Ar trebui să fim exemple vii a ceea ce predicăm. -- Ar trebui să-L căutăm pe Dumnezeu cu toată convingerea și, ca pastori ai lui Dumnezeu care predică Evanghelia, ar trebui să trăim aceste adevăruri mărețe în viața noastră de zi cu zi și să arătăm că suntem exemple vii a ceea ce predicăm, că avem o evlavie practică în viața noastră zilnică, iar apoi vom avea autoritate oriunde vom merge. -- 1SAT 63.
Pastorii care nu trăiesc ceea ce predică sunt lupi deghizați în oi. -- Purtând emblema lui Hristos, ei îi slujesc celui mai rău dușman al Domnului și nu ascultă de porunca: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” [2 Timotei 2:19]. Hristos afirmă în mod clar că această categorie de învățători sunt niște lupi deghizați în oi. Ei vorbesc despre har, predică despre har, par să se roage pentru har, însă nu au harul lui Hristos în inimile lor. De la amvon, astfel de pastori pot părea ireproșabili, însă forța cuvintelor lor este distrusă de comportamentul lor nelegiuit pe care îl au când coboară de la amvon, dovedind astfel că sunt slujitori ai păcatului, lupi deghizați în oi. -- ST, 18 iulie 1892.
Pastorii să le demonstreze oamenilor că adevărul a schimbat ceva în viața lor. -- Predicatorii tineri și foștii pastori care au fost aspri și grosolani în comportament, care în conversație au folosit expresii indecente, nu sunt potriviți să se (re)angajeze în această lucrare până când nu dau dovadă că s-au schimbat. Un singur cuvânt rostit în mod nesăbuit poate să facă mai mult rău decât tot binele pe care l-ar putea face o serie de prelegeri. Ei lasă ca standardul adevărului, care ar trebui să fie întotdeauna înălțat, să fie târât în țărână înaintea bisericii. Persoanele convertite de acești pastori nu depășesc, în general, nivelul exemplului lor. Cei care stau între cei vii și cei morți ar trebui să fie întru totul corecți. Pastorul nu ar trebui să fie prins cu garda jos nicio clipă. El face eforturi să-i ridice pe alții, urcându-i pe temelia adevărului. Să le arate atunci că adevărul a schimbat ceva și la el! -- 1T 445.
Succesul pastorilor depinde de comportamentul lor. -- Oamenii evlavioși, credincioși și sfinți, care trăiesc în viața lor de zi cu zi ceea ce predică, vor exercita o influență mântuitoare. O predică rostită cu putere de la amvon poate să aibă impact asupra minților oamenilor, însă o imprudență cât de mică făcută de pastor atunci când nu este la amvon, neseriozitatea în vorbire și o lipsă de evlavie autentică îi vor neutraliza influența și vor distruge impresiile bune pe care le-a lăsat. Cei convertiți vor fi ai săi; în multe cazuri, nu vor căuta să se ridice mai sus decât predicatorul lor. Nu vor cunoaște o schimbare profundă a inimii. Nu se vor întoarce la Dumnezeu. Schimbarea lor va fi una superficială și influența lor îi va afecta negativ pe cei care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu.
Succesul unui pastor depinde mult de comportamentul său după ce coboară de la amvon. Când își termină predica și părăsește amvonul, lucrarea sa nu s-a încheiat, ci abia atunci începe. Mai departe, el trebuie să trăiască ceea ce a predicat. Nu trebuie să acționeze neatent, ci să se controleze, ca nu cumva dușmanul să profite de ceva din ceea ce ar putea face sau spune el și să arunce ocară asupra cauzei lui Hristos. -- 1T 380.
Petru -- un exemplu de bărbat care face un pas greșit, dar care este reabilitat. -- Unii afirmă că, dacă cineva face o greșeală și cade, nu va putea niciodată să își recâștige poziția; dar cazul pe care îl avem în atenție contrazice această părere. Înainte de trădarea sa, Hristos i-a zis lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi!” [Luca 22:32]. Încredințându-i în grijă sufletele pentru care El Își dăduse viața, Hristos i-a dat lui Petru cea mai puternică dovadă a convingerii Sale că el va fi reabilitat. Și a fost însărcinat să pască nu doar oile, ci și mieii -- o sarcină mai cuprinzătoare și mai delicată decât ceea ce i se încredințase până atunci. El nu trebuia doar să le predice altora Cuvântul vieții, ci să fie și un păstor al turmei. -- 5BC 1152.
Domnul ne testează ca să vadă dacă vom trata păcatul cu obiectivitate, chiar când vine vorba de oameni pe care îi stimăm. -- Sunt tulburată în legătură cu fratele H. Nu îmi scrie nimic și sunt profund mâhnită în legătură cu cazul său. Mi se pare uneori că Domnul ne pune la încercare ca să vadă dacă vom trata păcatul cu obiectivitate, chiar când vine vorba de oameni pe care îi stimăm. -- TSB 185.
Etica și colegii pastori
Pastorii lui Hristos ar trebui să fie una în inimă și în gând. -- Pastorii lui Hristos ar trebui să fie uniți: o singură inimă și un singur gând. Ar trebui să se sfătuiască unii cu alții. Nimeni nu ar trebui să le ceară fraților lui să lucreze conform planului său, ci fiecare ar trebui să-și mențină propria personalitate și să lucreze toți pentru binele celorlalți, prețuindu-și frații mai mult decât pe ei înșiși. Lucrarea lui Satana este aceea de a stârni invidie și gelozie, de a îndepărta dragostea, de a slăbi încrederea și de a genera suspiciune și bănuială. Toate acestea împiedică realizarea acelui spirit de unitate în care să se mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei slabi și lipsiți de speranță, pentru harul lui Hristos și pentru convertirea păcătoșilor, și ne privează astfel de binecuvântarea pe care am putea să o primim. -- RH, 10 iulie 1883.
Sunt periculoși în special pastorii care par binevoitori și care totuși insultă bunul nume al fraților lor. -- Scuza adusă pentru el este următoarea: „O, fratele D. este o persoană atât de bună! Este un model de prietenie și de bunătate și este gata să sară în ajutor oriunde.” Fratele D. are multe trăsături de caracter minunate. Nu este extrem de talentat ca predicator, dar ar putea să devină un lucrător credincios și zelos. Dușmanul i-a pătruns în inimă prin intermediul imaginii pe care o are despre sine. Dacă nu ar fi avut o părere atât de bună despre el însuși, nu ar fi îndrăznit niciodată să se folosească de reputația fraților săi în modul în care a făcut-o. Luându-și libertatea să strângă și să răspândească minciuni, el s-a interpus între oameni și mesajul pe care pastorii, prin însărcinare divină, au misiunea să li-l ducă pentru a-i face capabili să stea în picioare în ziua Domnului. Trăsăturile sale bune de caracter l-au făcut și mai periculos, pentru că i-au conferit influență asupra oamenilor, care au crezut că ceea ce spune el trebuie să fie adevărat. Dacă ar fi fost o persoană imorală sau arțăgoasă, nu ar fi reușit să câștige încrederea atâtor persoane. -- 5T 289.
Nu vorbiți niciodată cu dispreț despre pastori, indiferent care este originea lor. -- Pastorii noștri aflați în poziții de răspundere sunt bărbați pe care Dumnezeu i-a acceptat. Indiferent de originea lor, indiferent de poziția ocupată anterior, fie că au mers în urma plugului, fie că au lucrat în atelierul de tâmplărie, fie că și-au primit educația într-un colegiu, dacă Dumnezeu i-a acceptat, nimeni să nu arunce asupra lor nici cel mai mic blam. Nu vorbiți niciodată cu dispreț despre cineva, pentru că s-ar putea ca acea persoană să fie mare în ochii Domnului, în timp ce pe cei care se cred mari Dumnezeu s-ar putea să-i considere fără valoare din cauza îndărătniciei inimilor lor. Singura noastră siguranță este să ne așezăm la piciorul crucii, să fim mici în propriii noștri ochi și să ne încredem în Dumnezeu, pentru că El este singurul care are puterea să ne facă mari. -- 4T 607, 608.
Nu îi imita pe alții! Dumnezeu ți-a dat și ție aptitudini. -- Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca judecata și planurile unui om să fie considerate suverane. El spune: Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu. Niciun om să nu încerce să îi reprime sau să îi descurajeze pe ceilalți. Să nu caute să îl îmbrace pe fratele său cu armura proprie, pentru că acesta nu a probat-o încă. […] Iar pastorii să nu copieze niciodată gesturile, obiceiurile, atitudinea, expresiile sau tonul vocii altcuiva. Ei nu trebuie să devină umbra vreunui om în gândire, în simțire sau în plănuirea și realizarea lucrării lor mărețe. Dacă Dumnezeu te-a făcut păstor al turmei, El ți-a dat aptitudinile necesare să-ți îndeplinești misiunea. -- Ev 685.
În loc să-i mustrați, mai bine rugați-vă pentru pastorii care au idei greșite. -- În relațiile cu colegii pastori, urmați instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu. Pavel spune: „Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați!” (1 Timotei 5:1). Ar putea exista ocazii când să le vorbiți celor care au slujit mult timp ca pastori despre greșelile pe care le-au făcut, însă faceți din aceste ocazii momente de rugăminți stăruitoare, și nu de mustrare. Pastorii tineri trebuie să fie tratați ca niște frați și Dumnezeu să ne ajute să ne putem sprijini unii pe alții. Trebuie să avem o legătură vie cu Dumnezeu. Trebuie să fim îmbrăcați cu putere de sus prin botezul cu Duhul Sfânt, ca să putem atinge un standard mai înalt; nu există altă cale prin care putem primi ajutor. -- RH, 5 aprilie 1892.
Conferințele nu ar trebui să îi ignore pe pastorii vârstnici. -- Pentru că îi văd ignorându-i pe pastorii vârstnici, trebuie să le atrag atenția celor care se află în poziții de încredere că este de datoria lor să aibă grijă de ei. Pastorii care și-au îndeplinit lucrarea cu credincioșie nu trebuie să fie uitați sau ignorați atunci când sănătatea lor s-a deteriorat. Conferințele noastre nu trebuie să neglijeze nevoile celor care au purtat poverile lucrării. Ioan a fost exilat pe insula Patmos după ce a îmbătrânit în slujirea Domnului. Însă, pe insula aceea izolată, el a primit din partea cerului mai multe descoperiri decât primise în tot restul vieții lui. -- 1SM 33, 34.
Nu faceți niciun compromis cu cei care au devenit apostați, însă tratați-i cu amabilitate. -- Nu trebuie să-i luăm în brațe pe cei care sunt capodopere ale lui Satana prin faptul că îi duc la îndeplinire planurile, cum au făcut adversarii de pe câmpul de luptă de la Adelaide. Adevărul trebuie să fie proclamat prin avertizări care vor face inimile să tremure și să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să fie dată o mărturie clară și precisă. […] Nu faceți niciun compromis cu cei care au devenit apostați, dar tratați-i cu amabilitate, fără să dați ocazia ca bunătatea voastră să fie vorbită de rău! -- 9MR 363.
Limitați dezvăluirea greșelilor pastorului la un grup cât mai mic posibil. --Deseori, este nevoie să mustrăm în mod clar păcatul și să condamnăm răul. Însă pastorii care lucrează pentru mântuirea semenilor lor nu ar trebui, ei între ei, să fie necruțători cu greșelile celorlalți, nici să scoată în evidență defectele din organizațiile lor. Nu ar trebui ca un pastor să dea în vileag sau să blameze slăbiciunile altui pastor. Ar trebui să se întrebe dacă o astfel de atitudine, în caz că altcineva ar manifesta-o față de ei, ar avea efectul scontat: i-ar face să-l iubească mai mult și să aibă mai mare încredere în cel care le-a scos în evidență greșelile? În special greșelile pastorilor care sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu ar trebui să fie păstrate în interiorul unui cerc cât mai mic cu putință, pentru că sunt mulți oameni slabi care vor profita aflând că cei care administrează Cuvântul și învățătura au slăbiciuni la fel ca ceilalți oameni. Iar unul dintre lucrurile cele mai crude este ca greșelile unui pastor să fie expuse în fața necredincioșilor, mai ales dacă pastorul respectiv este considerat vrednic să lucreze pe viitor pentru mântuirea sufletelor. Nimic bun nu poate rezulta de aici, ci numai rău. Domnul nu este de acord cu acest mod de a acționa, pentru că el subminează încrederea oamenilor în cei pe care El îi acceptă să-I ducă mai departe lucrarea. Caracterul fiecărui pastor ar trebui să fie apărat cu grijă de către colegii săi de lucrare. Dumnezeu a zis: „Nu vă atingeți de unșii Mei … și nu faceți rău prorocilor Mei!” [Psalmii 105:15]. Între pastori ar trebui să fie cultivate dragostea și încrederea. Lipsa lor nu sporește fericirea celui care nu le are, ci, făcându-l nefericit pe fratele său, el însuși este nefericit. În dragoste este o putere mai mare decât a fost vreodată în critică. Dragostea va topi orice bariere, în timp ce criticile vor închide toate căile sufletului. -- 3T 93.
Etica și persoanele de sex opus
Dobândește tărie morală spunând: „Nu îmi voi dezonora Răscumpărătorul!” -- Mă întrebi dacă ar trebui să faci o mărturisire publică. Îți răspund: Nu! Nu Îl dezonora pe Stăpânul tău făcând public faptul că unul care slujește Cuvântul ar putea fi vinovat de un păcat precum cel pe care l-ai comis! Ar fi o rușine pentru lucrare. Străduiește-te prin orice mijloace să nu faci publică această problemă! Ar afecta negativ întreaga cauză a lui Dumnezeu. În mintea multora s-ar naște gânduri imorale tot auzind repetându-se detaliile acestor fapte. Să nu îți pângărești buzele nici măcar prin actul de a-i spune soției tale despre lucrul acesta, ca să nu o faci să-i fie rușine și să își plece capul cu mâhnire! Mergi la Dumnezeu și la frații care cunosc acest capitol rușinos din experiența ta și spune ce ai de spus! Apoi ei să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru tine. Cultivă seriozitatea! Umblă cu atenție și cu rugăciune înaintea lui Dumnezeu! Dobândește tărie morală spunând: „Nu îmi voi dezonora Răscumpărătorul!” -- TSB 128.
Religia practică îl face pe credincios să-și controleze sentimentele. -- Poate că tu crezi la nivel mental adevărul, însă mai ai încă de lucru până să-ți aduci fiecare acțiune și fiecare sentiment în armonie cu credința ta. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Lui, chiar înainte de răstignire, a fost: „Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul” [Ioan 17:17]. Influența adevărului ar trebui să se vadă nu numai în modul de a înțelege lucrurile, ci și în inimă și în viață. Religia practică, autentică, îl va face pe credincios să-și controleze sentimentele. -- 4T 371.
Păcatul este păcat chiar și atunci când seducătorul este un pastor. -- Dacă surorile ar avea gânduri nobile și o inimă curată, ar respinge atât de categoric orice avans, chiar venit din partea pastorului lor, încât nu ar mai fi nevoite să facă acest lucru a doua oară. Mințile trebuie să fie teribil de încețoșate de Satana, dacă ascultă vocea seducătorului pe motiv că este pastor și, în consecință, calcă poruncile clare ale lui Dumnezeu, amăgindu-se că nu comit niciun păcat. Oare nu avem cuvintele lui Ioan: „Cine zice: «Îl cunosc» și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el” [1 Ioan 2:4]? Ce spune Legea? „Să nu preacurvești” [Exodul 20:14]. Când un bărbat care pretinde că respectă Legea sfântă a lui Dumnezeu și care este un slujitor al lucrurilor sacre profită de încrederea pe care i-o conferă poziția și se lasă în voia patimilor sale josnice, faptul în sine ar trebui să fie suficient pentru ca femeia evlavioasă să înțeleagă că, oricât de înaltă ar fi mărturisirea lui de credință, propunerea indecentă pe care i-o face vine de fapt de la Satana, deghizat în înger de lumină. Nu pot să cred că aceia care își sacrifică atât de repede inocența și virtutea pe altarul poftelor senzuale au Cuvântul lui Dumnezeu în inimă. -- 2T 457, 458.
Să nu profitați niciodată de încrederea pe care o au oamenii în voi. -- Când pastorii profită de încrederea pe care oamenii o au în ei și conduc sufletele la ruină, se fac mult mai vinovați decât păcătoșii de rând, întrucât lucrarea în care sunt implicați este mai înaltă. În ziua lui Dumnezeu, când marea carte a cerului va fi deschisă, se va vedea că ea cuprinde numele multor pastori care s-au pretins curați la inimă și care au mărturisit că li s-a încredințat Evanghelia lui Hristos, dar care au profitat de poziția lor pentru a ispiti sufletele să încalce Legea lui Dumnezeu. -- 5T 143.
Pastorilor care încalcă porunca a șaptea nu trebuie să li se încredințeze în grijă sufletele oamenilor. -- Nu am vreun motiv real de speranță pentru cei care au slujit ca păstori ai turmei și pe care, timp de ani de zile, Dumnezeu, în mila Lui, i-a tolerat, ținându-Se după ei cu mustrări, avertizări și rugăminți stăruitoare, în timp ce ei își ascundeau căile rele și continuau să meargă pe ele, comițând adulter și sfidând astfel legile divine. Putem să îi lăsăm să își ducă la bun sfârșit propria mântuire „cu frică și cutremur”, după ce s-a făcut totul pentru a-i corecta, însă în niciun caz să nu le încredințăm în grijă sufletele oamenilor. Păstori falși! O, este oare posibil ca bărbați care au fost angajați în această lucrare atât de mult timp să își strice căile înaintea Domnului după ce au avut parte de experiențe mărețe și de lumină specială? -- TM 428.