Organizația bisericii
Biserica trebuie să fie organizată pentru a putea realiza și menține ordinea; în caz contrar, se va destrăma. -- Mi s-a arătat temerea unora că, organizându-se, vor deveni Babilonul; însă bisericile din regiunea centrală a statului New York au fost Babilonul perfect -- confuzie. Iar acum, dacă bisericile nu vor fi organizate, astfel încât să poată asigura și impune disciplina, nu există nicio speranță pentru viitor. -- RH, 27 august 1861.
Lucrarea misionară medicală nu trebuie să rămână separată de organizația bisericii. -- Veți fi ispitiți să credeți că, pentru a duce mai departe lucrarea misionară medicală, trebuie să rămâneți separați de organizația sau disciplina bisericii. O astfel de atitudine vă va așeza pe o fundație fragilă. Lucrarea făcută pentru cei care vin la voi să învețe nu este completă dacă aceștia nu sunt educați să lucreze în legătură cu biserica. -- 8T 161.
Predicatorii nu ar trebui să se alăture celor care critică biserica. -- Când suntem îmbiați cu argumente și sugestii de către astfel de consilieri, ar fi bine ca fiecare dintre noi să se întrebe: „Ar trebui ca eu, care sunt creștin, un copil al lui Dumnezeu, care sunt chemat să fiu lumina lumii, un propovăduitor al neprihănirii, care mi-am exprimat atât de des încrederea în adevăr și în calea pe care Dumnezeu ne-a condus, să mă alătur celor care se împotrivesc cu înverșunare lucrării lui Dumnezeu? Ar trebui ca eu, un administrator al tainelor lui Dumnezeu, să le permit celor mai răi dușmani ai Lui să sfătuiască poporul Său? Nu îi va încuraja o astfel de atitudine pe cei răi în opoziția lor față de adevărul lui Dumnezeu și față de poporul legământului Său? Nu mă va împiedica o astfel de concesie să-mi deschid gura pentru a îndemna, a avertiza sau a-mi implora propria familie ori biserica lui Dumnezeu? Dacă Pavel sau Petru ar fi puși într-o situație asemănătoare, și-ar trăda vreunul dintre ei datoria sfântă?” -- ST, 3 ianuarie 1884.
Hirotonirea pastorilor
Hirotonirea este recunoașterea publică de către biserică a unei însărcinări divine. -- Biserica creștină pășea în acel moment într-o epocă importantă. Lucrarea de proclamare a mesajului Evangheliei printre păgâni urma să fie continuată acum cu putere și, în consecință, biserica urma să fie întărită printr-un mare seceriș de suflete. Apostolii care fuseseră însărcinați să conducă această lucrare urmau să fie expuși suspiciunii, prejudecății și invidiei. Învățăturile lor cu privire la dărâmarea „zidul[ui] de la mijloc care-i despărțea” (Efeseni 2:14), zid care separase pentru atât de mult timp evreii de lumea păgână, urmau să-i expună în mod firesc acuzației de erezie, iar autoritatea lor ca slujitori ai Evangheliei avea să fie contestată de numeroși evrei credincioși și zeloși. Dumnezeu a anticipat dificultățile pe care slujitorii Săi aveau să le întâmpine și, pentru ca lucrarea lor să fie mai presus de orice îndoială, El a instruit biserica prin revelație ca, în mod public, să îi pună deoparte pentru slujire. Hirotonirea lor era o recunoaștere publică a însărcinării lor divine de a le duce păgânilor vestea bună a Evangheliei. -- AA 161.
Prin punerea mâinilor, bisericile autorizează pastorii să învețe, să boteze și să organizeze biserici. -- „În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen … și Saul. Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!»” (Faptele apostolilor 13:1,2). Înainte să fie trimiși ca misionari în lumea păgână, acești apostoli I-au fost consacrați în mod solemn lui Dumnezeu prin post și rugăciune și prin punerea mâinilor peste ei. Ei au fost autorizați astfel de biserică nu numai să învețe adevărul, ci să și îndeplinească ritualul botezului și să organizeze biserici, fiind învestiți cu autoritate ecleziastică deplină. -- GW 441.
Înainte de hirotonire, pastorii trebuie să demonstreze că s-au dedicat lucrării. -- Trebuie să existe indicii, din partea celor care ocupă poziția solemnă de păstori, că s-au dedicat fără rezerve lucrării. Trebuie să-L accepte pe Hristos ca Mântuitor al lor personal. […] Adeseori se hirotonesc pastori înainte de a fi examinați amănunțit în privința calificării lor pentru lucrarea sfântă; însă cât de bine ar fi dacă această cercetare amănunțită s-ar face înainte de a fi acceptați ca pastori, și nu după ce s-au înrădăcinat în poziția lor și după ce și-au pus amprenta asupra lucrării. -- TM 171, 172.