Comunitatea locală
Nu trebuie să ridicăm un zid între noi și lume. -- Cea mai mare nevoie a noastră este aceea de a avea o inimă curată și o minte înțeleaptă. Împotriva lui Hristos s-au vehiculat tot felul de minciuni răuvoitoare și astfel de minciuni vor fi vehiculate și împotriva celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu. Cum vor putea fi dovedite ele ca fiind neîntemeiate? Oare prin ridicarea unui zid între noi și lume? Rugăciunea lui Hristos răspunde acestui punct: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume” [Ioan 17:15,16]. Deși misiunea noastră este una agresivă, ea trebuie să fie îndeplinită pe baza unor principii biblice. Toate demersurile noastre trebuie să fie realizate cu o simplitate ca a lui Hristos, cu răbdare, îngăduință și dragoste pentru Dumnezeu și pentru Mântuitorul. Lucrarea noastră este aceea de a convinge, nu de a condamna. Oamenii din jurul nostru au aceleași infirmități ca și noi. -- 2MR 195.
Nu denunțați celelalte confesiuni. -- Atunci când intră într-un câmp nou, cei cărora le lipsesc Duhul și puterea lui Dumnezeu încep să denunțe celelalte confesiuni, crezând că îi pot convinge pe oameni cu privire la adevăr prezentând inconsecvențele din bisericile populare. Uneori, poate părea necesar să vorbim despre aceste lucruri, dar în general astfel de acțiuni nu fac altceva decât să creeze o prejudecată împotriva lucrării noastre și să închidă urechile multora dintre cei care, altfel, ar fi ascultat adevărul. Dacă ar fi într-o legătură strânsă cu Hristos, acești învățători ar avea înțelepciunea divină de a ști cum să îi abordeze pe oameni. -- 4T 535.
Pastorii nu ar trebui să creeze schisme angajându-se în lupte pe scena politică. -- Cei care ocupă poziția de profesori, pastori sau colaboratori ai lui Dumnezeu pe orice front nu au de dus nicio luptă pe scena politică. Cetățenia lor este în cer. Domnul îi cheamă să fie un popor separat și special. Nu vrea nicio schismă în corpul credincioșilor. Oamenii Săi trebuie să posede elementele reconcilierii. Este treaba lor să-și facă dușmani în lumea politică? Nu, nu! Ei trebuie să arate că sunt supuși ai împărăției lui Hristos, purtând steagul pe care stă scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” [Apocalipsa 14:12]. Trebuie să poarte povara unei lucrări speciale, a unui mesaj special. Avem o responsabilitate personală, iar aceasta trebuie descoperită înaintea universului ceresc, înaintea îngerilor și înaintea oamenilor. Dumnezeu nu ne cere să ne sporim influența amestecându-ne cu societatea, intrând în relații cu oamenii pe probleme politice, ci evidențiindu-ne ca părți individuale din marele Său întreg și avându-L pe Hristos drept cap. Hristos este Prințul nostru, iar noi, ca supuși ai Lui, trebuie să facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. -- FE 478.
Personalul clerical al altor confesiuni
Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să îi abordeze pe pastorii de altă religie. -- Ar fi trebuit să se facă o lucrare mai mare pentru cei aflați în poziții înalte. Cei ce duc ultimul mesaj de milă unei lumi decăzute nu ar trebui să îi omită pe pastori. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să îi abordeze ca unii care au un interes profund pentru bunăstarea lor și apoi să mijlocească pentru ei în rugăciune. Dacă refuză să accepte invitația, spuneți-I Stăpânului despre acest lucru, și atunci v-ați îndeplinit datoria. -- RH, 8 mai 1900.
Rugați-vă pentru și împreună cu pastorii de altă confesiune. -- Pastorii noștri ar trebui să caute să se apropie de pastorii din alte confesiuni. Rugați-vă pentru și împreună cu acești oameni, pentru care Hristos mijlocește. Ei au o responsabilitate solemnă. Ca mesageri ai lui Hristos, noi ar trebui să manifestăm un interes profund și sincer față de acești păstori de turmă. -- 6T 78.
Este nevoie de curaj moral ca un pastor să treacă de partea Sabatului. -- Se cere curaj moral pentru a lua hotărârea de a păzi poruncile Domnului. Un oponent al adevărului a spus cândva că numai cei șovăielnici, nesăbuiți și ignoranți ar renunța la bisericile lor pentru a ține ziua a șaptea ca Sabat. Dar un pastor care îmbrățișase adevărul i-a răspuns: „Dacă ai impresia că doar cei șovăielnici fac asta, ia încearcă și tu!” Este nevoie de curaj moral, fermitate, hotărâre, perseverență și foarte multă rugăciune pentru a trece de partea taberei nepopulare. -- Ev 240.
Pastorii din alte confesiuni, dacă se vor converti cu adevărat la mesajul nostru, vor fi instrumente fine în mâinile lui Dumnezeu. -- Poporul nostru a pierdut mult urmând concepțiile înguste conform cărora nu trebuie să se meargă la oamenii cei mai inteligenți sau cu educație superioară. Prea adesea lucrarea s-a făcut de așa manieră, încât să se lase impresia celor necredincioși că nu este una importantă -- un soi de grupare răzleață caracterizată de entuziasm religios, care nu merită luată în seamă. S-a pierdut mult prin lipsa unor metode înțelepte de lucru. Ar trebui depuse toate eforturile ca lucrarea să capete caracter și demnitate. E nevoie de multă înțelepciune pentru a ajunge la pastori și la oamenii cu influență. De ce oare ar trebui să-i neglijăm așa cum am făcut-o până acum? Acești oameni sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu direct proporțional cu talanții pe care El li i-a încredințat. Acolo unde s-a dat mult, se va cere mult. N-ar trebui oare să studiem mai profund și să ne rugăm mai mult pentru înțelepciune astfel încât să învățăm cum putem să ajungem la aceste categorii de oameni? Nu ar trebui oare să folosim înțelepciune și tact pentru a câștiga aceste suflete, care, dacă s-ar converti cu adevărat, ar fi instrumente fine în mâinile lui Dumnezeu pentru a ajunge la alții? -- Ev 562, 563.
Oamenii din alte culturi
Cei ce sunt aproape de Hristos se ridică deasupra diferențelor de culoare a pielii sau de statut social. -- Cel ce este strâns legat de Hristos se ridică deasupra prejudecăților legate de culoarea pielii sau de statutul social. Credința sa se prinde de realitățile veșnice. Autorul divin al adevărului este Acela care trebuie să fie înălțat. Trebuie să ne umplem inimile cu credința care lucrează prin dragoste și care curățește sufletul. Trebuie să urmăm exemplul bunului samaritean. -- 9T 209.
Atunci când Duhul Sfânt intervine, toate prejudecățile se vor topi și ne vom apropia de Dumnezeu ca o frățietate unită. -- Atunci când Duhul Sfânt mișcă mințile oamenilor, toate plângerile mărunte și acuzațiile dintre un om și aproapele său vor fi date la o parte. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor străluci în minte și în suflet. În cadrul închinării pe care I-o aducem lui Dumnezeu nu se va face nicio deosebire între bogat și sărac, alb și negru. Toate prejudecățile se vor topi. Când ne vom apropia de Dumnezeu, vom fi o frățietate unită. Suntem străini și călători, îndreptându-ne spre o țară mai bună, cerească. Acolo, toată mândria, toate acuzațiile și toată autoamăgirea își vor găsi pentru totdeauna sfârșitul. Orice mască va fi lepădată și „Îl vom vedea așa cum este” [1 Ioan 3:2]. Acolo cântările noastre vor prinde tema inspiratoare, iar lauda și mulțumirea se vor înălța către Dumnezeu. -- RH, 24 octombrie 1899.
Diferențele sociale ar trebui să fie vrednice de dispreț. -- Crucea de pe Calvar ar trebui să facă să pălească diferențele sociale și să devină vrednice de dispreț. Dacă Domnul este atât de plin de har, încât îi primește pe păcătoșii albi și le iartă păcatele, oferindu-le asigurarea unei vieți mai înalte și speranța unui loc în familia celor mântuiți atunci când va veni pe norii cerului și morții cei drepți se vor ridica din morminte pentru a-L întâlni, oare nu-i va primi El și pe păcătoșii negri și nu le va ierta și lor păcatele? Oare lor nu le oferă aceeași speranță pe care le-a oferit-o albilor? Oare nu-i va primi El ca fii și fiice dacă vor crede în El? Oare nu-i va scoate El din ignoranță și din degradare prin împlinirea planului Său? Oare nu-Și dorește El ca, prin intermediul mult mai favorizaților albi, care pretind că sunt copiii aceluiași Tată, să-i ridice și să-i înnobileze și pe ei? -- Ms 70, 1902 (citat în SpM 220, 221).
Diferența rasială nu este una permanentă. -- Au fost ridicate ziduri de separație între albi și negri. Aceste ziduri de prejudecăți se vor prăbuși singure ca zidurile Ierihonului atunci când creștinii vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, care le poruncește să aibă o dragoste supremă față de Creatorul lor și o dragoste imparțială pentru aproapele lor. […] Fiecare biserică ai cărei membri pretind că au adevărul pentru acest timp să privească la această rasă neglijată și asuprită, care, ca rezultat al sclaviei, a fost privată de privilegiul de a gândi și a acționa pentru sine. -- RH, 17 decembrie 1895.
Nu îndrăznim să ignorăm prejudecățile rasiale existente. -- Sunt împovărată, greu împovărată de lucrarea din rândurile populației de culoare. Evanghelia trebuie să fie prezentată și asupritei rase negre. Însă trebuie să avem mare grijă în eforturile depuse pentru ridicarea acestor oameni. Între albii din multe locuri există puternice prejudecăți împotriva negrilor. Am vrea să ignorăm aceste prejudecăți, dar nu putem face asta. Dacă am acționa ca și cum ele nu ar exista, nu le-am putea prezenta albilor această lumină. Trebuie să luăm situația așa cum este și să acționăm cu înțelepciune și inteligență. -- 9T 204.
Prejudecățile cauzate de obiceiurile naționale nu ar trebui să constituie un obstacol în calea lucrării. -- Lucrătorii noștri trebuie să fie ferm hotărâți să o rupă cu obiceiurile împământenite ale oamenilor ori de câte ori acest lucru este esențial pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Aceasta s-ar fi dezvoltat mult mai mult în Europa dacă unii dintre cei care au îmbrățișat adevărul nu ar fi atât de legați de obiceiurile și tradițiile lor naționale. Ei insistă că pastorii noștri trebuie să-și adapteze eforturile la aceste obiceiuri și prejudecăți, altfel nu vor realiza nimic. Ideea aceasta a avut o influență restrictivă asupra lucrării, încă de la începutul ei. Efortul depus pentru conformarea la obiceiurile englezești -- a mânca și a bea englezește, a te îmbrăca și a dormi englezește -- au restrâns lucrarea, care este acum cu ani de zile în urmă față de nivelul la care ar fi putut să fie. Efortul de a fi în conformitate cu obiceiurile și ideile franțuzești a limitat lucrarea din Franța. Mă doare inima atunci când îi aud pe frați spunând că unul ca X sau Y nu înțelege cum trebuie să se lucreze cu aceste naționalități. Oare nu știe Dumnezeu ce nevoi au oamenii și nu-i va călăuzi El pe slujitorii Săi? Oare nu este adevărul unul singur? Oare nu sunt învățăturile Bibliei una? Să le dea Domnul mesagerilor Săi cuvintele care trebuie spuse, că eforturile lor nu vor fi lipsite de binecuvântarea Sa! -- RH, 8 decembrie 1885.
Nu ar trebui să creăm interese separate între diferitele naționalități. -- De-a lungul acestor întâlniri, m-am simțit îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să le imprim tuturor în suflet importanța cultivării dragostei și a unității. Am încercat să prezint pericolul creării unor interese separate între diferitele naționalități. -- RH, 3 noiembrie 1885.