Trebuie să avem pastori convertiți. -- Eficiența și puterea care-l caracterizează pe un pastor cu adevărat convertit îi vor face să tremure pe fățarnicii din Sion, iar pe păcătoși, să se teamă. Standardul adevărului și al sfințeniei este târât în țărână. Dacă și-ar da seama de responsabilitatea pe care o au în fața lui Dumnezeu, cei care dau glas solemnelor mesaje de avertizare pentru timpul prezent ar înțelege câtă nevoie au să se roage arzător. Când cetățile erau învăluite în tăcere în somnul de la miezul nopții, când fiecare om se retrăsese în propria locuință, Hristos, exemplul nostru, Se îndrepta spre Muntele Măslinilor, iar acolo, printre copacii întunecați, Își petrecea întreaga noapte în rugăciune. Isus, care nu avea nicio urmă de păcat, a cărui voce ucenicii înspăimântați au auzit-o pe marea învolburată dând binecuvântarea cerească la al patrulea ceas din noapte și al cărui cuvânt putea să ridice morții din mormânt, Se ruga cu strigăte puternice și cu lacrimi. Nu Se ruga pentru Sine, ci pentru cei pe care venise să îi mântuiască. Cerând El Însuși în rugăciune rezerve proaspete de putere din mâna Tatălui Său și revenind odihnit și înviorat ca înlocuitor al omului, S-a identificat cu omenirea suferindă și ne-a dat un exemplu cu privire la nevoia de rugăciune. -- 4T 528.
Dacă nu se convertesc zilnic, pastorii nu vor putea prezenta niciodată adevărul așa cum este el în Isus. -- Nu sunt în stare să vă descriu ce impact a avut asupra minții mele înțelegerea faptului că există mulți, chiar printre frații noștri care sunt învățători ai Cuvântului, care nu se convertesc zilnic. Hristos este gata să împartă înțelepciune și har, dar cei care se află în poziții importante, de răspundere, nu-i pot călăuzi pe alții pe cărări drepte decât dacă se convertesc ei înșiși în fiecare zi. Dacă se bazează pe presupusa lor înțelepciune, acești pastori îi vor îndruma greșit pe cei care privesc la ei considerând că ei își dau seama de lucrarea sfântă care le-a fost încredințată. Cei care acceptă poziții de răspundere trebuie să fie atenți și, prin rugăciune smerită, să fie sfințiți, cizelați și purificați. Dacă nu-și văd adevărata stare și dacă nu devin asemenea lui Hristos, nu vor putea niciodată să prezinte adevărul așa cum este el în Isus. -- Lt 64, 1906 (PC 43).
Pastorii care nu se convertesc zilnic fac lucruri pripite, nechibzuite. -- Unii pastori cu responsabilități sfinte au uitat complet ce înseamnă să vegheze asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală. Ei fac lucruri pripite, nechibzuite. Nu au discernământ să vadă rezultatele acțiunilor lor neînțelepte, pentru că nu se convertesc zilnic. Este trist să ne pierdem încrederea în oamenii în care ar fi trebuit să avem încredere. Sufletele prețioase pentru care a murit Hristos nu trebuie lăsate să fie victimele curselor și ispitelor lui Satana. -- 19 MR 212.
Nu predicați până când nu știți ce este Hristos pentru voi.-- Vor lua aminte frații mei la faptul că nu oamenii trebuie glorificați? Vor înțelege ei că Hristos este Cel care lucrează asupra inimii omenești, nu ei înșiși? Îi vor cere frații mei pastori lui Dumnezeu, în rugăciune tainică, prezența și puterea Sa? Să nu îndrăzniți să mai predicați până când nu știți sigur, în urma experienței proprii, ce este Hristos pentru voi! Dacă aveți inimile sfințite prin credința în neprihănirea lui Hristos, puteți să-L predicați pe Hristos, puteți să Îl înălțați pe Mântuitorul înviat în fața ascultătorilor voștri; dacă aveți inimile supuse și înmuiate de dragostea lui Isus, puteți să spuneți: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” [Ioan 1:29]. -- TM 154, 155.
Cu cât vă veți uni mai mult cu Maestrul, cu atât vă veți asemăna mai mult cu El. -- Cu cât slujitorul lui Hristos, contemplându-I viața și caracterul, se va uni mai mult cu Învățătorul lui, cu atât mai mult va semăna cu El și va fi mai competent să prezinte adevărurile Sale. Ar trebui să studieze cu atenție fiecare detaliu din viața marelui Exemplu și să mențină o conversație intensă cu El prin rugăciunea credinței vii. Astfel, caracterul uman imperfect va fi transformat, ajungând să se asemene cu gloriosul Său caracter. În acest fel, învățătorul adevărului va fi pregătit să conducă suflete la Hristos. -- 3SP 244.
Supunerea eului în fața voinței lui Dumnezeu nu este ușor de realizat. -- Războiul împotriva eului este cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată. Să-ți supui eul, să predai totul voinței lui Dumnezeu, să îmbraci haina umilinței, să ai acea dragoste curată, pașnică, ușor de înduplecat, plină de bunătate și de roade bune nu este ușor de realizat. Și totuși este privilegiul [nostru] și datoria [noastră] să fim biruitori desăvârșiți în acest punct. Sufletul trebuie să se supună lui Dumnezeu înainte de a fi reînnoit în cunoaștere și în sfințenie adevărată. Viața și caracterul sfânt al lui Hristos sunt un exemplu de credincioșie. Încrederea Sa în Tatăl ceresc a fost nelimitată. Ascultarea și supunerea Sa au fost fără rezerve și desăvârșite. El nu a venit pentru a I se sluji, ci pentru ca El să le slujească altora. Nu a venit să-Și împlinească propria voință, ci voia Aceluia care L-a trimis. În toate lucrurile, El I S-a supus Celui care judecă drept. De pe buzele Mântuitorului omenirii s-au auzit următoarele cuvinte: „Nu pot face nimic de la Mine Însumi” [Ioan 5:30]. -- 3T 106, 107.
Domnul nu poate lucra cu cei care sunt independenți. -- Se așteaptă păstorii turmei ca Dumnezeu să conlucreze cu ei? Din lumina pe care am primit-o de la Dumnezeu, știu că s-ar fi putut realiza de 20 de ori mai mult, dacă lucrătorii L-ar fi căutat pe Dumnezeu pentru putere și sprijin, în loc să se bazeze atât de mult pe oameni. Pentru acest timp, este nevoie de bărbați ai credinței care să fie nu doar predicatori, ci și pastori ai poporului lui Dumnezeu. Vrem bărbați care vorbesc cu Dumnezeu în fiecare zi, care au o legătură vie cu Cerul. Domnul nu poate lucra cu cei care sunt independenți și care se înalță pe ei înșiși. Eul trebuie ascuns în Isus. Dacă vrem să vedem acțiunile profunde ale Duhului lui Dumnezeu, trebuie să avem adevărul așa cum este el în Isus. Eficiența unei predici depinde de fixarea adevărului în inimă de către Duhul lui Dumnezeu. Când Ilie L-a căutat pe Dumnezeu în munți, a trecut pe lângă el un foc mistuitor, dar Dumnezeu nu era în flacăra lui. A venit o furtună, a tunat și a fulgerat, dar Dumnezeu nu era în toate acestea. Apoi s-a auzit o voce blândă, liniștită, iar profetul și-a acoperit capul înaintea prezenței Domnului. Vocea blândă, liniștită, a Duhului lui Dumnezeu este cea care are puterea să-i facă pe oameni să-și conștientizeze starea păcătoasă și cea care poate converti sufletul. -- RH, 18 iunie 1889.
Oamenii sunt cu mult înaintea multor pastori. -- Pastorii ar trebui să caute să-și pregătească inima înainte de a se angaja în lucrarea de a-i ajuta pe alții, pentru că oamenii sunt cu mult înaintea multor pastori. Ei ar trebui să lupte neîncetat în rugăciune până când Domnul îi va binecuvânta. Când dragostea lui Dumnezeu va arde pe altarul inimii lor, atunci nu vor predica pentru a-și arăta propria inteligență, ci pentru a-L prezenta pe Hristos, care a îndepărtat păcatele lumii. -- RH, 15 august 1882.
Pastorii se deprind să lucreze fără Duhul lui Dumnezeu.-- Motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu Se manifestă atât de puțin este acela că pastorii se deprind să lucreze fără El. Le lipsește harul lui Dumnezeu, le lipsesc stăpânirea de sine și răbdarea, le lipsește spiritul de consacrare și de sacrificiu, iar acesta este unicul motiv pentru care unii se îndoiesc de mărturiile Cuvântului lui Dumnezeu. Problema nu este nicidecum legată de Cuvântul lui Dumnezeu, ci de ei înșiși. Le lipsește harul lui Dumnezeu, le lipsesc consacrarea, evlavia personală și sfințenia. Aceasta îi face nesiguri și îi aruncă adeseori pe câmpul de luptă al lui Satana. Am văzut că, indiferent cu câtă putere pledează oamenii în favoarea adevărului, indiferent cât de evlavioși par să fie, când încep să își exprime necredința în ceea ce privește unele pasaje, susținând că acestea îi fac să se îndoiască de inspirația Bibliei, ar trebui să ne temem de ei, pentru că Dumnezeu este foarte departe de ei. -- 1T 383, 384.
Țineți cu strictețe la orele voastre de rugăciune, de studiu biblic și de cercetare de sine.-- În marele conflict care ne stă în față, cel care Îi va rămâne devotat lui Hristos trebuie să ajungă la adevăruri mai profunde decât opiniile și doctrinele oamenilor. Mesajul meu pentru pastori, tineri și vârstnici, este următorul: Țineți cu strictețe la orele dedicate rugăciunii, studiului Bibliei și cercetării de sine! Puneți deoparte un timp, în fiecare zi, pentru studierea Scripturilor și pentru comuniune cu Dumnezeu! Veți obține astfel putere spirituală și veți crește în harul lui Dumnezeu. Doar El vă poate da aspirații nobile, doar El vă poate modela caracterul după chipul divin. Apropiați-vă de El în rugăciune fierbinte și El o să vă umple inimile cu scopuri sfinte și înalte, cu o dorință puternică și profundă după puritate și după claritate a gândirii! -- GW 100.
Studierea Bibliei
Este un păcat ca cei care le predică altora Cuvântul să neglijeze studierea lui.-- Pastorii care vor să lucreze în mod eficient pentru mântuirea sufletelor trebuie să fie atât cercetători ai Bibliei, cât și oameni ai rugăciunii. Este un păcat ca tocmai cei care încearcă să-i învețe pe alții Cuvântul să neglijeze studierea lui. Sunt mărețe adevărurile pe care le prezintă? În acest caz, ar trebui să le prezinte cu abilitate. Ar trebui să-și expună ideile cu claritate și cu putere. Dintre toți bărbații de pe fața pământului, cei care proclamă mesajul pentru acest timp ar trebui să înțeleagă Biblia și să fie familiarizați la perfecție cu dovezile credinței lor. Cel care nu cunoaște Cuvântul vieții nu are dreptul să îi învețe pe alții calea către cer. -- GW 249.
Pastorii tineri ar trebui să studieze Scripturile pentru ei înșiși. -- Fac apel la tinerii care intră în lucrare ca pastori să fie atenți la modul în care ascultă. Aveți grijă să nu cumva să opuneți rezistență adevărurilor prețioase pe care acum le cunoașteți atât de puțin! Studiați Scripturile pentru voi înșivă! Aveți, în general, o cunoaștere prea limitată. Aflați pentru voi înșivă care este adevărul! Nu preluați cuvintele, prejudecățile, argumentele sau teoriile altcuiva! Așa au făcut unii pastori, în dauna propriei experiențe, fapt care i-a menținut novici, când ar fi trebuit să fie înțelepți în Scripturi și în puterea lui Dumnezeu. Luați-vă Bibliile, smeriți-vă și plângeți, postiți și rugați-vă înaintea Domnului, așa cum a făcut Natanael, când căuta să cunoască adevărul! Ochiul divin al lui Isus l-a văzut rugându-se și a răspuns rugăciunii lui. -- EGW»88 141.
Adevărul Bibliei, dacă nu a atins sufletul pastorului, este respins de ascultători ca fiind minciună. -- Lucrarea noastră este pipernicită și deficitară. Dacă Hristos nu locuiește în cei care predică adevărul, aceștia vor coborî standardul religios și moral oriunde sunt tolerați. Lor le este dat un exemplu, și anume Hristos. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” [2 Timotei 3:16,17]. Avem în Biblie sfatul infailibil al lui Dumnezeu. Aplicarea practică a învățăturilor ei îi va face pe oameni competenți pentru orice poziție de răspundere. Biblia este vocea lui Dumnezeu care vorbește zilnic sufletului. Cu câtă atenție ar trebui să studieze tinerii Cuvântul lui Dumnezeu și să-l strângă în inimă, astfel încât învățăturile lui să le poată călăuzi comportamentul! Pastorii noștri tineri și cei care au o oarecare experiență de predicare în spate manifestă o deficiență evidentă în ce privește capacitatea de înțelegere a Scripturilor. Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a lumina înțelegerea întunecată, de a înmuia inima împietrită și egoistă, de a supune păcătosul răzvrătit și de a-l salva de influențele corupătoare ale lumii. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi a fost următoarea: „Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul” [Ioan 17:17]. Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, străpunge inima păcătosului și o face bucăți. Când este repetată mecanic, fără ca influența ei sacră să fi atins sufletul predicatorului, teoria adevărului nu are nicio putere asupra ascultătorilor, ci este respinsă ca minciună, vorbitorul făcându-se responsabil de pierderea sufletelor. -- 4T 441.
Rugăciunea
Eforturile pastorilor care se roagă dau rezultate extraordinare. -- Fiți stăruitori în rugăciune! Sunteți o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. Ocupați o poziție de o răspundere înfricoșătoare. Vă implor să răscumpărați timpul. Apropiați-vă de Dumnezeu în rugăciune și veți fi asemenea unui copac sădit lângă un izvor de ape, ale cărui frunze sunt mereu verzi și care dă roade la vremea potrivită! Pastori ai lui Hristos, aveți nevoie de puterea divină pe care Dumnezeu dorește să v-o ofere fără măsură, atunci când planul este făcut împreună cu El. Nu trebuie decât să mergeți la Dumnezeu, să-L credeți pe cuvânt și să lăsați ca acțiunile voastre să fie susținute de o credință vie în promisiunile Lui. Dumnezeu nu vă cere rugăciuni elocvente sau argumente logice, ci doar o inimă pocăită, umilă, dispusă să învețe de la El. Pastorul care se roagă, care are o credință vie, va avea fapte pe măsură, iar eforturile sale vor fi încununate de rezultate excepționale, în ciuda obstacolelor unite ale pământului și ale iadului. -- RH, 8 august 1878.
Nicio slujbă pentru biserică nu ar trebui să aibă întâietate în fața comuniunii cu Dumnezeu.-- De nimic nu este mai mare nevoie în lucrare ca de rezultatele practice ale comuniunii cu Dumnezeu. Noi ar trebui să arătăm, prin viața noastră de zi cu zi, că avem pace și odihnă în Dumnezeu. Fața ne va fi luminată de pacea Lui care locuiește în inima noastră. Ea va oferi vocii putere de convingere. Comuniunea cu Dumnezeu va da noblețe morală caracterului și acțiunilor noastre. Oamenii vor cunoaște că noi, la fel ca primii ucenici, am fost împreună cu Isus. Aceasta va conferi eforturilor pastorului o putere mai mare chiar decât cea care vine din influența predicării lui, de aceea nu trebuie să-și permită să se lipsească de această putere. Nu trebuie să neglijeze comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune și studierea cuvântului Său, pentru că în asta constă sursa puterii lui. Când este vorba despre această comuniune, nicio slujbă pentru biserică nu ar trebui să primeze. -- 6T 47.
Rugăciunile pastorilor nu vor fi ascultate dacă prin minte le trec lucruri nelegiuite.-- Dumnezeu ne-a ales din această lume ca să fim un popor special și sfânt. „El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” [Tit 2:14]. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie oameni ai rugăciunii, cercetători sârguincioși ai Scripturilor, care flămânzesc și însetează după neprihănire, ca să poată fi lumină și putere pentru alții. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos și ne cere să ne închinăm Lui în spirit și în adevăr, în frumusețea sfințeniei. Psalmistul spune: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” [Psalmii 66:18]. Ca lucrători, noi trebuie să fim atenți la căile noastre. Dacă psalmistul nu ar fi fost ascultat în cazul în care ar fi cugetat lucruri nelegiuite în inima lui, cum ar putea să fie ascultate rugăciunile pastorilor, dacă gânduri nelegiuite le trec prin minte? Există pericole la care suntem expuși în mod constant. Planul premeditat al lui Satana este acela de a-i face pe slujitorii lui Dumnezeu să fie slabi în rugăciune, în autoritate și în influența pe care o au asupra lumii din cauza defectelor din caracterul lor, defecte care nu se armonizează în niciun fel cu adevărul. -- RH, 10 noiembrie 1885.
Îndoielile distrug lucrarea pastorală. -- Unii nu sunt înclinați în mod natural spre devoțiune și, de aceea, ar trebui să încurajeze și să cultive obiceiul de a-și analiza îndeaproape viața și motivațiile și să nutrească în special dragostea pentru exercițiile spirituale și pentru rugăciunea tainică. Pot fi auziți adeseori exprimându-și îndoielile și necredința și stăruind asupra luptelor extraordinare pe care le-au avut cu sentimentele de necredință. Insistă asupra influențelor descurajante, iar acest lucru le afectează credința, speranța și curajul în adevăr și în succesul final al lucrării și al cauzei în care s-au angajat, considerând că este o virtute specială dacă sunt de partea celor care se îndoiesc. Uneori, par chiar să se bucure când adoptă poziția necredinciosului și își consolidează lipsa de credință cu fiecare circumstanță pe care o pot prezenta ca scuză pentru întunericul lor. Unora ca aceștia le vom spune: Mai bine coborâți imediat și părăsiți zidurile Sionului, până când veți fi convertiți și veți deveni buni creștini! Înainte de a vă asuma responsabilitatea de pastor, Dumnezeu vă cere să renunțați la dragostea pentru această lume. Răsplata pentru cei ce persistă în această poziție de îndoială va fi aceea destinată fricoșilor și necredincioșilor. -- 2T 513.
Hristos a îmbinat rugăciunea cu activitatea. -- Fiind suprasolicitat, pastorul este adeseori atât de grăbit, încât abia își găsește timp să se autoanalizeze pentru a vedea dacă nu cumva și-a pierdut credința. Își găsește foarte puțin timp pentru meditație și rugăciune. În slujirea Sa, Hristos a îmbinat rugăciunea cu activitatea. El petrecea noapte de noapte în rugăciune. Pastorii trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, ca să poată prezenta adevărul în mod corect. -- Ev 91.
Meditația
Aproape toți neglijează autoanaliza. -- Mi s-a arătat că mulți sunt în pericolul de a nu ajunge la desăvârșirea sfințeniei în temere de Domnul. Pastorii riscă să-și piardă sufletul. Unii dintre cei care au predicat altora vor fi lăsați deoparte pentru că nu și-au desăvârșit un caracter creștin. Prin lucrarea lor, ei nu numai că nu salvează suflete, dar nu reușesc să se mântuiască nici măcar pe ei înșiși. Nu înțeleg importanța autocunoașterii și a stăpânirii de sine. Nu veghează și nu se roagă să nu cadă în ispită. Dacă ar veghea, și-ar da seama care le sunt punctele slabe, unde este cel mai probabil să fie asaltați de ispită. Prin vigilență și rugăciune, aceste puncte de slăbiciune ar fi atât de bine păzite, încât ar deveni punctele lor forte, iar ei ar putea întâmpina ispita fără să cunoască înfrângerea. Fiecare discipol al lui Hristos ar trebui să se cerceteze în fiecare zi pentru a deveni conștient pe deplin de comportamentul său. Aproape toți neglijează autoanaliza. Această neglijență este, în mod indiscutabil, periculoasă pentru cel care pretinde că este mesagerul lui Dumnezeu, care are responsabilitatea înfricoșătoare de a primi cuvintele lui Dumnezeu pentru a le prezenta poporului Său. Comportamentul de zi cu zi al unui astfel de om are o mare influență asupra celorlalți. Dacă va avea cumva succes în lucrare, își va aduce convertiții la propriul standard scăzut, iar ei rareori se vor ridica mai sus de acesta. Căile pastorului lor, cuvintele, gesturile și manierele lui, credința și evlavia lui ei le consideră identice cu cele ale tuturor adventiștilor și cred că mergând pe urmele celui care i-a învățat adevărul, își îndeplinesc întreaga datorie. -- 2T 511.
Pastorii ar trebuie să își examineze în mod deliberat faptele fiecărei zile. -- În comportamentul unui pastor sunt multe lucruri pe care ar putea să le îmbunătățească. Mulți își văd și își simt deficiențele, și totuși par să ignore influența pe care acestea o exercită. Sunt conștienți de faptele lor atunci când le comit, însă le lasă să se șteargă din memorie și, în consecință, nu fac nicio reformă. Dacă ar face din acțiunile lor zilnice un subiect de meditație atentă și de retrospectivă deliberată cu scopul de a vedea care le sunt obiceiurile, pastorii s-ar cunoaște mult mai bine pe ei înșiși. Printr-o analiză atentă a vieții de zi cu zi, în orice împrejurare, ar cunoaște motivațiile și principiile care îi impulsionează. Această retrospectivă zilnică a propriilor fapte pentru a obține aprobarea sau condamnarea din partea conștiinței le este necesară tuturor celor care doresc să atingă perfecțiunea caracterului creștin. Multe fapte care par bune, chiar și acte de binefacere, se vor dovedi, la o cercetare mai atentă, făcute din motivații greșite. Mulți sunt aplaudați pentru virtuți pe care nu le au. Dumnezeu analizează motivațiile și, adeseori, faptele cele mai apreciate de oameni El consideră că izvorăsc din motive egoiste și dintr-o ipocrizie josnică. Fiecare faptă a vieții noastre, fie că este ireproșabilă și demnă de laudă, fie că este reprobabilă, este evaluată de Acela care cercetează inimile în funcție de motivațiile care au stat la baza ei. -- 2T 511, 512.
O oră de meditație este mai valoroasă decât zile întregi petrecute în studierea celor mai înzestrați autori. -- Frate Hull, Dumnezeu dorește să te apropii de El ca să poți să te prinzi de puterea Lui și, printr-o credință vie, să ceri mântuirea Lui și să fii un bărbat puternic. Dacă ai fi un bărbat cu frică de Dumnezeu, evlavios, atât la amvon, cât și în afara lui, predicarea ta ar avea o influență puternică. Tu nu îți analizezi inima îndeaproape. Ai studiat multe cărți pentru a-ți face predicile mai profunde, mai reușite și mai atrăgătoare. Însă ai neglijat cel mai măreț și mai necesar studiu -- studierea propriei persoane. Ai neglijat prea mult autoanaliza minuțioasă, meditația și rugăciunea. Acestea au ocupat o poziție secundară. Succesul tău ca pastor depinde de supravegherea propriei inimi. Vei primi mai multă putere dacă vei petrece zilnic o oră în meditație, regretându-ți eșecurile și pervertirea inimii, și dacă te vei ruga pentru dragostea iertătoare a lui Dumnezeu și pentru asigurarea iertării păcatelor decât dacă vei petrece multe ore și zile studiind autorii cei mai înzestrați și familiarizându-te cu fiecare obiecție ridicată față de credința noastră și cu dovezile cele mai puternice în favoarea ei. -- RH, 19 ianuarie 1864.
O mare parte din timpul dedicat studiului ar trebui să fie petrecut mai degrabă în rugăciune și meditație. -- Mi s-a arătat că timpul dedicat atât de mult lecturii și studiului este, adeseori, folosit mai rău decât dacă ar fi fost irosit. O mare parte din timpul pe care [pastorii] îl petrec citind și studiind ar trebui să-l petreacă la picioarele lui Dumnezeu, cerându-I înțelepciune cerească, putere și tăria de a lăsa ca adevărul pe care ei îl înțeleg pe deplin să strălucească înaintea oamenilor în claritatea și frumusețea sa armonioasă. Prea puține momente sunt petrecute în rugăciune tainică și în meditație sfântă. Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să ceară ungerea sfântă și haina mântuirii, astfel încât ceea ce predică să atingă inimile. Timpul este atât de scurt și pastorii sunt atât de puțini în aceste zile din urmă, încât ar trebui să își folosească toate puterile în lucrare și să aibă o legătură strânsă cu Dumnezeu și cu îngerii sfinți, pentru ca o putere extraordinară să însoțească predicarea lor -- o putere convingătoare, care să determine orice suflet onest și iubitor de adevăr să îl îmbrățișeze. -- VSS 219.
Meditați în mod special la lucrarea mijlocitoare a lui Hristos. -- Pastorii Evangheliei ar fi bărbați puternici dacă și-ar aținti întotdeauna privirile la Domnul și dacă și-ar dedica timpul studierii caracterului Său minunat. Procedând astfel, n-ar mai exista apostazii, niciunui pastor nu i s-ar mai retrage acreditarea din partea conferinței din cauza faptului că, prin comportamentul lui imoral, a făcut de rușine cauza lui Dumnezeu și L-a expus pe Isus batjocurii publice. Fiecare slujitor al Evangheliei ar trebui să-și folosească puterile pentru a-i educa pe membrii bisericilor să Îl accepte pe Hristos, prin credință, ca Mântuitor al lor personal, să Îl primească în viața lor și să facă din El Modelul lor, să învețe de la El, să creadă în El și să Îl înalțe în fața lumii. Pastorul ar trebui să reflecteze el însuși la caracterul lui Hristos. Ar trebui să cugete la adevăr și să mediteze la tainele răscumpărării, în mod special la lucrarea mijlocitoare a lui Hristos pentru acest timp. -- 3SM 187.