fie înaintea ochilor lor. Ei cred că înțeleg problema pe deplin, fără înțelepciune de la Dumnezeu și fără sfat de la oameni.
Când e prea târziu, ei descoperă că au făcut o greșeală și au pierdut și fericirea în această viață, și salvarea sufletului. Ei nu admit că oricine știa mai mult în legătură cu această problemă, mai puțin ei înșiși, și dacă ar fi ascultat sfaturile, s-ar fi ferit de câțiva ani de nefericire, necazuri și suferință. Dar sfatul este dat la o parte de cei care hotărăsc să își urmeze propria cale. Pasiunea îi face pe astfel de oameni să depășească orice barieră pusă de rațiune.
Caracteristicile iubirii adevărate
Dragostea este o plantă de origine cerească. Nu este lipsită de rațiune, nu este oarbă. Este curată și sfântă. Pasiunea inimii firești este altceva. În timp ce dragostea adevărată Îl include pe Dumnezeu în toate planurile și va fi în perfectă armonie cu Spiritul lui Dumnezeu, pasiunea va fi închisă la sfaturi, grăbită, lipsită de rațiune, va disprețui orice constrângere și va face din obiectul alegerii sale un idol.
În orice faptă a celui care are dragostea adevărată se va vedea harul lui Dumnezeu. Modestia, simplitatea, sinceritatea, moralitatea și credința vor caracteriza fiecare pas spre căsătorie. Cei care sunt conduși de aceste lucruri nu vor fi absorbiți unul de celălalt și nu își vor pierde interesul față de rugăciune și biserică.
Căutarea călăuzirii divine
Dacă bărbații și femeile au obiceiul să se roage de două ori pe zi înainte de a se gândi la căsătorie, ar trebui să se roage de patru ori pe zi când se hotărăsc pentru acest pas. Căsătoria este ceva ce vă va influența și vă va afecta întreaga viață, atât aceasta, cât și pe cea viitoare. Un creștin sincer nu va avansa în această direcție fără aprobarea lui Dumnezeu. El nu va dori să aleagă pentru el însuși, ci va simți că Dumnezeu alege pentru el. Noi nu trebuie să ne facem plăcerile noastre, pentru că Hristos nu a făcut așa. Nu trebuie să înțelegeți că trebuie să vă căsătoriți cu o persoană pe care nu o iubiți. Ar fi păcat. Dar natura emoțională nu trebuie lăsată să distrugă. Dumnezeu cere întreaga inimă, dragostea supremă.
Majoritatea căsătoriilor din zilele noastre și modul în care sunt făcute reprezintă un semn al zilelor din urmă. Bărbați și femei sunt atât de insistenți, atât de reticenți la sfaturi, încât Dumnezeu este scos din discuție. Religia este lăsată deoparte, ca și cum nu ar avea nici un rol în această problemă solemnă și importantă. În loc să fie sfințiți prin căsătorie și înălțați în caracter, cei care cred în adevăr stau în fața lui Dumnezeu ca niște păcătoși care nu au primit lumină în legătură cu aceste lucruri. -- The Review and Herald, 25 septembrie, 1888.