Un mesaj unic
În orice generație, există un adevăr special care separă biserica lui Dumnezeu de lume. -- „Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul” [Ioan 17:17]. Aceasta a fost rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Lui. În orice generație, Dumnezeu a dăruit poporului Său un adevăr special, care este în directă opoziție cu dorințele și scopurile inimii omului și care tinde să separe biserica Sa de lume. Iar datoria slujitorilor Lui a fost aceea de a proclama acest adevăr, indiferent dacă oamenii i-au ascultat sau nu. -- ST, 28 ianuarie 1886.
Studiați doctrina despre neprihănirea lui Hristos în relație cu Legea. -- Știu că ar fi periculos să denunț poziția doctorului Waggoner ca fiind complet greșită. Aceasta l-ar mulțumi pe vrăjmaș. Eu văd frumusețea adevărului în prezentarea neprihănirii lui Hristos în relație cu Legea, așa cum doctorul a expus-o în fața noastră. Mulți dintre voi spuneți că aceasta este lumină și adevăr. Totuși, anterior, nu ați prezentat-o în această perspectivă. Oare nu este posibil ca, printr-un studiu serios și cu rugăciune al Scripturilor, el să fi avut o lumină și mai mare în anumite privințe? Ceea ce a fost prezentat se armonizează perfect cu lumina pe care Dumnezeu a binevoit să mi-o ofere de-a lungul anilor mei de experiență. Dacă frații noștri pastori vor accepta doctrina care a fost prezentată atât de clar -- neprihănirea lui Hristos în relație cu Legea --, iar eu știu că trebuie să o accepte, nu vor mai fi sub controlul prejudecăților lor, iar oamenii vor primi hrana la vreme potrivită. Să ne luăm Bibliile și, cu rugăciune smerită și un spirit gata să se lase învățat, să mergem la marele Învățător al lumii; să ne rugăm ca David: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119:18). -- EGW»88 164.
S-ar putea ca pastorii să nu aprecieze valoarea adevărului pe care îl prezintă. -- Lumea trebuie să fie avertizată cu privire la sfârșitul care se apropie. Somnul celor care sunt în păcat și în eroare este atât de profund, asemenea unui somn de moarte, încât este nevoie ca vocea lui Dumnezeu să îi trezească prin intermediul unui pastor lucid. Oamenii nu se vor converti decât dacă pastorii vor fi convertiți. Formalismul rece care predomină în prezent printre noi trebuie să fie înlocuit cu energia vie a evlaviei practice. Teoria adevărului nu are nicio fisură; este cât se poate de clară și de armonioasă. Totuși e posibil ca pastorii tineri să prezinte adevărul cu dezinvoltură, fără să înțeleagă însă sensul real al cuvintelor pe care le rostesc. Ei nu apreciază valoarea adevărului pe care îl prezintă și înțeleg destul de puțin cât de mult i-a costat el pe cei care, cu rugăciuni și lacrimi, în mijlocul încercărilor și al opoziției, l-au căutat ca pe o comoară ascunsă. Fiecare za nouă din lanțul adevărului a fost pentru aceștia la fel de valoroasă ca aurul încercat. Aceste zale sunt unite acum într-un întreg desăvârșit. Adevărurile au fost dezgropate din gunoiul superstiției și al erorii prin rugăciuni stăruitoare pentru lumină și cunoaștere, fiindu-le prezentate oamenilor ca perle prețioase de o inestimabilă valoare. -- 4T 445, 446.
Domnul păstrează adevărul mereu proaspăt, plasându-l în contexte noi. -- De unde știi că Dumnezeu nu dă dovezi actuale ale adevărului Său, plasându-l într-un cadru nou, pentru ca, astfel, calea Domnului să fie pregătită? Ce faci tu ca lumina nouă să se răspândească în rândurile poporului lui Dumnezeu? Ce dovezi ai tu că Dumnezeu nu le-a trimis lumină copiilor Săi? Îngâmfarea, egocentrismul și mândria opiniei personale trebuie lăsate deoparte. Trebuie să venim la picioarele lui Isus și să învățăm de la El, care este blând și smerit cu inima. -- 1SM 414.
Loialitate față de doctrina adventistă
Prezentarea doctrinei și lucrul cu mintea umană sunt cea mai frumoasă sarcină încredințată vreodată oamenilor. -- Există o lucrare pe care pastorul trebuie să o facă, și anume să mustre și să îndemne cu foarte mare răbdare și pe baza doctrinei; asta înseamnă că el ar trebui să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, să arate unde anume există vreo deficiență. Dacă există vreun defect în caracterul urmașilor declarați ai lui Hristos, pastorul ar trebui cu siguranță să le simtă povara, nu să îi trateze ca un stăpân sever pe cei ce sunt moștenirea lui Dumnezeu. Să lucrezi cu mintea umană este cea mai frumoasă însărcinare încredințată vreodată omului muritor. -- Ev 347.
Pastorii trebuie să fie convertiți mai întâi ei înșiși la adevăr. -- Am participat la comitetul pastoral și am făcut o serie de observații substanțiale în legătură cu necesitatea unei școli pastorale și importanța unei perioade în care pastorii să obțină o anumită instruire în studiul Bibliei, fapt ce i-ar ajuta să lucreze mai eficient. Astfel, s-ar asigura cel mai propice cadru pentru ca pastorii să învețe cum să lucreze. Aceste măsuri sunt necesare deoarece în mijlocul nostru s-a acționat atât de mult în sensul opus, încât în biserici au ajuns teorii foarte confuze cu privire la adevărul pentru acest timp. Este esențial ca pastorii noștri să prezinte aceleași lucruri în bisericile noastre, iar trâmbița să nu sune ezitant. Pentru aceasta, e nevoie ca ei înșiși să fie convertiți mai întâi la adevăr. Abia apoi vor putea merge pretutindeni, purtând mesajul adevărului pentru acest timp. -- 3MR 193.
Nu trebuie să transformăm adevărurile speciale care ne-au separat de lume în ceva de mică importanță. -- Mesajul pe care îl avem de transmis nu este un mesaj pe care să ne fie teamă să-l rostim. Nu trebuie să căutăm să îl ascundem, nici să îi tăinuim originea și scopul. Ca apărători ai lui, nu trebuie să ne găsim liniștea nici ziua, nici noaptea. Ne-am luat un angajament solemn față de Dumnezeu și am fost împuterniciți ca mesageri ai lui Hristos, ca administratori ai tainelor harului lui Dumnezeu, de aceea avem obligația să proclamăm cu credincioșie întregul plan al lui Dumnezeu. Nu trebuie să transformăm în ceva de mică importanță adevărurile speciale care ne-au despărțit de lume și care ne-au făcut ceea ce suntem, pentru că ele sunt pline de binecuvântări eterne. Dumnezeu ne-a dat lumină cu privire la lucrurile care se întâmplă acum, în timpul sfârșitului, iar noi, atât în scris, cât și de la amvoane, trebuie să prezentăm lumii adevărul nu într-o manieră moale și lipsită de energie, ci ca o demonstrație a Duhului și a puterii lui Dumnezeu. Ca mesajul să meargă mai departe, se duc cele mai intense lupte, iar rezultatele proclamării lui sunt importante atât pentru cer, cât și pentru pământ. -- LS 329.
Pastorii nu trebuie să stea ca simpli spectatori în timp ce doctrinele noastre se degradează. -- Într-o viziune care mi-a fost arătată, am văzut o anumită lucrare îndeplinită de către misionarii medicali. Frații noștri pastori priveau ca spectatori, urmărind ce se făcea, dar nu păreau să înțeleagă. Temelia credinței noastre, așezată cu atât de multă rugăciune și cu un studiu atât de serios al Scripturilor, era dărâmată stâlp cu stâlp. Credința noastră urma să nu mai aibă niciun punct de sprijin -- Sanctuarul nu mai era, ispășirea dispăruse și ea. -- UL 152.
Nu predicați doar acea parte a adevărului care îi mulțumește pe oameni. -- Pavel i-a recomandat lui Timotei: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului” [2 Timotei 2:15]. Noi trebuie să ducem lumii un mesaj de avertizare, dar cum ne îndeplinim misiunea? Fraților, nu cumva predicați acea parte a adevărului care îi mulțumește pe oameni, în timp ce alte părți ale lucrării le lăsați nefăcute? Va trebui să meargă altcineva în urma voastră și să îi îndemne pe oameni să-și îndeplinească datoria de a aduce cu credincioșie toate zecimile și darurile în vistieria Domnului? Aceasta este lucrarea pastorului, însă, din nefericire, a fost neglijată. Oamenii L-au jefuit pe Dumnezeu, iar cauza acestui rău a fost faptul că pastorul nu a vrut să își nemulțumească frații. Dumnezeu îi numește pe acești bărbați administratori necredincioși. Sarcina pe care o au slujitorii Săi este următoarea: „Stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” [2 Timotei 4:2]. Dacă păstorii-slujitori își îndeplinesc datoria cu credincioșie, când va veni Păstorul cel mare vor căpăta „cununa care nu se poate veșteji, a slavei” [1 Petru 5:4]. Daniel a văzut răsplata lor și el spune: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci” [Daniel 12:3]. -- RH, 8 iulie 1884.
Evitați dorința arzătoare de a descoperi ceva nou și de a prezenta această descoperire ca pe o lumină nouă. -- Dacă am ști ce stă în fața noastră, nu am mai fi atât de lenți în a face lucrarea Domnului. Sunt pastori și lucrători care vor prezenta un păienjeniș de minciuni absurde drept adevăruri cercetătoare, la fel cum rabinii evrei au prezentat preceptele oamenilor drept pâine a cerului. Vor oferi aceste minciuni turmei lui Dumnezeu ca fiind hrană la vremea potrivită, în timp ce sărmanele oi flămânzesc după pâinea vieții. Chiar și acum pare să existe o dorință arzătoare de a descoperi ceva senzațional și de a prezenta acest lucru ca pe o lumină nouă. Oamenii împletesc astfel o plasă de minciuni pe post de adevăruri importante. Această hrană închipuită care este pregătită pentru turmă va induce slăbiciune, decădere și moarte spirituală. -- RH, 22 ianuarie 1901.
Respectați drepturile altora studiind pentru a vedea dacă presupusa lor lumină nouă se bazează pe Scripturi. -- Trebuie să învățăm că și alții au drepturi, la fel ca noi. Când un frate primește o lumină nouă din Scripturi, el ar trebui să își explice în mod deschis poziția și fiecare pastor ar trebui să studieze Scripturile cu un spirit imparțial, pentru a vedea dacă lucrurile prezentate sunt confirmate de Cuvântul inspirat. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului” (2 Timotei 2:24,25). -- GW 303.
Argumentația doctrinară
Unii pastori sunt la fel de dependenți de polemici cum este dependent bețivul de băutură. -- Pastorii implicați tot timpul în polemici sunt cei mai nestatornici, pentru că nu poți să te bazezi pe ei atunci când lucrarea merge greu. Aduceți-i într-un loc unde interesul este scăzut, și vor dovedi lipsă de curaj, de zel și de interes real. Ei depind la fel de mult de înviorarea și de însuflețirea pe care le obțin în urma exaltării create de polemică sau de opoziție ca și alcoolicul de paharul lui. Acești pastori trebuie să se reconvertească și să soarbă adânc din apele nesecate care izvorăsc din Stânca veșnică. -- 3T 217.
Există pericolul de a insista prea mult asupra doctrinei. -- Noi suntem una în credința în adevărurile fundamentale ale Cuvântului lui Dumnezeu. Și un singur scop ar trebui să-l avem permanent în atenție -- acela de a păstra armonia și cooperarea fără a compromite niciun principiu al adevărului. Însă, în timp ce săpați permanent în căutarea adevărului ca după o comoară ascunsă, fiți atenți la modul în care aduceți opinii noi și contradictorii. Noi avem un mesaj mondial. Poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos sunt povara lucrării noastre. Cea mai mare lucrare care trebuie făcută acum este să fim uniți și să ne iubim unul pe altul. Există pericolul ca pastorii noștri să insiste prea mult asupra doctrinelor, ținând prea multe predici pe subiecte controversate, în timp ce propriul lor suflet are nevoie de o evlavie practică. -- 15MR 23.
Predicarea unui adevăr de necombătut ar putea să îl facă pe predicator excesiv de încrezător în sine și de îngâmfat. -- Noi avem cel mai solemn mesaj al adevărului care a fost dus vreodată lumii. Acest adevăr este respectat tot mai mult de necredincioși pentru că nu poate fi contrazis. Având în vedere acest fapt, tinerii noștri devin încrezători în sine și îngâmfați. Ei preiau adevăruri care au fost descoperite de alte minți și, fără studiu sau rugăciune serioasă, se angajează în controverse cu diverși oponenți, complăcându-se în discursuri și vorbe de duh tăioase, măgulindu-se că în asta constă lucrarea unui pastor al Evangheliei. Acești bărbați au nevoie de o convertire la fel de profundă ca aceea a lui Pavel ca să fie potriviți pentru lucrarea lui Dumnezeu. Pastorii trebuie să fie exemplificări vii ale adevărului pe care îl predică. Ei trebuie să aibă o viață spirituală mai abundentă, caracterizată de o mai mare simplitate. -- 4T 446.
Cei care afirmă că biserica este Babilonul deturnează banii dintr-o direcție folositoare într-una rea. -- Cei care susțin minciuni vor spune: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu!”, când Domnul nu le-a vorbit [Ezechiel 22:28]. Ei depun mărturie în favoarea minciunii, nu a adevărului. Dacă cei care au afirmat că biserica este Babilonul ar fi folosit banii cheltuiți pentru publicarea și difuzarea acestei minciuni pentru a zidi, și nu pentru a dărâma, ar fi demonstrat că sunt împreună cu poporul pe care îl conduce Dumnezeu. […] Dacă cei care au îndeplinit această lucrare ar fi simțit nevoia de a răspunde rugăciunii pe care Hristos a adresat-o Tatălui chiar înainte de răstignirea Sa -- ca ucenicii Lui să fie una, cum și El este una cu Tatăl --, nu ar fi risipit mijloacele care le fuseseră încredințate, mijloace de care este atât de mare nevoie pentru a duce adevărul mai departe. Nu ar fi risipit timp prețios și talente pentru a răspândi o minciună, forțându-i astfel pe lucrătorii credincioși să dedice din timpul lor pentru a le contracara și a le stăvili influența. O astfel de lucrare nu este inspirată de sus, ci din Adânc. -- TM 43, 44.
O mișcare mondială
Banii lui Dumnezeu trebuie să fie împărțiți egal între misiunea internă și cea externă.-- Banii încredințați de Dumnezeu trebuie să fie împărțiți în mod egal între misiunea internă și cea externă. Atunci când se planifică lucrarea, trebuie să se ia în considerare dificultățile întâmpinate în câmpurile misionare externe. Cei care se bucură de toate avantajele să nu fie zgârciți în a aloca mijloacele necesare pentru progresul lucrării în câmpurile misionare. De dragul lui Hristos, trebuie să se acorde ajutor benevol pentru lucrarea Evangheliei, care trebuie dusă în toate colțurile lumii. -- GCB, 1 iulie 1900.
Caracterul imperios al lucrării în interiorul granițelor țării noastre. -- În marile orașe, sunt mulți oameni care primesc mai puțină grijă și apreciere decât animalele necuvântătoare. Gândiți-vă la familiile care stau înghesuite în locuințe insalubre, multe dintre acestea fiind subsoluri întunecoase, care duhnesc a igrasie și mizerie. În aceste locuri deplorabile se nasc, cresc și mor copii care nu văd nimic din frumusețea naturii pe care Dumnezeu a creat-o pentru a încânta simțurile și pentru a înnobila sufletul. Zdrențăroși și pe jumătate înfometați, trăiesc în mijlocul viciului și al depravării, cu caractere modelate de sărăcia și de păcatul care îi înconjoară. Aud numele lui Dumnezeu doar în înjurături. Urechile le sunt asaltate de cuvinte obscene, de înjurături și de insulte. Aburii alcoolului, fumul de tutun, mirosurile grețoase și degradarea morală le pervertesc simțurile. Astfel, toți acești oameni sunt educați să devină infractori, dușmani ai societății care i-a abandonat mizeriei și degradării.
Nu toți oamenii săraci din mahalalele orașului sunt de acest soi. Bărbați și femei cu frică de Dumnezeu ajung în pragul sărăciei din cauza bolii sau a împrejurărilor nefericite, adesea fiind înșelați de cei care trăiesc din exploatarea semenilor lor. Mulți oameni cinstiți și bine intenționați ajung săraci din lipsa unei calificări practice. Ignoranța îi face să nu fie în stare să lupte cu dificultățile vieții. Aduși de val în orașele mari, sunt deseori incapabili să găsească un loc de muncă. Înconjurați de viciu, sunt supuși unei ispite teribile. Trăind laolaltă cu cei răi și depravați și adeseori fiind puși în rând cu aceștia, numai printr-o efort supraomenesc, printr-o putere supranaturală reușesc să nu cadă în aceleași adâncimi ale depravării. Mulți țin cu tărie la integritatea lor, alegând mai degrabă să sufere decât să păcătuiască. În special acești oameni au nevoie de ajutor, de compasiune și de încurajare. -- MH 189, 190.
Misiunea internă are succes atunci când există dărnicie pentru misiunea externă. -- Lucrarea misionară de acasă se va dezvolta din toate punctele de vedere atunci când se va manifesta un spirit de abnegație, de mai mare generozitate față de misiunile străine, pentru că înflorirea lucrării interne depinde în mare măsură, prin voia lui Dumnezeu, de influența reflexă a lucrării de evanghelizare făcută în țările îndepărtate. Numai atunci când lucrăm activ pentru a asigura nevoile cauzei lui Dumnezeu sufletele noastre vin în legătură cu Sursa oricărei puteri. -- 6T 27.
Lucrarea pentru cei care suferă ca rezultat al propriilor acțiuni nu ar trebui să împiedice lucrarea pentru misiunile străine. -- Oamenii pot fi profund mișcați văzând alți oameni care suferă ca urmare a propriilor acțiuni. Unii simt un imbold special de a intra în contact cu această categorie de oameni, iar Domnul le încredințează misiunea de a lucra în cele mai defavorabile locuri de pe pământ, făcând ceea ce pot pentru a-i salva pe acești paria ai societății și a-i aduce în grija bisericilor. Însă Domnul nu i-a chemat pe adventiștii de ziua a șaptea să se specializeze în această lucrare. El nu ar vrea ca în această activitate să fie comasați numeroși lucrători sau ca resursele să fie epuizate în construirea de instituții destinate îngrijirii acestor persoane, împiedicând astfel lucrarea misiunilor străine. Dumnezeu cheamă o sută de misionari acolo unde acum este doar unu. Aceștia trebuie să meargă în țări străine. -- 14MR 164.
Este nevoie de misionari care să se întrețină singuri. -- O mare lucrare se face în tăcere prin distribuirea publicațiilor noastre. Dar cât de mult bine s-ar putea face dacă unii dintre frații și surorile noastre din America s-ar muta în aceste colonii ca fermieri, cultivatori de fructe sau comercianți și, în temere și dragoste de Dumnezeu, ar căuta să câștige suflete pentru adevăr! Dacă astfel de familii ar fi consacrate lui Dumnezeu, El le-ar folosi ca reprezentanți ai Săi. Pastorii au rolul și lucrarea lor de făcut, dar sunt zeci de oameni la care pastorul nu poate ajunge și care ar putea fi în sfera de influență a acestor familii. Astfel de familii misionare i-ar putea vizita și le-ar putea imprima în suflet adevărul pentru aceste ultime zile. Prin relații de prietenie sau de afaceri, ar putea veni în contact cu acești oameni care sunt inaccesibili pastorului și ar putea să le descopere comorile adevărului și să le împartă cunoștința mântuirii. În general, se face prea puțin pe această linie a lucrării misionare. Or, câmpul este întins și mulți lucrători ar putea activa cu succes în această direcție. -- FE 212.