Influența caracterului de creștin autentic al unui pastor este asemenea razelor înveselitoare ale soarelui. -- Dumnezeu îi cheamă pe pastorii care acceptă adevărul Lui și care duc, în numele Său, cel mai solemn mesaj care a fost dat vreodată lumii să înalțe standardul adevărului Bibliei și să îi ilustreze principiile în viața lor de zi cu zi. Un astfel de comportament îi va atrage la credință pe mulți dintre cei care s-au baricadat în spatele zidurilor necredinței. Influența unui caracter creștin autentic este asemenea razelor înveselitoare ale soarelui, care, acolo unde le este îngăduit să intre, pătrund până în cele mai îndepărtate și mai întunecoase colțuri. Lumina care emană din exemplul unui adevărat pastor creștin nu ar trebui să fie intermitentă și fluctuantă ca fulgerarea unui meteorit, ci ar trebui să aibă strălucirea calmă și constantă a stelelor. -- RH, 8 august 1878.
Iuda îi întruchipează pe pastorii care poate că Îl iubesc pe Isus, dar țin la trăsăturile inacceptabile ale caracterului lor. -- El [Iuda] a văzut la Hristos un caracter curat, nevinovat și nepătat, iar inima sa a fost atrasă în dragoste față de Domnul lui. Dar lumina care s-a revărsat asupra lui din caracterul lui Hristos a adus cu sine responsabilitatea de a renunța la orice trăsătură de caracter naturală sau dobândită care nu se armoniza cu acesta. În acest punct, Iuda nu a trecut testul. Dragostea de lume era adânc înrădăcinată în inima lui și el nu a renunțat la ea, nici nu și-a predat ambiția lui Hristos. Nu a ajuns niciodată la stadiul de a se preda în întregime lui Isus. A crezut că și-ar putea păstra propria rațiune și opiniile personale. Deși a acceptat poziția de slujitor al lui Hristos, el nu s-a lăsat niciodată modelat de Hristos. A rămas atașat de trăsăturile inacceptabile ale caracterului său, s-a lăsat în voia propriilor obiceiuri păcătoase și, în loc să devină curat și asemenea lui Hristos, a devenit egoist și invidios. -- ST, 18 decembrie 1893.
Consacrare
Avem nevoie de pastori convertiți. -- În acest timp de pericol, avem nevoie de pastori convertiți. Avem nevoie de bărbați care să-și dea seama de propria sărăcie spirituală și să caute cu seriozitate să fie înzestrați de Duhul Sfânt. Este necesară o pregătire a inimii pentru ca Dumnezeu să ne poată oferi binecuvântarea Sa, însă această lucrare a inimii nu este făcută. O, când vor înțelege oare pastorii responsabilitățile solemne care sunt așezate asupra lor și când vor stărui în rugăciune pentru a primi putere cerească? Duhul Sfânt este cel care trebuie să dea ascuțime și putere predicii pastorului; în caz contrar, predicarea lui va fi la fel de lipsită de neprihănirea lui Hristos cum a fost jertfa lui Cain. -- RH, 5 aprilie 1892.
Atunci când sunt transformați, cei încăpățânați, rigizi și incorigibili devin cei mai valoroși pastori. -- Mi-au fost arătate trecutul și caracterul dinainte de convertire a diverși pastori. Erau cei mai dificili și mai incorigibili, cei mai rigizi și mai încăpățânați. Și totuși fiecare dintre aceste trăsături de caracter era ceea ce le trebuia în lucrarea lui Dumnezeu. Nu vrem să înăbușim aceste trăsături. Ele sunt necesare pentru a deține poziții importante în cauza lui Dumnezeu. Însă trebuie să aibă loc o transformare a caracterului. Aluatul divin trebuie să dospească în inima omenească până când fiecare acțiune este în conformitate cu voia lui Dumnezeu și ei sunt sfințiți. Atunci devin cei mai valoroși. Astfel de persoane sunt exact genul de oameni pe care Dumnezeu îi poate folosi în diferitele ramuri ale lucrării Sale. -- 9MR 61.
Evlavia și consacrarea contează. -- Bărbații nu sunt întotdeauna cei mai potriviți pentru administrarea cu succes a bisericii. Dacă femeile credincioase sunt mai evlavioase și mai consecrate decât bărbații, ele ar putea într-adevăr să facă mai mult prin rugăciunile și eforturile lor decât bărbații care nu au o inimă și o viață consacrate. -- 19MR 56.
Sacrificiu de sine
Lucrarea pastorului cere sacrificiu, dar mai puțin decât în cazul multora care au lucrat mai înainte. -- Nu toți pastorii sunt dedicați lucrării lui Dumnezeu, așa cum le cere El să fie. Unii cred că soarta unui predicator este grea pentru că trebuie să fie despărțit de familie. Ei uită că lucrarea era, odată, mai grea decât este acum, pentru că, în trecut, cauza adevărului avea doar câțiva susținători. Îi uită pe cei asupra cărora Dumnezeu a așezat povara lucrării în trecut. Atunci se depuneau eforturi asidue, însă doar câțiva acceptau adevărul. Slujitorii aleși ai lui Dumnezeu plângeau și se rugau pentru o înțelegere mai clară a adevărului, îndurând lipsuri și dând dovadă de mult sacrificiu ca să ducă adevărul altora. Înaintau pas cu pas, pe măsură ce providența lui Dumnezeu le deschidea drumul. Nu-și căutau interesul și nu se dădeau înapoi din fața dificultăților. Prin intermediul acestor bărbați a pregătit Dumnezeu calea și a făcut adevărul accesibil oricărei minți oneste. Totul le-a fost pus la îndemână pastorilor care, de atunci încoace, au îmbrățișat adevărul, totuși unii dintre ei nu au reușit să preia povara lucrării. Ei caută o soartă mai ușoară, o poziție care cere mai puțină abnegație. Pământul acesta nu este un loc de confort și odihnă pentru creștini și cu atât mai puțin pentru pastorii aleși ai lui Dumnezeu. Ei uită că Hristos Și-a părăsit bogățiile și slava din ceruri, că a venit pe pământ ca să moară și că ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El. Ei îi uită pe cei de care lumea nu era vrednică, care au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți și munciți. -- 1T 370, 371.
Pastorii care cred că îndură dificultăți să viziteze atelierul apostolului Pavel. -- În ciuda sănătății precare, el lucra în timpul zilei pentru cauza lui Hristos, iar apoi trudea o mare parte din noapte, ba chiar, adeseori, toată noaptea, ca să asigure cele necesare pentru sine și pentru alții. -- 4T 410.
Încercările îi pregătesc pe predicatori pentru a fi păstori de succes. -- Moise a fost călăuzit de Dumnezeu să obțină experiență în păstorirea și îngrijirea delicată a turmei lui, astfel încât să fie pregătit ca păstor credincios atunci când Dumnezeu avea să-l cheme să preia responsabilitatea pentru poporul Său. O experiență similară este esențială pentru cei care se angajează în marea lucrare a predicării adevărului. Ca să poată conduce sufletele la fântâna vieții, predicatorul trebuie să bea mai întâi el însuși din fântână. Trebuie să înțeleagă sacrificiul infinit făcut de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor căzuți în păcat și sufletul trebuie să-i fie inundat de această iubire nepieritoare. Dacă Dumnezeu ne încredințează o lucrare grea, trebuie să o îndeplinim fără să murmurăm. Dacă drumul este dificil și periculos, este planul lui Dumnezeu ca noi să îl urmăm supuși și să strigăm către El pentru putere. Este de învățat o lecție din experiența unora dintre pastorii noștri care, în comparație cu dificultățile și încercările adevărate, n-au suferit încă nimic, dar care s-au considerat dintotdeauna martiri. Unii ca aceștia trebuie să învețe să accepte, plini de recunoștință, ceea ce alege Dumnezeu, amintindu-și de Autorul mântuirii noastre. Pastorul trebuie să-și facă lucrarea cu seriozitate, energie și zel, toate cu atât mai mari decât cele investite în tranzacțiile de afaceri, cu cât lucrarea este mai sfântă și rezultatele ei mai importante. -- 4T 442.
Compasiune
Păstorii trebuie să fie plini de compasiune, prietenoși. -- Frate A., trebuie să depui toate eforturile să îți controlezi eul și să îți dezvolți un caracter în armonie cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să te educi și să te instruiești ca să devii un păstor de succes. Trebuie să cultivi un temperament plăcut -- să fii prietenos, voios, optimist, generos, milos, amabil, plin de compasiune. Ar trebui să îți învingi spiritul arogant, critic, îngust, bigot și ursuz. Dacă ești implicat în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te lupți puternic cu tine însuți și să îți formezi un caracter după Modelul divin. -- 3T 420.
Să te asemeni cu Hristos înseamnă să trăiești pentru a iubi și a sluji, în special pe cei antipatici. -- Ce respect extraordinar a arătat Isus pentru viața umană în timpul misiunii Sale! El nu a stat în mijlocul oamenilor ca un rege care pretinde atenție, respect și slujire, ci ca unul care a dorit să slujească, să înalțe omenirea. A declarat că nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să le slujească celorlalți. Sunt sigură că trebuie să învățăm mai bine marea lecție a iertării și să practicăm îndurarea creștină. Oriunde zărea vreun om, Hristos vedea în el o persoană care avea nevoie de compasiune omenească. Mulți sunt dispuși să le slujească anumitor persoane pe care le prețuiesc, însă tocmai pe lângă cei pentru care Hristos ne-ar face să fim o binecuvântare dacă nu am fi atât de împietriți, de aspri și de egoiști, trecem ca și când nu ar merita atenția noastră. Nu îi ajutăm, deși este de datoria noastră să facem lucrul acesta -- să le suportăm grosolănia, căutând în același timp să le insuflăm trăsături de caracter opuse. -- RH, 12 aprilie 1887.
Atitudine pozitivă
Bucurați-vă și fiți fericiți fără să vă dedați la ușurătate sau frivolitate. -- Ironiile, glumele și conversațiile lumești aparțin lumii. Creștinii care au pacea lui Dumnezeu în inimile lor vor fi bucuroși și fericiți fără să se complacă în neseriozitate sau frivolitate. Veghind în rugăciune, ei vor avea o seninătate și o liniște care îi vor ridica deasupra tuturor lucrurilor inutile. -- 3T 241.
Îndoiala și necredința, care ies la iveală în circumstanțe nefavorabile, indică probleme spirituale. -- Nu este nevoie de o dovadă mai mare că o persoană se află foarte departe de Isus și că trăiește neglijând rugăciunea tainică și evlavia personală decât faptul că își exprimă îndoielile și necredința din cauză că circumstanțele îi sunt nefavorabile. Astfel de persoane nu au religia adevărată, curată și neîntinată a lui Hristos. Au o credință falsă, pe care procesul de purificare o va arde în întregime, ca pe zgură. Când Dumnezeu le încearcă și le testează credința, ele ezită, slăbesc, oscilând între o cale și alta. Nu au credința autentică pe care o avea Pavel, capabil să se bucure în necaz, pentru că „necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre” [Romani 5:3-5]. Acești credincioși au o religie conjuncturală. Dacă toți cei din jurul lor sunt tari în credință și încrezători în succesul final al mesajului celui de-al treilea înger și nicio influență anume nu lucrează împotriva lor, atunci par și ei să aibă un pic de credință. Însă, imediat ce se abate necazul asupra cauzei adevărului, iar lucrarea înaintează cu greutate și este nevoie de ajutorul tuturor, aceste suflete sărmane, chiar dacă pretind că sunt pastori ai Evangheliei, se așteaptă ca totul să se prăbușească. Această atitudine este mai degrabă o piedică decât un ajutor. -- 2T 514.
Când păstorul își pierde curajul, lupii devorează turma. -- Satana va lucra prin orice metode pentru a-i descuraja pe slujitorii activi ai lui Dumnezeu. Dacă păstorul poate fi ademenit și făcut să nu-și mai îndeplinească sarcinile, calea este liberă ca lupii să împrăștie și să mănânce turma. -- ST, 3 ianuarie 1884.
Persoană demnă de încredere
Pastorii au nevoie de o experiență constantă, nu de una care se aprinde la ocazii speciale, pentru ca apoi să pâlpâie slab. -- Pastorii lui Isus Hristos trebuie să-i învețe pe oameni, atât în comunitate, cât și la nivel personal, că o mărturisire de credință, chiar și din partea adventiștilor de ziua a șaptea, dacă nu izvorăște dintr-o evlavie sinceră, este lipsită de orice putere spre bine. Lumina religioasă trebuie să strălucească dinspre biserică, și în mod special dinspre pastori, cu raze constante, luminoase. Nu trebuie să se aprindă doar la ocazii speciale, pentru ca apoi să scadă și să pâlpâie, ca și când ar fi pe punctul de a se stinge. -- 5T 531.
Dacă un pastor nu este demn de încredere, niciun alt dar nu poate suplini acest lucru.-- Fratele C. poate predica de așa natură, încât să trezească interesul unei comunități, iar dacă aceasta ar fi tot ceea ce este necesar pentru a fi un predicator de succes, atunci o anumită categorie de frați și de surori ar avea dreptate în privința lui. Dar el nu este un lucrător conștiincios, nu este demn de încredere. -- 1T 448.
Smerenie
Păstrați-L în centrul atenției pe Isus și pierdeți din vedere eul. -- Primejdia care te paște tot timpul va fi aceea de a desconsidera sfaturile și de a-ți acorda o valoare mai mare decât îți acordă Dumnezeu. Mulți sunt întotdeauna gata să flateze și să laude un pastor care știe să predice. Un pastor tânăr este mereu în pericolul de a fi, spre răul lui, răsfățat și aplaudat, dar în același timp e posibil să-i lipsească trăsăturile esențiale de caracter pe care Dumnezeu le cere de la oricine se declară portavocea Sa. Tu de-abia ai intrat în școala lui Hristos. În față îți stă o viață întreagă de lupte zilnice, încordate, strânse, cu obiceiuri adânc înrădăcinate, cu înclinații și porniri ereditare -- în asta constă pregătirea pentru lucrare. E nevoie de vigilență și de un efort constant și serios pentru a supraveghea și a controla eul, pentru a-L menține pe Isus în centrul atenției și a pierde din vedere eul. -- 4T 376.
Este nevoie de timp pentru a învăța să păstoriți cum se cuvine turma lui Dumnezeu. -- De cât timp a avut nevoie Moise pentru a învăța lecția blândeții și a deveni potrivit pentru postul de general care să conducă armatele lui Israel afară din Egipt? A trebuit să treacă printr-o perioadă îndelungată de disciplinare. Timp de 40 de ani, a supravegheat oile în țara Madian, învățând cum să fie un bun păstor pentru turmă. În calitate de păstor, a trebuit să se îngrijească de oile slabe, să le călăuzească pe cele încăpățânate, să le caute pe cele rătăcite. Acesta a fost un antrenament esențial pentru cel care urma să fie conducătorul lui Israel; căci, în lucrarea de îngrijire a turmei lui Dumnezeu, el trebuia să-i hrănească pe cei slabi, să-i învețe pe cei încăpățânați și să-i aducă înapoi la turmă pe cei rătăciți. -- ST, 16 ianuarie 1893.
Simțul răspunderii
Hrăniți turma, supravegheați-o și fiți un exemplu pentru ea. -- Slujitorii Cuvântului și alții care ocupă poziții de răspundere, precum și corpul de credincioși au nevoie de acest spirit de smerenie și căință. Apostolul Petru le scrie celor care lucrează pentru Evanghelie: „Păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei” [1 Petru 5:2,3]. -- RH, 16 decembrie 1890.
Predicați Cuvântul și vizitați-i pe oameni. -- Pastorul nu trebuie să neglijeze nicio parte a datoriei sale. El trebuie să predice Cuvântul, nu părerile oamenilor. Trebuie să lucreze cu fiecare persoană și să viziteze familiile, dar nu pentru a vorbi despre întâmplările de zi cu zi, ci despre lucruri de interes veșnic, rugându-se cu oamenii și învățându-i adevărul lui Dumnezeu în toată simplitatea lui. -- RH, 30 iunie 1891.
Faceți în așa fel încât fiecare membru să aibă ceva de făcut. -- Lucrarea pastorului, simbolizată prin cele șapte stele, este o lucrare înaltă și sacră. Atunci când nutrește ideea că lucrarea lui se rezumă doar la predicare, pastorul trece cu vederea și neglijează în mod sigur lucrarea care cade în sarcina păstorului turmei. Este de datoria lui să aibă grijă de turmă, să o supravegheze, să organizeze lucrarea bisericii în așa fel încât fiecare să aibă ceva de făcut. -- RH, 31 mai 1887.