Fiți blânzi și răbdători cu greșelile celorlalți. -- Hristos nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească, iar atunci când dragostea Lui domnește în inimă, Îi vom urma exemplul. Dacă însă pe primul loc în mintea noastră sunt gesturile nedrepte și lipsite de amabilitate ale celorlalți, ni se va părea imposibil să îi iubim așa cum ne-a iubit pe noi Hristos; pentru că sunt puține persoanele care, atunci când ajungem să le cunoaștem mai bine, să nu dezvăluie trăsături de caracter dezagreabile. Chiar cei mai buni dintre noi au aceste trăsături neplăcute; iar atunci când ne alegem prietenii, ar trebui să îi alegem pe cei care nu ne vor părăsi în momentul în care vor descoperi că nu suntem perfecți. Se cere îngăduință reciprocă. Ar trebui să ne iubim și să ne respectăm reciproc, fără a ne împiedica de greșelile și de imperfecțiunile pe care nu putem să nu le vedem; căci acesta este spiritul lui Hristos. Ar trebui să cultivăm umilința și o anumită doză de neîncredere în noi înșine, precum și blândețe și răbdare cu greșelile celorlalți. Această atitudine va elimina tot egoismul nostru îngust și ne va face generoși și cu inima largă. -- ST, 5 martie 1885.
Reprezentanții lui Hristos
Prin slujitorii Săi, Hristos umblă vizibil pe pământ. -- Ambasadorii lui Hristos au o lucrare solemnă și importantă, care asupra unora apasă mult prea ușor. Hristos este preot în Sanctuarul de sus, dar, prin delegații Săi, este și preotul bisericii Sale de pe pământ. El le vorbește oamenilor prin anumiți bărbați pe care i-a ales și Își duce mai departe lucrarea în același mod în care, în zilele umilinței Sale, umbla vizibil pe pământ. Deși s-au scurs secole de atunci, trecerea timpului nu a schimbat promisiunea făcută ucenicilor Săi la despărțire: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” [Matei 28:20]. De la înălțarea lui Hristos până astăzi, oameni aleși de Dumnezeu, a căror autoritate venea de la El, au devenit învățători ai credinței. Hristos, adevăratul Păstor, Își conduce lucrarea prin intermediul acestor sub-păstori. Astfel, poziția celor care trudesc în Cuvânt și doctrină devine una foarte importantă. Acționând în locul lui Hristos, ei îi îndeamnă pe oameni să facă pace cu Dumnezeu. -- 4T 393.
Orice pastor care nu are în inimă dragostea lui Isus se va da de gol. -- Îmi pare atât de rău că suflete sărmane, nereușind să găsească alinare, apelează la sora White. Vreau să aibă încredere că păstorii turmei vor avea grijă de turma lui Dumnezeu. Orice slujitor al lui Hristos care nu are în inimă prețioasa dragoste a lui Isus se va da de gol. Domnul Isus i-a dat fiecărui om lecții prețioase din Cuvântul Său sfânt. Hristos este modelul nostru. Chipul Său va fi manifestat în caracterul celor care își supun viața Lui. Atunci puterile mentale și fizice vor fi reînnoite zilnic, pentru că adevăratul credincios va mânca și va bea în fiecare zi din trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu. Isus spune: „Carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” [Ioan 6:63]. -- EGW»88 1276.
Umblați cu Hristos, vorbiți despre El, exemplificați-L. -- A fi pastor înseamnă cu mult mai mult decât doar a predica. Pentru a împlini această lucrare sacră și importantă, cu implicații veșnice, e vital ca pastorul să fie un om evlavios, altfel eforturile sale nu vor fi acceptate de Dumnezeu. Trebuie să nu aibă o părere prea mare despre sine sau despre capacitățile sale, ci, în fața concepției înalte pe care o are despre mila și inegalabila iubire a lui Isus Hristos, să piardă din vedere sentimentul propriei importanțe. Atunci va avea o relație strânsă cu Dumnezeu. Viața sa de evlavie și de adevărată sfințenie, pe care o duce cu el oriunde merge și care se împletește cu toate eforturile sale, îl face un lucrător eficient și plin de succes. Este un colaborator al lui Hristos, credincios în lucrarea care i-a fost încredințată, așa cum Hristos a fost credincios în lucrarea Sa. În cuvânt și în faptă, el nu-și va înălța eul, ci își va concentra conversațiile în jurul lui Hristos, se va ruga lui Hristos, Îl va predica pe Hristos. Acesta este tipul de slujire care dovedește că lucrătorul a fost chemat și ales de Dumnezeu pentru sfânta Sa lucrare. -- RH, 22 februarie 1887.
Bazați-vă mai mult pe faptul că Îl cunoașteți pe Hristos decât pe cunoștințele pe care vi le-ați însușit din cărți. -- În timpurile de astăzi, chiar înainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, Domnul cheamă oameni care să se implice și să pregătească un popor care să stea în picioare în marea zi a Domnului. Cei care au petrecut mult timp adânciți în studiul cărților nu manifestă în viețile lor acea slujire serioasă, esențială pentru acest timp din urmă. Ei nu le vorbesc oamenilor despre Dumnezeu în mod simplu, direct. Printre pastori și studenți se simte nevoia infuziei cu Duhul lui Dumnezeu. Apelurile sincere, făcute cu rugăciune, care vin din sufletul unui mesager cu totul dedicat vor convinge oamenii. Nu va fi nevoie de oameni învățați care să facă asta, pentru că ei depind mai mult de cunoștințele din cărți decât de cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Toți cei ce Îl cunosc pe singurul Dumnezeu viu și adevărat Îl vor cunoaște și pe Isus, singurul Său Fiu, și Îl vor predica pe Hristos, și pe El răstignit. -- 2SM 152.
Pastorii hristocentrici au biserici care cresc. -- Am simțit durere în suflet atunci când am văzut adevărata stare a lucrurilor. În bisericile noastre sunt oameni necinstiți, imorali. În această mare conferință [Michigan], în locul progresului constant spre un standard mai înalt, mai sfânt, nu există decât declin. În biserici, pastorii nu îndeplinesc lucrarea care se cere, pentru că mulți nu poartă povara sufletelor pentru care lucrează. Adevărul nu le-a sfințit inimile.
Este nevoie de lucrarea cea mai serioasă, mai devotată și mai plină de abnegație -- predicarea adevărului, predicarea lui Hristos, a unui Hristos viu. O, dacă toți lucrătorii noștri ar conlucra cu Dumnezeu, nu pierzând vremea, nu privind cu desconsiderare responsabilitățile sacre, adevărurile solemne și sfinte a căror predicare hotărăște destinul sufletelor, ci reprezentându-L pe Hristos în toate lucrurile, veghind asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală zi de zi, ceas de ceas, trăind în lumină! Aceasta este singura metodă pe care o puteți urma în siguranță în biserici și printre oamenii din orașe și sate pentru a răspândi lumina primită de la Soarele Neprihănirii.
Pentru a face asta, trebuie să consacrați mult timp rugăciunii. Fraților, stăruiți în rugăciune! Atunci când sunteți în societate, când sunteți obligați să vă aflați în mijlocul unor oameni frivoli, neglijenți și lipsiți de respect, nu trebuie să vă coborâți la nivelul lor și să vă angajați în discuții ieftine și ușuratice, ci să înălțați cereri spre cer ca Dumnezeul tuturor harurilor să vă păzească sufletele în dragostea lui Hristos. Când lucrătorii vor avea o astfel de legătură cu Dumnezeu, se va vedea o creștere continuă în fiecare biserică din Michigan binecuvântată cu acest tip de lucrare. -- 2SAT 73, 74.
Mulți pastori pot vorbi despre doctrine, dar nu cunosc lecțiile lui Hristos. -- Pastorul nu poate da altora ceea ce el însuși nu are. Dacă Hristos nu rămâne în suflet, cum Îl putem prezenta altora în cuvinte armonioase de dragoste? Mulți sunt capabili să discute despre puncte doctrinare, dar nu cunosc lecțiile lui Hristos. Astfel de oameni nu pot fi o binecuvântare nici la amvon, nici la gura sobei. -- RH, 2 septembrie 1890.
Adevărata dragoste pentru Hristos va duce în mod direct la o ascultare din inimă de întreaga Lege a lui Dumnezeu. -- Deși mărturisesc că se bucură de mijlocirea și harul lui Isus Hristos, oamenii nu ar trebui să uite că nu pot ajunge în armonie cu Hristos cât timp în inimile lor este un duh de război contra poruncilor Tatălui Său. Dragostea, adevărata dragoste pentru Hristos, îi va duce în mod direct pe oameni la o ascultare din inimă de întreaga Lege a lui Dumnezeu și la o pocăință profundă ori de câte ori vor încălca sau îi vor învăța, prin exemplul lor, și pe alții să încalce chiar și cea mai mică dintre poruncile lui Dumnezeu. Pastorii care liniștesc conștiințele oamenilor prin faptul că, în diferite moduri, iau parte alături de ei la încălcarea Legii divine se bucură de nelegiuire. Iar când Hristos vine pentru judecată, cele mai neînfricate inimi, cele mai încrezătoare persoane, care se laudă cu realizările lor religioase, deși calcă Legea lui Dumnezeu, vor leșina și se vor prăbuși; orice voce justificatoare va amuți, orice inimă coruptă în neascultarea ei va fi arătată în adevărata ei lumină. Îi vor învinui pe prietenii lor că le-au insuflat atitudinea de dispreț față de Legea lui Dumnezeu, dar cele mai grele acuzații vor cădea asupra pastorului necredincios care a pretins că este trimis de Dumnezeu ca să le arate calea mântuirii. Ispititori și ispitiți deopotrivă vor suferi condamnarea în funcție de responsabilitatea și de răul pe care l-au cauzat prin faptul că i-au făcut și pe alții să încalce Legea divină. Dintre toate păcatele pe care le va pedepsi Dumnezeu, niciunele nu sunt mai grave în ochii Săi ca acelea care îi ispitesc și îi încurajează și pe alții să păcătuiască. Dumnezeu ar vrea ca pastorii Săi să arate oricând și oriunde că sunt de partea Lui, loiali poruncilor Sale în această lume răzvrătită, mustrându-i astfel pe cei neascultători, oricât de dificil sau de contrar sentimentelor lor ar fi acest lucru. „Voi cinsti pe cine mă cinstește”, zice Domnul [1 Samuel 2:30]. Dumnezeu așteaptă de la cei care și-au asumat misiunea Lui să fie loiali cerințelor Sale și să înalțe în fața lumii caracterul nobil al acestora. -- ST, 20 mai 1880.
Nu vă îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos, pentru ca, apoi, să-I călcați în picioare Legea. -- Legea Lui generează convingeri în toți oamenii. Păcătoșii își doresc să scape de ea și mulți dintre cei care se numesc creștini își acoperă sufletele păcătoase și ipocrite cu mantia neprihănirii lui Hristos, după care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu. Închinarea pe care această categorie de persoane I-o aduce lui Dumnezeu este similară cu jertfa adusă de Balaam în numele lui Balac. Ambele sunt la fel de ofensatoare la adresa lui Dumnezeu. -- ST, 2 decembrie 1880.
Biserica (partea pastorului)
Păstorii cei buni își iubesc oile.-- Pastorul care poartă adevărul sacru pentru aceste ultime zile trebuie să se distingă de cei falși și să arate clar, prin viața sa de evlavie practică, deosebirea existentă între adevăratul păstor și cel mincinos. Păstorul cel Bun a venit pentru a căuta și a mântui ceea ce era pierdut. El a manifestat în lucrarea Sa dragoste pentru oile Sale. Toți păstorii care lucrează sub conducerea Păstorului celui mare vor avea caracteristicile Sale; vor fi blânzi și smeriți cu inima. Credința de copil aduce odihnă sufletului, acționează cu dragoste și este întotdeauna interesată de alții. Dacă Spiritul lui Hristos locuiește în pastori, ei vor fi ca Hristos și vor face faptele lui Hristos. -- 4T 377.
E posibil ca păstorii să se îngrijească mai mult de ei decât de oile lor.-- Frate R., mi-a fost arătat în ce contrast major cu cerințele Cuvântului lui Dumnezeu este lucrarea ta. Ești neglijent în cuvinte și în comportament. Oile au povara de a se îngriji de păstor, de a-l avertiza, de a-l mustra, de a-i da sfaturi și de a plânge pentru comportamentul iresponsabil al acestuia, care, prin faptul că a acceptat acest rol, recunoaște că este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Și totuși îi pasă mai mult de sine decât de bietele oi. Tu nu simți o povară pentru suflete. Nu mergi la lucru plângând și rugându-te pentru suflete, astfel încât păcătoșii să fie convertiți. Dacă ai fi făcut asta, ai fi sădit o sămânță din care, după multe zile, ar fi răsărit o plantă ce ar fi adus roade pentru slava lui Dumnezeu. -- 3T 234.
Pastorii neconsacrați îi descurajează pe membri. -- Cazul tău, frate R., este unul asemănător. Însă responsabilitatea unui pastor al lui Hristos, care trebuie să avertizeze lumea cu privire la judecata viitoare, este cu mult mai importantă decât aceea a unui muncitor obișnuit, după cum lucrurile veșnice sunt mai importante decât cele trecătoare. Dacă pastorul Evangheliei va ceda înclinației sale în loc să se lase condus de datorie, dacă va face pe plac eului cu prețul pierderii puterii spirituale, rezultatul se va vedea cu ochiul liber, iar, la judecată, sufletele se vor ridica să-l condamne pentru necredincioșia sa. Sângele acestor suflete se va găsi pe hainele sale. Pastorului neconsacrat poate că i se va părea neimportant faptul că are toane, că este impulsiv și neconsacrat, că zidește și apoi dărâmă, că demoralizează, amărăște și descurajează exact acele suflete convertite de adevărul pe care l-a prezentat. Este un lucru trist să piardă tocmai încrederea celor pentru a căror mântuire a lucrat. Dar rezultatul adoptării unui comportament neînțelept nu va fi niciodată înțeles decât atunci când pastorul va vedea așa cum vede Dumnezeu. -- 3T 243.
Ce scuză ar putea avea un păstor pentru faptul că lasă ca turma să se rătăcească? -- Care e menirea unui păstor dacă nu aceea de a fi atent la orice pericol, ca oile să nu cumva să fie atacate sau mâncate de lupi? Ce scuză ar putea invoca un păstor pentru că a permis ca turma să rătăcească de la adevărata pășune și ca lupii să o împrăștie și să o devoreze? Cum ar putea să stea în picioare scuza acelui păstor care spune că oile l-au rătăcit? Ele au părăsit pășunea cea adevărată și l-au rătăcit pe el? O astfel de scuză ar fi un puternic argument împotriva capacității păstorului de a-și păzi oile. Ceilalți nu ar mai avea încredere în el; nimeni nu l-ar mai considera un păstor credincios, capabil să vegheze asupra oilor sale și să le aducă înapoi în caz că se rătăcesc de la calea cea dreaptă. -- 1T 314, 315.
Mărturisirea propriilor greșeli va încuraja un spirit de mărturisire în biserica ta. -- Cei care mărturisesc că sunt slujitori ai viului Dumnezeu trebuie să fie dispuși să-și asume rolul de slujitori ai tuturor, în loc să se înalțe mai presus decât frații lor, și trebuie să aibă un spirit blând și binevoitor. Dacă greșesc, trebuie să fie gata să mărturisească totul. Onestitatea intențiilor nu stă ca scuză pentru nemărturisirea greșelii. Mărturisirea nu le va scădea din încrederea pe care biserica le-o acordă ca mesageri și va oferi un bun exemplu; în biserică va fi încurajat un spirit de mărturisire și rezultatul va fi o dulce unire. Cei care își asumă identitatea de învățători trebuie să fie modele de evlavie, de blândețe și de umilință și, având un spirit blând, să câștige suflete la Isus și la adevărul Bibliei. Un slujitor al lui Hristos trebuie să fie curat în conversație și în acțiuni. Întotdeauna ar trebui să nu uite că el mânuiește cuvinte inspirate, cuvintele unui Dumnezeu sfânt. Trebuie să nu uite de asemenea că turma îi este încredințată în grijă și că el trebuie să poarte cazurile lor și să le prezinte înaintea lui Isus așa cum El le prezintă înaintea Tatălui. -- EW 102.
Ajută-ți biserica să înțeleagă de ce nu ar trebui să se aștepte ca pastorul să le slujească membrilor. -- Inima mi s-a umplut de tristețe atunci când am privit peste câmp[ul misionar] și am văzut pârloage. Ce înseamnă asta? Unde sunt cei care să stea ca reprezentanți ai lui Isus Hristos? Cine simte o povară pentru sufletele care nu pot primi adevărul până când acesta nu le este adus? Pastorii noștri întârzie pe lângă biserici ca și cum îngerul milei nu ar face eforturi pentru a mântui suflete.
Dumnezeu îi socotește pe acești pastori responsabili de sufletele celor care se află în întuneric. El nu vă cheamă să mergeți acolo unde nu este nevoie de doctor. Încă de când puneți bazele bisericilor, ajutați-i pe membri să înțeleagă că nu ar trebui să se aștepte ca pastorul să le slujească și să-i hrănească în permanență. Ei au adevărul, ei știu care este adevărul. Ar trebui să aibă rădăcini în ei înșiși. Acestea ar trebui să se împlânte adânc, pentru ca ei să se poată înălța tot mai sus. Ei trebuie să fie bine înrădăcinați și întemeiați în credință. -- EGW»88 1752.
Biserica (partea membrilor)
Membrii ar trebui să lupte cu Dumnezeu în rugăciune pentru pastorii lor. -- Frați și surori, ați uitat că rugăciunile voastre ar trebui, ca niște seceri ascuțite, să-i însoțească pe lucrători în marele câmp al secerișului? Atunci când tinerii merg să predice adevărul, ar trebui să organizați sesiuni de rugăciune pentru ei. Rugați-vă ca Dumnezeu să îi aducă în legătură cu El Însuși și să le dea înțelepciune, har și cunoștință! Rugați-vă ca Dumnezeu să-i păzească de capcanele lui Satana și să le păstreze curăția în gânduri și sfințenia în inimă. Vă îndemn pe voi, cei ce vă temeți de Domnul, să nu pierdeți timpul în discuții fără folos sau în activități inutile, care doar gâdilă mândria și dau apă la moară apetitului! Timpul astfel câștigat petreceți-l în luptă cu Dumnezeu pentru pastorii voștri! Ridicați-le mâinile așa cum au făcut Aaron și Hur pentru Moise! -- 5T 162.
Membrii ar trebui să lucreze cu pastorii lor, nu să pună poveri asupra lor. -- Vă îndemn, frații și surorile mele, ca, în puterea lui Isus, să aveți încredere în forțele proprii. Nu așezați greutatea problemelor și a poverilor voastre asupra pastorilor voștri! Hristos v-a invitat să mergeți la El, purtătorul vostru de poveri. Dacă i le comunicați pastorului într-o stare de necredință și lipsă de consacrare față de Dumnezeu, puneți greutatea voastră pe inima lui și îi răpiți timpul și puterea pe care Dumnezeu îi cere să le folosească pentru a duce mesajul la cei ce nu l-au auzit. Fraților, nu mai bine ați lucra alături de ambasadorii lui Hristos în încercarea de a câștiga suflete pentru adevăr? Atunci când sunteți ispitiți să deveniți necredincioși și descurajați, faptul că discutați despre credință cu alții și că le prezentați adevărul celor care se află în întuneric se va dovedi cel mai bun remediu. Extindeți eforturile pe care le faceți pentru vecinii voștri și pentru cei care nu au privilegiile întâlnirilor noastre! Sădiți semințele adevărului de-a lungul tuturor apelor și încurajați inimile slujitorilor lui Dumnezeu atunci când vă vizitează, arătându-le că nu ați fost leneși, ci, prin intermediul vostru, una sau mai multe persoane au fost aduse de la întuneric la lumină! Puteți să vă mențineți deasupra descurajării și a îndoielii făcându-vă un obicei din a vă ruga zilnic ca binecuvântarea lui Dumnezeu să rămână asupra celor care le prezintă oamenilor mesajul solemn de avertizare. Rugăciunile voastre să îi însoțească, asemeni unor seceri ascuțite, pe slujitorii lui Dumnezeu în câmpul secerișului. Dumnezeu va asculta rugămințile stăruitoare ale poporului Său. Rugăciunea credinței va mișca brațul lui Dumnezeu. -- ST, 4 septembrie 1879.
Membrii nu ar trebui să aștepte ca pastorul lor să facă lucrarea bisericii. -- Pastorii nu ar trebui să facă lucrarea care le aparține laicilor, epuizându-se astfel pe ei înșiși și nelăsându-i pe alții să-și facă partea lor. Ei ar trebui să îi învețe pe membri cum să lucreze în biserică și în societate, astfel încât biserica să fie întărită, întâlnirile de rugăciune să devină interesante și tinerii capabili să fie instruiți pentru misiune. Membrii bisericii ar trebui să coopereze activ cu pastorii, făcând din regiunile din jur câmpul lor misionar. Bisericile care sunt slabe și cu puțini membri ar trebui să fie îngrijite de alte biserici surori. -- RH, 12 octombrie 1886.
Membrii care depind de pastorii lor pentru putere devin lipsiți de putere. -- Succesul unei biserici nu depinde de eforturile sau lucrarea predicatorului activ, ci de evlavia fiecărui membru. Atunci când pastorul este sursa de putere și de eficiență a membrilor, aceștia vor deveni complet lipsiți de putere. Vor reacționa la impulsurile lui, vor fi stimulați de ideile lui, dar, când el va pleca, vor fi într-o stare mai disperată decât erau înainte ca el să vină la ei. Sper că niciuna dintre bisericile din zona noastră nu va depinde de pastor pentru sprijin în lucrurile spirituale, pentru că această situație este una periculoasă. Când Dumnezeu îți dă lumină, ar trebui să Îl lauzi pe El pentru asta. Dacă îl înalți pe mesager, vei fi lăsat cu sufletul dezgolit. Când membrii unei biserici solicită un anume pastor și cred că acesta trebuie să rămână la ei, el trebuie să fie mutat imediat într-un alt câmp, pentru ca ei să învețe să-și pună la lucru capacitățile pe care li le-a dat Dumnezeu. Oamenii să meargă și să lucreze. Să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru încurajarea primită și apoi să arate că aceasta a produs în ei efecte bune. Fiecare membru să fie un instrument viu și activ pentru Dumnezeu, atât în interiorul bisericii, cât și în afara ei. Cu toții trebuie să ne educăm să fim independenți, nu neajutorați sau inutili. Să se vadă că Hristos, nu pastorul, este capul bisericii. Membrii trupului lui Hristos au de făcut o lucrare și nu vor fi socotiți credincioși decât dacă își fac partea. Facă Dumnezeu ca în fiecare suflet să se producă o lucrare divină, până când Hristos Își va vedea chipul reflectat în urmașii Săi! -- ST, 27 ianuarie 1890.
Pastorii și membrii delăsători se descurajează unii pe alții. -- Delăsarea pastorilor a dus la descurajarea oamenilor, iar faptul că oamenii au dat dovadă de lipsă de interes, de sacrificiu de sine și de apreciere a lucrării a dus la descurajarea pastorilor. -- 5T 257.
Înstrăinarea
Atunci când s-a produs înstrăinare între pastor și oameni, trebuie să se intervină imediat. -- Subiectul slujirii creștine trebuie prezentat într-o lumină nouă în fața oamenilor. Te îndemn să studiezi Cuvântul lui Dumnezeu pe tema aceasta. Dacă ești de părere că un pastor face greșeli, este de datoria ta să mergi cu dragoste și smerenie la el și să îi prezinți problema. E posibil să nu-ți fi făcut o imagine corectă în legătură cu motivele sau lucrarea lui, iar, în urma acestei înțelegeri greșite, relațiile dintre voi ar putea să se răcească și s-ar putea întâmpla să-i închizi ușa inimii tale, să nu-i mai accepți mesajele sau să nu-i mai apreciezi eforturile. Acolo unde s-a produs înstrăinare între pastor și oameni, cu siguranță ceva nu merge bine, fie la el, fie la membrii bisericii, și ar trebui să se intervină imediat pentru a se face o schimbare la oricare dintre părțile care au greșit. Pastorul nu ar trebui să fie lăsat să se întrebe ce înseamnă toată această răceală și indiferență. Nu ar trebui să fie lăsat să caute în zadar motivul pentru care nu poate ajunge la inimile oamenilor cu mesajul pe care i l-a dat Dumnezeu și să se întrebe din ce cauză s-a închis ușa inimii; căci el își poate da seama când oamenii nu-l mai au la suflet și nu mai există nicio părtășie între el și cei pentru care este trimis să lucreze. A scăpat vreo vorbă sau a făcut vreo faptă care te-a rănit în vreun fel și nu știe că te-a rănit? Atunci mergi și spune-i, spune-i greșelile între patru ochi și schimbați, în respect și în dragoste, răceala și amărăciunea duhului care s-au născut prin gestul său nevinovat! -- RH, 25 iulie 1893.
Fiți amabili cu cei ce nu sunt de acord cu voi. -- Dacă pastorul, atunci când stă în fața adunării, vede un zâmbet de neîncredere pe fața vreunui opozant, să se poarte ca și cum nu l-ar fi văzut. Dacă vreunul este într-atât de nepoliticos, încât să râdă sarcastic, pastorul să nu dea pe față același spirit, nici prin voce, nici prin atitudine. Arătați că nu folosiți astfel de arme! -- TM 248.
Durata mandatului
Unii pastori trebuie să plece înainte ca defectele lor de caracter să-i facă pe oameni să-și piardă încrederea în ei. -- Când tu, frate F., începi să lucrezi într-un loc, în general ai parte de încrederea oamenilor; dar, după ce aceștia ajung să te cunoască mai îndeaproape, defectele tale de caracter sunt atât de evidente, încât mulți își pierd încrederea în evlavia ta. Astfel, se aruncă o pată asupra tuturor pastorilor bisericii. O ședere scurtă într-un loc nu-ți va afecta reputația. Atunci când ești implicat activ într-o lucrare, presat de influențe potrivnice, mintea ta este absorbită de lucrarea în care te-ai implicat și nu mai ai nici timp, nici ocazia de a te gândi și a medita la tine însuți. Dar, când îți termini lucrarea și, după cum îți stă în fire, începi să reflectezi la propria persoană, te răsfeți, te comporți imatur, devii aspru și irascibil și cauzezi astfel un mare rău lucrării lui Dumnezeu. Manifești același spirit în biserică și, în felul acesta, influența ta în comunitate este în mare măsură afectată, în unele cazuri fiind imposibil de remediat. De multe ori te-ai implicat în dispute copilărești, chiar și atunci când lucrai pentru convertirea sufletelor la adevăr, și ai lăsat niște impresii teribile asupra celor care au fost de față. Acum, trebuie să acționezi într-unul dintre următoarele două moduri: ori te faci un om consacrat acasă, în familie și în biserică, răbdător și amabil tot timpul, ori nu ar trebui să te mai stabilești într-o biserică; căci defectele tale vor deveni evidente, iar Răscumpărătorul pe care mărturisești că Îl iubești și Îl slujești va fi dezonorat. -- 4T 344.
Dacă pastorii stau prea mult într-o biserică, oamenii s-ar putea deprinde să privească la ei, în loc să privească la Dumnezeu. -- Mi-a fost arătat că pastorii nu ar trebui să fie ținuți în același district an după an și nici nu ar trebui ca același om să ocupe prea mult timp postul de președinte al unei conferințe. O schimbare de daruri este benefică pentru conferințele și bisericile noastre.
Uneori, pastorii nu au fost dispuși să-și schimbe câmpul de lucru; dar, dacă ar fi înțeles toate rațiunile acestor schimbări, atunci nu s-ar fi dat înapoi de la aceasta. Unii au solicitat să mai rămână încă un an în același câmp și, adesea, cererea le-a fost îndeplinită. Au susținut că au planuri pentru realizarea unei lucrări mai mari decât cea de până atunci. Dar, la finalul anului respectiv, situația era mai rea decât înainte. Dacă un pastor nu a fost credincios în lucrare, e puțin probabil că lucrurile se vor îmbunătăți dacă ar mai rămâne. Bisericile se obișnuiesc cu modul de conducere al unui singur om și cred că trebuie să privească la el, în loc să privească la Dumnezeu. -- GW 420.
Conferința
Păstorii au fost tratați cu un dispreț total de către cei aflați în poziții înalte. -- Deși suntem ființe păcătoase și lipsite de valoare, printr-o legătură vitală cu Hristos putem fi totuși înnoiți în cunoștință și în adevărata sfințire și putem astfel să reflectăm slava și chipul Creatorului și Răscumpărătorului nostru și să fim calificați să avem grijă de oile și mieii Lui. Nu doar că oile și mieii au fost tratați cu asprime, ci chiar și păstorii au fost tratați cu un dispreț total. S-a discutat despre ei într-o manieră care arată că mulți dintre cei aflați în poziții înalte sau mai puțin înalte au prea puțină considerație pentru slujitorii aleși de Dumnezeu. Chiar și bisericile au fost educate în așa fel încât să arate prea puțin respect față de cei care predică din Cuvântul lui Dumnezeu și care, de ani de zile, au făcut dovada deplină a slujirii lor. Trebuie schimbat acest mod de tratare a pastorilor și a membrilor familiei lui Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate rămâne asupra celor ce manifestă foarte puțin respect pentru colaboratorii Lui. -- RH, 24 octombrie 1893.
Pastorii nu ar trebui să acționeze independent de opiniile fraților lor. -- Deși avem o lucrare individuală și o responsabilitate individuală înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să ne urmăm propria judecată, fără să ținem cont de opiniile și sentimentele fraților noștri, pentru că acest mod de lucru va duce la dezordine în biserică. Este de datoria pastorilor să respecte judecata fraților lor, dar relațiile dintre ei, precum și doctrinele pe care le predică, trebuie să fie supuse testului Legii și al mărturiei; dacă inimile lor vor fi docile, atunci nu vor mai fi dezbinări între noi. Unii sunt înclinați spre indisciplină și se îndepărtează de marile repere ale credinței, dar Dumnezeu îi îndeamnă pe pastorii Lui să fie una în doctrină și în spirit. -- TM 30.
Pastorul ca președinte de conferință
Trebuie să existe armonie între pastori și președinții lor. -- În ultimii 40 de ani, Domnul mi-a descoperit importanța existenței unei armonii în acțiune între pastori și președinții de conferințe. Președintele de conferință ar trebui să aibă grijă să-i respecte pe toți cei care sunt colaboratori ai lui Dumnezeu. Nu trebuie ca mintea și judecata unui singur om să controleze totul. Trebuie să-i respecte și să-i iubească pe pastorii alături de care lucrează; critica nu ar trebui să-și facă locul. Invidia și bănuielile trebuie să fie alungate din suflet. Nimic nu-L poate întrista mai mult pe Duhul lui Dumnezeu decât disensiunea și desconsiderarea fraților. Pentru a avea succes în lucrare, trebuie să existe încredere și unitate cu frații noștri, care lucrează tot atât de stăruitor și de dezinteresat ca și noi. Sunt unii care nu au un caracter armonios în toate aspectele, totuși Dumnezeu i-a acceptat să fie conlucrători cu Hristos. Și atunci, cât de deplasat este să nu poți sta lângă celălalt pentru simplul fapt că judecata și ideile voastre nu sunt identice în toate punctele! -- GCB, 11 februarie 1895.
Președinții de conferințe ar trebui să-i stimuleze pe pastorii lor să lucreze așa cum ar trebui. -- Oare nu se poate găsi nimic care să îi facă pe președinții de conferințe să-și conștientizeze obligațiile? Dacă ar putea ei să înțeleagă că poziția de încredere pe care o dețin doar le mărește și le intensifică responsabilitatea! Dacă fiecare președinte ar simți nevoia de a-și folosi cu conștiinciozitate talentele pentru găsirea unor modalități și mijloace prin care să-i stimuleze pe pastori să lucreze așa cum ar trebui, ce schimbare ar avea loc în fiecare conferință! Oare își dau seama acești oameni că, în curând, în cer, va începe analiza solemnă a lucrării fiecărui om? Atunci când Stăpânul a plecat, Și-a încredințat lucrarea fiecărui om din orice epocă și din orice generație; și ne spune tuturor: „Puneți-i în negoț până mă voi întoarce” [Luca 19:13]. Oare au conștientizat pastorii cât de multe lucruri sunt incluse în aceste cuvinte? E posibil, fără doar și poate, ca un singur pas să îi despartă de moarte. Cum arată raportul bunurilor sfinte, care le-au fost încredințate pentru a fi folosite în mod înțelept? Talente neîntrebuințate așa cum trebuie, ore pierdute, oportunități neglijate, datorii neîndeplinite, biserici lipsite de putere, turma lui Dumnezeu neîntărită pentru că nu și-a primit partea ei de hrană la vremea potrivită. -- Appeal and Suggestions to Conference Officers (Ph 2) 20, 21.
Sarcina președintelui de conferință nu este aceea de a face lucrarea, ci de a se asigura că alții lucrează cu cea mai mare eficiență. -- Biserica militantă nu este biserica biruitoare, ci este formată din bărbați și femei supuși greșelii. După cum, în armată, soldații sunt instruiți și disciplinați pentru a servi în mod activ, tot la fel soldații lui Hristos trebuie să fie educați pentru a fi utili cauzei Sale. Poate că e mult mai ușor pentru președintele conferinței să lucreze el însuși decât să dirijeze lucrarea altora, dar este de datoria lui să aibă o privire de ansamblu asupra câmpului de lucru și să se asigure că toți lucrează cu cea mai mare eficiență. Pastorii mai tineri ar trebui să-și dezvolte talentele și să se pregătească pentru a le utiliza ulterior, iar pastorii mai bătrâni și mai experimentați nu ar trebui lăsați să-și irosească energiile într-o lucrare pe care alții o pot face sau ar fi dispuși să o facă dacă ar fi învățați cum. -- RH, 22 aprilie 1884.
Președinții de conferințe ar trebui să-i educe pe pastori să-și educe membrii. -- Prin maniera sa de lucru, un președinte de conferință îi educă pe pastorii din subordinea lui și, împreună, pot educa în așa fel bisericile, încât să nu fie necesar să fie chemați din câmpul de lucru pastorii conferinței pentru a rezolva dificultățile și disensiunile din biserici. Dacă slujbașii de la conferință, ca slujitori credincioși, își vor îndeplini datoriile care le-au fost stabilite de Cer, atunci lucrarea din conferințele noastre nu va mai fi împiedicată de dificultățile de până acum. Dacă se va acționa în felul acesta, lucrătorii vor deveni bărbați statornici și responsabili, care nu vor cădea și nu se vor descuraja când vor da de greu. -- GW 419.
Manifestați o atitudine de încurajare față de președintele vostru -- în special atunci când face greșeli. -- Deși președintele vostru și-a neglijat lucrarea și nu și-a îndeplinit datoria, nici atitudinea voastră nu a fost una care să-i aducă vreo încurajare. Cel învestit cu autoritate ar fi trebuit să se achite de datoria sa ca un om al lui Dumnezeu, mustrând, îndemnând, încurajând, în funcție de situație, indiferent dacă i-ați fi primit sau i-ați fi respins mărturia. Dar el s-a descurajat ușor, fiind în același timp lipsit de ajutorul pe care ar fi trebuit să îl primească un slujitor credincios al lui Hristos. El a greșit că nu a ținut pasul cu providența continuă a lui Dumnezeu, că nu v-a arătat datoria și nu v-a învățat care sunt nevoile timpului; dar neglijența lui nu ar trebui să vă descurajeze și să vă facă să căutați scuze pentru că v-ați neglijat datoria. Este nevoie de mai multă energie și loialitate din partea voastră. -- 5T 281.
Este nevoie de mare atenție în alegerea președinților de conferințe. -- Domnul a găsit cu cale să-mi descopere multe lucruri cu privire la chemarea și lucrarea pastorilor noștri, în special a celor care au fost numiți ca președinți de conferințe. Este nevoie de mare atenție în alegerea oamenilor în aceste poziții de încredere. Ar trebui să se înalțe rugăciuni stăruitoare pentru iluminare divină. Astfel, cei ce vor fi numiți ca supraveghetori asupra turmei ar trebui să fie oameni cu o reputație bună, oameni care dovedesc că au nu doar cunoștințe din Scriptură, ci și experiență în ce privește credința și răbdarea, pentru ca, în smerenie, să îi poată învăța pe cei ce se opun adevărului. Ar trebui să fie oameni integri, să nu fie novici, ci persoane care cercetează cu inteligență Cuvântul, să fie capabili să îi învețe și pe alții și să scoată din vistierie lucruri noi și lucruri vechi -- oameni care, în caracter, în cuvinte și în comportament, să fie o onoare pentru cauza lui Hristos, învățând adevărul, trăind adevărul, crescând până la statura deplină a lui Isus Hristos. Aceasta presupune din partea lor dezvoltarea și întărirea, prin exercițiu, a fiecărei facultăți, pentru a putea fi calificați să poarte responsabilități din ce în ce mai mari pe măsură ce lucrarea se extinde. -- GW 232.
Președinții pot dezvolta un stil de conducere prea conservator 1 și prea îngust. -- Frate M., ca președinte al Conferinței _____, ai arătat prin modul tău general de administrare că nu ești vrednic de încrederea cu care ai fost învestit. Ai demonstrat că ești conservator și că ai idei înguste. Nu ai făcut nici jumătate din lucrarea pe care ai fi putut s-o faci dacă ai fi avut adevăratul spirit al lucrării. Ai fi putut fi mult mai capabil și mai experimentat decât ești acum; ai fi putut fi mult mai bine pregătit pentru a administra cu succes această misiune sacră și importantă, lucrare care ar fi trebuit să fie cel mai puternic argument în favoarea ta când avea să vină vorba de a pretinde încrederea generală a oamenilor noștri. Dar, asemenea celorlalți frați pastori din statul tău, nu ai reușit să ții pasul cu providența continuă a lui Dumnezeu, nu ai arătat că Duhul Sfânt îți influențează profund inima, astfel încât Dumnezeu să poată vorbi prin tine poporului Său. Dacă în această criză vei acționa în vreun fel care să sporească îndoiala și neîncrederea în bisericile din statul tău și să îi facă pe oameni să nu se angajeze cu toată inima în această lucrare, Dumnezeu te va considera responsabil. Oare ți-a dat Dumnezeu o dovadă de netăgăduit că frații din statul tău sunt scutiți de responsabilitatea de a cuprinde orașul _____ așa cum i-a cuprins Hristos pe ei în brațele Sale? Dacă ai avea cu adevărat lumină, ai încuraja această lucrare prin credința ta. -- 5T 370.
Președinții de conferințe, mai mult decât orice alți slujitori, ar trebui să dea un exemplu de viețuire sfântă. -- Președinții de conferințe ar trebui să fie oameni cărora să li se încredințeze din toată inima lucrarea lui Dumnezeu. Ar trebui să fie persoane integre, creștini neegoiști, devotați și activi. Dacă au deficiențe la aceste capitole, bisericile aflate în grija lor nu vor crește. Ei, mai mult decât orice alți slujitori ai lui Hristos, ar trebui să dea un exemplu de viețuire sfântă, de devotament neegoist față de interesele cauzei lui Dumnezeu, pentru ca cei ce caută în ei un exemplu să nu fie induși în eroare. Însă, în unele cazuri, ei încearcă să le slujească atât lui Dumnezeu, cât și lui Mamona. Nu-și disprețuiesc eul și nu simt o povară pentru suflete. Conștiințele lor nu sunt sensibile; atunci când lucrarea lui Dumnezeu este afectată, ei nu au duhul mâhnit. În inimile lor, pun la îndoială Mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Nu poartă crucea lui Hristos și nu cunosc dragostea Sa înflăcărată. Nu sunt păstori credincioși ai turmei peste care au fost puși ca supraveghetori; raportul faptelor lor nu este unul cu care se vor bucura să se întâlnească în ziua lui Dumnezeu. -- 5T 379, 380.
Dumnezeu le dă înțelepciune acelor președinți de conferințe care vin la El ca niște copilași. -- Președinților de conferințe, veți fi înțelepți dacă veți decide să veniți la Dumnezeu. Credeți în El! El vă va asculta rugăciunile și va veni în ajutorul vostru mult mai repede decât ar putea să vină unu, doi, trei sau patru oameni, cu diverse mijloace de transport, de la mare distanță, cu mari cheltuieli, pentru a decide în privința unor chestiuni asupra cărora Dumnezeul înțelepciunii poate decide mult mai bine decât voi. El a promis: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată” [Iacov 1:5]. Dacă vă veți smeri cu sinceritate inima înaintea Lui, dacă veți alunga din suflet orgoliul personal și veți renunța la defectele naturale de caracter, dacă vă veți învinge dorința de supremație și veți veni la Dumnezeu ca niște copilași, El va turna peste voi Duhul Sfânt. Atunci când doi sau trei se învoiesc să ceară un lucru oarecare și se roagă Domnului, în Numele lui Isus, El li-l va da. -- TM 323, 324.
Salariul
Lucrătorii nu ar trebui să fie forțați să accepte salarii mici pentru că e lipsă de bani în trezorerie. -- În loc să reduceți la cifre foarte mici cheltuielile cu lucrarea, este de datoria voastră să-i faceți pe oameni să înțeleagă că „vrednic este lucrătorul de plata lui” (Luca 10:7). Bisericile ar trebui să fie conștientizate că este de datoria lor să se poarte cinstit față de lucrarea lui Dumnezeu și să nu lase ca asupra lor să cadă vinovăția celui mai josnic dintre jafuri -- jefuirea lui Dumnezeu în ce privește zecimile și darurile. Atunci când se fac contracte cu lucrătorii angajați în lucrarea Sa, aceștia nu ar trebui să fie forțați să accepte salarii mici pentru că e lipsă de bani în trezorerie. Mulți au fost privați în felul acesta de drepturile lor și este o infracțiune la fel de mare în ochii lui Dumnezeu ca aceea de a opri salariile celor angajați în orice altă afacere obișnuită. -- 5T 374.
Salariile inadecvate demonstrează lipsă de respect pentru pastori. -- Atunci când îi sunt verificate conturile, dacă oameni egoiști taie, prin cuvânt sau prin hotărâri scrise, din salariul lucrătorului, îl descurajează și îl deprimă. Fiecare pastor ar trebui să aibă o indemnizație pe care să se bazeze, pentru a avea la dispoziție o sumă cu care să se implice în proiecte bune, impulsionând cu zel lucrarea. El ne spune: „Să nu legi gura boului care treieră grâul” [Deuteronomul 25:4]. Aceasta este o metaforă pentru cei care, sub ochii lui Dumnezeu, lucrează pentru cauza Lui, ajutându-i pe oameni să-și mute privirea de la lucrurile pământești la cer. Pe aceștia Dumnezeu îi iubește și vrea ca oamenii să le respecte drepturile. -- East Michigan Banner, 29 martie 1905.
Alți lucrători din cadrul bisericii
Dumnezeu a hotărât ca talentele diferiților oameni să se împletească în lucrarea Sa. -- Niciun om, fie el profesor, medic sau pastor, nu poate spera că, acționând de unul singur, va ajunge vreodată să fie atotsuficient. Dumnezeu i-a dat fiecăruia anumite daruri și a hotărât ca oamenii să se unească în slujba Sa, pentru ca diferitele talente ale atât de multor minți să se împletească unele cu altele. Contactul între o minte și alta are efectul de a spori viteza de gândire și de a mări capacitățile. Deficiențele unui lucrător sunt adesea compensate de darurile speciale ale altuia. -- CT 521.
Pastor, profesor, misionar medical și colportor, cu toții ar trebui să se respecte și să se aprecieze reciproc. -- Predicarea Cuvântului este un mijloc prin care Domnul a hotărât ca mesajul Său de avertizare să fie dus lumii. În Scriptură învățătorul credincios este reprezentat ca un păstor al turmei lui Dumnezeu. El trebuie să fie respectat, iar lucrarea sa, apreciată. Lucrarea misionară medicală autentică trebuie să fie împletită cu slujirea pastorală, iar lucrarea de colportaj trebuie să fie parte integrantă din ambele. -- 6T 323.
Misionarii medicali
Lucrarea misionară medicală și lucrarea de vestire a Evangheliei nu trebuie să fie separate. -- Lucrarea misionară medicală nu ar trebui îndeplinită ca și cum ar fi distinctă de lucrarea de vestire a Evangheliei. Poporul Domnului trebuie să fie una. În lucrarea Sa nu trebuie să existe separare. Timp și mijloace sunt absorbite de o lucrare care este dusă cu prea multă stăruință într-o singură direcție. Domnul nu a hotărât așa. El Și-a trimis cei 12 ucenici, și apoi pe cei 70 de ucenici, pentru a le predica oamenilor Cuvântul și le-a dat putere să vindece bolnavii și să scoată demonii în Numele Său. Cele două linii ale lucrării nu ar trebui să fie separate. Satana va născoci orice plan posibil pentru a-i separa pe cei pe care Dumnezeu caută să îi facă una. Nu trebuie să ne lăsăm induși în eroare de planurile sale. Lucrarea medicală trebuie să fie la fel de strâns legată de lucrarea soliei celui de-al treilea înger cum este legată mâna de trup; educația studenților din domeniul misiunii medicale nu este completă dacă ei nu sunt învățați să lucreze mână în mână cu biserica și pastorii. -- CH 557.
Pastorii și lucrătorii medicali trebuie să coopereze. -- Poporul lui Dumnezeu este chemat să lucreze în armonie. El îi cheamă pe cei ce s-au angajat în lucrarea medicală să se unească cu pastorii; El îi cheamă pe pastori să coopereze cu misionarii medicali; El îi cheamă pe cei din biserică să își asume datoria care le-a fost dată și să înalțe steagul adevăratei reforme în zona în care locuiesc, lăsându-i pe lucrătorii instruiți și experimentați să continue eforturile în câmpuri noi. -- 6T 292.
Medicul credincios ar trebui să aibă același drept la rugăciunile poporului lui Dumnezeu ca și pastorul. -- Munca medicului este anevoioasă. Puțini își dau seama de tensiunea fizică și psihică la care este supus. În cea mai intensă încordare, el își canalizează orice strop de energie și orice capacitate în lupta cu boala și moartea. Adesea știe că o abatere neîndemânatică a brațului, chiar și numai cât grosimea unui fir de păr, într-o direcție greșită poate trimite în veșnicie un suflet nepregătit. Cât de mult are nevoie doctorul credincios de compasiunea și rugăciunile poporului lui Dumnezeu! Așteptările lui în această privință nu sunt mai de neglijat decât cele ale celui mai devotat pastor sau lucrător misionar. Privat de odihna și somnul necesare sau chiar de privilegiile religioase din timpul Sabatului, cum adesea se întâmplă, el are nevoie de o îndoită măsură de har, de o rezervă proaspătă în fiecare zi, altfel va pierde legătura cu Dumnezeu și va fi în pericol să se afunde mai adânc în întuneric spiritual decât persoanele care au alte chemări. Și, cu toate acestea, adeseori îi sunt aduse reproșuri nemeritate, este lăsat singur, supus de către Satana celor mai puternice ispite, simțindu-se neînțeles și trădat de prietenii săi. -- 5T 446.
Profesorii
Influența profesorilor creștini este egală cu cea a pastorilor creștini. -- Cei care își asumă lucrarea de a-i educa pe alții vor avea nevoie de răbdare pentru a-i putea ajuta pe elevi să progreseze în ce privește realizările intelectuale și spirituale. Cei care, în diferitele ramuri ale lucrării, îi educă pe alții ar trebui să simtă cât de mare este responsabilitatea lor. Au nevoie de o viziune largă, pentru că lucrarea lor este egală, ca influență, cu cea a pastorilor creștini. Ar trebui să se organizeze întâlniri de instruire, ar trebui să se pună deoparte timp și ar trebui să li se ofere mijloace, astfel încât, cu ocazia acestor întâlniri, să le fie împărtășite toate cunoștințele posibile. Sarcina de cooperare cu pastorul Evangheliei la răspândirea adevărului la toate neamurile, limbile și popoarele este cu adevărat una esențială. Ar trebui realizată într-o manieră pe măsura înaltelor adevăruri pe care mărturisim că le iubim. -- RH, 20 mai 1890.
Nu ar trebui să existe niciun spirit de luptă între pastori, medici și profesori. -- Aceasta este rugăciunea mea: „Doamne, dă la o parte orice ar putea genera un spirit de luptă între pastorii noștri, medicii noștri și profesorii din școlile noastre!” Nimeni nu ar trebui să aibă un spirit de înălțare. -- Lt 8, 1910 (citat în 6BIO 270).
Lucrarea profesorilor. -- Adeseori, profesorului i se va părea că, asupra minții și inimii multora dintre studenți, cuvintele lui Dumnezeu nu au mare efect, dar, dacă lucrarea sa a fost făcută în Dumnezeu, unele lecții vor rămâne chiar și în memoria celor mai indiferenți. Duhul Sfânt va uda sămânța semănată și din ea va răsări, după multe zile, o plantă care va aduce roade spre slava lui Dumnezeu. -- CT 435.
Duhul Sfânt lucrează cu profesorul. -- Când profesorul, în rugăciune, se va încrede în Dumnezeu, Duhul lui Hristos va veni asupra lui și va lucra, prin intermediul său, asupra minții altora. Duhul umple mintea și inima cu o speranță dulce, curaj și imagini biblice, iar toate acestea vor fi transmise tinerilor aflați sub îndrumarea lui. -- COL 131, 132.
Evangheliștii cu literatură
Pastorii ar trebui să coopereze cu colportorii. -- Mi s-a arătat că și acolo unde oamenii aud mesajul de la un pastor activ, colportorul ar trebui să lucreze mai departe în colaborare cu pastorul; căci, chiar dacă pastorul va prezenta mesajul cu credincioșie, oamenii nu sunt în stare să îl rețină în întregime. De aceea pagina tipărită este esențială, nu doar pentru a trezi în ei sentimentul importanței adevărului pentru timpul prezent, ci și pentru a înrădăcina și a consolida în ei adevărul și pentru a-i întări împotriva erorilor înșelătoare. Ziarele și cărțile sunt mijloacele prin care Domnul păstrează în mod continuu înaintea oamenilor mesajul pentru acest timp. Prin faptul că luminează și întăresc sufletele în adevăr, publicațiile vor face o lucrare mult mai mare decât cea făcută numai prin predicarea Cuvântului. Mesagerii tăcuți care sunt introduși în casele oamenilor prin lucrarea colportorului vor întări în toate aspectele lucrarea de vestire a Evangheliei; căci Duhul Sfânt va impresiona mintea celor care vor citi cărțile așa cum impresionează mintea celor care ascultă Cuvântul predicat. Îngerii însoțesc cu influența lor cărțile ce conțin adevărul la fel cum însoțesc lucrarea pastorului. -- 6T 315.
Colportorul ocupă o poziție egală cu cea a pastorului Evangheliei. -- Lucrarea de colportaj este un câmp de lucru important, iar colportorul inteligent, care se teme de Dumnezeu și iubește adevărul, ocupă o poziție egală cu cea a pastorului Evangheliei. Ar trebui oare atunci ca un colportor să se simtă mai liber decât pastorul hirotonit să acționeze din motive egoiste? Ar trebui să fie necredincios tuturor principiilor lucrării misionare și să vândă doar acele cărți care sunt mai ieftine și mai ușor de manevrat, neglijând să pună înaintea oamenilor cărțile care dau cea mai multă lumină, pentru că, făcând așa, poate câștiga mai mulți bani pentru sine? -- TM 317, 318.
Nu-i măguliți pe colportorii buni să devină niște pastori slabi. -- Pretutindeni, colportorii ar trebui să fie aleși nu dintre elementele instabile ale societății, nici dintre bărbații și femeile care nu sunt buni la nimic altceva și cărora nu le-a reușit nimic în viață, ci dintre cei care vorbesc bine, care au tact, viziune ascuțită și abilitate. De astfel de oameni este nevoie pentru a avea niște colportori și agenți de vânzare de succes. Sunt oameni potriviți care se angajează în această lucrare, dar câte un pastor neînțelept îi flatează spunându-le că ar trebui să-și pună în valoare talentul la amvon, nu într-o simplă lucrare de colportor. În felul acesta lucrarea este desconsiderată. Persoanele respective sunt influențate să-și obțină acreditare de pastori și tocmai ei, care ar fi putut fi formați să devină buni misionari, care să le facă vizite oamenilor, să le vorbească și să se roage împreună cu ei, sunt prinși acum în postura de pastori slabi, iar câmpul în care este atât de mult de lucru și în care ar fi făcut atât de mult bine cauzei este neglijat. Colportorul eficient, ca și pastorul, ar trebui să fie remunerat suficient pentru serviciile sale dacă își face lucrarea cu credincioșie. -- 4T 389.
Administratorii financiari
Finanțele ar trebui să fie administrate de persoane care nu sunt puse deoparte pentru predicare. -- Finanțele lucrării ar trebui să fie administrate în mod corespunzător de oameni de afaceri capabili; predicatorii și evangheliștii sunt puși deoparte pentru o altă zonă a lucrării. Administrarea problemelor financiare să fie lăsată în seama altora decât cei puși deoparte pentru lucrarea de predicare a Evangheliei. Pastorii noștri nu ar trebui să fie împovărați din greu cu detaliile administrative ale lucrării de evanghelizare derulate în marile noastre orașe. Cei ce sunt la conducerea conferințelor noastre ar trebui să găsească oameni de afaceri care să se ocupe de detaliile financiare ale lucrării urbane. Dacă nu se pot găsi astfel de oameni, atunci să se pună la dispoziție mijloace pentru a forma oameni care să poarte aceste poveri. -- RH, 5 octombrie 1905.